înapoi la Vol.2 Cabala pentru student – link
Baal HaSulam -Scrisoarea nr.16 (fragment)
Am afirmat deja în numele lui Baal Şem Tov că, înainte de a îndeplini o Miţva, omul nu trebuie, sub nici o formă, să ia în considerare Providența Personală. El ar trebui, mai curând, să se întrebe: „Dacă eu nu-s pentru mine, atunci cine?” După aceea, însă, el ar trebui să revină și să fie încredinţat că nu „prin puterea mea și forţa mâinilor mele” am îndeplinit eu această Miţva, ci doar prin puterea Creatorului, care a pus la cale toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind obligat astfel să le îndeplinesc.
Aceeași este ordinea şi în problemele lumeşti, căci spiritualitatea și corporalitatea sunt la fel. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și scoată din minte Providența Personală și să-şi spună, „Dacă eu nu-s pentru mine, atunci cine?” și să facă tot ceea ce este de făcut în corporalitate pentru a-și câștiga traiul, ca şi ceilalți.
Dar seara, când se întoarce acasă cu ceea ce a câştigat, nu ar trebui niciodată să-şi imagineze că propriile sale resurse sunt cele care i-au adus câştigul. Dimpotrivă, şi dacă ar fi zăcut într-o pivniţă toată ziua, tot şi-ar fi câştigat traiul, atâta timp cât asta este ceea ce Creatorul a plănuit pentru el dinainte, şi așa trebuie să fie.
Şi chiar dacă toate acestea par a fi contradictorii și de neacceptat pentru o minte superficială, aşa trebuie să gândească omul, pentru că asta este ceea ce a scris Creatorul pentru el în Legea Sa, aşa cum o știm din cărți și de la cei ce le-au scris.
Aceasta este semnificația unificării dintre HaVaYaH şi Elokim. HaVaYaH este Providența Personală, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul celor ce locuiesc în casele de lut. Elokim (Domnezeu) este în Ghematria „natura”. Iar cel care se manifestă în conformitate cu natura imprimată de El în sistemele corporale ale cerului și pământului și care, în același timp, crede în numele HaVaYaH, adică în Providența Personală, acela le unește, iar acestea devin una în mâna sa.
Aceasta este semnificația celor trei discernăminte: Miţva (faptă bună / poruncă), transgresiune și permisiune.
- Miţva este locul sfințeniei.
- Transgresiunea (încălcarea legii) este locul lui Sitra Ahra.
- Permisiunea este locul în care nu este nici Miţva și nici transgresiune. Acesta este câmpul de luptă dintre sfințenie și Sitra Ahra.
Când omul înfăptuieşte ce este permis fără să o unifice cu autoritatea lui Kduşa (sfințenie), acel loc decade în întregime în sfera lui Sitra Ahra. Iar când reușește, îndeplinind cât de multe unificări poate, acolo unde este permis, el readuce permisiunea în domeniul lui Kduşa.
Am explicat astfel cele spuse de înțelepții noștri, „Vindecătorului i s-a dat permisiunea de a vindeca.” Adică, deși procesul de vindecare este, fără nici o îndoială, în mâna Creatorului, iar subterfugiile omenești nu-L vor mişca din locul Lui, sfânta Tora afirmă totuşi că, „îl va face să se vindece în întregime,” lăsându-te să înțelegi că aceasta este permisiunea, locul luptei dintre Miţvași transgresiune.
Rezultă că noi trebuie să ne câştigăm această „permisiune” și să o plasăm sub Kduşa. Dar cum o câştigăm? Atunci când cineva merge să consulte un medic specialist i se dă un medicament ce a fost răsverificat, încercat de mii de ori. După ce s-a vindecat el trebuie să creadă că, şi fără medic, Creatorul l-ar fi vindecat, căci întreaga sa viaţă este predeterminată. În loc să-l laude pe omul medic, el îi va mulţumi şi-L va slăvi pe Creator, câştigând astfel permisiunea și plasând-o în zona Kduşa.
La fel se petrec lucrurile și în alte chestiuni legate de „permisiune.” Astfel omul extinde limitele domeniului Kduşa şi creşte Kduşa la maximum. Dintr-o dată, omul se trezeşte aflându-se în întregime în Sfântul Palat, căci limitele Kduşa s-au extins atât de mult încât aceasta a ajuns până la el.
Ți-am explicat toate aceste lucruri de mai multe ori, fiindcă problema aceasta e ca un bolovan de care se împiedică destul de mulţi oameni, neavând o clară percepţie cu privire la Providența Personală. „Un sclav se simte bine fără responsabilități,” şi în loc de muncă, el îşi doreşte ceea ce este cel mai sigur, cu atât mai mult dorindu-şi să revină asupra întrebărilor privind credința sa și să obţină dovada incontestabilă că aceasta este mai presus de natură. Din acest motiv ei sunt pedepsiți și sângele lor cade asupra capetelor lor, din moment ce, după păcatul lui Adam haRishon, Creatorul a imaginat o corectare a acestui păcat sub forma unificării dintre HaVaYaH și Elokim, așa cum am explicat deja.
Acesta este înțelesul expresiei, „cu sudoarea frunții tale ai să-ți câștigi pâinea.” Stă în natura umană ca atunci când realizăm ceva cu mari eforturi să ne fie greu să aceptăm că este un dar de la Creator. De aceea omul are loc pentru muncă, pentru a lucra având credința absolută în Providența Personală, şi pentru a decide că va obține totul, chiar și fără munca sa. În felul acesta își corectează omul această transgresiune.
înapoi la Vol.2 Cabala pentru student – link