(Înapoi la pagina ÎNTELEPCIUNEA CABALA – click)
Am învățat și am vorbit despre faptul că întreaga substanță a creației este o voință de a primi, iar Baal HaSulam scrie despre aceasta în Prefață la Înțelepciunea Cabala, cum că, în ansamblu, există Lumina și există un vas (Kli). Lumina e cea care vine mai întâi și creează voința de a primi ca vas pentru ea, iar apoi voința de a primi este dezvoltată de către Lumina.
Voința de a primi este o dorință de plăcere. Și el spune:
“Ambele noțiuni, (citesc din Prefață la Înțelepciunea Cabala, la început): fac parte inevitabil din Gândul creației.”
Ceea ce înseamnă că nu există nimic în Gândul creației, cu excepția acestora două; relația dintre Lumini și vase. Gândul creației, de unde își au originea ambele noțiuni.
“Ele sunt, însă, două noțiuni distincte, așa cum s-a menționat mai sus, întrucât în timp ce abundența coboară direct de la Creator, dorința de a o primi (Kli-ul, vasul), este rădăcina, sursa tuturor fiinţelor create”, (din care ies toate ființele create și în care sunt incluse toate creațiile).
Desenul No. 1
“Adică, dorința de a primi este ceva esențial nou, adică existența din absență”, (ceva care nu a existat niciodată înainte).
Cu alte cuvinte, există Esența Lui (Aţmuto), o Putere Superioară din care coboară abundența, ceea ce numim Lumina, iar această Lumină generează o creatură – toate creaturile împreună ca o ființă creată; „ceva esențial nou, adică existență din absență”.
Ce înseamnă, „existență din absență”? Înseamnă că nu a existat niciodată înainte, ci mai degrabă că, atunci când s-a format Gândul, a apărut creatura.
“Rezultă că dorința de a primi – („dorința de a primi”, dorința de plăcere) este esența creației, de la început până la sfârșit”.
Ce înseamnă „de la început până la sfârșit?” Înseamnă că mai târziu, această creatură inițială evoluează până la un anumit grad aici fiind începutul și acolo – sfârșitul. Iar ulterior, evoluează din nou de la sfârșit către început, traversând diferite faze despre care am putea vorbi mai târziu astăzi).
Desenul No. 2
“Precum toate diferitele ființe create și evenimentele lor.” (Însemnând că această creatură se împarte ulterior în multe părți care sunt răspândite în funcție de diferitele grade ale relației lor cu Esența Sa. Totul se măsoară în raport cu Esența Lui sau, mai exact, în raport cu abundența, care este standardul nostru; scara noastră.)
Abundența sau Lumina este un Dătător de abundență; Natura sa este pur și simplu aceea de a dărui, de a da sută la sută. Ce înseamnă, sută la sută? Înseamnă că nu are niciun gând, nici voință sau intenție, decât de a dărui.
Creatura, pe de altă parte, devine inițial coruptă. Ea simte brusc, în multe dintre părțile sale, că dorește să primească, în timp ce primirea este contrară dăruirii (Celui care dă); și cu cât simte mai mult contrastul între el și Cel care dă, pe baza nivelului său de recunoaștere, cu se consideră că este în declin.
Ce înseamnă că este în declin? Este tot aşa ca un individ care dintr-o dată se simte egoist, delicvent și răufăcător. Gradul în care simte că a făcut lucruri rele, este gradul în care își simte declinul și inferioritatea.
Cu alte cuvinte, nu există locuri aici în spiritualitate, ci doar o scară de valori, pe care o măsurăm în raport cu dăruirea sută la sută care vine de la Lumină. Și când ființa creată devine capabilă să atingă ultimul, cel mai profund și mai adevărat grad de conștienţă de sine, el se simte primitor sută la sută; el își simte propria natură în raport cu natura Creatorului.
Desenul No. 3
Ființa creată este incapabilă să se simtă pe sine sau să se înțeleagă chiar în momentul creării sale de către Lumină. Acesta este mai degrabă un proces treptat în timpul căruia influența Luminii o determină să-și dea seama cât de contrară este. Întregul proces este denumit declinul conștient al creaturii; distanțarea sa în percepție de Lumină.
De aceea nu există distanță sau timp în spiritualitate, ci există mai degrabă alți parametri, alte criterii. Creatura își determină poziția, indiferent dacă este aproape de Lumină sau departe de Ea, pe baza percepției sale despre cine este ea în raport cu Lumina.
Cu alte cuvinte, există o lege primară în realitatea creaturii și relația sa cu Cel care dă, Creatorul, Lumina Superioară, numită legea echivalenței de formă. Această lege afirmă că creatura determină poziția sa față de spiritualitate, față de Creator, în baza gradului (procentului) în care își descoperă asemănarea sau diferența față de El. Și acesta este, de fapt, singurul factor determinant al locului în care se află în Lumea spirituală.
Lumea spirituală este lumea noastră interioară, în care începem să recunoaștem cine suntem în raport cu Creatorul, cu abundența, cu Lumina Superioară; și care constituie ceea ce ne lipsește în prezent. Numai atunci când abundența, Lumina Superioară, începe să fie revelată și devenim capabili să ne măsurăm faţă de ea, se spune că am intrat în Lumea spirituală, unde ne putem evalua în raport cu Cel care dă. Aceasta este ceea ce se numește Lumea spirituală.
