înapoi la CUPRINS link
În linia stângă, cea care aduce suferinţă ca rezultat al absenţei dorinţei, se trezeşte nevoia de a fi ajutaţi de Creator, sub forma Luminii sufletului. În linia dreaptă, în care omul nu doreşte nimic pentru sine, există doar Lumina Smereniei (Or Hasadim), bucuria datorată asemănării calităţilor spirituale. Însă această stare nu este perfectă, deoarece îi lipseşte cunoaşterea şi înţelegerea semnificaţiei interioare. În linia stângă nu există perfecţiune, pentru că Lumina Înţelepciunii poate lumina doar dacă există similitudine între calităţi, între Lumina primită şi cel care primeşte Lumina.
Această congruenţă se produce în Or Hasadim, care se găseşte în linia din dreapta. Avansarea spirituală poate avea loc doar dacă avem o dorinţă, însă linia din dreapta nu doreşte nimic. Toate dorinţele sunt concentrate în linia din stânga. Cu toate acestea, ceea ce dorim nu poate fi primit în dorinţele egoiste.
De aceea este necesar să unim aceste două calităţi, pentru ca Lumina cunoaşterii şi plăcerii din linia stângă să poată pătrunde în Lumina calităţilor altruiste ale liniei din dreapta, şi astfel Lumina liniei de mijloc va lumina fiinţa creată. Fără Linia din dreapta, Linia din stânga nu este revelată, este percepută doar ca întuneric.
Munca pe cele două linii are loc chiar şi atunci când ne aflăm în sclavia egoismului nostru. Cu toate acestea, încă nu ne controlăm dorinţele. În schimb, dorinţele dictează gândurile şi acţiunile noastre şi ne împiedică să ne umplem cu Lumina asemănării cu Creatorul (Or Hasadim) şi cu Lumina înţelegerii finale (Or Hohma).
Suntem capabili doar să pronunţăm numele lumilor, Sfirot-urilor şi Kelim-urilor. În această stare este eficient să studiem construcţia lumilor spirituale şi a efectelor lor, adică să studiem Cabala, studiu care ne ajută să ne dezvoltăm dorinţa de a ne apropia de Creator. În acest proces vom începe să dorim să ne asemănăm cu obiectele pe care le studiem şi, prin urmare, vom atrage asupra noastră graţia tărâmurilor superioare, deşi, din cauza faptului că lipsesc simţurile spirituale, nu percepem acest proces.
Forţele spirituale ne influenţează numai dacă studiem cu scopul de a ne apropia (calităţile) de spiritualitate. Numai aşa vom atrage asupra noastră efectul purificator al Luminii Înconjurătoare. Acest lucru poate fi observat în numeroase cazuri, însă fără o îndrumare corespunzătoare, doar ni se pare că ştim ce conţin cărţile cabalistice şi chiar ne putem angaja în discuţii „pline de înţeles“ pe acest subiect.
Cu toate acestea, s-ar putea să nu înţelegem niciodată adevărata esenţă emoţională a ceea ce am învăţat. Însă cei care ating un nivel spiritual prin munca lor, chiar şi pe cel mai nesemnificativ, se află deja în „coaja“ lumii noastre şi sunt angajaţi în munca pentru care au coborât în această lume.
Pe de altă parte, cunoştinţele şi memoria „celor deştepţi“ sporesc deseori egoismul şi îndoielile, şi astfel se îndepărtează de scopul lor.
Acest lucru se întâmplă pentru că Lumina provenită din studiul Cabalei poate fi medicament salvator (sam hahaim) sau otravă mortală (sam hamavet).
Începătorii nu îi pot deosebi pe cei care percep cu adevărat (cabaliştii) de cei care studiază Cabala doar ca pe o altă ştiinţă socială. Pentru începători, munca pe cele trei linii este focalizată mai degrabă pe analizarea propriilor stări, decât pe ajungerea la Lumina Superioară, asupra căreia se focalizează cei care o percep deja.
