INTRODUCERE LA CARTEA ZOHAR

înapoi la Vol.1 Cabala pentru student – link

1) În această introducere aș vrea să clarific chestiuni care sunt în aparență simple. Chestiuni în care toată lumea bâjbâie și pentru care s-a vărsat multă cerneală în încercarea de a le clarifica. Cu toate astea, nu am ajuns la o cunoaștere concretă şi suficientă a acestora. Și iată cele câteva întrebări:

  1. Care este esența noastră ?
  2. Care este rolul nostru în lungul lanț al realității, în care noi suntem doar niste mici verigi?
  3. Când ne examinăm pe noi înșine, aflăm că suntem cât se poate de corupţi şi inferiori. Iar atunci când îl examinăm pe lucrătorul care ne-a făcut, suntem obligaţi să fim la cel mai înalt nivel, căci nu este nimeni atât de vrednic de laudă precum este El. Intrucât este inevitabil ca doar nişte lucrări perfecte să-şi aibă originea într-un lucrător perfect.
  4. Mintea noastră simte nevoia ca El să fie absolut bun şi generos, în afara oricărei comparații. Atunci, cum de a creat El atât de multe creaturi care suferă și agonizează pe tot parcursul vieții lor? Nu este în natura celui bun să facă bine, sau măcar să nu facă atâta rău?
  5. Cum este posibil ca infinitul, care nu are nici început, nici sfârșit, să producă creaturi finite, muritoare și trecătoare ?

2) Pentru a clarifica toate aceste lucruri, trebuie să facem câteva investigaţii preliminare. Și nu, Doamne ferește, acolo unde este interzis, adică în esența Creatorului, despre care nu avem niciun gând și niciun fel de percepție, și ca atare, nu avem nicio idee și nicio rostire despre El, ci acolo unde investigaţia constituie o Miţva (poruncă/faptă bună), investigarea făptuirilor Lui. Este după cum ne porunceşte Tora: “Cunoaște-L pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-I Lui”, și așa cum se spune în poemul unificării: “Prin acțiunile tale te cunoaștem noi”.

Întrebarea nr. 1:  Cum putem să ne imaginăm o nouă creație, adică ceva nou, care nu este inclus în El înainte ca El să îl fi creat, când este evident pentru orice observator că nu există nimic care să nu fie inclus în El? O dictează bunul simț, căci cum poate cineva să dea ceva ce nu are ?

Întrebarea nr. 2:  Dacă spui că, sub aspectul atotputerniciei Sale, El poate crea cu siguranță existența din absență, adică ceva nou care nu este în El, atunci se naşte întrebarea – ce este acea realitate, care poate fi determinată ca neavând niciun loc în El, ci este complet nouă?

Întrebarea nr. 3:  Aici este vorba despre ceea ce au spus cabaliștii, că sufletul omului este parte din Dumnezeu Cel de Sus, în așa fel încât nu este nicio direfență între El și suflet, ci El este “întregul”, iar sufletul este o “parte”. Iar ei au comparat asta cu o piatră spartă dintr-un munte. Nu e nicio direfență între piatră și munte, numai că El este “întregul”, iar piatra este “partea”. Ca atare trebuie să ne întrebăm:  este un fapt că o piatră spartă dintr-un munte este separată de acesta de un ciocan făcut anume pentru asta, provocând separarea “părții” de “întreg”. Dar cum putem să ne imaginăm asta despre El, cum că el ar separa o parte din esența Lui, până ce aceasta părășește esența Lui și devine separată de El, adică un suflet, până la punctul la care acesta poate fi înțeles doar ca parte din esența Lui?

3)   Întrebarea nr. 4:  De vreme ce carul lui Sitra Achra (partea cealaltă) și Klipot (cojile) se află atât de departe, la capătul celălalt al Sfințeniei Sale, încât această îndepărtare este de neimaginat, cum poate să fie acesta extras și creat din Sfințenie – și cu atât mai puţin să fie susținut de Sfințenia Lui?

Întrebarea nr. 5:  Chestiunea învierii morților: Întrucât trupul este atât de vrednic de dispreț, încât imediat după naștere el este sortit să piară și să fie îngropat. Mai mult, Zohar-ul a spus că, înainte de putrezirea în întregime a trupului, sufletul nu se poate ridica la locul său în Grădina Eden-ului, atâta timp cât încă mai sunt rămășite din el. Prin urmare, de ce trebuie acesta să se întoarcă și să se ridice la învierea morților? Nu putea Creatorul să încânte sufletele fără asta?

Și mai uimitor este ceea ce au spus înțelepții noștri, anume că morții sunt destinați să se ridice cu tot cu defectele lor, ca să nu fie confundați unul cu altul, iar după aceea El le va vindeca deficienţele. Trebuie să înțelegem de ce lui Dumnezeu i-ar păsa ca aceștia să nu se confunde între ei și pentru asta le-ar recrea deficienţele ca, apoi, să trebuiască să le remedieze.

Întrebarea nr. 6:  În legătură cu ce au spus înțelepții noștri, anume că omul este centrul realității, că Lumile Superioare și această lume materială și tot ce cuprind ele au fost create doar pentru om (Zohar, Tazria, 40), care a fost făcut să creadă că lumea a fost creată doar pentru el (Sanhedrin 37). Pare greu de cuprins cu mintea de ce pentru această fiinţă neinsemnată, a cărui valoare nu e mai mult decât un smoc în raport cu realitatea acestei lumi, cu atât mai puțin față de toate Lumile Superioare, a căror Înălțime și Sublimitate este de nemăsurat, Creatorul Şi-ar fi creat Lui Însuşi probleme creând toate acestea pentru om. Și în acelaşi timp, de ce oare ar avea omul nevoie de toate acestea?

4) Pentru a înțelege toate aceste întrebări și investigaţii, singura tactică este aceea de a examina sfârșitul actului, adică scopul creației. Întrucât nimic nu poate fi înțeles în toiul desfăşurării procesului, ci numai la sfârşitul acestuia. Și este clar că nu există acțiune fără scop, căci numai un nebun poate acționa fără scop.

Stiu că sunt aceia care își iau în spate povara Torei și a Miţvot (pluralul de la Miţva), spunând că Creatorul a creat toată realitatea și apoi a lăsat-o singură, asta întrucât nevrednicia creaturilor n-ar fi demnă ca Preaînaltul Creator să vegheze asupra căilor lor neînsemnate. Într-adevăr, ei au vorbit din necunoaștere, pentru că este imposibil să facem comentarii referitoare la inferioritatea și nimicnicia noastră, înainte de a decide că noi ne-am creat pe noi înșine cu toată natura noastră coruptă şi detestabilă.

Dar chiar dacă decidem că Creatorul, care este absolut perfect, este Cel care ne-a creat și proiectat trupurile, cu toate atributele lor atât cele admirabile cât și cele vrednice de dispreț, cu siguranță, nu este posibil să iasă vreodată ceva imperfect din mână unui lucrător perfect, întrucât fiecare act vorbeşte despre cel care îl făptuieşte. Și ce vină are o haină nereuşită, dacă a fost făcută de un croitor nepriceput?

Asta găsim și în Masechet Ta’anit, 20: O poveste despre Rabi Elazar care a întâlnit un om deosebit de urât. El i-a spus: “cât de urât este omul ăsta”. Omul a răspuns: “Mergi și spune-i meșterului care m-a făcut, ‚«Ce urât este acest instrument pe care l-ai făcut».” Ca atare, cei care susțin că din cauza inferiorităţii şi nimicniciei noastre, este nepotrivit pentru El să vegheze asupra noastră și, drept urmare, El ne-ar fi părăsit, nu fac decât să își arate ignoranța.

Încearcă să-ţi imaginezi, dacă ar fi fost să întâlnești pe cineva care ar fi creat nişte creaturi, anume ca acestea să sufere şi să agonizeze întreaga lor viaţă, aşa ca noi, și nu numai atât, dar le-ar fi și întors spatele, nevrând nici măcar să se uite la ele, să le ajute un pic. Cu cât dispret și dezgust te-ai uita la el! Putem să credem așa ceva despre El?

5) Aşadar, bunul simț ne impune să înțelegem opusul a ceea ce pare a fi la suprafață, și să decidem că suntem de fapt creaturi nobile și merituoase, de o importanță nemăsurată, chiar demni de Lucrătorul care ne-a făcut. Pentru că orice defect ai vrea să găsești în trupurile noastre, dincolo de toate scuzele pe care ţi le-ai oferi ţie însuţi, greşeala este numai a Creatorului, care ne-a creat pe noi și natura din noi, pentru că este limpede că El este Cel care ne-a creat și nu noi.

El cunoaşte, în acelaşi timp, şi toate modurile ce-şi au sursa în natura și atributele rele pe care El le-a creat în noi. Este așa cum am spus, anume că trebuie să examinăm sfârșitul unui act și numai atunci vom putea să înțelegem totul. La fel cum spune și zicala: “Nu îi arăta unui prost o lucrare neterminată.”

6) Înțelepții noștri au spus deja că Creatorul a creat lumea fără nici un alt motiv, decât să aducă bucurie creaturilor Sale. Și aici trebuie să ne concentrăm mintea și toate gândurile noastre, pentru că acesta este țelul final al actului de creare a lumii. Și trebuie să reținem că, de vreme ce Gândul Creației este să dăruiască creaturilor Sale, El a trebuit să creeze în suflete o mare cantitate de dorință de a primi ceea ce El S-a gândit să le dea. Întrucât măsura fiecărei plăceri și bucurii depinde de măsura dorinței de a le primi. Cu cât este mai mare voia de a primi, cu atât este mai mare plăcerea și cu cât este mai mică voia, cu atât este mai mică plăcerea provenită din ce primești.

