înapoi la CUPRINS link
Atunci când cineva înţelege un anumit tip de muncă, în acel om se dezvoltă treptat o perspectivă specială cu privire la obiectele şi limbajul specific muncii sale. Prin urmare, nu există pe lume nimic ce nu putem experimenta ca rezultat al obiceiului, chiar şi în absenţa înţelegerii anterioare a obiectului în sine.
Cu toate acestea, operăm în conformitate cu o limitare vitală a percepţiei şi înţelegerii noastre: ne considerăm separaţi de obiectele pe care le percepem.
Există cel care percepe şi cel care este perceput – obiectul perceput de om. În mod similar, există cel care înţelege şi, separat, obiectul înţelegerii.
Este necesar un anumit contact între cel care percepe şi obiectul percepţiei, pentru ca percepţia să apară: este o legătură, ceva care îi uneşte pe amândoi, ceva ce au în comun în timpul percepţiei. Putem sesiza ceea ce ne înconjoară doar prin intermediul percepţiei. Ceea ce percepem este considerat ca fiind o informaţie adevărată şi sigură.
Deoarece suntem incapabili să vedem în mod obiectiv ceea ce ne înconjoară, presupunem că imaginile pe care simţurile noastre le creează sunt adevărate. Însă nu ştim cum este universul dincolo de simţurile noastre sau cum ar apărea el unei fiinţe care are un alt sistem de percepţie decât al nostru. Acest lucru se datorează faptului că dobândirea simţului realităţii este condiţionată de modul în care percepem mediul; presupunem că simţurile noastre sunt precise şi acceptăm ca adevărată imaginea realităţii pe care o percepem datorită lor.
Dacă pornim de la presupunerea că în univers nu există nimic altceva în afara Creatorului şi a creaturii Sale, putem spune că imaginile şi percepţiile noastre sunt mijloacele prin care Creatorul ne apare în conştiinţă. Cu fiecare nivel al înălţării spirituale, imaginea se apropie tot mai mult de cea adevărată. În final, pe ultimul nivel al înălţării, îl putem percepe doar pe Creator şi numai pe El.
Prin urmare, toate lumile, precum şi tot ceea ce credem că există în afara noastră, există de fapt doar în relaţie cu noi. Ele există în relaţia cu cel care percepe realitatea în acest mod particular.
Dacă nu percepem Creatorul sau sfera Lui de influenţă asupra noastră în momentul de faţă, atunci se poate spune că rămânem „în întuneric“.
Nu putem determina absenţa soarelui în univers, pentru că percepţiile noastre sunt subiective. Numai noi interpretăm realitatea în acest mod.
Totuşi, dacă ne dăm seama că negarea Creatorului şi a Autorităţii Divine sunt pur subiective şi predispuse schimbării, putem începe ridicarea spirituală printr-un efort de voinţă şi cu ajutorul diferitelor texte şi a învăţătorilor. Mai mult decât atât, de îndată ce vom începe ascensiunea spirituală, vom putea înţelege că starea de întuneric a fost creată de Creator cu unicul scop de a ne obliga să dezvoltăm o nevoie pentru a ne aduce mai aproape de El.
Într-adevăr, Creatorul a creat aceste condiţii în special pentru cei pe care doreşte să îi apropie de El. Astfel, este important să înţelegem că ridicarea unui individ din starea de întuneric este pe placul Creatorului, de vreme ce, cu cât este mai profund întunericul din care individul a apărut, cu atât mai clară devine recunoaşterea măreţiei Creatorului, şi cu atât mai mare va fi aprecierea noii sale stări spirituale.
Însă chiar în timp ce percepem întunericul, fiind orbi faţă de Autoritatea Creatorului şi lipsindu-ne credinţa în El, putem încerca, utilizându-ne voinţa, să găsim o cale de a scăpa de întuneric cu ajutorul unei cărţi sau a unui învăţător, până când vom putea percepe măcar o minusculă rază de Lumină, o firavă percepţie a Creatorului.
Apoi, dând putere acestei raze de Lumină prin îndreptarea constantă a gândurilor noastre către Creator, putem să scăpăm de întuneric şi să intrăm în Lumină. Mai departe, dacă ne dăm seama că aceste stări de întuneric sunt necesare pentru avansarea spirituală, că ele sunt de dorit şi ne sunt trimise de Însuşi Creatorul, atunci le vom considera binevenite.
Vom recunoaşte că darul perceperii umbrelor sau al întunericului incomplet ne-a fost oferit de către Creator, astfel încât să căutăm Sursa Luminii.
Dacă nu folosim oportunitatea de a trece în Lumină, atunci Creatorul Însuşi se va ascunde de noi complet.
Întunericul absolut va prevala, aducând cu sine senzaţia absenţei Creatorului şi a Autorităţii Sale. Apoi, nu vom mai înţelege cum şi de ce scopurile spirituale ni s-au părut vreodată plăcute şi cum realitatea şi motivele personale au putut fi ignorate.
Acest întuneric complet va continua până când Creatorul ne va trimite din nou o mică rază de Lumină.
înapoi la CUPRINS link