În linia din dreapta, cunoscută sub numele de starea de „a dărui“, hesed sau credinţă deasupra raţiunii, suntem mulţumiţi cu destinul care ne-a fost dat, cu credinţa noastră şi cu ceea ce Creatorul ne-a dăruit, deoarece considerăm acest lucru ca fiind cel mai mare cadou pe care l-am primit. Acest lucru se întâmplă mai degrabă pe baza dezvoltării, autoeducaţiei sau acceptării de a ne asuma anumite obligaţii, indiferent de faptul că noi respectăm poruncile Creatorului fără a înţelege semnificaţia lor interioară.
Însă această stare nu este considerată încă linia din dreapta, pentru că lipseşte linia de stânga. Numai atunci când apare starea opusă putem vorbi despre una din linii. Astfel, numai după ce ne evaluăm critic propria persoană, numai după ce determinăm adevăratul scop al vieţii noastre, numai după ce evaluăm în mod critic rezultatele eforturilor noastre, doar atunci obţinem linia stângă.
Important aici este scopul Creaţiei. Noi stabilim că, în esenţă, scopul nostru este să primim plăcere de la Creator. În acelaşi timp, simţim că nu am experimentat asta niciodată.
În timpul studiului învăţăm că această situaţie poate apărea doar atunci când calităţile noastre sunt asemănătoare cu cele ale Creatorului. Astfel, suntem obligaţi să ne examinăm propriile dorinţe şi aspiraţii, să le judecăm cât de obiectiv putem, să controlăm şi să analizăm totul pentru a stabili dacă ne îndreptăm cu adevărat către renunţarea la egoism şi către dobândirea iubirii pentru alţi oameni.
Dacă atunci când studiem vedem că încă suntem la nivelul dorinţelor egoiste şi nu am progresat spre o stare mai bună, cădem adesea în disperare şi apatie. Mai mult decât atât, uneori descoperim nu numai că suntem înconjuraţi de dorinţele noastre egoiste, ci că ele au crescut de când am dobândit dorinţe pentru plăceri pe care odată le consideram mărunte, meschine, efemere şi nedemne.
Este clar că în această stare devine dificil să continuăm să respectăm poruncile şi să le studiem cu bucurie; mai degrabă cădem în deznădejde şi dezamăgire, regretând atât timpul irosit, cât şi efortul depus şi lipsurile suferite. Atunci ne revoltăm împotriva scopului Creaţiei.
Această stare este cunoscută ca „linia stângă“, pentru că are nevoie de corectare. Acum percepem propria noastră goliciune şi trebuie să ne întoarcem la linia de dreapta, la sentimentul de fericire deplină, satisfacţie şi întregire cu destinul nostru. Înainte, nu se consideră că ne aflăm în linia de dreapta, deoarece încă ne aflam într-o singură linie, pentru simplul motiv că nu exista o a doua linie, şi deci nu exista autocritică.
Dacă, după o înţelegerea autentică a propriei imperfecţiuni, obţinută în linia a doua, ne întoarcem la prima linie, adică la sentimentul perfecţiunii (împotriva stării noastre actuale şi împotriva sentimentelor noastre), atunci se consideră că acţionăm de-a lungul celor două linii opuse – cea de dreapta şi cea de stânga.
Întreaga cale de renunţare la egoism şi îndepărtare de limitele înguste ale intereselor personale este construită pe baza liniei de dreapta. Se spune că trebuie să ne îndepărtăm de propriile „noastre“ interese, care sunt efemere, meschine şi care schimbă în mod constant dorinţele corpului. Ele nu ne-au fost date de Sus pentru a le accepta ca scop al vieţii, ci pentru a renunţa la ele în scopul de a atinge percepţia eternă şi absolută a plăcerii spirituale şi pentru a ne uni cu Supremul care există în univers şi care este Creatorul.
Este însă imposibil să ne îndepărtăm de gândurile şi dorinţele personale, deoarece nu percepem nimic altceva decât pe noi înşine. În această stare, singurele lucruri în care putem crede sunt existenţa Creatorului, stăpânirea Sa, scopul Creaţiei Sale şi necesitatea de a atinge acest scop în ciuda plângerilor corpului nostru.