Ca atare, chiar Gândul Creației în sine impune în mod necesar crearea în suflete a unei dorințe excesive de a primi, pentru a se potrivi imensei plăceri pe care Atotputernicia Lui s-a gândit să o dăruiască sufletelor. Căci marea încântare și marea dorință de a primi merg mână în mână.

7) Odată ce am aflat acestea, ajungem să înțelegem pe deplin și foarte clar a doua întrebare. Căci am aflat ce reprezintă realitatea care poate fi determinată clar și care nu este o parte din esența Lui, în măsura în care să putem spune că este o nouă creație, existența din absență. Și acum, pentru că știm sigur că Gândul Creației, acela ca El să-şi încânte creaturile, a creat cu necesitate o măsură a dorinței de a primi de la El toate bunătăţile şi plăcerile pe care le-a plănuit pentru ele, ştim că acea voinţă de a primi nu era cu siguranţă parte din esenţa Lui înainte ca El să o creeze în suflete, întrucât de la cine ar fi putut El să primească? Rezultă că El a creat ceva nou, care nu era în El.

Și cu toate acestea, înțelegem că, în conformitate cu Gândul Creației, n-a fost nevoie să se creeze nimic altceva, decât acea voinţă de a primi. Asta pentru că această noua creație este suficientă pentru ca El să împlinească întregul Gând al Creației, pe care El s-a gândit să ni-l dăruiască. Dar toată împlinirea din Gândul Creației, toate beneficiile pe care El a plănuit să ne parvină provin direct din esența Lui, iar El nu are niciun motiv să le creeze din nou, de vreme ce sunt deja extrase, existență din existență, în marea voinţă de a primi care se află în suflete. Așadar, vedem foarte clar că întreaga substanță a creației generate este, de la început până la sfârșit, numai voinţa de a primi.

8) Acum am ajuns să înțelegem cuvintele cabaliștilor cuprinse în cea de a treia întrebare. Ne întrebam cum e posibil să spunem despre suflete că ar fi parte din Dumnezeul Cel de Sus, precum o piatră care este spartă dintr-un munte, anume că nu există nici o direfență între ele, decât că una este o “parte” iar cealaltă este un “întreg”. Și ne întrebam: una este să spui că piatra despicată din munte devine separată cu ajutorul unui ciocan destinat acestui scop, dar cum putem spune asta despre esența Lui? Și de asemenea, ce anume a separat sufletele de esența Lui și le-a exclus din Creator, pentru a deveni creaturi?

Din cele de mai sus înțelegem clar că, așa cum ciocanul rupe și împarte un obiect fizic în două, diferența de formă împarte spiritualul în două. De exemplu, când doi oameni se iubesc, spui că ei sunt legați unul de celălalt și devin ca un singur trup. Și când se urăsc, zici că ei sunt la fel de depărtați unul de celălalt ca răsăritul față de apus. Dar aici nu se pune problema de apropiere său depărtare în termeni de locație. Mai degrabă, e vorba de echivalența formei: atunci când sunt egali ca formă și când fiecare iubește ceea ce iubește celălalt și urăște ceea ce urăște celălalt, ei se iubesc și sunt ataşaţi unul de celălalt.

Iar dacă între ei există vreo deosebire de formă, iar unuia îi place ceea ce urăște celălalt, atunci, în măsura în care diferă ca formă, ei se îndepărtează și se urăsc unul pe celălalt. Iar dacă, de exemplu, ei sunt opuși ca formă și tot ce unuia îi place, celuilalt îi displace și tot ce unuia îi displace îi place celuilalt, ei sunt considerați la fel de îndepărtăți că răsăritul de apus, adică precum un capăt de celălalt.

9) Și vedem că, în spiritualitate, direfența de formă operează la fel ca şi ciocanul care separă în lumea materială iar distanța este proporțională cu diferența de formă. Din asta înțelegem că, din moment ce dorința de a primi încântare de la El a fost imprimată în suflete – și am arătat că această formă nu există în Creator, întrucât de la cine ar primi El – această diferență de formă, pe care au căpătat-o sufletele, le separă de esența Lui ca un ciocan care sparge o piatră dintr-un munte. Și din cauza acestei disparităţi de formă, sufletele au fost separate de Creator și au devenit creaturi. Cu toate astea, tot ce primește un suflet din Lumina Lui provine din esența Lui, existență din existență.

Drept urmare rezultă că, în ceea ce privește Lumina Lui, pe care ele (sufletele) o primesc în vasul lor (Kli), care este dorința de a primi, nu există absolut nicio direfență între ele și esența Lui. Asta pentru că ele o primesc sub formă de existență din existență, direct din esența Lui. Singura direfență dintre suflete și esența Lui este că sufletele sunt o parte din esența Lui.

Asta înseamnă că acea cantitate de lumină pe care ele o primesc în Kli-ul lor, fiind voinţa de a primi, este deja separată de Creator, întrucât este structurată pe baza diferenței de forma a voinţei de a primi. Iar această diferență de formă a făcut din aceasta acel ceva prin care au fost separate de “întreg” și au devenit o “parte”. Deci, singura diferență dintre ele este că una este un “întreg” iar cealaltă este o “parte”, tot așa precum o piatră spartă din munte. Și examinează cu atenție acest lucru, întrucât este imposibil să mergem mai departe într-o astfel de zonă  a sublimului.

10) Acum putem începe să înțelegem cea de-a patra întrebare: cum este posibil ca o grămadă de impuritate și Klipot să provină din Sfințenia Sa, de vreme ce acestea sunt complet opuse Sfințeniei Sale? Și, de asemenea, cum este posibil ca El să le sprijine și să le susțină? De fapt, mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă existența impurităţii și a Klipot.

Trebuie ştiut că această uriașă dorință de a primi, despre care am stabilit că este esența sufletelor prin creație – întrucât în Gândul Creației ele sunt potrivite pentru a primi întreaga umplere – nu rămâne în acea formă în suflete. Dacă ar fi fost aşa, ele ar trebuit să rămână veșnic separate de El, pentru că diferența de formă dintre ele le-ar fi separat de El.

Și pentru a repara această separare, care se găseşte în Kli-ul sufletelor, El a creat toate lumile și le-a separat în două sisteme, după cum spune versetul: “Dumnezeu le-a făcut unul împotriva celuilalt”, care sunt cele patru lumi pure ABYA, şi opuse lor cele patru lumi impure ABYA. Iar El a imprimat dorința de a dărui în sistemul lumilor ABYA pure, a îndepărtat din ele dorința de a primi pentru ele și a pus-o în sistemul lumilor ABYA impure. Din această cauză, ele au devenit separate de Creator și de toate lumile sfințeniei.

Din acest motiv, Klipot se numesc “morți”, ca în versetul: “jerfele morților” (Psalmi 106: 28). Iar păcătoşii care le urmează, după cum spun înțelepții noștri : Păcătoşii, sunt numiţi ‘morţi’, în viața lor, pentru că dorința de a primi imprimată în ei în opoziție de formă cu cea a Sfințeniei Sale îi separă de Viața Vieților, iar ei sunt departe de EL ca un capăt de celălalt. Este așa întrucât pe El nu îl interesează să primească, ci doar să dăruiască, pe când Klipot nu vor deloc dăruirea, ci doar să primească pentru ele însele, pentru propria lor încântare, și nu există opoziţie mai mare decât aceasta. Știi deja că depărtarea spirituală începe cu o oarecare diferență de formă și sfârșește în opoziție de formă, care este gradul de îndepărtare cel mai mare posibil.

11) Și lumile s-au revărsat în cascadă peste realitatea acestei lumi materiale, în locul în care există un trup și un suflet, un timp al corupţiei și unul al corecției. Căci trupul, care este dorința de a primi pentru sine, este o prelungire a rădăcinii lui din Gândul Creației, prin sistemul de lumi impure, după cum este scris: “omul … s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic” (Iov 11: 12). Și el rămâne sub autoritatea acelui sistem pentru primii treisprezece ani, care este timpul corupţiei.

Iar prin angajarea în Miţvot de la vârsta de treisprezece ani încolo, pentru a dărui mulțumire Creatorului său, el începe să-și purifice dorința, imprimată în el, de a primi pentru sine, și, încetul cu încetul, o transformă în a a dărui. Prin asta, el face să se nască un suflet sfânt din rădăcina sa, cea din Gândul Creației. Iar acesta trece prin sistemul de lumi sfinte și se îmbracă în trup. Aceasta este vremea corecției.

Și astfel, el acumulează grade de sfințenie din Gândul Creației în Ein Sof (Infinitate), până când acestea îl ajută să transforme în el voinţa de a primi pentru sine, astfel încât să fie în întregime în forma primirii pentru a dărui mulțumire Creatorului său și deloc pentru sine. Iar prin asta, omul dobândește echivalența de formă cu Creatorul său, pentru că primirea pentru a dărui este considerată dăruire pură.

În Masechet Kidușin este scris că, la un om important, ea dă, iar el spune – prin asta ești sfințit. Pentru că atunci când primirea lui este pentru a o mulțumi pe ea, cea care dăruiește, se consideră a da şi dăruire absolută. Prin asta, omul obține contopirea completă cu El, întrucât contopirea spirituală este doar echivalență de formă, așa cum au spus înțelepții noștri: “Cum e posibil să te contopeşti cu El? Mai curând, te contopeşti cu calitățile Lui.” Și prin aceasta, omul devine vrednic de a primi toată încântarea și plăcerea și blândețea aflate în Gândul Creației.

12) Așadar, am explicat clar corectarea voinței de a primi, care este imprimată în suflete prin Gândul creației. Căci Creatorul a pregătit pentru ele două sisteme, unul opus celuilalt, prin care sufletele trec și se împart în două aspecte, corpul și sufletul, care se îmbracă unul în altul.