Toate lumile se găsesc în noi și noi stabilim cine suntem, pe baza abilității noastre de a ne judeca mai exact în raport cu Lumina revelată. Cu alte cuvinte, este imposibil să spunem „ființa creată” fără a-L revela pe Creator în raport cu ea, întrucât această comparație este cea care determină creatura să recunoască faptul că a fost creată de cineva. Măsurându-se în raport cu un „cineva” neschimbat, deși ea însăși se schimbă, ea poate determina întotdeauna unde se află în raport cu acel ceva neschimbător.
Motivul este că substanța ființei create trece prin tot felul de schimbări. Ce fel de schimbări? Substanța în sine nu se schimbă cu adevărat. Adică, voința de a primi, dorința de plăcere creată de Lumina Superioară nu se schimbă. Dar recunoașterea sa, despre cine este ea în raport cu Lumina Superioară, se schimbă. Și conform acestui fapt, se simte îndepărtată într-un grad mai mare sau mai mic, de Lumina Superioară.
Cu alte cuvinte, aceste lumi sunt un fel de auto-recunoaștere a creaturii, a locului în care este situată. Este creatura într-adevăr situată acolo unde își imaginează că este, în raport cu Lumina Superioară, bazată pe propriile sale atribute? De fapt, locul este determinat de creatură. Cum suntem văzuţi de Esenţa Lui, Creatorul, în comparație cu modul în care ne vedem noi pe noi înșine, vom discuta mai târziu.
Desenul No. 4
Este suficient să spunem că El ne vede pe toți rectificați și situați în cea mai bună stare posibilă, cu excepția faptului că trebuie să parcurgem tot acest proces de recunoaștere a sinelui, numit recunoașterea răului. După această recunoaștere, trebuie să parcurgem un proces numit „rectificare” a răului recunoscut, prin care vrem să transformăm răul în bine, la sfârșitul căruia devenim exact ca Cel care dă.
Deci, acest întreg proces este unul interior care are loc în Kli, ca o senzație a Kli-ului, deasupra voinței sale de a primi; întrucât voința de a primi este neschimbată în esență și doar îi determină măreția, spiritualitatea sau corporalitatea, în raport cu Lumina Superioară.
Şi de aceea spunem următoarele:
“Rezultă că dorința de a primi este esența creației, de la început până la sfârșit…precum toate diferitele ființe create și evenimentele lor.”
„Evenimentele lor” înseamnă: relațiile lor, interacțiunile lor și toate procesele prin care vor trece de la o stare la alta, în care creatura se va vedea mai bine sau mai rău în raport cu Lumina. Cu alte cuvinte, așa se va judeca singură.
Încă o dată, acest întreg proces, acest întreg drum pe care îl parcurge creatura, nu este ca și cum ar trece cu adevărat prin ceva sau că ceva din ea se schimbă cu adevărat (cu excepția propriei recunoașteri cu privire la substanța sa).
“Mai mult, toate evenimentele care se întâmplă (cu substanța creației) și manifestările lor care au fost deja revelate și cele care sunt încă de revelat, sunt doar „proporții” diferite și modificări ale valorilor dorinței de a primi;”
Proporțiile și modificările valorilor înseamnă că ființa creată atribuie valori propriei sale voințe de a primi. Voința sa de a primi nu se schimbă de fapt, ci mai degrabă propria evaluare a voinței de a primi.
“Tot ceea ce împlineşte ființele create și le satisface dorința de a primi, (adică, voința însăși și ceea ce este amprentat în ea) provine direct de la Creator, existență din ceva.”
Totul în creatură, cu excepția propriilor sale evaluări, este o voință de a primi satisfăcută de abundența care nu se schimbă, „și nu are nimic de-a face cu existența nou creată din absență”, (nici inovată, nici reînnoită).
Creatorul a creat dorința și a umplut-o cu Lumină. Această stare se numește Ein Sof (Infinitatea) și este singura stare care există cu adevărat în realitate.
Desenul No. 5
Și ascunderile (haOlamot, în ebraică), adică Olamot (lumile), sunt făcute pe o parte a creaturii pentru a-i ascunde propria sa stare și starea Creatorului.
Deci, tot acest proces în care creatura se presupune că se distanțează, apoi revine la aceeași stare, cunoscând-o mai bine sau mai puțin, are ca unic scop determinarea propriei sale adevărate valori față de Creator.
Întrucât nu este deloc ceva nou și coboară direct din Esența Lui, ca existența din existență.
Întreagă această condiție este întocmai precum Esența Lui: permanentă și prezentă. De aceea, în Înțelepciunea Cabala, distingem trei stări diferite. Prima stare, unde existăm în Ein Sof (Infinitate), fiind creaţi de Creator ca un vas, pe care Creatorul l-a săturat infinit și din abundență, la același grad de putere, capacitate și volum cu care El a creat voința de a primi în toate formele sale, precum și tot ceea ce există, deși pentru noi nu este important în acest moment, „ce” sau „cât” este.
Creatorul a satisfăcut complet vasul și l-a împlinit cu Lumină, astfel încât voința de a primi a fost acum complet şi pe deplin abundentă de Lumina care-i este destinată, în fiecare dintre dorințele sale și în tot ceea ce există, fără sfârșit, motiv pentru care se numește Ein Sof ( Infinitate), fără margini.