Credinţa în ceea ce nu este perceput – credinţa în ceva care este mai presus de înţelegerea noastră – este cunoscută sub numele de „credinţă deasupra raţiunii“.
În special, după linia de stânga este momentul să trecem la o astfel de percepţie a realităţii, aşa cum a fost explicat mai sus.
Suntem fericiţi că am meritat să avem grijă de Voinţa Creatorului, cu toate că, drept rezultat al dorinţelor noastre egoiste, nu am dobândit nicio plăcere. Totuşi, în ciuda acestor sentimente, credem că am primit un dar special de la Creator.
Astfel, cu toate că ne aflăm într-o asemenea stare, suntem capabili să avem grijă de Voinţa Creatorului exact în acest mod, şi nu ca majoritatea oamenilor care fac asta pentru a primi plăcere sau ca rezultat al creşterii şi educaţiei lor, fără a fi conştienţi de faptul că fac totul mecanic.
De asemenea, ne dăm seama că acţionăm contrar corpului, adică suntem de partea Creatorului, nu de partea corpului; credem că totul emană de Sus, de la Creator, printr-o conexiune specială cu noi. Prin urmare, apreciem un asemenea dar care ne inspiră, ca şi cum am fi fost recompensaţi cu cea mai înaltă percepţie spirituală.
Doar în acest caz prima linie este cunoscută ca linia de dreapta, ca perfecţiune, pentru că bucuria vine nu din propria noastră stare, ci din relaţia Creatorului cu noi, relaţie care ne îngăduie să acţionăm în afara graniţelor dorinţelor egoiste. Într-o asemenea stare, cu toate că încă suntem sclavii egoismului, putem primi totuşi de Sus iluminarea spirituală.
Deşi Lumina Spirituală nu a pătruns încă în noi (Lumina nu poate intra în dorinţele egoiste), cu toate acestea ea ne înconjoară (Or Makif) şi ne leagă de spiritualitate. De asemenea, ne ajută să înţelegem că până şi cea mai scurtă conexiune cu Creatorul este deja o mare recompensă şi o mare plăcere. În ceea ce priveşte percepţia Luminii, trebuie să ne spunem că nu suntem capabili să apreciem valoarea reală a acesteia.
Linia de dreapta mai este numită şi „adevăr“ pentru că nu ne minţim pe noi înşine, ci înţelegem în mod clar că nu am atins nivelul spiritual. Mai degrabă spunem că ceea ce am primit vine de la Creator, inclusiv cele mai neplăcute condiţii. Astfel, credinţa deasupra raţiunii este foarte valoroasă pentru că ea reprezintă contactul cu Creatorul.
Putem vedea apoi că realizarea liniei de dreapta se bazează pe înţelegerea faptului că percepţia spirituală lipseşte şi pe sentimentul amar de inutilitate personală. Acestea sunt urmate de îndepărtarea de calcule egoiste şi apropierea de acţiuni bazate pe principiul „nu ceea ce voi câştiga eu, ci ceea ce doreşte Creatorul“.
Dacă înţelegem că suntem obiectul atenţiei speciale a Creatorului şi că avem o relaţie specială cu Cabala şi cu poruncile, în timp ce alţii sunt ocupaţi cu calcule meschine referitoare la preocupările lumeşti, atunci consideraţiile noastre sunt rezonabile.
Totuşi, aceste consideraţii sunt produsul intelectului nostru. Ele nu sunt deasupra raţiunii. De aceea este necesar să ne spunem că, deşi în prezent suntem fericiţi, ar trebuie să acţionăm prin credinţă deasupra raţiunii, astfel încât bucuria noastră să se bazeze pe credinţă.
Pe de altă parte, linia de stânga este construită pe verificarea autenticităţii iubirii noastre faţă de alte fiinţe umane şi a capacităţii de a face acţiuni şi fapte altruiste. De asemenea, trebuie să verificăm dacă într-adevăr dorim să nu primim o recompensă pentru eforturile noastre.
Dacă după aceste estimări vedem ca suntem incapabili să renunţăm la interesele noastre chiar şi într-o mică măsură, atunci nu ne rămâne decât să ne rugăm Creatorului să ne salveze. Din acest motiv, linia de stânga ne aduce la Creator.