Și prin Torah și Miţvot, în cele din urmă, ele transformă forma voinţei de a primi, pentru a fi asemenea formei dorinței de a dărui. Și atunci, pot să primească toată bunătatea din Gândul creației. Și odată cu asta, ele sunt răsplătite cu o alipire solidă la El, pentru că prin lucrarea întru Tora și Miţvot, au fost răsplătite prin echivalență de formă cu Creatorul lor. Acesta este considerat sfârșitul corecției.

Iar apoi, pentru că nu va mai fi nevoie de Sitra Achra cea rea, aceasta va fi eliminată de pe pământ și moartea nu va mai exista. Și toată lucrarea întru Tora și Miţvot, care a fost dată lumii de-a lungul celor șase mii de ani de existență și fiecărei persoane pentru cei sapte zeci de ani de viața ai săi, sunt pentru a le aduce la sfârșitul corecției – echivalența de formă menționată mai sus.

Problema formării și a izvorârii sistemului de Klipot și a impurității din Sfințenia Sa a fost și ea clarificată pe deplin acum: trebuia să fie, pentru a face din ea crearea corpurilor, care apoi vor fi fost corectate prin Tora și Miţvot. Și dacă trupurile noastre, cu voinţa lor depravată de a primi, nu s-ar fi născut prin sistemul impur, nu am fi putut niciodată să o corectăm, întrucât nu putem corecta ceea ce nu e în noi.

13) De fapt, tot mai trebuie să înțelegem cum se poate că voinţa de a primi pentru sine, care e atât de defectă și de depravată, să ia naștere din Gândul Creației, din Ein Sof și să fie în acestea, de vreme ce unitatea lor este mai presus de cuvinte și nu poate fi descrisă? Ideea este că, prin însuși gândul de a crea sufletele, gândul său le-a și realizat pe toate, pentru că El nu are nevoie de o acțiune, așa cum avem noi. Instantaneu, au apărut toate sufletele și toate lumile ce erau destinate a fi create, pline umplute cu toate minunățiile și plăcerile și demnitatea pe care EL a plănuit-o pentru ele, în perfecțiunea finală pe care sufletele au fost menite să o primească la sfârșitul corecției, după ce voinţa de a primi din suflete va fi fost corectată pe deplin și transformată în dăruire pură, în deplină echivalență de formă cu Emanatorul.

Asta pentru că în Eternitatea Sa, trecutul, prezentul și viitorul sunt una. Viitorul este ca prezentul, iar în El nu există ceea ce numim timp. Ca urmare, nu a existăt niciodată în Ein Sof problema unei voințe depravate de a primi, în starea sa separată.

Dimpotrivă, echivalența de formă, menită a fi revelată la sfârșitul corecției, a apărut instantaneu în Infinit. Și înțelepții noștri au spus despre asta: Înainte de a fi creată lumea, existau El care este Una și numele său Una, pentru că forma separată a voinţei de a primi nu fusese revelată în realitatea sufletelor ce s-au născut din Gândul Creației. Mai degrabă, acestea erau contopite cu El în echivalență de formă, prin faptul că El este Unul și numele său Unul.

14) Așadar, acum veți înțelege neapărat că, în total, sunt trei stări ale sufletului:

Prima stare este prezența lor în Ein Sof, în Gândul creației, unde ele deja au forma viitoare a Sfârșitului Corecției.

A două stare este prezența lor în cei șase mii de ani, împărțiti prin cele două sisteme descrise mai sus, în corp și suflet. Li s-a dat lucrarea în Tora și Miţvot, pentru a inversa voința lor de a primi și s-o transforme în voință de a dărui mulțumire Creatorului lor și deloc pentru ele însele.

În timpul acestei stări nu va exista nicio corectare la nivelul corpurilor, ci numai la nivelul sufletelor. Asta înseamnă că acestea trebuie să elimine orice aspect al primirii pentru sine, care e considerată corpul – și să rămână doar cu voința de a dărui, care este forma de dorință din suflete. Nici măcar sufletele celor drepți nu vor putea să se bucure în Grădina Raiului după moartea lor, ci numai după ce corpurile lor vor putrezi complet în pământ.

A treia stare este starea de la sfârșitul corecției sufletelor, după învierea morților. În acel moment se va produce și corectarea completă a corpurilor, pentru că atunci, ele vor transforma primirea pentru ei înșiși, care este forma corpului, ca să ia forma dăruirii pure. Și atunci vor fi demne să primească pentru ele însele toată încântarea și plăcerea și bunătatea din Gândul creației.

Și prin asta, ele vor atinge o contopire temeinică, în virtutea echivalenței de formă cu Creatorul lor, de vreme ce ele nu vor primi toate acestea din dorința lor de a primi, ci din dorința lor de a aduce mulțumire Creatorului lor, căci plăcerea Lui este atunci când ele primesc de la El. Și ca să fie mai scurt, de acum încolo voi folosi denumirile acestor trei stări, anume prima stare, a două stare și a treia stare. Așa că tineți minte tot ce am explicat aici despre fiecare stare.

15) Când examinăm cele trei stări de mai sus, observăm că fiecare o presupune în mod necesar şi complet pe cealaltă, astfel încât dacă una ar disparea, ar disparea și celelalte.

Dacă, de exemplu, a treia stare – transformarea formei de primire în formă de dăruire – nu s-ar materializa, atunci cu siguranță că prima stare din Ein Sof nu ar fi putut niciodată să apară.

Asta deoarece perfecțiunea s-a materializat acolo numai pentru că viitoarea stare a treia era deja acolo, ca și cum ar fi în prezent. Și toată perfecțiunea din acea stare este ca o reflectare din viitor în prezent. Dar dacă viitorul ar putea fi oprit, atunci nu ar mai exista niciun prezent. așadar, a treia stare necesită existența primei stări.

Cu atât mai mult este așa atunci când ceva e anulat din a doua stare, unde este toată lucrarea menită a fi încheiată în a treia stare, adică lucrul cu coruperile și cu corecția și continuarea gradelor sufletelor. Atunci, cum să apară cea de-a treia stare? Deci, vedem că cea de-a doua stare necesită existența celei de-a treia.

Și la fel este și cu existența primei stări în Ein Sof, unde se afla perfecțiunea celei de-a treia stări. Este clar că va trebui adaptată, adică va trebui că a doua și a treia stare să apară în perfecțiune deplină, nici mai mult, nici mai puțin.

Așadar, prima stare în sine necesită extinderea a două sisteme corepunzătoare în cea de-a două stare, pentru a permite existența unui corp în voinţa de a primi, pervertit de sistemul impurității și deci, oferindu-ne ocazia de a îl corecta. Și dacă nu ar fi existat un sistem de lumi impure, noi nu am fi avut această voinţă de a primi și nu am putea să o corectăm și să ajungem la cea de a treia stare, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu e în el. Așadar, nu trebuie să ne întrebăm cum de a ajuns sistemul impur să izvorască din prima stare, pentru că însăși prima stare necesită existența sa în forma celei de a două stări.

16) Așadar, omul nu trebuie să se întrebe cum se face că ni s-a luat posibilitatea alegerii libere, atâta timp cât trebuie să ne desăvârșim și să ajungem în cea de-a treia stare, de vreme ce aceasta este deja prezentă în prima. Fapt este că există două căi pe care Creatorul ni le-a pregătit în cea de a doua stare, pentru a ne aduce în ce-a de-a treia:

1.  Calea respectării Torei și a Miţvot.

2. Calea Suferinței, pentru că suferința în sine purifică trupul și, într-un sfârșit, ne va forța să ne inversăm voinţa de a primi sub forma unei voinţe de a dărui și să ne contopim cu El. Este așa cum au spus înțelepții noștri (Sanhedrin, 97b): “Dacă vă căiți, bun, iar dacă nu, Eu voi pune peste voi un rege precum Haman, iar el o să vă oblige să vă căiți.” Înțelepții au mai spus, despre versetul: “o voi grăbi la timpul său”: “Dacă sunt recompensați, o voi grăbi; iar dacă nu, la timpul său.”

Asta înseamnă că, dacă suntem recompensați prin prima cale, adică prin respectarea Torei și a Miţvot, noi ne grăbim astfel corectarea și nu vom avea nevoie de agonia aspră și de timpul îndelungat necesar pentru a le trăi, pentru ca ele să ne oblige să ne transformăm. Iar dacă nu, “la timpul său”, adică numai când suferințele ne vor finaliza corectarea și ne vor fi impus momentul corectării. În general, calea suferinței este reprezentată și de pedepsele sufletelor în Iad.

Dar în orice caz, sfârșitul corectării – cea de a treia stare – este obligatorie, datorită primei stări. Alegerea noastră se face numai între Calea Suferinței și Calea Torei și a Miţvot. Așadar, am clarificat temeinic în ce fel cele trei stări ale sufletelor sunt interconectate și se presupun cu necesitate una pe celalată.

17) Din cele de mai sus înțelegem clar cea de-a treia întrebare, că atunci când ne examinăm pe noi înșine, ne descoperim a fi cât se poate de corupţi și inferiori. Dar când îl examinăm pe Lucrătorul care ne-a creat, trebuie să fim încântăți, pentru că nu există ceva mai vrednic de laudă decât El, decât devenirea ca Lucrătorul care ne-a creat, pentru că natura Lucrătorului Perfect este să facă lucrări perfecte.

Acum putem înțelege că trupul nostru, cu toate măruntele sale incidente și posesiuni, nu este deloc corpul nostru real. Corpul nostru real, corpul etern și perfect există deja în Ein Sof, în prima stare, unde își primește forma completă din viitoarea stare a treia, adică primirea în forma dăruirii, în echivalență de formă cu Ein Sof.

