înapoi la CUPRINS link
Multă hârtie au irosit filozofii în dezbaterile lor despre imposibilitatea de a înţelege Creatorul. Iudaismul, ca doctrină fondată pe experimentarea personală a cabaliştilor, a răspuns întrebării: Cum putem discuta despre posibilitatea sau imposibilitatea de a-L simţi pe Creator înainte de a-L percepe?
Orice afirmaţie certă implică un anumit grad de percepţie. Prin urmare, mai întâi trebuie să clarificăm ce se înţelege prin „este imposibil să percepem Creatorul sau infinitul“. Pe ce bază putem spune că am înţeles aceste noţiuni?
Este clar că atunci când vorbim despre capacitatea de a înţelege Creatorul, presupunem că această înţelegere se va realiza cu ajutorul organelor senzoriale şi a intelectului, aşa cum se întâmplă atunci când cercetăm orice altceva în această lume. Mai mult decât atât, toate conceptele trebuie să fie uşor de înţeles pentru toată lumea, asemenea oricăror altor concepte care sunt studiate. Astfel, ideile trebuie să întruchipeze ceva tangibil şi real, ceva care poate fi perceput de organele noastre de simţ.
Cel mai aproape de limita percepţiei este organul de simţ tactil, când vine în contact direct cu suprafaţa obiectelor. În privinţa senzaţiilor auditive, nu mai suntem în contact direct cu obiectul, ci cu un intermediar (de exemplu, aerul) care ne face cunoscut obiectul pentru că vine în contact cu acesta la limita exterioară. Obiectul poate fi reprezentat de senzaţiile auditive produse de corzile vocale ale fiinţei umane sau de suprafaţa vibrantă care emite o undă sonoră. În mod similar, folosim organele noastre spirituale de percepţie pentru a-L percepe pe Creator.
Senzaţia de contact (mai mult decât senzaţia tactilă) la limita exterioară a fiinţei create este cunoscută ca „vedere profetică“. Contactul intermediat de un anumit mediu care, la rândul lui, vine în contact cu limita externă a fiinţei umane (similar senzaţiei auditive) este numit „auz profetic“.
„Vederea profetică“ este considerată cea mai evidentă dezvăluire, (aşa ca în lumea noastră, când vrem să vedem obiectul, pentru că în acest fel obţinem o percepţie completă a lui), pentru că intrăm în contact direct cu Lumina care emană de la Creator.
Pe de altă parte, „auzul profetic“ (vocea Creatorului) este definit de cabalişti ca fiind de neînţeles, spre deosebire de vederea profetică. Este similar cu abilitatea noastră de a auzi undele sonore, pentru că ceea ce simţim cu adevărat sunt semnalele obiectului spiritual intermediar, care provin din contactul său cu limita exterioară a Creatorului. Noi interpretăm aceste unde la fel ca în cazul vederii profetice, ca unde sonore.
Cabaliştii care au ajuns la înţelegerea profetică a Creatorului Îl pot percepe mai întâi prin intermediul organelor spirituale omologe ale văzului şi auzului. Apoi, ei interpretează ce au perceput. Cunoaşterea completă este determinată în special de înţelegerea fenomenelor vizibile, întrucât este imposibil să înţelegi natura unui fenomen pur auditiv.
La fel ca în lumea noastră, chiar şi auzul este suficient pentru a sesiza calităţile obiectului studiat (până şi un orb din naştere detectează multe calităţi ale celor din apropiere), astfel încât cunoaşterea spirituală obţinută prin intermediul său este, de asemenea, suficientă. Acest lucru se datorează faptului că prin intermediul auzului spiritual informaţiile care ajung la om conţin în ele toate celelalte calităţi ascunse.
Porunca de a înţelege Creatorul se reduce, în esenţă, la perceperea Lui prin intermediul văzului şi auzului spiritual într-o asemenea măsură, încât suntem absolut siguri de întregul contact vizual şi audibil care este numit „faţă în faţă“.
Creaţia şi conducerea fiinţelor create se realizează prin intermediul a două fenomene opuse: ascunderea omnipotenţei Creatorului şi Revelarea treptată a Omnipotenţei Sale, astfel încât creaturile să Îl poată percepe prin calităţile lor corectate.
Din acest motiv, unul din numele Creatorului în ebraică este Maaţil, de la cuvântul ţel, „umbră“ şi, de asemenea, există un alt nume, Boreh, care este derivat din cuvintele bo-ureh, „vino şi vezi“. În consecinţă, din aceste cuvinte au fost derivate numele celor două lumi: Aţilut şi Bria.
Nu suntem capabili să înţelegem adevărata stare a Creaţiei, ci doar ceea ce simţurile noastre pot percepe, fie material, fie spiritual.