Nu vorbim despre măsură aici, cum ar fi o sută de kilograme sau cincizeci de litri; nu există nicio semnificație aici pentru „cât de mult” este, întrucât în spiritualitate nu vorbim despre asta, deoarece nu există dimensiuni, cum ar fi grame și kilograme, pentru că nu există distanțe. Există doar calități.
Desenul No. 6
Deci, dacă spunem că voința a fost creată sută la sută și s-a împlinit sută la sută, aceasta înseamnă că voința a fost complet saturată în fiecare dintre dorințele, evenimentele și manifestările sale, astfel încât din perspectiva voinței, nu există și nu poate exista niciodată, lipsă și niciun fel de sentiment de a fi neîmplinit; și aceasta se numește starea de Ein Sof (Infinitate)
Iar din această stare de Ein Sof, numită Maţav Alef (stadiul 1), creatura ajunge oricum într-un stadiu pe care îl numim Maţav Bet, (stadiul 2). Această condiție este cea mai gravă și ne referim la aceasta ca fiind această lume. Scriu aici „noi”, referindu-ne la modul în care ne percepem pe noi înșine.
Stadiul 2, în fapt, constă nu numai din noi, ci din întreaga decădere de sus în jos, adică materializarea substanței până la gradul său final, această lume și din fazele ulterioare de rectificare a acestei substanțe, până când atinge Maţav Gimel, (stadiul 3); întrucât stadiul 3 este exact ca statul 1. Ajungem în aceeași stare a lui Ein Sof. Ne întoarcem exact la aceeași stare.
Atunci, care este diferența dintre ele? Diferența dintre ele este că aici, în Ein Sof, am fost generați, creați de Esența Lui fără nicio cunoaștere sau voință, pentru început. Nu am avut nicio dorință anterioară și nici nu am ales asta. Practic a fost o realitate dispusă de Esența Lui. Acesta este și motivul pentru care Esența Lui nu poate fi atinsă și doar ceea ce e conceput de El există înaintea noastră.
Iar atunci când, după evoluția noastră – coborârea noastră în această lume, urmată de mii de ani și numeroase întrupări în această lume – începem ascensiunea în sus, o facem singuri, punând în aplicare propriul nostru arbitru, întorcându-ne la starea de Ein Sof.
Cu alte cuvinte, ființa umană începe de la punctul său zero, care este o stare contrară stării Ein Sof (desenată aici); și este exact așa cum am discutat, că în zilele noastre simțim un fel de impuls, o senzaţie de gol în starea noastră, care ne conduce la ceva mai avansat, ceva mai înalt și superior.
Și din acest punct, starea zero, începem ascensiunea noastră spirituală, unde începem să construim, se presupune, prin noi înșine, Lumea Ein Sof, din Luminile și vasele care vin spre noi de Sus. Și apoi drumul nostru de Sus, crează un tablou foarte interesant: Ființa umană simte un „Eu” care primește Lumina de
Desenul No. 7
Sus, adică înțelegerea a ceea ce înseamnă a fi Cel care dă; ceea ce înseamnă Cel Superior sau ceea ce numim AHP de Elyon, revelareaa Celui Superior; iar pe de altă parte, noi dorințe sunt revelate în el – „o voință de a primi” iar ființa umană efectuează atunci aici, compoziția corectă, numită Neşama, un suflet. De ce este numit „un suflet”? pentru că nu mai poate corecta Kli-ul său, vasul său, decât nivelul de Neşama (suflet).
Desenul No. 8
Vasul nostru este alcătuit din cinci grade de Aviut (grosieritate), cinci grade din dorința de a primi numite Şoreş (Rădăcină), Alef (1), Bet (2), Gimel (3), Dalet (4); și a Luminilor numite: Nefeş, Ruah, Neşama care sunt revelate în Kli în consecință.
Există două părți în Kli care rămân goale, întrucât nu suntem în măsură să le rectificăm; aceste părți sunt numite Klipot (coji) sau Lev haEven (Inima de piatră). Lumina maximă care este revelată în Kli-ul nostru este Lumina Neşama, motiv pentru care întregul nostru Kli interior este numit Neşama (un suflet, în ebraică). În realitate, însă, acesta este doar un indiciu că suntem cu toții nerectificați și că nu suntem în măsură să ne rectificăm dincolo de acel nivel.
Ființa umană își construiește Kli-ul, sufletul său, primind de Sus, atât Lumină, cât și dorință; și primind progresiv mai multă Lumină și mai multă dorință, el construiește un Kli din ce în ce mai mare, până ajunge la starea de Ein Sof.
Desenul No. 9
Această rectificare, această construcție și rectificare pe care o execută asupra sufletului său se numește lucrarea pe trei linii. De ce se numește „pe trei linii”?
Asta întrucât există o linie care este Lumina, abundența, în care se găsește atributul de dăruire, iar din cealaltă parte se află Kli-ul, dorința nerectificată de a primi; și atunci când omul rectifică Kli-ul și Lumina împreună astfel încât Kli-ul devine egal cu Lumina, în măsura în care Kli-ul devine un dătător precum Lumina, se spune că l-a rectificat atât cât a putut; ceea ce este, așa cum am menționat anterior, nu mai mult decât un anumit grad numit Neşama.
Astfel omul se ridică, adică se apropie progresiv de Lumea Ein Sof (Infinitatea), primind din ce în ce mai multe Lumini și tot mai multe vase în mod repetat, și astfel individul construiește, îşi creează de fapt, sufletul său, de unul singur.