Și dacă prima noastră stare necesită ca noi să primim Klipa trupului nostru în cea de-a doua stare, în forma sa coruptă și inferioară, care este voinţa de a primi numai pentru sine, care este forța ce ne separă de Ein Sof, pentru a o corecta și a ne permite să ne primim practic corpul etern, în cea de-a treia stare, atunci nu trebuie să protestăm. Lucrarea noastră nu se poate face decât în acest trup trecător și inutil, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.

Așadar, noi suntem deja în acea măsură de perfecțiune, demni și potriviți pentru Lucrătorul Perfect care ne-a făcut, chiar și în starea noastră actuală, a doua, pentru că acest trup nu ne deranjează în niciun fel, întrucât el va expira și va muri și nu se află aici decât pentru perioada necesară pentru anularea sa și pentru dobândirea formei noastre eterne.

18) Prin acestea am rezolvat și cea de-a cincea întrebare: cum e posibil ca din eternitate să se nască acțiunile trecătoare și inutile? Și înțelegem că, într-adevăr, noi deja am fost făcuți așa cum este potrivit pentru Eternitatea Sa – ființe eterne și perfecte. Și eternitatea noastră însăși necesită ca această Klipa a trupului, care ne-a fost dată doar pentru a lucra, să fie trecătoare și inutilă. Pentru că dacă ar fi rămas în eternitate, noi am rămâne veșnic separați de Viața Vieților.

Am spus mai sus (punctul 13) că această formă a trupului nostru, care este voinţa de a primi numai pentru noi, nu este deloc prezentă în eternal Gând al  Creației, căci acolo noi ne aflăm în forma stării a treia. Cu toate acestea, ea este obligatorie în starea a doua, pentru a ne permite să o corectăm.

Și nu trebuie să ne gândim la starea altor ființe de pe lume ci doar la a omului, căci omul este centrul creației, după cum vom scrie mai jos (punctul 19). Și toate celelalte creaturi nu au nicio valoare în sine, ci doar în măsura în care îl ajută pe om să ajungă la perfecțiune. Ca urmare, ele se înalță și decad odată cu el, fără nicio considerație pentru ele însele.

19) Prin aceasta rezolvăm și a patra întrebare: de vreme ce natura binelui este să facă bine, cum a putut El să creeze ființe care să sufere și să dispere de-a lungul vieții lor? Așa cum am spus, toată această disperare e necesară pentru prima noastră stare, unde eternitatea noastră completă, ce derivă din viitoarea stare a treia, ne obligă să avansăm fie prin calea Torei, fie prin calea suferinței și să atingem starea noastră eternă, în cea de-a treia stare (punctul 15).

Și toată această disperare este simțită doar de Klipa, a trupului nostru, creată doar pentru a dispărea și a fi îngropată. Și asta ne învață că voinţa de a primi pentru sine a fost creată numai pentru a fi eradicată și abolită din lume și transformată în voinţa de a dărui. Și durerile pe care le suferim sunt doar descoperirea nimicniciei și răului din ea. Într-adevăr, când toate ființele umane vor fi de acord să abolească și să anuleze voia lor de a primi pentru sine și nu vor avea altă dorință, decât să dăruiască pentru prieteni, toate îngrijorările și pericolele din lume vor înceta să mai existe. Și toți am fi asigurați cu o viață integră și deplină, căci pentru fiecare dintre noi ar exista o lume întreagă care să aibă grijă de noi, gata să ne satisfacă nevoile.

Cu toate acestea, deși fiecare dintre noi avem numai o dorință de a primi pentru noi înșine, aceasta este sursa tuturor grijilor, a suferinței, a războaielor și a distrugerii, de care nu putem scăpa. Acestea ne slăbesc corpul prin tot felul de răni și de boli și ne dăm seama că toate chinurile din lumea noastră sunt doar manifestări oferite ochilor noștri, pentru a ne aminti să revocăm Klipa cea rea a corpului și să preluăm forma completă a dorinței de a dărui. Și este cum am mai spus: calea suferinței în sine poate să ne aducă la forma dorită. Ține însă minte că Miţvot între om și om sunt înainte de Miţvot dintre om și Dumnezeu, pentru că dăruirea către prieten îl aduce pe om la dăruire către Creatorul său.

20) Dupa tot ce am spus, am ajuns la rezolvarea primei întrebări: Care este esența noastră? Esența noastră este ca esența tuturor detaliilor din realitate, care nu este nici mai mult, nici mai puțin decât voința de a primi (dupa cum este scris la Punctul 7) . Dar nu este așa cum se prezintă ea acum, în starea a doua, care este voinţa de a primi numai pentru sine, ci așa cum se arată în prima stare, în Ein Sof, în forma sa eternă, care este primirea pentru a dărui mulțumire Creatorului său (dupa cum este scris la Punctul 13).

Și deși noi încă nu am ajuns efectiv la a treia stare și încă ne lipsește timpul, aceasta nu ne alterează în niciun fel esența, pentru că starea a treia este impusă de prima. Așadar, tot ce e menit să fie cules este considerat cules. Iar lipsa de timp este privită ca o deficiență numai atunci când ne îndoim că vom termina ceea ce trebuie terminat, la timp.

Și de vreme ce nu avem nici un dubiu în legătură cu asta, este ca și cum deja am fi ajuns la a treia stare. De asemenea, și trupul nostru, care ne-a fost dat în forma sa actuală, decăzută, nu ne afectează esența, pentru că el și toate posesiunile lui urmează să fie eradicate complet împreună cu tot sistemul necurăției, care este sursa lor – și tot ce e menit să ardă se consideră ars, se consideră ca și cum n-ar fi existat niciodată.

Dar sufletul care este îmbrăcat în acel corp, a cărui esență este tot o dorință, pur și simplu – dar o dorință de a dărui, care ne vine din sistemul celor patru lumi, al Sfintelor ABYA (punctul 11) – există veșnic. Pentru că această formă a unei dorințe de a dărui este în echivalență de formă cu Viața Vieților și nu poate fi schimbată în niciun fel (Această chestiune va fi elaborată mai jos, începând de la Punctul 32).

21) Și nu te lăsa indus în eroare de filosofii care spun că însăși esența sufletului este o substanță intelectuală și că există numai prin conceptele pe care le învață, că se dezvoltă prin acestea și că acestea sunt însăși esența sa. Și că problema countinuării sufletului după plecarea din trup depinde în întregime de măsura conceptelor pe care le-a dobândit, până când, în absența acestor concepte, nu mai rămâne nimic de continuat. Aceasta nu este punctul de vedere al Torei. Acest lucru nu este acceptat nici de inimă – și oricine a încercat vreodată să dobândească vreo cunoaștere știe și simte că mintea este posesiunea, nu posesorul.

Ci, așa cum am spus, toată substanța creației, atât substanța obiectelor spirituale, cât și cea a obiectelor materiale este nici mai mult nici mai puțin decât o dorință de a primi. Și deși am spus că sufletul este în întregime dorință de a dărui, el primește de la Lumile Superioare din care vine la noi numai prin corecții ale Luminii Reflectate.

Cu toate acestea, esența sufletului este și ea tot o dorință de a primi. Direfența pe care o putem observa între un obiect și altul este aparentă doar în voinţa sa, pentru că voinţa din orice esență creează nevoi, iar nevoile creează gânduri și concepte pentru a obține acele nevoi pe care le pretinde dorința de a primi.

Și așa cum dorințele umane sunt diferite, la fel și nevoile, gândurile și ideile oamenilor sunt diferite. De exemplu, la cei a căror voinţă de a primi este limitată la dorințele animalice, nevoile, gândurile și ideile sunt dedicate în întregime satisfacerii acelei voinţe de a primi, în toată anumalitatea ei. Și deși ei folosesc mintea și rațiunea aşa cum o fac oamenii, este totuşi sficient pentru sclav să fie  propriul său stăpân. Și este la fel ca mintea animalică, întrucât mintea este înrobită slujind dorinței animalice.

Iar la cei a căror dorință de a primi este puternică mai ales în ceea ce privește dorințele umane, cum ar fi respectul și dominarea asupra celorlalți, care sunt absente la animal, nevoile, gândurile și ideile lor se învârtesc numai în jurul satisfacerii cât mai mult posibil a acelei dorințe. Iar la cei a căror dorință de a primi este în principal pentru dobândirea cunoașterii, majoritatea nevoilor, gândurilor și ideilor sunt pentru a satisface cât mai mult posibil acea dorință.

22) Aceste trei dorințe sunt prezente în fiecare persoană, în mare, dar ele se amestecă în cantități diferite, de aici provenind direfența dintre o persoana și alta. Iar din atributele corporale putem face deducții referitoare la entităţile spirituale, privind valoarea lor spirituală. 

23) Astfel, și sufletele umane, cele spirituale, au numai dorință de a dărui mulțumire Creatorului lor, prin veșmintele de Lumină Reflectată primite de la Lumile Superioare din care provin. Iar acea dorință este esența lor și miezul sufletului lor. Ca urmare, odată îmbrăcată într-un corp uman, aceasta generează nevoi și dorințe și idei pentru a satisface dorința sa de a dărui pe deplin, adică de a dărui mulțumire Creatorului sau, proporțional cu mărimea dorinței sale.

24) Esența corpului este doar o dorință de a primi pentru sine și toate manifestările și posesiunile sale sunt împliniri ale acestei dorințe corupte de a primi, ce inițial a fost creată doar pentru a fi eradicate din lume, pentru a se ajunge la starea a treia completă la Sfârșitul Corecției. Din acest motiv, el este muritor, trecător și vrednic de dispreț, împreună cu toate posesiunile sale, ca o umbră efemeră ce nu lasă nimic în urma ei.

