(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Ne-am săturat de informațiile contradictorii pe care le primim în fiecare zi cu privire la aderarea Italiei la război. Odată, ni se promite că Mussolini nu va îndrăzni să lupte cu aliații și, altădată, că se alătură imediat războiului. Modificările apar zilnic, iar nervii noştri sunt la pământ. Toate indiciile ne arată că aceste informații sunt editate și prezentate de o fabrică Hitler-Mussolini, al cărei singur scop este să ne slăbească nervii.
Într-un fel sau altul, trebuie să căutăm să ne ferim de ele. Trebuie să ne îndepărtăm cu promptitudine de toate aceste știri stranii și să încercăm să-i urmărim singuri pe factorii conducători și toate aceste aventuri, astfel încât să putem înțelege de la ei toate acele mișcări nedumeritoare ale lui Hitler-Mussolini.
În principal, însă, ar trebui să notăm conţinutul acordului dintre ei. Se știe că au semnat două contracte:
1) primul a fost doar un acord politic, pe care l-au numit „Axa Roma-Berlin”. Conținutul său se referă la ajutorul politic reciproc și împărțirea anumitor domenii de influență între ei. În urma acestui acord, Hitler i-a acordat ajutor politic lui Mussolini în războiul său din Etiopia, iar Mussolini a făcut același lucru pentru Hitler în aventurile sale de dinainte de război și continuă să o facă încă.
2) aproape de izbucnirea războiului, au încheiat un al doilea acord, un pact militar, al cărui conținut nu îl cunoaștem. Cu toate acestea, în general, știm că s-au angajat să se susţină reciproc, efectiv, din punct de vedere militar.
Există suficiente dovezi pentru a presupune că nu s-au angajat să ducă războiul împreună cu promptitudine, ca în cazul acordului dintre Anglia şi Franța. Acest acord a fost construit în întregime din inițiativa lui Hitler, pentru că el a dorit să se protejeze de orice necazuri care ar putea veni – dacă ar fi în criză militară și va avea nevoie de asistența Italiei. Într-un astfel de moment, acordul obligă Italia să-i vină în ajutor, în cazul în care Hitler îl solicită și, în mod firesc, în anumite condiții privind împărțirea prăzii.
Dar, în esență, Hitler nu credea că va avea nevoie de asistența militară a Italiei. Au existat două motive:
- El era încrezător în puterea sa și nu avea încredere în abilitățile militare ale Italiei.
- Acordul politic anterior, de asemenea, „Axa Roma-Berlin”, îi asigura deja un ajutor militar substanțial, întrucât prin simple manevre politice Italia ar fi putut ţine ocupate multe dintre forțele dușmanilor săi la granițele Italiei. Acest lucru nu este departe de asumarea unui rol activ în război. Aşadar, de fapt, el nu a dorit deloc să-l includă pe Mussolini în războiul său. Pactul militar pe care l-a încheiat cu el a fost doar pentru eventualitatea unei crize militare, care l-ar obliga pe Mussolini să-i vină în ajutor explicit la invitația lui Hitler, iar inițiativa nu va fi deloc în mâinile lui Mussolini.
În mod corespunzător, Mussolini spera să-şi împlinească prin acest război toate planurile sale fasciste de a restabili vechiul Imperiu Roman. Nu ar fi putut spera la o oportunitate mai bună decât să-și ducă războiul alături de Hitler. Fără îndoială, aşteaptă cu nerăbdare momentul în care Hitler îi va cere să i se alăture în război. Probabil, Hitler nu și-a pierdut credința în puterea sa și încă nu are nicio dorință de a-l include în război sau, altfel spus, de a împărţi prada.
Prin urmare, rezultă că, atâta timp cât nu simțim că există o criză reală în armatele lui Hitler, nu avem de ce să ne temem de amenințările lui Mussolini și de pregătirile sale pentru război. Acestea nu sunt altceva decât manevre militare șirete menite să-i ţină pe aliați la granițele sale și să slăbească puterea aliaților pe front cât mai mult posibil, în conformitate cu condițiile contractului „Axa Roma-Berlin”.[22]
[22] Paranteză: În timp ce scriau, au sosit informații că Italia s-a alăturat războiului, așa că eseul a fost oprit la jumătatea drumului. Articolul a fost terminat în conformitate cu realitatea la zi.
Acum că aderarea Italiei la război a devenit un fapt, s-au clarificat multe, dacă discutăm în conformitate cu linia pe care am descris-o. Acum știm cu siguranță că în ultima bătălie, Hitler a ajuns la o adevărată criză și forţele sale au fost în totalitate concentrate acolo. În caz contrar, nu există nicio îndoială că el nu ar include Italia în război. Din acest motiv, aderarea Italiei la război este o veste bună, anticipând, într-un fel, căderea Germaniei. Sperăm, de asemenea, că ajutorul Italiei nu o va salva, iar acum victoria aliaților este mai sigură ca niciodată.
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)