Conştiinţa noastră împarte tot ce există în lume în goliciune şi suficienţă. Acest lucru este aşa, chiar dacă „oamenii învăţaţi“ insistă asupra faptului că nu există un concept precum gol complet sau vid.
Această noţiune este dincolo de înţelegerea noastră, deoarece putem înţelege ceea ce lipseşte doar prin intermediul simţurilor. Putem fi capabili să simţim o absenţă sau un gol dacă vom compara raportul dintre ceea ce există în lumea aceasta şi situaţia noastră după moarte.
Totuşi, chiar în timp ce trăim în această lume, ne simţim ca şi cum tot ce există în afara corpului nostru este cumva absent şi nu există cu adevărat. Adevărul este exact invers: ceea ce se găseşte în afara noastră este etern şi existent, în timp ce noi înşine suntem nimic şi dispărem în nimic.
Aceste două concepte sunt absolut inadecvate, deoarece senzaţiile noastre ne determină să credem că tot ce există este conectat cu noi şi există numai în acest cadru; în timp ce tot ce există în afara noastră nu are nicio valoare. Însă raţiunea ne arată contrariul – noi suntem cei lipsiţi de importanţă, în timp ce tot ce există în afara noastră este etern.
Dobândirea nivelurilor spirituale superioare
O parte infinit de mică a Luminii Superioare care există în toate obiectele, atât animate cât şi inanimate, determină existenţa lor şi este cunoscută ca „ Lumina Lumânării“ (Ner Dakik).
Interdicţia de a dezvălui secretele Cabalei provine din îngrijorarea că s-ar putea să înceapă să fie dispreţuită. Tot ceea ce este necunoscut provoacă respect şi este perceput ca ceva valoros. Aşa este şi natura fiinţelor umane: o persoană săracă câştigă un ban, însă de îndată ce ajunge să aibă un milion nu îl mai preţuieşte, ci caută două milioane şi aşa mai departe.
Acelaşi model poate fi observat în ştiinţă: necunoscutul provoacă respect şi este considerat valoros, însă de îndată ce devine cunoscut şi înţeles nu mai are aceeaşi valoare. Apoi, noi obiecte necunoscute iau locul celor cunoscute şi devin obiecte care trebuie studiate.
Din acest motiv secretele Cabalei nu pot fi revelate maselor, pentru că de îndată ce o înţeleg, vor ajunge să o dispreţuiască. Însă secretele Cabalei pot fi revelate cabaliştilor pentru că ei caută să îşi extindă cunoaşterea, aşa cum fac şi oamenii de ştiinţă.
Pentru că ei nu preţuiesc cunoaşterea pe care o deţin, acest fapt în sine îi determină ca în continuare să înţeleagă ceea este încă necunoscut. Astfel, întreaga lume este creată pentru cei care caută să înţeleagă misterele Creatorului. Cei care simt şi caută Lumina Superioară a Vieţii care emană de la Creator (Or Hohma), nu înţeleg Creatorul sau Esenţa Sa în acest proces.
Însă nu acelaşi lucru se întâmplă cu cei care înţeleg nivelurile spirituale superioare. Cei care percep nivelurile superioare şi Lumina acestor niveluri, nu percep numai Lumina, ci Îl şi înţeleg pe Creator. Cabaliştii nu pot atinge nici cel mai mic nivel spiritual dacă nu înţeleg Creatorul şi calităţile Lui în relaţie cu noi, cei care aparţinem acelui nivel spiritual.
În lumea noastră ajungem să ne înţelegem prietenii în funcţie de acţiunile lor, atât faţă de noi, cât şi faţă de alţii. După ce suntem familiarizaţi cu diferite calităţi ale unei persoane, cum ar fi: bunătatea, invidia, mânia, dorinţa de compromis etc., putem afirma că „ştim“ acea persoană.
În mod similar, după ce un cabalist a înţeles toate acţiunile şi manifestarea lor Divină, Creatorul i se revelează prin intermediul Luminii, într-un mod uşor de înţeles. Dacă nivelurile spirituale şi Lumina emanată de acestea nu poartă în ele posibilitatea perceperii Creatorului „Însuşi“, atunci noi le considerăm ca fiind impure. („El Însuşi“ înseamnă, la fel ca în lumea noastră, că impresia pe care ne-o formăm despre cineva este determinată de acţiunile acestuia şi nu simţim nevoia de a afla orice altceva. În fond, ceea ce nu putem percepe, nu trezeşte în noi niciun interes şi nici nevoia de a fi perceput.)