Și de vreme ce esența sufletului este doar o dorință de a dărui, iar toate manifestările și posesiunile sale sunt împliniri ale acestei dorințe de a dărui, care există deja în prima stare eternă, precum și în viitoarea stare a treia, acesta este nemuritor și de neînlocuit. Sufletul, cu toate manifestările și posesiunile sale, este etern și există veșnic. Absența nu afectează nimic după dispariţia trupului. Dimpotrivă, absența formei decăzute a trupului îl întărește enorm, permițându-i să se ridice la Ceruri.

Așadar, am arătat clar că permanența sufletului nu depinde deloc de conceptele pe care le acumulează, așa cum susțin filosofii. Mai degrabă, caracterul său etern se află în însăși esența sa, adică în dorința sa de a dărui, care îi este esența. Iar conceptele pe care le dobândește sunt rasplata, nu esența sa.

25) De aici rezultă rezolvarea completă a întrebării a cincea: De vreme ce corpul este atât de corupt, încât sufletul nu poate fi purificat complet înainte ca el să putrezească în pământ, de ce revine el la învierea morților? Și de asemenea, la întrebarea despre cuvintele înțelepților noștri: “Morții sunt destinați a fi inviați cu defectele lor, ca să nu se spună, «Este altul».” (Zohar, Emor, 17).

Și puteți înțelege clar asta din însuși Gândul Creației, din prima stare. Pentru că am spus că, de vreme ce Gândul a fost să le bucure pe creaturile Sale, El a trebuit să creeze o dorință copleşitor de exagerată de a primi toate acele bunătăți care sunt în Gândul Creației, căci marea bucurie și marea dorință de a primi merg mână în mână (Punctele 6-7). Și am afirmat acolo că această dorință exagerată de a primi este singura substanță pe care El a creat-o, pentru că El nu are nevoie de nimic altceva pentru a împlini Gândul Creației. Iar natura Lucrătorului Perfect este să nu facă nimic inutil, așa cum zice Poemul Unificării: “Din toată lucrarea Ta, nimic nu ai uitat, nu ai scos și nu ai adăugat.”

Am mai spus că această dorință exagerată de a primi a fost complet scoasă din sistemul pur și a fost dată în întregime sistemului de lumi impure, din care apar corpurile, viața lor și toate posesiunile lor din această lume. Când omul ajunge la vârsta de treisprezece ani, el începe să realizeze un suflet sfânt, implicându-se în Tora. În acel moment, el este hrănit de sistemul de lumi sfinte, pe măsura purității sufletești pe care a dobândit-o.

Am mai spus mai sus că, în timpul celor șase mii de ani ce ne-au fost dați pentru a împlini lucrarea în Tora și Miţvot, trupul nu primește nicio corecție – în dorința sa exagerată de a primi. Toate corecțiile care vin prin lucrarea noastră au legătură doar cu sufletul, care, astfel, urcă în gradele de sfințenie și de puritate, ceea ce înseamnă o amplificare a dorinței de a dărui care se naște cu sufletul.

Din acest motiv, în cele din urmă, trupul va muri, va fi îngropat și va putrezi, pentru că el nu a suferit nicio corecție. Cu toate acestea, lucrurile nu pot să rămână așa, căci dacă dorința exagerată de a primi ar dispărea din lume, Gândul Creației nu ar fi realizat – adică, primirea tuturor mărețelor plăceri pe care El s-a gândit să le dăruiasca creaturilor Sale, căci marea dorință de a primi și marea plăcere merg mână în mână. Și în măsura în care dorința de a o primi se diminuează, se diminuează și încântarea și plăcerea creată de primire.

26) Așa cum am afirmat deja, prima stare necesită ca cea de a treia stare să se materializeze complet așa cum a fost în Gândul Creației, adică prima stare, fără a omite nimic (vezi Punctul 15). Așadar, prima stare necesită învierea morților. Asta înseamnă că excesiva lor dorință de a primi, care a fost deja eradicată și care a putrezit în cea de-a doua stare, acum trebuie re-înviată în toată măsura sa exagerată, fără nicio restricție, adică având toate defectele din trecut.

Apoi se începe din nou lucrarea, pentru a transforma acea dorința excesivă de a primi, pentru a fi numai dorință de a dărui. Și atunci ne vom fi dublat câștigul:

  1. Am avea un loc în care să primim toată bucuria și plăcerea și dărnicia din Gândul Creației, pentru că deja am avea corpul cu dorința sa excesivă de a primi, care merge mână în mână cu aceste plăceri.
  2. Pentru că primirea în acest fel ar fi numai pentru a dărui mulțumire Creatorului, această primire ar fi considerată ca dăruire completă (a se vedea Punctul 11). Și asta ne-ar aduce la echivalență de formă, adică la Dvekut (contopire), care este și forma noastră din starea a treia. Așadar, prima stare necesită în mod absolut învierea morților.

27) Într-adevăr nu poate exista învierea morților, decât aproape de finalul corecției, spre finalul celei de-a doua stări. Pentru că, odată ce am fost răsplătiți cu negarea dorinței noastre excesive de a primi și ne-a fost dată dorința exclusivă de a dărui și după ce am fost inzestrați cu toate minunatele grade ale sufletului, numite Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida, prin efortul nostru de a nega această dorință de a primi, am ajuns la perfecțiunea maximă, până când trupul va putea fi înviat cu toată dorința sa excesivă de a primi și când aceasta nu ne va mai face rău, separându-ne de Dvekut.

Dimpotrivă, îl depășim și îi dăm forma de dăruire. Iar asta se va face cu toate calitățile corupte pe care vrem să le îndepărtăm din el. Mai întâi, trebuie să îl îndepărtăm complet, până nu mai rămâne nimic din el. Iar apoi îl putem primi înapoi și să îl aducem pe linia de mijloc dorită. Dar atâta timp cât nu l-am îndepărtat pe deplin, este imposibil să îl facem să se comporte în modul dorit, pe linia de mijloc.

28) Înțelepții noștri au spus: Morții sunt destinați să fie înviați cu defectele lor și apoi să fie vindecați. Asta înseamnă că inițial va fi inviat același corp, care este voința excesivă de a primi, fără nicio interdicție, exact așa cum a crescut ea, hrănită de lumile impure, înainte ca Tora și Miţvot să o fi purificat în vreun fel. Acesta este sensul expresiei cu toate defectele lor.

Abia apoi vom începe un nou tip de lucrare – să includem toată această dorință exagerată de a primi în forma de dăruire. Atunci va fi vindecată, pentru că acum va fi obținut echivalența de formă. Iar înțelepții au spus că motivul pentru aceasta este ca să nu se poată zice că “Este altul”, adică pentru a nu se putea spune că este într-o altă formă decât cea pe care o avea în Gândul Creației. Asta pentru că acea excesivă dorință de a primi este acolo, cu scopul de a primi toate bunătățile din Gândul Creației.

Numai că între timp a fost dată acelor Klipot, întru purificare. Dar la urmă, nu trebuie să fie un alt trup, întrucât dacă acestea ar fi diminuate în vreun fel, ar fi considerată total diferită și, ca atare, nevrednică de a primi toate bunătățile din Gândul Creației, așa cum o primește acolo în prima stare.

29) Acum putem răspunde și la cea de-a doua întrebare de mai sus: care este rolul nostru în marele lanț al realității, în care noi suntem doar niște mici verigi, în scurtul interval de timp al zilelor noastre? Reține faptul că lucrarea noastră, în timpul celor șaptezeci de ani de viață, se împarte în patru:

Prima diviziune este obţinerea dorinței excesive de a primi fără constrângeri, în toată dimensiunea sa coruptă, din mâiniile celor patru lumi impure ABYA . Dacă nu avem această dorință coruptă de a primi, nu o putem corecta, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.

Așadar, dorința de a primi care a fost imprimată în trup la naștere nu este suficientă, ci trebuie să fie şi un vehicul pentru Klipot impure, pentru nu mai puțin de treisprezece ani. Drept urmare, Klipot trebuie să o domine și să îi dea luminile lor, pentru că aceste lumini îi intensifică dorința de a primi. Asta deoarece împlinirile pe care le aduc Klipot dorinței de a primi doar amplifică şi intensifică  cerințele dorinței de a primi.

De exemplu, când un copil se naște, el are o dorință doar pentru o sută și atât. Dar după ce Sitra Achra îi furnizează acea sută, dorința de a primi crește imediat și copilul vrea de două ori mai mult. Apoi, când Sitra Achra îi dă dublu, dorința se amplifică imediat la de patru ori mai mult. Iar dacă omul nu învinge dorința de a primi prin Tora și Miţvot și nu o purifică pentru a o transforma în dăruire, aceasta va crește pe tot parcursul vieții până când, în cele din urmă, el moare fără să își fi satisfăcut nici jumătate din dorințe. Asta se consideră a fi sub domnia lui Sitra Achra și Klipot, al căror rol este să-i amplifice și să-i intensifice dorința de a primi și să o facă exagerată și neînfrânată în niciun fel, astfel încât să îi dea omului tot materialul de care are nevoie cu care să lucreze și să corecteze.

30) A două diviziune este de la treisprezece ani încolo. În acest moment, punctului său din inimă, care este partea posterioară a sfințeniei, i se dă putere. Chiar dacă la naștere este îmbrăcat în dorința sa de a primi, el începe să se trezească numai după treisprezece ani, iar apoi începe să intre în sistemul de lumi sfinte, în măsura în care respectă Tora și Miţvot.

