înapoi la CUPRINS link
Conform Cabalei, corpurile noastre sunt doar o carcasă temporară pentru sufletul etern care coboară de Sus, iar ciclul vieţii şi al morţii se poate compara cu schimbarea hainelor în lumea noastră. Sufletul schimbă un corp cu altul, la fel de uşor cum o persoană îşi schimbă îmbrăcămintea.
Definirea împlinirii altruiste a Voinţei Creatorului, precum şi definirea stării de a fi altruist, atât în gând cât şi în acţiune, întruchipează procesul de autoevaluare, indiferent de evenimentele neplăcute, sentimentele sau incidentele trimise intenţionat de Creator.
Procesul autoevaluării ar trebui să-l ajute pe om să vadă cât de joasă este propria stare şi totuşi să îl determine să împlinească Voinţa Creatorului şi să aspire să îndeplinească legile juste ale lumii spirituale, şi nu bunăstarea „personală“.
Dorinţa de a avea calităţi similare cu ale Creatorul poate să provină din suferinţele şi încercările pe care omul le experimentează sau poate fi determinată de percepţia măreţiei Sale. Apoi, alegerea lui implică cererea exprimată faţă de Creator pentru a avansa cu ajutorul Cabalei.
Toate acţiunile pe care le întreprindem trebuie să fie motivate de intenţia noastră de a percepe măreţia Creatorului, astfel încât percepţia şi realizarea acestui aspect să ne poată ajuta să devenim mai puri şi mai spirituali.
Pentru a avansa spiritual trebuie ca la fiecare nivel să fim preocupaţi să dezvoltăm percepţia măreţiei Creatorului. Trebuie să înţelegem că pentru a dobândi perfecţiunea spirituală sau doar pentru a rămâne la acelaşi nivel spiritual pe care ne aflăm trebuie să cultivăm o înţelegere mai profundă a măreţiei Creatorului.
Importanţa darului este determinată de importanţa celui care dăruieşte. Acest lucru este în mare măsură adevărat. De exemplu, un obiect care aparţine unei persoane considerată faimoasă şi importantă de către societate valorează adesea milioane.
Importanţa Cabalei este, de asemenea, determinată de importanţa Celui care ne răsplăteşte cu această înţelepciune. Dacă omul nu crede în Creator, atunci Cabala nu are o valoare mai mare decât cea a unui document istoric sau literar, iar dacă omul crede în puterea Cabalei şi în utilitatea ei pentru că se încrede în Puterea Superioară, atunci valoarea Cabalei este incomensurabilă.
Cu cât credem mai mult în Creator, cu atât mai valoroasă este Cabala pentru noi.
În consecinţă, de fiecare dată când ne supunem autorităţii Creatorului, în concordanţă cu mărimea credinţei pe care o avem în El, vom înţelege semnificaţia Cabalei şi sensul ei profund. În acest fel, se poate spune că, de fiecare dată când ajungem la un nivel spiritual mai înalt, primim o nouă Cabala (Lumină), ca şi cum ar fi de la un nou Creator.
Acest proces se referă numai la cei care primesc o nouă Revelare a Luminii Creatorului pe măsură ce urcă scara spirituală. Din acest motiv se spune că „Cel drept trăieşte prin credinţa lui“ – mărimea credinţei omului determină cantitatea de Lumină percepută.
Este scris în cărţile de Cabala: „În fiecare zi el este răsplătit cu o nouă Lumină.“ Pentru un cabalist, fiecare „zi“ (momentul în care Creatorul străluceşte) este o nouă Lumină.
Putem ajunge să respectăm poruncile, însă este imposibil să ne obişnuim cu necesitatea de a atribui acţiunilor noastre intenţii altruiste, deoarece acest lucru nu poate deveni parte a naturii noastre egoiste care să poată fi realizată de la sine, la fel ca nevoile fizice.
Dacă suntem pătrunşi de sentimentul că războiul nostru împotriva egoismului este un război împotriva forţelor întunericului, împotriva calităţilor opuse Creatorului, atunci vom îndepărta aceste forţe şi nu ne vom asocia cu ele, le vom evita în gândurile noastre, ca şi cum ne-am îndepărta de dorinţele corpului.
Continuând să simţim aceste dorinţe, vom începe să le dispreţuim, aşa cum cineva îşi dispreţuieşte duşmanul. În acest fel, putem triumfa împotriva egoismului şi, în acelaşi timp, ne putem alina suferinţa datorată lui. O astfel de acţiune este cunoscută ca „războiul răzbunării de dragul Creatorului“ (nikmat haŞem). Treptat, ne obişnuim să percepem scopurile corecte, gândurile şi intenţiile, indiferent de dorinţele şi cererile egoiste ale corpului.