Cum realizează el această construcție? Metoda prin care el asamblează ambele părți împreună se numește „alegere”, iar dobândirea echilibrului dintre Lumină și vas (ceea ce dobândeşte atunci când Lumina și vasul sunt în echivalență) se numește Viață (Haim), motiv pentru care este scris: „Și tu vei alege viața” (Deuteronomul 30:19); întrucât el alege în mod repetat o stare în care vasul său este mai rectificat și mai echivalent cu Lumina.
Și cum se realizează această rectificare și alegere? Prin intermediul Luminii care reformează. Cu alte cuvinte, există aici o Lumină specială care îl iluminează și îi demonstrează ce sunt vasele dăruirii și care este atributul dăruirii; și astfel individul continuă să crească, devenind viu în propriul său suflet, în această viață, în acest vas (Kli).
Și, în afară de propriul trup, individul își simte atunci vitalitatea în interiorul acestui vas care a evoluat în el literalmente din nimic, de la zero; și întrucât vasul său este acum mai mare decât trupul său, el se identifică cu acest vas într-o asemenea măsură încât trupul său se poate separa ulterior de el – ceea ce se numește moarte, pentru a înceta să mai existe – iar individul nici măcar nu ar simți asta, întrucât el s-a afla deja în suflet și astfel tot acest proces pe care l-a parcurs până nivelul cel mai de jos, nivelul trupului, nu ar fi simțit pentru el ca o tragedie.
Dimpotrivă, el se scufundă atunci în conștiința Lumii Superioare, Lumea Superioară fiind partea care se simte în suflet. El continuă astfel să-și extindă vasul și Lumina în interiorul vasului, un proces denumit „ascensiunea treptelor lumilor de la o lume la alta”, până ajunge la Ein Sof (Infinit).
Această cale este alcătuită din cinci lumi în total, fiecare dintre ele fiind alcătuită din douăzeci și cinci de Parţufim. Parţufim sunt părțile din care sunt alcătuite lumile, al căror total este egal cu o sută douăzeci și cinci de Sfirot sau pași. Și aceasta este calea pe care fiecare dintre noi trebuie să o parcurgă, neavând altă opțiune, de la această lume la Lumea Ein Sof.
Și așa progresăm de la stadiul 1 la stadiul 3, prin stadiul 2: suntem de acord cu ceea ce Creatorul a creat înaintea noastră, apoi construim noi înșine starea respectivă și ne identificăm cu ea. Nu există o diminuare a noastră față de Creator, întrucât El a proiectat Lumea Ein Sof, iar noi am conceput starea Ein Sof; El a creat cu propriul Lui liber arbitru, existența din absență, iar noi am conceput-o cu propria noastră voință, existență din absență, cu excepția faptului că existența noastră din absență, acel ceva al nostru din nimic, începe de jos, din starea de lipsă totală de înțelegere, lipsă totală de conștienţă și, practic, o lipsă totală a începutului. De fapt, cu asta ne confruntăm; oportunitatea care ni se dezvăluie.
Întrebare: Ce se întâmplă cu individul după moartea sa? Cu alte cuvinte, există o substanţă a sufletului?
În primul rând, ființa umană nu moare; doar trupul său moare. Deci, care este întrebarea? Trupul moare și cele cinci simțuri ale noastre nu mai funcționează și nu ne mai transmit impresii, iar creierul nostru fizic încetează să mai funcționeze și să ne transmită impresii provenite de la cele cinci simțuri. Deci, ce se întâmplă?
În ultima noastră discuție am spus că avem cinci simțuri – văz, auz, miros, gust și atingere – și toate aceste simțuri se conectează la creier. Alături de creier, avem memoria și obiceiurile și tot ce am primit din mediul nostru și din încarnările noastre anterioare. Drept urmare, acest creier îmi oferă imaginea lumii – aici, în partea din spate a capului – o imagine despre care eu cred că se află chiar în fața mea.
Spunem aşadar că, pe lângă toate acestea, individul dezvoltă un sistem complet separat, format din cinci simțuri care sunt grade ale voinței de a primi.
Desenul No. 10
Ele au căpătat numele de Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut – grade de grosieritate de la care el primește impresii, cu condiția să se afle în spatele unui ecran. Și pe acel ecran care este plasat peste suma totală a impresiilor sale, el vede imaginea lumii spirituale, dar numai dacă are un ecran.
În sistemul corporal – în desen acesta, cel de jos, este sistemul corporal și cel de sus este sistemul spiritual – imaginea lumii i se dezvăluie în mod natural; trupul său funcționează singur și nu mai are nimic de făcut decât să-i adauge lucruri în memorie. Și astfel mintea lui devine din ce în ce mai capabilă să proceseze probleme delicate, înțelege mai bine conexiunile și, ca urmare, imaginea lumii devine progresiv mai clară. La fel ca diferența dintre modul în care un copil, un adult sau o persoană mai în vârstă privesc lumea.
Este la fel și aici, în spiritualitate, cu excepția faptului că aici nu depinde de experiența fizică care se dezvoltă pur și simplu de-a lungul anilor, ci mai degrabă depinde de ecranul propriu-zis, unde individul determină practic relația dintre vase și Lumina Superioară.
În orice caz, și această imagine este o imagine interioară, nu una exterioară. Totul există în interior, în interiorul vaselor individului. Iar la exterior, atât corporal cât și spiritual, nu există altceva decât Aţmuto (Esența Lui).