Scopul principal al acelei perioade este să obțină și să-și intensifice dorința spirituală de a primi, deoarece la naștere avem numai o dorință de a primi lucruri materiale. Ca urmare, cu toate că omul și-a dezvoltat dorința exagerată de a primi înainte de a împlini treisprezece ani, încă nu s-a ajuns la finalul dezvoltării dorinței de a primi, pentru că principalul țel al dorinței de a primi este numai pentru spiritual.

Asta pentru că dacă, spre exemplu, înainte de a împlini treisprezece ani, dorința de a primi a omului voia să devoreze toată bogația și respectul din lumea aceasta materială. În mod evident, aceasta nu este o lume eternă și pentru noi toți este doar o umbră trecătoare. Dar când omul dobândeşte dorința spirituală excesivă de a primi, el dorește să devoreze, pentru propria lui încântare, toate bogațiile și plăcerile din lumea următoare, eternă, care constituie o achiziţie veşnică. Așadar, marea parte a dorinței excesive de a primi se completează doar prin dorința de a primi spiritualitate.

31) În Noul Tikun (97b) este scris despre versetul (Proverbe 30, 15), “Lipitoarea are două fiice: «Dă-ne, dă-ne»: “O lipitoare înseamnă Iadul. Iar cei răi care sunt prinși în acel Iad urlă ca niște câini, «Hav Hav (în ebraică, Dă-mi dă-mi)», adică «dă-ne bogățiile acestei lumi, dă-ne bogățiile lumii următoare».”

Acesta, însă, este un nivel mult mai important decât primul, pentru că în afară de obținerea măsurii depline a dorinței de a primi, care asigură toate materialele de care omul are nevoie pentru lucrarea sa, este și nivelul care îl aduce pe om la Lişma (Pentru Numele Ei). Este așa cum spun înțelepții noștri (Pesachim 50b): “Omul ar trebui să respecte mereu Tora și Miţvot Lo Lişma (nu Pentru Numele Ei), pentru că de la Lo Lişma se ajunge la Lişma.”

Așadar, acest nivel care începe după treisprezece ani este considerat sfințenie. Este considerat ca sfânta slujnica ce își slujește stăpâna, care este Sfânta Şchina (Divinitate). Pentru că slujnica îl aduce pe om la Lişma și astfel, el este răsplătit cu inspirația Divinității. Cu toate acestea, omul trebuie să ia toate măsurile potrivite pentru a ajunge la Lişma, pentru că dacă nu se străduiește pentru asta și nu ajunge la Lişma, el va cădea în fântâna slujnicei impure, care este opusul slujnicei sfinte și al cărei rol este să-l deruteze pe om, pentru ca Lo Lişma să nu îl aducă la Lişma. I s-a spus acesteia: “o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa” (Proverbe 30:23), pentru că ea nu va lăsa pe nimeni să se apropie de stăpână, care este Sfânta Divinitate.

Iar gradul final în această diviziune este că el se va îndrăgosti cu pasiune de Creator, așa cum te îndrăgostești cu pasiune în iubirea corporală, până ce obiectul pasiunii rămâne în fața ochilor lui toată ziua și toată noaptea, așa cum spune poetul: “când îmi amintesc de El, El nu mă lasă să adorm.” Apoi se mai spune despre el: “o dorință împlinită este un pom de viață” (Proverbe 13:12). Asta întrucât cele cinci grade ale sufletului sunt Pomul Vieții, ce se întinde de-a lungul a cinci sute de ani. Fiecare grad durează câte o sută de ani, ceea ce înseamnă că îl va aduce pe om la primirea tuturor celor cinci Bhinot (discernăminte) ale NRNHY (Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida) analizate în a treia diviziune.

32) A treia diviziune este lucrarea în Tora și Miţvot Lişma, pentru a dărui și a nu primi recompensă. Această lucrare purifică dorința de a primi pentru sine și o înlocuiește cu o dorință de a dărui. În măsura în care omul își purifică dorința de a primi, el devine demn de a primi cele cinci părți ale sufletului numite NRNHY (mai jos, la Punctul 42). Asta pentru că ele sunt compatibile cu dorința de a dărui (a se vedea Punctul 23) și nu pot îmbrăca trupul omului, atâta timp cât acesta este controlat de dorința de a primi – care este opusă sau chiar diferită, ca formă, de suflet.

Asta întrucât problema îmbrăcării și echivalența de formă merg mână în mână (a se vedea Punctul 11). Iar atunci când omul este răsplătit în a fi în totalitate în dorința de a dărui și deloc pentru sine însuşi, el va fi răsplătit cu dobândirea echivalenței de formă cu ale sale NRNHY Superioare, care provin din originea omului în Ein Sof, în prima stare, şi se extend imediat, prin ABYA pure, și îl vor îmbrăca treptat.

A patra diviziune este lucrarea făcută după învierea morților. Asta înseamnă că dorința de a primi, care deja va fi fost complet absentă prin moarte și îngropare, acum este înviată în starea sa cea mai rea, a dorinței excesive de a primi, așa cum au spus înțelepții noștri: “Morții vor fi înviați cu defectele lor” (Punctul 28). Iar apoi se produce transformarea în primire în forma de dăruire. Există, însă, câțiva aleși, cărora li s-a dat această lucrare în timp ce încă mai trăiesc în această lume.

33) Iar acum rămâne să clarificăm cea de-a șasea întrebare, care este conţinută în cuvintele înțelepților noștri, care au spus că toate lumile, Superioare și inferioare, au fost create doar pentru om. Pare foarte ciudat că pentru om, care valorează cât un fir de praf, în comparație cu realitatea ce se află în faţa noastră în această lume și cu mult mai puțin, în comparație cu lumile Superioare, Spirituale, Creatorul s-ar fi deranjat într-atât pentru a crea toate acestea pentru el. Și încă și mai ciudat este de ce ar avea nevoie omul de toate aceste vaste Lumi Spirituale.

Și trebuie să știi că orice mulțumire a Creatorului nostru, provenită din faptul că dăruiește creaturilor Sale depinde de măsura în care aceste creaturi îl simt pe El – că El este cel care dă și că El este Cel care îi bucură. Pentru că atunci El resimte o mare plăcere, ca un tată care se joacă cu fiul său preaiubit, în măsura în care fiul simte și recunoaște măreția și generozitatea tatălui său, iar tatăl îi arată toate comorile ce le-a pregătit pentru el, după cum este scris (Ieremia 31): “«Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el şi voi avea milă negreşit de el», zice Domnul.” (Ieremia 31, 20).

Urmăreşte cu atenție aceste cuvinte și vei ajunge să cunoști marea bucurie a Creatorului pentru cei compleți, cărora li s-a dat capacitatea de a îl simți și de a îi recunoaște măreția în toate modurile în care El le-a pregătit pentru ei, până când vor fi ca un tată cu dragul său fiu, bucuria părinților săi. Și nu mai trebuie să continuăm pe această temă, căci e suficient ca noi să știm că pentru această bucurie și mulțumire față de cei compleți a meritat ca El să creeze toate lumile, atât cele Superioare cât și cele inferioare.

34) Pentru a-și pregăti creaturile să dobândească gradul înalt descris mai sus, Creatorul a dorit să le influenţeze printr-o ordine de patru niveluri care să se dezvolte unul din celălalt, numite mineral (neînsufleţit), vegetal, animal și vorbitor. De fapt, acestea sunt cele patru faze ale dorinței de a primi prin care se divid Lumile Superioare. Pentru că, deși cea mai mare parte a dorinței se află în cea de-a patra fază a voiţei de a primi, este imposibil ca aceasta să se manifeste dintr-o dată, fără să fi trecut prin cele trei faze precedente, în care și prin care ea se dezvoltă și se manifestă, până când ajunge să fie completă sub forma Fazei a Patra.

35) În Faza Întâi a dorinței de a primi, numită nivelul “mineral” care este manifestarea inițiala a dorinței de a primi în această lume materială, există doar o forță de mișcare colectivă ce include întreagul nivel neînsuflețit. Dar nu este vizibilă  nicio mișcare în elementele acestui nivel. Asta pentru că dorința de a primi generează nevoi iar nevoile generează mișcări, suficiente pentru a satisface nevoia. Și pentru că există doar o mică dorință de a primi, aceasta domină  întregul nivel dintr-odată, dar puterea ei asupra elementelor nivelului este insesizabilă.

36) Acestui nivel i se adaugă cel vegetal, care este Faza a Doua a dorinței de a primi. Dimensiunea acestuia este mai mare decât a nivelului mineral, iar dorința lui de a primi domină fiecare element al nivelului, pentru că fiecare element are mișcarea sa proprie și se extinde în lung şi în lat, deplăsându-se după soare. De asemenea, funcții precum mâncatul, băutul și eliminarea de resturi sunt aparente în fiecare element. Cu toate acestea, senzația de libertate și de individualitate sunt încă absente la acest nivel.

37) Deasupra se află nivelul animal, care este Faza a Treia a dorinței de a primi. Măsura sa este în mare parte deja completată, pentru că această dorință de a primi generează deja în fiecare element o senzație de libertate și de individualitate, care constituie viața unică a fiecărui element în parte. Totuşi, le lipseşte încă senzația celorlalți, adică nu sunt pregătiţi să participe la durerea sau la bucuriile altora, etc. 

38) Deasupra tuturor vine specia umană, care este Faza a Patra a dorinței de a primi. Ea constituie măsura completă și finală, iar dorința ei de a primi include și senzația celorlalţi. Iar dacă vrei să cunoaști diferența exactă dintre Faza a Treia a dorinței de a primi, la nivelul animal, și Faza a Patra a dorinței de a primi, la nivelul vorbitor (al oamenilor), îţi voi spune că este precum diferența între ce înseamnă o singură creatură şi întreaga realitate.