Dacă, în timp ce studiem, nu anticipăm nici un beneficiu personal şi începem să suferim din această cauză, starea respectivă este cunoscută ca fiind „înclinaţia rea“ (ieţer ra). Măsura răului este determinată de nivelul de percepţie al răului, de gradul în care suferim din cauza lipsei de atracţie pentru spiritualitate, cu excepţia cazului în care îl percepem ca pe un beneficiu personal.
Cu cât suferim mai mult din cauza faptului că situaţia nu se schimbă, cu atât mai mare va fi măsura în care percepem răul. Dacă înţelegem, cu ajutorul raţiunii, că nu am reuşit să avansăm spiritual, iar acest lucru nu ne provoacă durere, înseamnă că nu avem încă înclinaţia rea (ieţer ra), deoarece încă nu suferim de pe urma răului.
Dacă nu simţim răul, trebuie să ne angajăm în studiul Cabalei. Însă dacă percepem răul din noi înşine, trebuie să scăpăm de el prin credinţă deasupra raţiunii.
Aceasta definiţie necesită anumite explicaţii. Este scris în cărţile de Cabala: „Am creat înclinaţia rea (forţa, dorinţa) şi am creat Tora ca poţiune („condiment“) pentru ea (pentru corectarea ei). Poţiune înseamnă condimente, aditivi, suplimente, care fac mâncarea mai gustoasă şi acceptabilă pentru consum.
Vedem că primul creat este răul, este egoismul. Cabala este doar un supliment, adică mijlocul prin care ne este îngăduit să gustăm şi să folosim răul. Acest lucru este foarte ciudat, pentru că se spune că poruncile sunt date numai în scopul de a purifica sufletul cu ajutorul lor. Acest lucru înseamnă că de îndată ce omul este purificat nu mai este nevoie de porunci (acte spirituale pentru corectare).
Adevăratul scop al Creaţiei este dăruirea plăcerii fiinţelor pe care Creatorul le-a creat. În acest scop, creaturile sunt înzestrate cu dorinţa de a primi plăcere. Pentru ca să nu simtă ruşine atunci când primesc plăcere (ruşinea distruge plăcerea) li se dă posibilitatea de a-şi corecta sentimentele de ruşine.
Acest lucru poate fi realizat dacă fiinţele create doresc să nu primească nimic pentru sine, ci doar să Îi facă pe plac Creatorului. Numai atunci nu vor simţi ruşine datorită plăcerii primite, deoarece o vor primi pentru a face plăcere Creatorului, şi nu pentru ele însele.
Ce putem dărui Creatorului pentru a-I face plăcere? Pentru asta, Creatorul ne-a dat Cabala şi legile spirituale ca să le respectăm „de dragul Lui“. Apoi, El ne poate trimite plăceri pe care să le primim şi care să nu fie diminuate de sentimentele de ruşine şi milă.
Dacă ne comportăm în conformitate cu legile spirituale, adică de dragul Creatorului, suntem similari cu El în acţiunile noastre, acţiuni care sunt menite să ne ofere plăcere. Pe măsură ce dorinţele, actele şi calităţile noastre se aseamănă cu cele ale Creatorului, ajungem mai aproape unul de celălalt. Creatorul doreşte ca noi să Îi dăruim, aşa cum El ne dăruieşte, astfel încât plăcerile noastre să nu fie umbrite de ruşine şi să nu fie percepute ca un act de caritate.
Dorinţa spirituală, dorinţa care îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a primi Lumina, determină mărimea şi tipul de plăcere primită, pentru că Lumina Creatorului include totul în ea: fiecare dintre dorinţele noastre de a fi mulţumiţi de ceva. Din întreaga Lumină se desprinde ceea ce dorim.
Creatorul prescrie exact 613 porunci pentru corectarea răului (din noi) în bine (pentru noi), pentru că El a creat dorinţa noastră de a fi mulţumiţi din exact 613 părţi şi fiecare poruncă corectează o anume parte sau proprietate. Din acest motiv se spune: „Am creat răul, şi Tora pentru corectarea acestuia.“
Care este scopul respectării Torei (legilor spirituale) după corectarea răului? Legile spirituale ne sunt date:
- Atunci când încă suntem sclavi ai naturii noastre şi nu suntem capabili să acţionăm de dragul Creatorului, rămânând distanţi faţă de El din cauza disparităţii între calităţi. Cele 613 de legi spirituale ne îngăduie să avem puterea de a ne îndepărta de egoism.
- La sfârşitul corectării, atunci când ne aflăm în unitate cu Creatorul datorită similitudinii calităţilor şi dorinţelor, devenim vrednici de Lumina Torei: cele 613 porunci devin parte a corpului nostru spiritual; ele devin vasul sufletului nostru şi în fiecare dintre aceste 613 dorinţe primim Lumina Plăcerii.
După cum vedem, în acest stadiu legile spirituale se transformă din mijloace ale corectării în „locuri“ de primire a plăcerii (vas, kli).
înapoi la CUPRINS link