Acum, ce se întâmplă cu acea parte pe care o simțeam cândva și care este acum moartă? Ce înseamnă „mort”? Înseamnă că nu mai este activ în noi.
Suferim de asta? Da, ne e dor. De ce? Pentru că, dacă nu ne aflăm în acea parte corporală, nu ajungem să fim la nivelul zero, la nivelul alegerii, și atunci nu poate exista nicio alegere. Acest lucru se poate întâmpla numai atunci când, cu fiecare dintre discernămintele mele, mă aflu în trupul meu, iar spiritualitatea este ceva nou și necunoscut pentru mine.
Aș putea fi deja în spiritualitate, la un anumit nivel, să zicem, după ce am rectificat patruzeci la sută din vasul meu și aș fi totuși nedumerit în privința celor patruzeci și unu la sută, întrucât nu știu ce sunt, este ceva întotdeauna contrar naturii mele și sunt în permanență derutat.
Deci, cum aş putea continua să trăiesc dacă nu exist încă la nivelul celor patruzeci și unu la sută, deşi nivelul de patruzeci la sută mi-este ascuns acum, cu scopul de a-mi permite să dobândesc următorul pas? Rămân aici, în trupul meu.
Desenul No. 11
Îl desenez aici, dar rețineți că aceasta nu este spiritualitatea – așa că exist aici în trupul meu și tocmai asta îmi permite să am o liberă alegere cu privire la discernămintele spirituale. Este ca și cum, în fiecare moment, m-am născut din nou, ca un copil, descoperind noua spiritualitate.
De aceea alegerea și examinările nu pot avea loc decât în trup. Ne-am reîncarnat de multe ori pentru a ajunge la „punctul din inimă” și de aceea va trebui să ne reîncarnăm până când ne dăm seama de alegerea noastră de a ajunge la sfârșitul rectificării pornind de la „punctul din inimă”.
Vom trece acum la un articol scris de învăţătorul meu intitulat: „La ce nivel trebuie să ajungă o persoană pentru a nu fi nevoie să se reîncarneze din nou?”
La ce nivel trebuie să ajungă o persoană pentru a nu fi nevoie să se reîncarneze din nou?
Desenul No. 12
Întrebare: Care este gradul pe care ar trebui să-l dobândeşti, din care nu trebuie să te mai reîncarnezi din nou?
Este interesant nu? Nu știu dacă vrem sau nu, dar cel puțin este relevant pentru noi …
“În cartea Sha’ar Hagilgulim (Poarta Reîncarnărilor a lui Rav Chaim Vital) este scris că „Toți copiii lui Israel trebuie să se reîncarneze până când vor deveni pe deplin în întregul lor NRNHY. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au toate cele cinci părți numite NRNHY, ci doar Nefeş, care provine de la Asiya.
Asta înseamnă că fiecare individ trebuie să-şi rectifice doar propria parte și rădăcina propriului suflet, nimic mai mult. Pentru el, asta desăvârşeşte rectificarea.”
Cu alte cuvinte, fiecare se rectifică pe sine. Faptul că pe drumul nostru ni se cere, de asemenea, să ne integrăm cu restul sufletelor, să ajungem la altruism și să ne angajăm în tot felul de activități de conexiune între noi, este cu singurul scop de a ne rectifica în cele din urmă.
“Fapt este că trebuie să știm că toate sufletele provin din sufletul lui Adam haRişon. După păcatul pomului cunoașterii, sufletul lui Adam s-a spart în 600.000 de suflete. Asta înseamnă că singura Lumină pe care Adam haRişon o avea în Grădina Edenului, pe care Zohar-ul o numeşte, Zihara Ilaa (Lumina Superioară), s-a fragmentat acum în multe părți.
În cartea Panim Masbirot Baal HaSulam scrie, „După ce binele s-a amestecat cu răul (adică după păcat), s-a stabilit o mare structură de Klipot (coji) cu puterea de a se agăța de Kduşa (sfințenie). Pentru a ne feri de ele, Lumina celor șapte zile de creație a fost împărțită în particule foarte mici, care sunt prea mici pentru ca Klipot să fie aspirate.
Se poate face comparaţia cu un rege care dorea să-i trimită o mare sumă de bani fiului său care locuia dincolo de mare. Din păcate, toți oamenii de pe domeniul regelui erau adevăraţi hoți, iar regele nu putea găsi un emisar loial. Ce a facut el? A împărțit banii în sume mici și i-a trimis cu un număr mare de emisari. În felul acesta, ei au preferat să sacrifice plăcerea de a fura pentru a nu dezonora regatul.
Într-o manieră similară prin împărţirea în multe suflete, iluminarea zilelor a permis examinarea tuturor scânteilor sfinte care au fost acaparate de Klipot urmare păcatului pomului cunoașterii.”
Am spus că există Lumea Ein Sof, care este un vas mare cu o lumină mare în interior; dar trebuie să ne determinăm atitudinea față de această stare, astfel încât să alegem această stare specială și nu alta, pentru ca Lumina și vasul să fie unite ca unul.
Pentru a realiza acest lucru, avansăm treptat și ne apropiem de acea stare, acea stare superioară de o sută douăzeci și cinci de grade ale dăruirii. Altfel este imposibil de tolerat, dintr-odată. Acest lucru poate fi realizat numai printr-un proces lent și gradual de recunoaștere și de apropiere progresivă, numit Urcarea Treptelor.