Linia de dreapta ne dă posibilitatea de a mulţumi Creatorului pentru sentimentul perfecţiunii Sale, însă nu ne dă percepţia adevăratei stări, stare caracterizată prin absolută ignoranţă şi prin completa absenţă a conexiunii cu spiritualul. Aşadar, nu ne aduce la rugăciune, iar fără rugăciune este imposibil să înţelegem Lumina Cabalei.
Cu toate acestea, în linia din stânga vom încerca să ne depăşim starea cu ajutorul voinţei, şi astfel ne dăm seama că nu avem suficiente forţe pentru o asemenea sarcină. Doar atunci vom înţelege că avem nevoie de ajutor de Sus, deoarece vedem că numai puterile supranaturale ne pot ajuta. Numai prin linia din stânga putem atinge scopul dorit.
Este important să înţelegem că cele două linii trebuie să se afle în echilibru, astfel încât fiecare dintre ele să fie utilizată în mod egal. Doar atunci va apărea linia de mijloc, combinând linia din dreapta cu cea din stânga şi formând o singură linie.
Dacă o linie este mai mare decât cealaltă, asta le împiedică să se contopească, pentru că linia mai mare se va percepe pe sine ca fiind mai benefică într-o situaţie anume. Aşadar, cele două linii trebuie să fie absolut egale.
Beneficiul acestei dificile sarcini de a creşte egal cele două linii este acela că pe baza lor omul primeşte linia de mijloc – Lumina Superioară care este revelată şi percepută în special prin experimentarea celor două linii.
Dreapta dă perfecţiune, pentru că omul crede în perfecţiunea Creatorului. Deoarece Creatorul conduce lumea – numai El şi nimeni altcineva – egoismul nu va fi luat în considerare, iar omul s-ar afla în starea de perfecţiune.
Stânga oferă o evaluare critică a stării omului şi un sentiment al imperfecţiunii sale. Este deosebit de important să avem grijă, cu orice preţ, ca linia din stânga să nu rămână mai mare decât cea din dreapta (în termeni practici, un individ ar trebui să petreacă 23,5 ore în linia de dreapta şi să îşi îngăduie o jumătate de oră să activeze dezbaterile egoiste).
Linia de dreapta ar trebui să fie atât de pronunţată, încât să nu fie nevoie de alte atribute pentru a ajunge la sentimentul fericirii absolute. Acest proces simbolizează îndepărtarea controlată de deliberările egoiste. Astfel, ea semnifică perfecţiunea, deoarece nu are nevoie de nimic altceva pentru a simţi bucurie.
Acest lucru se produce pentru că atenţia se concentrează mai degrabă asupra a tot ceea ce se află în afara corpului – tot ceea ce există, inclusiv Creatorul – decât pe nevoile interioare ale corpului. Trecerea la linia de stânga implică o tranziţie de la linia din dreapta către linia din stânga şi înapoi. Ar trebui să facem acest lucru în mod conştient la un anumit interval de timp şi în anumite condiţii, nu doar când avem chef.
Apoi aflăm nu numai că nu am progresat în perceperea şi înţelegerea spiritualităţii, ci şi că viaţa noastră curentă a devenit mai rea decât era înainte. În loc să înaintăm, ne retragem şi mai mult în egoismul nostru.
Într-o asemenea stare trebuie imediat să trecem la rugăciune, pentru a corecta situaţia. Din acest motiv se spune în Biblie că exodul din Egipt (egoismul) a apărut atunci când se aflau în ultima stare, cea de-a patruzeci şi noua stare a dorinţelor impure. Numai atunci când înţelegem pe deplin cât este de profund şi rău egoismul nostru şi strigăm după ajutor, Creatorul ne ridică şi ne dă linia de mijloc, dăruind-ne, de Sus, sufletul – Lumina Creatorului. Acesta începe să ne lumineze şi să ne dea puterea să ne îndreptăm spre altruism şi să ne naştem în lumea spirituală.
înapoi la CUPRINS link