(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Atunci când Lumina Hochma umple voința de a primi în Bhina Alef, aceasta îi dă și natura sa – cea de dăruire. De aceea, în cele din urmă, după ce a simțit natura Luminii care o umple, Bhina Alef își schimbă dorința de la aceea de a primi la cea de a dărui.
Lumina funcționează în acelaşi fel în Bhina Dalet, de îndată ce iese din Bhina Gimel după ce s-a umplut cu Lumina Hochma. Apoi, și ea începe să vrea să dăruiască, precum este natura Luminii din interiorul ei. Drept rezultat, dorința de a primi dispare din Bhina Dalet.
Lumina transmite vasului său dorința de a dărui atunci când îl umple întrucât vasul simte nu numai plăcerea de la Lumină, ci și dorința celui care dăruiește. Creatorul ar fi putut crea un vas care să nu-L simtă ca Cel care dăruie, ci doar plăcerea de a primi. Așa simt, în lumea noastră, cei cu o voință de a primi nedezvoltată și copiii, precum și cei insensibili și instabili psihic.
Odată ce creștem şi ne maturizăm, începem să simţim ruşinea de a primi. Această senzație este atât de dezvoltată în noi încât am alege orice suferinţă din lume în loc de aceea a ruşinii. Acest atribut a fost creat de Creator astfel încât să-l putem folosi pentru a ne ridica deasupra naturii noastre, care este voința de a primi.
Pentru a ne rușina că primim, trebuie să simțim că primim. Acest lucru este posibil numai dacă există un dăruitor și simțim existența Lui. Dacă nu simt Gazda, nu îmi va fi rușine. Dar dacă El stă drept în fața mea, atunci îmi va fi rușine. Nu pot primi direct; pentru că trebuie să mă raportez la El, să-i ofer ceva în schimbul a ceea ce primesc, ceea ce transformă primirea într-un compromis mai degrabă decât o simplă primire. Atunci și eu, devin un dăruitor, pentru că și El primește de la mine.
Senzația Creatorului trezește în Malhut, atunci când primeşte, o suferinţă atât de intensă încât decide să nu mai folosească niciodată voința sa de a primi plăcere pentru sine. Această decizie se numește „Restricționare”. Numele „Prima Restricționare” indică faptul că este pentru prima dată când se întâmplă așa ceva.
Progresia luminii care duce la Restricționare
Prin faptul că nu primeşte Lumina, Malhut încetează să mai fie primitorul, dar ea nu dă încă nimic Creatorului; ea nu-și împlineşte încă dorința de a fi precum Lumina, adică dăruitorul plăcerii. Prin faptul că nu primeşte plăcere de la Creator, Malhut nu dobândeşte echivalența de formă. Astfel vedem că Prima Restricționare nu este un scop, ci un mijloc de a dobândi abilitatea de a dărui.
Scopul Creatorului în Creatie a fost acela ca Malhut, creatura, să primească plăcere. Acest Gând al Creației nu se schimbă. De aceea, Creatorul continuă să pună presiune pe Malhut pentru a primi plăcerea.
Malhut simte că restricționarea nu este suficientă pentru a dobândi statutul Celui care dăruieşte, dar cum poate, oare, creatura al cărui singur atribut este acela de a primi, să dea ceva Creatorului?
Prin faptul că-şi simte cele nouă atribute superioare (atributele Creatorului pe care Malhut le simte în interior), care cuprind modul în care Creatorul se raportează la Malhut, ea începe să înțeleagă cum poate da înapoi Creatorului. Ea decide că, dacă ar primi Lumina și s-ar bucura de ea, întrucât astfel Creatorul se bucură de plăcerea ei, atunci asta ar face ca primirea ei să fie echivalentă cu dăruirea.
Primirea plăcerii de către primitor cu intenţia de a face plăcere celui care dăruiește transformă un act de primire într-unul de dăruire. Dacă Malhut primește întreaga Lumină (plăcere) pe care Creatorul a pregătit-o pentru ea, atunci aceasta îi va da Creatorului tot atât cât îi dă El lui Malhut.
De pildă, avem un oaspete și o gazdă. Gazda își tratează oaspetele cu delicatese pe care oaspetelui i-ar plăcea să le aibă. (Dorința este o potrivire perfectă cu Lumina atât în cantitate cât și în calitate, pentru că Lumina-plăcerea a creat vasul-dorința în acest fel). Însă deși oaspetele este foarte flămând, prezența gazdei îl face să se simtă rușinat, iar asta îl reţine să înceapă să mănânce. Rușinea provine din faptul că se simte pe sine ca cel care primeşte şi pe gazdă ca cel care dăruie. Rușinea este atât de puternică încât nu mai poate mânca.
Dar rugăminţile continue ale gazdei, care a pregătit totul pentru el, îl conving în cele din urmă că gazda se va bucura dacă el mănâncă. Atunci oaspetele crede că, dacă acum, după ce a respins plăcerea de mai multe ori, va fi de acord să mănânce, se va considera ca o favoare făcută gazdei. În acest fel, el va deveni cel care dăruie, iar gazda cel care primeşte.