Și până când omul urcă toate cele o sută douăzeci și cinci de pași din lumea noastră, care constituie începutul, până la Ein Sof, parcurgând cei o sută douăzeci și cinci de pași, folosind propriul său liber arbitru, va fi forțat să continue să se reîncarneze. Şi asta este cee ace voia să spună Rabaş.
Desenul No. 13
Nivelurile de ascensiune despre care vorbește el, unde primim treptat Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yechida, sunt gradele de ascensiune prin cele cinci lumi; și urcând prin fiecare dintre cele cinci lumi, înseamnă că primim Luminile Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yechida; cinci Lumini în total.
Iar când sufletul nostru este mplut de toate aceste cinci Lumini, se spune că am ajuns la Ein Sof (Infinitate), împlinirea fără de sfârşit.
“Un număr mare de suflete ”înseamnă că Lumina este împărțită în multe Lumini interioare, iar semnificația expresiei „multe zile”este o împărțire în multe Lumini exterioare.”
Ce înseamnă asta? Există această lume Ein Sof în care există un singur vas umplut cu o singură lumină mare. Pentru ca noi să putem obține echivalența dintre Lumină și vas, începând de jos, se face împărţirea în mai mulți pași și mai multe părți numite suflete sau vieți și în Lumini mici, permițând astfel Kli-ului să-şi ataşeze sieşi din ce în ce mai multe părți care sunt inițial împrăștiate în lumea noastră.
Desenul No. 14
În lumea noastră, ni se pare că suntem cu toții distincţi unul de celălalt și că nu există nicio legătură între noi. În total suntem
șase sute de mii de suflete, deși există mai multe diviziuni mai târziu, în numărul de oameni care ajung în fiecare generație.
Deși ni se pare că suntem complet deconectați unul de celălalt, la fiecare pas pe care îl faci când începi să urci, devii progresiv conștient că numărul de suflete continuă să scadă, în timp ce tot mai multe suflete încep să se contopească, la fel ca două picături de apă care se amestecă împreună. Începi să vezi astfel vasul crescând progresiv ca urmare a unificării sufletelor. Iar Lumina care umple acel vas devine în mod corespunzător mai mare. Acesta este într-adevăr, întregul secret al procesului Ascensiunii Treptelor.
Ce înseamnă că omul se ridică treaptă cu treaptă? Înseamnă că el devine mai altruist (dăruind), că se simte mai aproape de restul sufletelor și că se unește cu tot mai multe suflete, mărindu-și astfel vasul și mărind Lumina din vas. Și asta este ceea ce se numește înălțare; starea în care Kli-ul este mai mare și Lumina din interior este mai mare se numește ascensiune în raport cu starea anterioară; pentru că în spiritualitate nu există altceva decât discernăminte calitative.
În spiritualitate, nu există distanțe în care să mă pot deplasa dintr-un loc la altul care este la o sută de metri de mine și să rămân acelaşi. Dacă mă mut dintr-un loc în altul, nu mai rămân la fel.
Desenul No. 15
Am folosit exemplul din lumea noastră cu încărcarea electrică într-un câmp electric a cărui locație este întotdeauna determinată de forțele care acționează asupra ei și de faptul că se află într-o stare de echilibru cu acele forțe.
Acum, ce înseamnă că „se mută” într-o altă locație? Încercați să mutați o bucată de fier care se află sub un magnet într-o altă locație; trebuie să depui mult efort, multă forță, doar ca să o poți muta dintr-un loc în altul. De ce? Întrucât se află într-o stare de echilibru și întreaga natură este atrasă de o stare de armonie și echivalență de formă cu mediul. Deci, avem nevoie de o creștere a forţei pentru a-i modifica starea. Și, în ciuda acelor forțe suplimentare, va trebui să foloseşti forța pentru a o menține în noua sa locație întrucât altfel ar reveni la starea sa echilibrată anterior.
Desenul No. 16
Este același lucru aici, la noi. Lumea spirituală este o lume cu forțe pure, fără niciun fel de îmbrăcămine în obiecte fizice sau corpuri. Deci, atunci când suntem în Lumea spirituală și spunem că cineva s-a schimbat și s-a mutat dintr-o stare în alta, dintr-un loc în altul, înseamnă că el însuși s-a schimbat. Deci, dacă era în starea de patruzeci la sută și acum este în starea de patruzeci și unu la sută, înseamnă că el însuși s-a schimbat, ajungând la o stare mai nouă și mai echilibrată, în raport cu Ein Sof (Infinitul).
“Din mărunţis devin bani, devenind marea Lumină care a provocat păcatul lui Adam haRişon…”
Asta înseamnă că Adam haRişon este acel Kli (vas) mare care a fost împărțit în șase sute de mii de fragmente și că aceste fragmente sunt acum unite de noi cu dorința și conștienţa noastră. Și unindu-se unul cu celălalt, o Lumină mai mare se formează deasupra lor și le împleşte. Asta este ceea ce se înțelege prin „o stare mai apropiată de Ein Sof” – o stare rectificată.
“și atunci va veni sfârșitul rectificării.”
Atunci când întregul Kli (vas) al sufletelor, va fi reunit în Adam haRişon, și umplut cu toate Luminile care le sunt destinate.
“Aceasta duce la concluzia că fiecare se naște cu doar o mică parte din sufletul lui Adam haRişon. Când cineva rectifică acea parte, nu mai este nevoie să continue reîncarnările. De aceea individul nu se poate rectifica decât ceea ce aparține propriei sale părți.
