înapoi la CUPRINS link
Dorinţele omului sunt numite „vase“ şi ele pot susţine Lumină spirituală sau plăcere. Cu toate aceste, în esenţa lor, dorinţele omului trebuie să fie similare cu calităţile Luminii spirituale. În caz contrar, Lumina nu poate intra în ele, conform Legii Echivalenţei de Formă a Obiectelor Spirituale.
Activitatea obiectelor spirituale – fie ele apropiate ori la distanţă sau care fuzionează şi se unifică – este întotdeauna bazată pe principiul similarităţii proprietăţilor.
Creatorul îi va dărui omului ceea ce acesta doreşte – să se întoarcă la El.
Prin urmare, inima sau vasul omului va fi umplut cu percepţia Creatorului în aceeaşi măsură în care a fost înlăturat egoismul. Acest lucru are loc în conformitate cu Legea Echivalenţei Calităţilor dintre Lumină şi Vas.
De fapt, putem începe să ne ridicăm spiritual din orice stare în care ne aflăm. Trebuie, pur şi simplu, să ne dăm seama că din toate condiţiile posibile, de la cea mai mare la cea mai mică, Creatorul a ales special cea mai bună situaţie pentru ca noi să putem începe avansare spirituală.
Prin urmare, nu poate exista o altă stare a minţii, dispoziţie sau alte circumstanţe exterioare mai potrivite sau mai benefice progresului nostru decât cele actuale, oricât de sumbre sau lipsite de speranţă ar putea părea. Dacă înţelegem acest lucru, ne putem bucura de oportunitatea de a cere ajutor Creatorului şi de a-I mulţumi, chiar dacă ne aflăm în cea mai nefericită situaţie.
Ceva este considerat „spiritual“ dacă este etern şi nu va dispărea din univers, chiar după ce îşi atinge scopul final. Pe de altă parte, egoismul (toate dorinţele înnăscute şi esenţa fiinţei umane) este considerat mai degrabă material, deoarece, odată corectat, dispare.
Esenţa noastră rămâne până la sfârşitul corectării, moment în care doar forma se schimbă. Dacă dorinţele noastre sunt corectate şi devin altruiste, atunci chiar şi calităţile noastre negative care sunt înnăscute ne vor da posibilitatea de a-L înţelege pe Creator.
Existenţa unui loc spiritual nu se referă la un spaţiu anume. Toţi cei care au atins această stare după corectarea calităţilor spirituale pot vedea şi percepe aceleaşi lucruri.
Scara Creatorului are 125 de trepte. Aceste niveluri sunt împărţite în mod egal în cele cinci lumi spirituale.
Aceste lumi sunt:
Lumea Adam Kadmon
Lumea Aţilut
Lumea Bria
Lumea Yeţira
Lumea Asia
Fiecare nivel oferă o percepţie diferită a Creatorului, în funcţie de proprietăţile sale specifice. Prin urmare, aceia care au dobândit proprietăţile unui anumit nivel văd Cabala şi pe Creator într-un mod complet nou. Toţi cei care ating un anumit nivel în lumea spirituală au acelaşi percepţii cu cei aflaţi la nivelul respectiv.
Atunci când cabaliştii au spus: „Astfel a zis Avraam lui Isaac“, acest lucru indică faptul că ei, cabaliştii, se aflau la acelaşi nivel cu Avraam. Astfel, cabaliştii au înţeles cum Avraam i-a răspuns lui Isaac, deoarece erau la acelaşi nivel spiritual cu Avraam.
În timpul vieţii sale, cabalistul Rav Yehuda Aşlag a parcurs toate cele 125 de trepte. Din acest loc înalt a dictat Cabala, de care generaţia noastră se poate bucura. De la acest nivel a scris comentariul la Zohar, textul suprem al Cabalei.
Fiecare dintre cele 125 de niveluri există în mod obiectiv: toţi aceia care le percep, pe fiecare dintre ele, văd acelaşi lucru, aşa cum toţi aceia care locuiesc în lumea noastră văd aceleaşi lucruri atunci când se află în acelaşi loc.
De îndată ce vom obţine cea mai mică dorinţă altruistă, ne putem angaja pe calea ascensiunilor şi coborârilor spirituale. Într-un anumit moment suntem gata să ne anulăm complet înaintea Creatorului, iar în momentul următorul acest gând dispare. Dintr-odată ideea ascensiunii spirituale ne este complet străină şi dispare din mintea noastră.
Acest lucru este asemănător cu felul în care o mamă îşi învaţă copilul să meargă. Îl ţine de mână astfel încât el să simtă sprijinul ei şi apoi se retrage, dându-i drumul. Când copilul se simte total abandonat şi fără sprijin este nevoit să facă un pas către mama sa. Doar în acest fel poate învăţa să meargă independent.
Astfel, deşi putem avea impresia că dintr-odată Creatorul ne-a abandonat, de fapt El aşteaptă ca noi singuri să facem un pas.
Se spune că Lumea Superioară se află în stare de repaus. Cuvântul „repaus“ în lumea spirituală implică lipsa de schimbare în dorinţă.