Pentru că dorința de a primi la nivelul animal, căreia îi lipșește senzația celorlalți, nu poate genera nevoi și dorințe decât în măsura în care ele sunt imprimate în acea creatură. Dar la om, care îi poate simți și pe ceilalți, se naște nevoia de a avea și tot ce au ceilalți, astfel că este plin de invidia de a avea tot ce au și ceilalți. Când are o sută, el vrea să aibă două, astfel că nevoile lui se vor multiplica mereu, până când va vrea să înghită tot ce există în întreaga lume.

39) Acum am arătat că scopul droit de Creator pentru Creația pe care El a creat-o este să poată dărui creaturilor Sale, astfel încât acestea să îl cunoască drept real și măreț și să primească toată bucuria și plăcerea pe care El a pregătit-o pentru ele, în măsura descrisă în versetul: “Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?” (Ieremia 31, 20). Astfel, se vede clar că acest scop nu se referă la sferele cele mari și nemișcate, cum ar fi pământul, luna sau soarele, oricât de luminoase ar fi ele, și nici la nivelurile vegetal sau animal, pentru că acestora le lipsește senzația celorlalți, chiar și a celor din propria lor specie. Prin urmare, cum li s-ar putea aplica acestora senzația de Divinitate și dăruirea Lui?

Numai omul este cel care, fiind înzestrat cu senzația celorlalți din aceeaşi specie, care sunt ca şi el, după ce s-a cufundat în Tora și Miţvot, când își schimbă dorința de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui și ajunge la echivalență de formă cu Creatorul său, primește toate gradele care au fost pregătite pentru el în Lumile Superioare, numite NRNHY. Prin asta, omul devine demn să primească scopul Gândului Creației. La urma urmei, scopul creării tuturor lumilor a fost numai pentru om.

40) Ştiu însă şi că lucrurile acestea sunt complet inacceptabile în ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord că omul, despre care ei cred că este inferior și fără de valoare, este centrul magnificei creații. Dar ei sunt ca un vierme născut într-o ridiche. El trăiește acolo și crede că toată lumea Creatorului este la fel de amară, de mică și de întunecoasă ca ridichea în care s-a născut. Dar de îndată ce străpunge coaja ridichii și iese afară, se minunează și zice: “Am crezut că întreaga lume era cât ridichea în care m-am născut, iar acum văd în fața mea o lume măreață, frumoasă și minunată!”

Așa sunt și cei care sunt scufundati în Klipa (singular de la Klipot) a dorinței de a primi cu care s-au născut și nu încearcă să ia din mirodeniile unice care sunt practicele Tora și Miţvot, prin care se poate sparge această Klipa dură și se poate transforma într-o dorință de a dărui încântare Creatorului. Cu siguranță ei trebuie să își determine nevrednicia și goliciunea, aşa cum sunt în realitate, neputând înțelege că această minunată realitate a fost creată doar pentru ei.

Într-adevăr, dacă s-ar fi adâncit în Tora și Miţvot pentru a dărui încântare Creatorului lor, cu toată puritatea necesară și dacă ar fi încercat să străpungă Klipa a dorinței de a primi în care s-au născut și să-şi asume dorința de a dărui, ochii lor s-ar deschide imediat și ar vedea și ar realiza singuri toate gradele de înțelepciune, inteligență și claritate care au fost pregătite pentru ei în Lumile Spirituale. Și atunci ei înșiși ar spune ce au spus și înțelepții noștri: “Ce spune un oaspete bun? «Tot ce a făcut gazda, a făcut numai pentru mine».”

41) Însă rămâne, încă, de clarificat de ce omul ar avea nevoie de toate Lumile Superioare pe care Creatorul le-a creat pentru el? La ce i-ar folosi acestea? Aminteşte-ţi că realitatea tuturor lumilor este în general împărțită în cinci lumi, numite: a) Adam Kadmon, b) Aţilut, c)Beria, d)Yeţira și e) Asiya. În fiecare dintre ele există nenumărate detalii, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM (Keter, Hohma, Bina, Tiferet și Malhut). Lumea Adam Kadmon este Keter, lumea Aţilut este Hohma, lumea Beria este Bina, lumea Yeţira este Tiferet și lumea Asiya este Malhut.

Iar Luminile ce se îmbracă în aceste cinci lumi se numesc YHNRN. Lumina Yehida strălucește în lumea Adam Kadmon, Lumina Haya strălucește în lumea Aţilut, Lumina Neşama – în lumea Beria, Lumina Ruah – în lumea Yeţira și Lumina Nefeş strălucește în lumea Asiya.

Toate aceste lumi și totul din ele sunt incluse în Numele Sfânt, IodHeyVavHey și în vârful lui Iod. În prima lume, Adam Kadmon, nu avem nicio percepție. Așadar, ea este doar sugerată de vârful lui Iod din Nume. De aceea nu vorbim despre ea și menționăm întotdeauna numai cele patru lumi ABYA. Iod este lumea Aţilut, Hey este lumea Beria, Vav este lumea Yeţira și Hey-ul de jos este lumea Asiya.

42) Deci am explicat cele cinci lumi care includ toată realitatea spirituală ce se extinde din Ein Sof, până în lumea această. Însă ele sunt incluse una în cealaltă și în fiecare din aceste lumi sunt cele cinci lumi, cele cinci Sfirot KHBTM, în care se îmbracă cele cinci Lumini NRNHY, ce corespund celor cinci lumi.

Iar în afară de cele cinci Sfirot KHBTM din fiecare lume, mai sunt cele patru niveluri (categorii) spirituale – Mineral (neînsufleţit), Vegetal, Animal (însufleţit) și Vorbitor. În aceasta ordine , sufletul omului este privit ca vorbitor, animalul este privit ca îngerii din acea lume, vegetalul este numit ‚veșminte’, iar mineralul este numit ‚săli’. Iar ele se îmbracă toate unul în cealălalt: nivelul vorbitor, care e reprezentată de sufletele oamenilor, îmbracă cele cinci Sfirot, KHBTM, care înseamnă Divinitatea din acea lume. Nivelul animal, reprezentat de îngeri, îmbracă sufletele; nivelul vegetal, veșmintele, îmbracă îngerii, iar nivelul mineral,  sălile, gravitează în jurul tuturor.

Îmbrăcarea înseamnă că nivelurile se slujesc unul pe celălalt și se dezvoltă unul din celălalt, așa cum am clarificat despre nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, din această lume (Punctele 35-38): cele trei niveluri – mineral, vegetal şi animal – nu s-au dezvoltat pentru ele însele, ci numai pentru că cel de-al patrulea nivel, care este omul, să se poată dezvolta și ridica din ele. Așadar, rolul lor este doar să îi slujească omului și să îi fie de folos.

Aşa este în toate lumile spirituale. Cele trei niveluri – mineral, vegetal şi  animal – au apărut acolo numai pentru a sluji și a fi de folos nivelului vorbitor de acolo, care este sufletul omului. Așadar, se consideră că ele toate îmbracă sufletul omului, adică îl slujesc.

43) Când omul se naște, el primește imediat un Nefeş (*) de Keduşa (Sfințenie). Dar nu este un Nefeş efectiv, ci doar partea sa posterioară, adică ultimul său aspect, care se numește punct, fiind foarte mic. Acesta se îmbracă în inima omului, în dorința sa de a primi, care se găsește în principal în inima omului.

Trebuie să cunoașteți această regulă, anume că tot ce este valabil pentru întreaga realitate este valabil pentru fiecare lume, chiar și pentru cea mai mică particulă din ea. Prin urmare, la fel cum există cinci lumi în toată realitatea, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM, tot aşa există cinci Sfirot KHBTM în fiecare lume și în fiecare mic element din acea lume sunt câte cinci Sfirot.

Am stabilit că această lume este împărțită în mineral, vegetal, animal și vorbitor (MPAV), corespunzând cu cele patru Sfirot HBTM. Mineralul corespunde cu Malhut, vegetalul cu Tiferet, animalul cu Bina, iar vorbitorul cu Hohma. Iar rădăcina tuturor corespunde cu Keter. Însă după cum am spus, chiar și în cel mai mic element din fiecare specie din MPAV sunt patru categorii MPAV. Ca urmare, chiar și într-un singur element din categoria vorbitor, adică chiar și într-o singură persoană există MPAV, care sunt cele patru părți ale dorinței sale de a primi, unde este îmbrăcat punctul din Nefeş de Keduşa.

44) Până la vârsta de treisprezece ani nu poate să existe nicio manifestare a punctului din inimă. Dar după treisprezece ani, când persoana începe să studieze Tora și Miţvot, chiar și fără intenție, adică fără iubire sau teamă, așa cum e potrivit când slujești Regelui, chiar și în Lo Lişma, punctul din inimă începe să crească și să își arate acțiunile.

Este așa întrucât Miţvot nu au nevoie de un scop. Chiar și actele fără scop pot purifica dorința de a primi, dar numai la primul nivel, cel numit mineral (neînsufleţit) și în măsura în care persoana își purifică partea neînsuflețită a dorinței de a primi, ea își construiește cele șase sute treisprezece organe ale punctului din inimă, care sunt partea minerală a lui Nefeş de Keduşa.

Iar când omul termină toate cele șase sute treisprezece Miţvot în acțiune, el termină cele șase sute treisprezece organe ale punctului din inimă, care reprezintă categoria minerală, neînsufleţită a lui Nefeş de Keduşa, ale cărui două sute patruzeci și opt de organe spirituale se construiesc prin respectarea celor două sute patruzeci și opt de Miţvot pozitive (**), iar cele trei sute șaizeci și cinci de tendoane spirituale se construiesc prin respectarea celor trei sute șaizeci și cinci de Miţvot negative, până când devine un Parţuf (față spirituală) complet al lui Nefeş de Keduşa. Atunci Nefeş se ridică și îmbracă Sfira (singularul de la Sfirot) Malhut în lumea spirituală Asiya.