În “Pomul vieții” este scris despre asta: „Nu există o zi care să fie ca o altă zi sau un moment care să fie ca un alt moment și nu există o persoană care să fie ca o altă persoană. Helbona (o parte a tămâiei sacre) va rectifica ceea ce nu va face Levona (o altă parte a tămâiei sacre). Fiecare trebuie să își rectifice propria parte.”
Și astfel fiecare individ primește noi oportunități, în fiecare moment al vieții sale, ceea ce constituie motivul existenței noastre în timp corporal și material, în distanțe și mișcare, unde lumea noastră continuă să se schimbe. M-am referit la individ pentru a indica faptul că, în timp ce se află în trup, I se dă posibilitatea de a alege zero procente la nivelul său zero.
La acel nivel, el începe să facă alegeri și să primească oportunități de progres, în fiecare moment al vieții sale. Dacă începe să fie atent la ceea ce i se dezvăluie cu scopul de a-l face să-și simtă sufletul și să se cufunde în el, el va fi capabil să perceapă toate Lumile Superioare din interiorul sufletului său. Întregul proces este denumit Ascensionarea nivelurilor lumilor spirituale.
Desenul No. 17
Aceste oportunități ni se ivesc așa cum spune el, „Nu există un moment care să fie ca un alt moment” și în fiecare clipă ne confruntăm cu stări noi, toate acestea încurajându-l pe individ să se rectifice, până când „mărunţişul se transformă în bani.”
Cu alte cuvinte, totul depinde doar de atenția noastră. Nu există nicio neatenţie din partea Creatorului, cum ar fi să privim viaţa cum vine și se duce, asistând cum trece timpul într-un fel de „să așteptăm și să trăim, și vom vedea”. Dimpotrivă, individului i se oferă oportunități în fiecare secundă a vieții sale.
Și ce putem face, dacă tot ceea ce ne dorim cu adevărat este să progresăm și să avem mai mult succes? Facem uz de grup și cărți pentru a deveni mai sensibili în a surprinde aceste situaţii, a profita de aceste momente și a le împlini în mod corect în fiece secundă, ataşându-le procesului spiritual.
Cu toate acestea, trebuie să știm că fiecare individ are de ales, pentru că omul nu se naște neprihănit. Înțelepții noștri au spus: „Rabinul Hanina Bar Papa a spus: «Îngerul care este desemnat la concepție, numele său este Lila (noapte). El ia o picătură și o aduce în fața Creatorului și spune: ‘Această picătură, ce se va face din ea? Va fi un erou sau un slăbănog, un înțelept sau un prost, un bogat sau un sărac?’ El nu întreabă, însă: ‘Va fi el drept sau rău?’»”.
Asta înseamnă că omul nu se naște neprihănit, pentru că el nu a întrebat: „Va fi el drept sau rău?” Acest lucru este ne este dat nouă să alegem, fiecarui individ în funcție de munca sa în Tora și Miţvot. În felul acesta se ajunge să-și curețe inima și să rectifice ceea ce este necesar, în funcție de rădăcina sufletului său și, prin aceasta, se ajunge la integritate.
Asta înseamnă că toate atributele cu care se naște omul, fie că este vorba de excelența lui în ceva anume, că este mai înțelept sau mai prost, mai rapid, viclean sau cinstit, indiferent care ar fi aceste attribute, toate aceste caracteristici naturale înnăscute nu au nicio legătură cu dezvoltarea sa spirituală.
Tot ce este dat de Sus este furnizat într-o manieră calculată precis, constând din toate atributele sale naturale, mediul în care va fi fost crescut, părinții săi, viețile anterioare și experiențele de viață din trecut. Tot ceea ce există în individ și în cee ace-l înconjoară îl duc până la punctul în care devine liber să aleagă.
Există doar un lucru care este supus propriului liber arbitru și anume, să fii drept sau rău. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul Libertatea și ne explică și în a sa „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”.
Ce înseamnă să fii drept sau rău? Înseamnă să găsim modalități de justificare a Providenței Creatorului în situația noastră actuală, astfel încât să ne simțim pe noi înșine ca și cum am fi existat deja în Ein Sof. În acest fel, progresăm în aceeași direcție. Și cum putem face asta? Prin utilizarea Luminii, acea Lumină Superioară care ne reformează și ne oferă posibilitatea de a ne rectifica starea și de a o ridica la o stare mai înaltă, care este mai aproape de Lumină.
De aceea spune el: „Dar nu întreabă: «Va fi drept sau rău?»”; întrucât este singurul lucru care poate fi ales de către individ; alegerea de a-și justifica starea, astfel încât, oricât de rea i s-ar părea, el se simte totuși ca şi când s-ar afla în starea de Ein Sof.
Care este sensul lui “ca şi când”? Din perspectiva Creatorului – Lumina Superioară sau Forța Superioară – suntem, de fapt, în starea de Ein Sof. Doar ființa umană a coborât în percepția și conștienţa sa, așa cum am văzut în desenul anterior, însă, în realitate, abundența Luminii Superioare este deja în noi la fel ca în starea de Ein Sof.
Ce spune el în continuare?
“… fiecare oindivid în funcție de munca sa în Tora și Miţvot.”
Ce sunt Tora și Miţvot? Sunt acele acte care rectifică sufletul.
Ce scrie el mai departe? „în funcție de munca sa în Tora și Miţvot”. Ce realizează omul prin asta?