Totuşi, dorinţa de a dărui ceea ce este bun nu se schimbă niciodată. Toate acţiunile şi mişcările atât în interior, în lumea noastră emoţională (egoistă), cât şi în exterior, în lumea spirituală (altruistă), au ca scop înlocuirea unei dorinţe vechi cu una nouă.
În cazul în care nu s-a produs o asemenea schimbare, atunci nimic nou nu s-a întâmplat şi nu a avut loc nicio avansare. Acest lucru se aplică chiar dacă dorinţa originală poate fi, în sine, foarte vie, intensă şi nu ne dă pace.
Însă dacă acea dorinţă este invariabilă şi consistentă, atunci nu există mişcare.
Prin urmare, atunci când se spune că Lumina Superioară este în stare de repaus absolut, acesta înseamnă că Voinţa Creatorului este orientată în mod constant şi ferm spre beneficiul nostru.
Noi existăm într-o Mare de Lumină. Însă acel punct din noi pe care îl numim „Eu“ este învelit în coaja egoismului. În această stare suntem incapabili să ne bucurăm de Lumină şi plutim la voia întâmplării.
Falsele plăceri
Plăcerile lumii noastre, aşa cum sunt văzute de societate, pot fi împărţite în mai multe tipuri: simboluri ale statutului (bogăţie, faimă), naturale (familie), criminale (plăcerile experimentate pe socoteala altora), ilegale (plăcerile experimentate pe socoteala bunurilor altora), amoroase (plăcerile romantice) etc. Toate acestea sunt înţelese de societate, deşi unele sunt condamnate şi pedepsite.
Există însă un anumit tip de plăcere, neacceptată în nici o societate, care stârneşte întotdeauna proteste. Această plăcere determină cheltuirea unor fonduri imense în încercarea de a o combate, chiar dacă daunele pe care le cauzează societăţii sunt, poate, mai puţin semnificative.
De exemplu, dependenţii de droguri sunt, de regulă, oameni puţin pretenţioşi şi adânc absorbiţi de senzaţiile lor interioare. De ce, atunci, nu îngăduim semenilor noştri să se angajeze în plăceri care reprezintă doar o mică ameninţare la adresa societăţii? De ce să nu li se dea şansa de a se bucura de plăcerile lor modeste şi paşnice, care nu fac rău celorlalţi, spre deosebire de plăcerile criminale, ilegale etc.?
Răspunsul este că aceste false plăceri ne abat de la adevăratele noastre scopuri. Ele ne fac să uităm de noi înşine şi ne îndeamnă să ne petrecem vieţa urmându-le, ca şi cum am fi incapabili să gândim clar.
În acest caz, toate obiectele care ne atrag sunt false plăceri? În loc să căutăm adevărata plăcere şi să ne întoarcem spre lucrurile spirituale, noi căutăm satisfacţie în schimbări periodice, în îmbunătăţirea stilului de viaţă şi în crearea de noi obiecte.
Este ca şi cum ne-am afla într-o cursă de promovare a simbolurilor care atrag noi plăceri, ca nu cumva să simţim că viaţa nu ne oferă suficiente bucurii.
De îndată ce obţinem ceea ce am dorit, ne stabilim imediat următorul scop, pentru că ceea ce am obţinut nu ne mai atrage.
Şi totuşi, fără a spera la noi plăceri, fără a le căuta şi urmări, se pare că nu suntem stimulaţi să trăim. Prin urmare, putem spune că moda, stilul de viaţă şi toate lucrurile pe care le urmărim în mod constant, nu sunt altceva decât un alt tip de drog?
Care este diferenţa dintre plăcerea furnizată de drog şi plăcerea lumească, materială? De ce Creatorul, Autoritatea Divină, se opune plăcerilor furnizate de droguri? De ce ne determină să eludăm legislaţia antidrog în această lume? De ce nu extindem aceeaşi abordare şi asupra celorlalte plăceri materiale, provenite din obiectele uzuale ale acestei lumi?
Drogurile sunt interzise în lumea noastră tocmai pentru că ele ne ajută să evadăm din realitate. Ele ne fac incapabili să facem faţă atât loviturilor, cât şi frumuseţilor vieţii, cauzate de absenţa plăcerilor egoiste. Aceste lovituri sunt, de fapt, un mijloc de a ne schimba, pentru că doar o mică parte a populaţiei se îndreaptă către religie şi către Cabala pentru a se schimba.
În mod paradoxal, ne întoarcem către Creator când ne este greu, când suntem îndureraţi. Este ciudat faptul că nu ne îndepărtăm de Creator atunci când ne este greu, deşi El este cel care ne-a trimis suferinţa.
Drogurile sunt o sursă de plăceri false, şi, prin urmare, sunt interzise. Cei care cad sub influenţa drogurilor se află într-o plăcere iluzorie care îi opreşte să găsească drumul către adevărata plăcere spirituală. Din acest motiv drogurile sunt în mod inconştient percepute de societate ca determinând cea mai periculoasă dependenţă, deşi nu reprezintă un pericol imediat pentru alte persoane.
înapoi la CUPRINS link