Foamea și dorința de a primi încântare și plăcere, sunt considerate în Cabala ca fiind „vasul”. Plăcerea emanată de Creator se numește Lumină Directă, iar puterea de a respinge este numită „ecran”.
Lumina care este respinsă de ecran este numită atunci Lumina Reflectată. Cu forţa ecranului, adică forța de a respinge plăcerea pentru sine și acceptarea plăcerii numai pentru Creator, vasul poate înfrunta propria sa voință de a primi. S-ar putea înțelege că vasul respinge Lumina, însă ar fi mai corect să spunem că vasul respinge folosirea dorinței de a primi pentru propria plăcere.
Ecranul ce respinge lumina
Vasul nu poate întoarce Creatorului Lumina, ci poate schimba doar intenția. Intenția de a da încântare Creatorului, ceea ce numim „Lumina Reflectată”, este doar un sinonim al plăcerii. Lumina Directă este echivalentă cu plăcerea pe care Creatorul dorește să o transmită creaturii. Lumina Reflectată este plăcerea pe care creatura vrea să i-o dea Creatorului.
De îndată ce vasul (oaspetele) este sigur că nu va primi pentru sine, el examinează magnitudinea Luminii pe care o returnează (câtă plăcere vrea vasul să dea Creatorului). Atunci decide să primească ceva din abundenţa ce se află în faţa lui; adică, Lumina Directă, care înseamnă delicatesele și plăcerile pe care gazda le-a pregătit pentru oaspete. Cu toate acestea, el va lua numai atât cât poate să mănânce pentru a-i produce plăcere (încântare) gazdei, adică Creatorului.
Cabaliștii sunt oameni care simt Lumina ce vine de la Creator și fiecare acțiune pe care o face El, însă, atunci când scriu despre spiritualitate ei își transmit senzaţiile în termeni tehnici. Aşadar, dacă cititorul are ecranul și forţa pe care o descriu cărțile, el poate traduce cuvintele în senzaţii repetând aceleași acțiuni descrise în cărțile lor.
Lumina provine direct de la Creator, de unde și numele, „Lumina Directă”, și vrea să se îmbrace în vas, însă atunci se ciocnește cu ecranul. Când ecranul respinge Lumina, refuzând să o primească cu intenţia de a primi, vasul revendică limitarea Primei Restricționări, care este aceea de a nu primi pentru sine însuşi. Odată ce vasul este sigur că nu va primi pentru sine, el calculează cât de mult poate primi pentru a-I da (a-I face plăcere) Creatorului. Senzaţia Luminii și calcularea cuantumului pe care îl poate primi din aceasta se face înainte de a o primi efectiv. Partea care decide și planifică acest lucru se numește Roş (cap), iar locul unde se află ecranul se numește Peh (gură).
După ce a fost luată decizia în Roş, vasul primește Lumina în partea numită Toh (lăuntru, interior). Aceasta este partea vasului unde se face efectiv primirea (senzația plăcerii din interiorul voinței de a primi). Lumina Hochma (plăcerea) este apoi primită cu intenția de a-L încânta pe Creator. Această intenție se numește Ohr Hasadim (Lumina Milei).
În termeni Cabalistici asta ar suna cam aşa: Lumina Directă se îmbracă în Lumina Reflectată, iar Lumina Hochma se îmbracă în Lumina Hasadim.
Vasul poate primi numai o mică porțiune din Lumina care provine de la Creator, întrucât ecranul nu are suficientă forţă pentru a o primi pe toată. De aceea, un fragment din el este umplut cu plăcere iar altul rămâne gol. Fragmentul care rămâne gol se numește Sof (sfârşit, capăt). Acum putem vedea că creatura este alcătuită din trei fragmente: Roş, Toh şi Sof. Împreună ele alcătuiesc ceea ce numim un Parţuf (figură, faţă). Guf-ul (corpul) Parţuf-ului (toate dorințele sale) se împarte în Toh, care primește Lumina, și Sof, care rămâne gol.
Granița din interiorul Guf-ului (Corpul) Parţuf-ului, unde se oprește Lumina, se numește Tabur (Buric). Lumina care este primită în interiorul Parţuf-ului poartă numele de Ohr Pnimi („Lumina interioară”).
Lumina care rămâne în afara Parţuf-ului se numește Ohr Makif („Lumina Înconjurătoare”). Lumina Directă este împărțită de ecran în Lumină Interioară și Lumină Înconjurătoare.
Malhut constă din cinci faze. Ecranul decide cât trebuie primit în fiecare fază. Fiecare fază este apoi împărțită într-o parte care primește și o parte care nu, motiv pentru care există cinci faze în Toh și cinci faze în Sof.
Rezumat: Când Lumina rectifică vasul, ea îi dă acestuia Voința Creatorului. Asta este de fapt ceea ce ne trebuie pentru ca Lumina să vină (aceeași Lumină Înconjurătoare pe care o trezim în timpul studiului dacă dorim să împlinim scopul Creației) și să ne rectifice astfel încât să dorim să-l imităm pe Creator în tot ceea ce facem, adică să dăruim. În aceasta constă unicitatea Înţelepciunii Cabala și importanța acesteia. Studiul trezește Lumina Înconjurătoare care îl rectifică pe om.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)