“În felul acesta se ajunge să-și curețe inima și să rectifice ceea ce este necesar, în funcție de rădăcina sufletului său și, prin aceasta, se ajunge la integritate.”
„Să-şi cureţe inima” înseamnă că el unește în sine restul sufletelor, devenind un vas nelimitat (Kli) până la Ein Sof (Infinit), unde toate cele șase sute de mii de suflete sunt unite în el ca unul; ceea ce se numeşte îndeplinirea poruncii (Miţva) „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, prin care ne reunim în acel suflet numit Adam haRişon. Întregul proces este realizat de Lumina Superioară, prin actele numite Tora și Miţvot. Am vorbit deja despre semnificația Torei; ea este Lumina care vine la noi.
Desenul No. 18
Iar Miţvot, sunt corecțiile tuturor acelor dorințe care există în fiecare Kli (vas). Există 613 dorințe în fiecare Kli (vas), fiecare dintre ele necesitând o rectificare. Folosind Lumina universală, numită Tora, se rectifică aceste dorințe astfel încât acestea să semene cu Lumina și să facă vasul (Kli-ul) să fie similar, egal cu Lumina; și rectificând toate cele 613 dorințe din suflet, se ajunge la starea de Ein Sof, (Infinitate) starea de Gmar Tikun (Sfârșitul rectificării).
Aceasta este de fapt starea în care, atunci când este dobândită, omul încetează să se reîncarneze; iar dacă nu o dobândim, continuăm să ne reîncarnăm, adică să intrăm în corporalitatea noastră acolo unde existăm într-un trup, întrucât doar din interiorul trupului ajungem la starea zero din care suntem gata să începem procesul spiritual și să-l desăvârşim. Trupul și lumea noastră sunt precum ființa noastră în pragul unei curse; încă nu am început cursa, dar suntem deja în punctul de start, baza și fundamentul nostru.
Și chiar în timp ce urcăm treptele, să zicem, de pildă, de la patruzeci la patruzeci și unu la sută (așa cum am desenat mai devreme), trebuie totuși să avem picioarele înfipte în pământ, adică în lumea noastră, pentru a permite omului să aibă liberul arbitru în fiecare act pe care îl întreprinde; să fii complet deconectat de spiritualitate, conteplând fiecare stare spirituală din afară, liber să o dorești sau nu, să o percepi independent sau nu. Și toate acestea sunt permise în mod specific de trup și de realitatea acestei lumi.
Întrebare: Spargerea și împărțirea în atâtea fragmente – „mărunţiş” așa cum le numește el – și multiplicarea în mai multe suflete; cum duc toate astea la rectificare?
Aruncă o privire aici și tu vei fi cel care decide. Avem aici un singur Kli mare, numit Adam haRişon, adică o dorință de a primi, o dorință de plăcere; și avem și o Lumină mare, o mare plăcere care o împlinește.
Desenul No. 19
Acum doreşti ca plăcerea să dureze veșnic, dar acest lucru este posibil numai dacă dorința seamănă cu Lumina, cu plăcerea; dacă există echivalență de formă între ele. Altfel, așa cum am menționat anterior, încep să mănânc, iar plăcerea a dispărut, întrucât abundența, Lumina, plăcerea, sting dorința datorită opoziției lor în natură una cu cealaltă.
Desenul No. 20
Pentru a evita acest lucru și pentru a ne asigura că plăcerea căpătată nu elimină dorința, este necesar ca dorința să aibă exact aceeași intenție ca și plăcerea.
Dacă cineva îmi dă ceva și eu răspund, amândoi putem fi mulțumiți și putem experimenta o creștere perpetuă a acestei stări.
Desenul No. 21
Cu alte cuvinte, curgerea plăcerii dintre noi va fi interminabilă ca plăcere suplimentar față de iubirea care mărește plăcerea din ce în ce mai mult, întrucât ea nu este limitată de Kli, ci de valoarea pe care o acordăm Celui care dă, persoanei iubite.
Desenul No. 22
Acesta este motivul pentru care „«Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți» este o mare regulă în Tora”. Este o regulă prin care Luminile rămân în vase și sufletul nu rămâne lipsit de împlinire. Și pentru a realiza acea rectificare, având în vedere că suntem incapabili să o realizăm dintr-o dată, trebuie să împărțim acest Kli, numit Adam haRişon, în numeroase fragmente și fiecare dintre aceste fragmente trebuie să treacă prin nenumărate stări până când este dispus să se reunească cu toate celelalte, cu restul sufletelor, sub forma de „«Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți» este o mare regulă în Tora”, moment în care întreaga Lumină a Torei, numită această „mare regulă”, se va extinde și va împlini toate sufletele împreună.
Și acesta este procesul pe care toată omenirea este pe cale să îl înceapă, într-un fel sau altul. Dacă le dezvăluim Înțelepciunea Cabala oamenilor, va fi plăcut iar, dacă nu, Doamne ferește, va fi foarte neplăcut, dar va trebui să ajungem la starea finală.
Cu aceasta ne vom încheia lecția de astăzi și data viitoare vom vorbi mai multe despre sufletul lui Adam haRişon, unicitatea lui și modul în care își atinge efectiv rectificarea, și vom putea observa cum toate aceste stări sunt rezultate inevitabile ale relației dintre Lumini și vase.
(Înapoi la pagina ÎNTELEPCIUNEA CABALA – click)