Forţele impure, cum ar fi klipa şi Sitra Ahra, sunt forţe care ne domină, împiedicându-ne să ne bucurăm de orice plăcere pe care o obţinem din puţinul pe care îl experimentăm. Cu alte cuvinte, aceste forţe ne determină să fim mulţumiţi cu ceea ce cunoaştem deja, să ne mulţumim cu coaja (klipa), lăsând în acelaşi timp „fructul“ deoparte.
Prin urmare, intelectul nostru nu poate înţelege scopul muncii de dragul Creatorului, deoarece interferenţa creată de forţele impure nu ne îngăduie să înţelegem sensul ascuns al Cabalei.
Într-un obiect spiritual, Lumina care umple jumătatea de sus, de la Roş (cap) până la Tabur (buric), se numeşte „trecut“, în timp ce lumina care umple jumătatea de jos se numeşte „prezent“. Lumina Înconjurătoare care nu a intrat încă în obiect, dar aşteptă să fie descoperită, se numeşte „viitor“.
În cazul în care omul a căzut spiritual, iar dorinţele egoiste au crescut, importanţa spiritualităţii scade în ochii săi.
Declinul spiritual este trimis de Sus cu un scop: pentru ca omul să înţeleagă că încă se află în exil spiritual, iar acest lucru ar trebui să îl motiveze să se roage pentru răscumpărare.
Nu ne vom găsi adevărata linişte până când nu ne vom ridica la scopul prestabilit – eliberarea noastră spirituală precum şi a întregii umanităţi – mai presus de toate. Exilul este un concept spiritual.
Galut nu este sclavagismul fizic care a fost experimentat de toate naţiunile la un anumit moment în istoria lor. Galut este înrobirea fiecăruia dintre noi de către cel mai rău inamic al nostru – egoismul. Mai mult decât atât, această înrobire este atât de sofisticată, încât nu suntem conştienţi de faptul că lucrăm în mod constant pentru un stăpân – forţa exterioară care ne-a stăpânit şi care ne impune dorinţele sale.
Noi, ca nişte oameni nesănătoşi, nu ne dăm seama de acest lucru şi ne străduim din toate puterile să îndeplinim cerinţele egoismului. Într-adevăr, starea noastră poate fi asemănată cu cea a unui bolnav psihic care aude voci imaginare sub formă de comenzi sau, mai rău, sub forma unor adevărate dorinţe personale, ajungând să îndeplinească aceste comenzi sau dorinţe.
Galut-ul nostru este exilul din spiritualitate, incapacitatea noastră de a fi în contact cu Creatorul şi de a lucra doar pentru El. Conştientizarea acestei stări este o condiţie vitală pentru eliberarea noastră.
La început, egoismul este înclinat să studieze Cabala şi să depună efortul necesar pentru a înţelege spiritualitatea, în măsura în care cunoştinţele spirituale îi oferă anumite beneficii. Când însă începem să înţelegem tot ceea ce implică munca reală „de dragul Creatorului“ şi când suntem forţaţi să cerem eliberarea, atunci respingem această eliberare, convingându-ne că este imposibil să reuşim.
Astfel, încă odată, devenim sclavii propriei raţiuni, adică ne întoarcem la idealurile vieţii materiale. Ne putem salva din această stare doar dacă acţionăm în conformitate cu credinţa deasupra raţiunii.
O cădere spirituală nu implică pierderea credinţei.
Dezvăluindu-ne tot mai mult propriul egoism, Creatorul ne oferă posibilitatea de a face un efort suplimentar, şi astfel credinţa noastră creşte. Nivelul anterior de credinţă nu a fost pierdut, însă comparativ cu efortul care ne aşteaptă, îl simţim ca pe un declin spiritual.
Lumea noastră este creată asemenea celei spirituale, cu excepţia faptului că este alcătuită din materie egoistă. Putem dobândi cunoştinţe semnificative din lumea înconjurătoare, dacă nu despre calităţile obiectelor spirituale, atunci cel puţin despre relaţiile dintre ele, prin compararea lor cu lumea noastră.
Lumea spirituală conţine, de asemenea, concepte precum: lume, deşert, aşezare, ţări etc. Toate acţiunile spirituale (poruncile) pot fi menţinute la orice nivel, cu excepţia poruncilor iubirii şi fricii. Aceste porunci sunt revelate doar acelora care au atins nivelul spiritual al Pământului lui Israel (Ereţ Israel).
Nivelul Ereţ Israel conţine la rândul lui un alt nivel cunoscut ca Ierusalim (Ieruşalaim), care derivă din cuvintele iaarah (frică) şi şalem (complet), şi care semnifică dorinţa de a fi emoţionaţi în faţa Creatorului, dorinţă care ne ajută să ne eliberăm de egoism.
înapoi la CUPRINS link