(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Orice sporire a Luminii este o sărbătoare. Fiecare suflet care dobândeşte spiritualitatea primește Lumina din lumea Aţilut. Puterea sa depinde de gradul sufletului. Nivelul obișnuit al Luminii se numește o „zi săptămânală”. Următorul grad de intensitate se numește „Roş Hodeş” (prima zi din lună). Fiecare zi săptămânală desemnează un fel de lumină diferit.
În Roş Hodeş Parţuf-ul ZON (Zeir Anpin și Nukva) de Aţilut se ridică la Parţuf-ul YEŞSUT (Israel Saba ve Tvuna), ceea ce înseamnă că urcă un grad și iluminează o calitate complet diferită a Luminii. Următorul nivel se numește Şabat (ziua de Şabat).
Fiecare minut și fiecare oră poartă propriile nuanțe unice în spiritualitate. Influența Luminii asupra sufletelor din lumea noastră este o stare perpetuă. Drept urmare, există un proces continuu de rectificare și mișcare. Fără schimbarea și influența constantă a Luminii, vasul ar rămâne imobil. Un vas se mișcă sub influența necazurilor, urmare a absenței Luminii în vas sau urmare a pătrunderii Luminii în el.
ZON de Aţilut determină mișcarea tuturor sufletelor. Există o abundență constantă care se extinde din ZON,¸pe care sufletele o percep incorect datorită egoismului lor. Scopul rectificării sufletelor este de a schimba senzaţia de rău în senzaţie de bine, în sensul de a rectifica vasele de la egoism la altruism. Cu cât sufletul este mai corect, cu atât îl percepe pe Creator ca benevolenţă absolută.
Nu putem efectua rectificări independente, dar trebuie să ne dăm seama ce fel de dușman este egoismul nostru cu adevărat și apoi să cerem ajutor Creatorului. Revelarea Creatorului ne aduce la o experiență de calitate superioară. Schimbarea percepției noastre despre recompensă și pedeapsă face ca pedeapsa să fie resimţită ca plăcere.
Dacă nu am mai fi fost capabili să simțim suferinţa în trupul nostru, nu am fi știut dacă o boală se răspândeşte în trupul nostru. Nu am fi făcut nimic pentru a-l vindeca, pentru că nu am fi simțit simptomele care indică boala. Uneori, merită să suporţi durerea în scopul unor beneficii viitoare. Dacă realizăm că un medicament amar este un mijloc necesar sănătății, medicamentul nu va avea gust amar, ci dulce.
Orice senzaţie spirituală sau mentală „inferioară” indică o deficienţă în suflet și trebuie vindecată. Neutralizarea senzației de durere va produce rezultate dăunătoare, întrucât organismului i se va refuza sistemul de alarmă pentru a avertiza asupra stării mentale care se deteriorează.
Luna Adar este o lună specială. Este luna sărbătorii Purim, cea mai mare dintre toate sărbătorile. De Purim se obişnuieşte să se bea alcool pentru a completa intoxicarea și desprinderea absolută de realitate, până când nu mai simți nici o preocupare sau îngrijorare. Asta vine să ne amintească de starea noastră viitoare de plăcere absolută și completitudine, când mintea este deconectată, rămânând activă numai emoția.
Dar de ce trebuie să deconectăm mintea pentru a ne simți compleţi? Ce se întâmplă cu tine atunci când eşti plin de încântare? Există vreo cămăruţă ramasă pentru gânduri sau pentru raționamentul la rece?
Majoritatea celor care apelează la Cabala provin din clasa de mijloc a societății, fie din punct de vedere socioeconomic, fie educațional. Un profesor de colegiu, de exemplu, dedicat în întregime cercetării științifice, nu are nevoie de nicio acoperire religioasă. Logica este regele, iar știința este religia. Adesea, oamenii de știință sunt chiar mai fanatici în credințele lor decât fanaticii religioși.
Trebuie să învățăm oamenii să privească în interior și să descopere cele zece Sfirot în ei. Prima, Keter, este atributul Creatorului. Celelalte sunt măsuri ale expunerii Creatorului faţă de creatură, însemnând Malhut. Trebuie să ne obişnuim să facem diferenţa între aceste proprietăți și noi înșine.
Pe măsură ce Malhut se rectifică, ea își mărește capacitatea de a se asemăna cu cele nouă Sfirot superioare și a le conține în sine. În consecință, în cele din urmă, aceasta (Malhut) se va alipi complet de Creator.
Când o celulă a trupului încetează să se „gândească” la trupul în ansamblu și începe să funcționeze independent, „mestecând” totul fără a da ce trebuie trupului, se consideră că este o celulă canceroasă. Fiecare celulă a trupului știe ce anume este destinată să devină atunci când se maturizează. Dacă ceva nu merge bine în interior, celulele știu să își readucă la normal modul de funcționare; ele sunt conectate cu sistemul colectiv al trupului.
Dacă ne comportăm în acest fel față de Creator, univers și omenire (care sunt unul și același lucru), vom funcționa corect și sănătatea noastră va fi în ordine. Altfel, devenim ca o celulă care gândește numai pentru sine, transformându-se astfel dintr-o celulă sănătoasă într-una canceroasă.
Când începem să studiem Cabala, ni se spune să începem într-o stare de Lo Lişma . Ne apropiem de o astfel de persoană cu cuvinte amabile și blânde, pentru că în acea stare eşti catalogat precum „femeile, copiii și sclavii”, adică având proprietăți egoiste. Starea de „femeie” semnifică voința de a primi, starea de „copil” înseamnă că dorești să percepi totul în mod inconștient, iar starea de „sclav” reprezintă căutarea plăcerilor (sclavul plăcerilor). Acestea sunt stări interioare pe care fiecare persoană le experimentează, indiferent de sex, vârstă sau religie, întrucât fiecare persoană posedă toate stările spirituale în interior și, prin urmare, trebuie să le experimenteze și să le rectifice pe fiecare dintre ele.
Când începem să dobândim înțelepciunea și înțelegerea independent, chiar dacă suntem încă cufundați în proprietăți egoiste, putem să ne observăm deja din afară. În acel moment, ni se înfăţişează treptat semnificaţia reală a lui “a da” (altruismul, dăruirea) și ceea ce se află cu adevărat în spatele expresiei „de dragul Creatorului”, căreia i se mai spune „cu intenţia de a dărui”.
Singura modalitate de a ne elibera de egoismul nostru este de a ne aduce într-o stare în care să strigăm către Creator. Altfel, Faraon din noi nu ne va lăsa să ieșim din Egipt. Fiecare stare trebuie analizată meticulos, până când vom înțelege cu exactitate cum să lucrăm cu rațiunea noastră pentru a ne analiza senzaţiile. Dacă nu facem asta, aceste stări se vor repeta până când vom înțelege asta și vom striga către Creator pentru a face orice vrea El, numai să ne eliberezea de unicul și singurul dușman care ne împiedică să ne apropiem de Creator, și anume de propriul nostru egoism.
Ambele stări – depresia profundă și plăcerea extremă – sunt stări limită care nu ne permit să ne analizăm corect starea. Trebuie să încercăm să o facem independent, în timp ce întrebăm: „De ce mi s-a dat această stare de lucruri?” „Ce pot face în legătură cu asta?” Dacă ne adâncim profund în ideea că aceste stări ne-au fost date de către Creator, angoasa noastră va înceta să mai fie un chin și se va transforma în plăcere. Depinde de percepția noastră despre măreția Creatorului. Nu trebuie să avem în vedere nimic mai mult!
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)