înapoi la Vol.3 Cabala pentru student – link

Scrisoarea Nr. 16

(…) Ştim că este un obicei, aplicat peste tot în lume, conform căruia nu este bine ca un profesionist cu înaltă calificare să se afle printre muncitori slab calificaţi şi să înveţe din acţiunile lor. De exemplu, atunci când un cizmar se află printre cizmari nepricepuţi, aceştia îl fac să înţeleagă că nu merită efortul să facă un pantof bun, ci indiferent cum o ieşi, şi că nu merită efortul să facă un pantof bun şi frumos.

Sau un croitor, dacă este priceput, atunci când se află printre croitori nepricepuţi, aceştia îl fac să înţeleagă că nu merită să se străduiască să facă îmbrăcămintea aspectoasă, îngrijită, potrivită proprietarului. Aşadar, ar trebui să aibă grijă să nu intre în contact cu ei.

Dar atunci când un constructor se află printre croitori, el nu poate învăţa din acţiunile rele ale acestora, deoarece între ei nu există nici-o conexiune. Totuşi, în aceiaşi profesie, fiecare trebuie să fie atent şi să intre în contact numai cu oameni cu inima curată.

Conform celor de mai sus, cu fiecare om pe care îl consideri slujitorul Creatorului, ar trebui să fii atent şi să vezi dacă este un profesionist calificat, însemnând că vrea ca munca lui să fie curată şi pură şi destinată a fi pentru Numele Lui. Cel puţin, ar trebui ca el să ştie că nu este un muncitor bun şi să caute sfat în sufletul său cum să fie un muncitor calificat, şi nu un muncitor obişnuit care urmăreşte numai răsplata.

Dar un muncitor bun, calificat, este acela care nu se gândeşte la răsplată, ci se bucură de munca sa. Dacă, de exemplu, un croitor calificat ştie că o îmbrăcăminte i se potriveşte proprietarului în fiecare punct, asta îi dă plăcerea spirituală, mai mult decât banii pe care îi primeşte.

Aşadar, referitor la oamenii care nu sunt din profesia ta, nu este important dacă te afli printre ei, deoarece tu te ocupi cu construitul iar ei se ocupă cu argăsirea. Dar cu oamenii care se implică în Tora fără să fie meticuloşi în a păstra îmbrăcămintea potrivită pentru proprietarii ei, aceştia au doar o minte care este împotriva Torei, opusă punctului de vedere al Torei. Şi aici trebuie să fii mereu atent (…) şi să te ţii departe de aceşti oameni, la distanţă de un zbor de săgeată. Şi asta nu este aşa cu oamenii de rând.

Aşadar, deoarece nu ai contact cu oamenii din Mizrahi, nu ai nevoie să fii atât de grijuliu.
Dar de cei din Aguadat Israel, trebuie să te ţii departe.
Iar cu Hasizii, îţi trebuie o şi mai mare vigilenţă.
Şi cu oamenii care erau apropiaţi tatălui meu (Baal HaSulam) trebuie să fii foarte atent.

Şi iată care este motivul: În lumea Nekudim, Meleh haDaat, nivelul Keter, care este primul Meleh (rege), a căzut mai jos decât toţi Melahim (regii) în timpul spargerii. Dacă cel care este mai grosier este totodată şi cel mai înalt când are un Masah, atunci cel mai rău este când acesta îşi pierde Masah-ul. De aceea a căzut el mai jos decât toţi Melahim.

Şi putem interpreta aceste cuvinte. Când oamenii merg pe calea Creatorului, ei au o dublă dorinţă de a primi: pentru corporalitate ca şi pentru spiritualitate. Aşadar, cei care erau apropiaţi lui Baal HaSulam, în timp ce se înclinau, aveau un Masah şi un Aviut (grosime). Acum, însă, când nu mai sunt supuşi şi nu mai au nici un interes în a avea un Masah, întreaga lor muncă este pentru a deveni „evrei chipeşi” sau „Rebbe” (mari rabini).

Acesta este Aviut fără Masah, şi în mod natural abandonează ceea ce fac. Cât despre mine, eu nu am încredere în ei, şi nu este nimeni care să îi pună la respect. Sunt succint pentru că nu vreau să îi am în gânduri, căci ştii regula: „Eşti acolo unde gândeşti.”

Ca să înţelegi problema mai clar, o să îţi dau un scurt exemplu: se ştie că între oricare două niveluri se găseşte o zonă de mijloc făcută din ambele discernăminte la un loc.

Între mineral şi vegetal, este o zonă de mijloc numită „corali.”
Între vegetal şi animal, este piatra câmpului, care este un animal ce este legat de pământ prin ombilicul lui şi se hrăneşte din acesta.
Şi între animal şi vorbitor avem maimuţa.

Aşadar, se pune întrebarea: Care este zona de mijloc între adevărat şi fals? Care este punctul alcătuit din ambele discernăminte la un loc?

Înainte de a clarifica, voi adăuga încă o regulă: Se ştie că este imposibil să vezi un obiect mic şi este mai uşor să vezi un obiect mare. Aşadar, când un om spune câteva minciuni, el nu poate vedea adevărul – anume acela că merge pe o cale falsă. Mai curând, el spune că merge pe calea adevărului. Nu este, însă, o minciună mai mare decât asta. Iar motivul este că nu are suficiente minciuni pentru a-şi vedea adevărata stare.

Atunci, însă, când omul a acumulat multe minciuni, acestea cresc în el într-atât încât poate să le vadă, dacă doreşte. Aşadar, acum că vede minciunile – anume că merge pe o cale falsă – vede care este adevărata sa stare. Cu alte cuvinte, vede adevărul din sufletul lui şi cum să se întoarcă pe calea cea dreaptă.

Prin urmare acest punct, care este un punct al adevărului – că el păşeşte pe o cale falsă – este la mijloc între adevăr şi fals. Acesta este puntea care conectează adevărul cu minciuna. Acest punct este de asemenea sfârşitul minciunii, şi de aici începe calea adevărului.

Aşadar, putem vedea că pentru a fi răsplătiţi cu Lişma (pentru Numele Ei), mai întâi trebuie să pregătim cea mai mare Lo Lişma (nu pentru Numele Ei), şi apoi putem dobândi Lişma. La fel, Lo Lişma se numeşte „minciună” şi Lişma se numeşte „adevăr.” Când minciuna este mică şi Mitzvot şi faptele bune sunt puţine, are o mică Lo Lişma, şi atunci nu poate vedea adevărul. Aşadar, în acea stare, spune că merge pe calea adevărată şi bună, însemnând că lucrează în Lişma.

Dar când se angajează în Tora toată ziua şi toată noaptea în Lo Lişma, atunci poate vedea adevărul, căci prin acumularea minciunilor, minciuna sa creşte şi el vede că, într-adevăr merge pe o cale falsă.

Şi atunci începe să îşi corecteze acţiunile. Cu alte cuvinte, simte că tot ceea ce face este în Lo Lişma. Din acest punct, omul trece pe calea adevărului, la Lişma. Numai aici, în acest punct, începe problema că „de la Lo Lişma se ajunge la Lişma.” Dar mai înainte de asta, el susţine că lucrează Lişma, şi cum şi-ar putea schimba el starea şi căile sale?

Aşadar, dacă omul este inactiv în muncă, el nu poate vedea adevărul, anume că este cufundat în falsitate. Dar dezvoltând Tora pentru a dărui mulţumire Creatorului, el poate să vadă atunci adevărul: acela că merge pe o cale falsă, numită Lo Lişma. Iar acesta este punctul de mijloc între adevăr şi falsitate. Aşadar, trebuie să fim puternici şi încrezători pe calea noastră, astfel încât fiecare zi să fie nouă pentru noi, după cum întotdeauna avem nevoie să ne înnoim fundamentele, şi atunci vom mărşălui mai departe.

înapoi la Vol.3 Cabala pentru student – link