_______________

(*) Nota trad.: Prin Nefeş se înţelege primul grad din NRNHY.

(**) Nota trad.: Miztvot pozitive şi Miţvot negative sunt porunci referitoare la acţiuni ce trebuie îndeplite, respectiv acţiuni ce trebuie evitate.

Și toate elementele spirituale ale nivelurilor mineral, vegetal şi animal din acea lume, ce corespund cu acea Sfira din Malhut de Asiya, slujesc și ajută acest Parţuf al lui Nefeş al omului ce s-a ridicat acolo, în măsura în care sufletul le percepe. Aceste concepte devin hrana sa spirituală, dându-i putere să crească și să se multiplice, până când poate să extindă lumina lui Sfira Malhut de Asiya în toată perfecțiunea dorită, să ilumineze trupul omului. Iar acea Lumină completă ajută omul să își continue străduinţa în Tora și Miţvot și să primească gradele ce au mai rămas.

Așa cum am spus, imediat după nașterea corpului omului, un punct din Lumina Nefeş se naște și se îmbracă în el. Așa este și aici: când se naște al său Parţuf de Nefeş de Keduşa, un punct din gradul său adiacent superior se naște cu acesta – adică ultimul grad al Luminii Ruah de Asiya – și se îmbracă în Parţuful lui Nefeş.

Și aşa se petrec lucrurile în fiecare grad. Cu fiecare grad ce se naște, ultimul discernământ în gradul de deasupra apare cu el instantaneu. Este aşa întrucât aceasta este toată conexiunea între gradul Superior și cel inferior, până la vârful scării gradelor. Astfel, prin acest punct care există în el de la Cel Superior, el devine capabil să se ridice la următorul nivel Superior.

45) Și acea Lumină Nefeş se numește Lumina mineralului (neînsufleţit) sfânt din lumea Asiya. Asta deoarece corespunde cu puritatea părții statice a voinței de a primi din corpul omului. Ea strălucește în spiritualitate ca și categoria mineral din lumea materială (a se vedea Punctul 35), ale cărei particule nu se mișcă independent, ci există doar o mișcare colectivă, comună în aceeași măsură a tuturor elementelor. Și la fel este și cu Lumina Parţuf-ului Nefeş de Asiya: chiar dacă sunt 613 organe în el, care sunt 613 forme de a primi plăcerea, toate aceste schimbări nu sunt vizibile, ci apare doar o Lumină generală, a cărei acțiune le înconjoară pe toate în mod egal, fără a distinge detaliile.

46) Rețineți că deși Sfirot sunt Dumnezeire și nu există nicio direfență în ele de la capul Keter în lumea Adam Kadmon până unde se termină Sfira Malhut din lumea Asiya, există totuși o mare diferență în ceea ce privește primitorii. Pentru că Sfirot sunt considerate Lumini și Kelim (vase), iar Lumina din Sfirot este pură Dumnezeire. Dar Kelim, numite KHBTM în fiecare din lumile inferioare – Beria, Yeţira, Asiya – nu sunt considerate Dumnezeire, ci mai degrabă sunt cortine ce ascund Lumina Ein Sof din ele și distribuie o anumită cantitate de Lumină primitorilor. Fiecare va primi doar conform cu nivelul său de puritate.

Și în această privință, deși Lumina în sine este una, noi denumim Luminile din Sfirot ca fiind NRNHY, pentru că Lumina se împarte în funcție de calitățile Kelim. Malhut este acoperirea cea mai grosieră ce ascunde Lumina Ein Sof. Lumina pe care o transferă de la El către receptori este doar o mică porție, în raport cu purificarea corpului neînsufleţit (mineral) al omului. De aceea se numește Nefeş.

Kli-ul Tiferet este mai pur decât Kli-ul Malhut. Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu purificarea părții vegetale, a corpului omului, pentru că acționează în el mai mult decât Lumina Nefeş. Aceasta se numește Lumina Ruah.

Kli-ul Bina este și mai pur decât Tiferet, iar Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu purificarea părții animale a corpului omului și se numește Lumina Neşama.

Cel mai pur dintre toate este Kli-ul Hohma. Lumina pe care o transfera din Ein Sof este în raport cu purificarea părții vorbitoare a corpului omului. Ea se numește Lumina Haya, iar acțiunea ei este dincolo de orice măsură.

47) În Parţuf­-ul Nefeş, pe care omul l-a obținut prin respectarea Torei și a Miţvot fără intenție, există deja un punct din Lumina Ruah, îmbrăcat acolo înauntru. Iar atunci când omul consolidează și urmează Tora și Miţvot cu intenția dorită, el purifică partea vegetală a voinței lui de a primi și, în măsura respectivă, dezvoltă punctul Ruah într-un Parţuf. Şi, prin realizarea celor 248 Miţvot pozitive cu intenția corectă, punctul se extinde prin cele 248 organe spirituale ale sale. Iar prin respectarea celor 365 Miţvot negative, punctul se extinde în cele 365 de tendoane ale sale.

Când este complet cu toate cele 613 organe, el se ridică și îmbracă Sfira Tiferet în lumea spirituală Asiya, care transferă spre el o Lumină mai mare din Ein Sof, numită Lumina Ruah, care corespunde purificării părții vegetale a corpului omului. Și toate elementele minerale, vegetale și animale din lumea Asiya, care au legătură cu nivelul Tiferet, ajută Parţuf-ul Ruah al omului să primească Luminile din Sfira Tiferet în întregul său, așa cum am explicat mai devreme despre Lumina Nefeş. Din această cauză se numește “vegetalul sacru”.

Natura Luminii sale este asemănatoare cu cea a vegetalului corporal: există diferențe distincte de mișcare în fiecare dintre elementele sale, astfel încât, în Lumina spirituală a vegetalului, există multă putere de strălucire în modalităţi unice pentru fiecare organ din cele 613 organe ale Parţuf-ului Ruah. Fiecare dintre ele manifestă acțiune-putere în raport cu organul respectiv. De asemenea, odată cu extensia Parţuf-ului Ruah, s-a generat din el și punctul gradului următor Deasupra lui, un punct al Luminii Neşama, care se îmbracă în internalitatea sa.

48) Iar prin angajarea în secretele Torei și în aromele Miţvot, el purifică partea însuflețită, (animală) a dorinței sale de a primi și, în acea măsură, dezvoltă punctul sufletului, îmbrăcat în el în ale sale 248 organe și 365 tendoane. Când dezvoltarea este completă și devine un Parţuf, acesta se ridică și îmbracă Sfira Bina în lumea spirituală Asiya. Acest Kli este mult mai pur decât Kelim precedente – Tiferet și Malhut. Ca atare, el extinde o mare Lumină din Ein Sof, numită “Lumina Neşama”.

Iar toate elementele din mineral, vegetal și animal din lumea Asiya corepunzătoare nivelului Bina ajută și slujesc Parţuf-ul Neşama al omului, ca să primească toate Luminile sale de la Sfira Bina. Iar aceasta se mai numește și “animalul sfânt”, întrucât corespunde purificării părții de animal a corpului omului. Și aşa este natura Luminii sale, după cum am văzut în cazul nivelului animal din corporalitate (Punctul 37), care dă o senzație de individualitate fiecăruia dintre cele 613 organe ale Parţuf-ului, anume că fiecare dintre ele este viu și liber, fără nicio dependență de restul Parţufim.

În cele din urmă, se discerne că cele 613 organe ale sale sunt 613 Parţufim (pluralul pentru Parţuf), unice în tipul lor de Lumină, fiecare în felul său. Iar avantajul acestei Lumini față de Lumina Ruah, în spiritualitate, este ca şi avantajul animalului față de mineral și de vegetal, în corporalitate. Și acolo se extinde un punct din Lumina Haya de Keduşa, care este Lumina din Sfira Hohma, cu apariția Parţuf-ului Neşama, și se îmbracă în internalitatea sa.

49) Iar atunci când omul a fost recompensat cu marea Lumină numită “Lumina Neşama”, fiecare dintre cele 613 organe din acest Parţuf Lumină strălucește în felul său unic, fiecare ca un Parţuf independent. Atunci, se deschide în faţa omului posibilitatea de a se angaja în fiecare Miţva conform intenției sale originare, pentru că fiecare organ din Parţuf-ul Neşama luminează calea fiecărei Miţva legată de acel organ.

Și prin marea putere a acestor Lumini, el purifică partea de vorbitor a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorința de a dărui. Iar în măsura respectivă, punctul Luminii Haya, îmbrăcat în el, este dezvoltat în cele 248 de organe și 365 de tendoane spirituale ale sale.

Când este finalizat într-un Parţuf complet, se ridică și îmbracă Sfira Hohma din lumea spirituală Asiya, care este un Kli nemăsurat de pur. Ca urmare, el îi transferă o Lumină uriașă din Ein Sof, numită “Lumina Haya” sau Neşama la Neşama. Și toate elementele din lumea Asiya, care sunt mineral, vegetal și animal în raport cu Sfira Hohma, îl ajută să primească din plin Lumina din Sfira Hohma.

Acesta mai poartă numele de “Vorbitorul cel Sfânt”, deoarece corespunde purificării părții de vorbitor din corpul omului. Iar valoarea acelei Lumini în Dumnezeire este precum valoarea nivelului vorbitor în MPAV material. Asta înseamnă că omul dobândește senzația celorlalți, într-un mod în care măsura acelei Lumini față de măsura nivelurilor mineral, vegetal şi animal este precum avantajul mivelului vorbitor corporal față de nivelurile mineral, vegetal și animal din corporalitate. Iar Lumina Ein Sof, îmbrăcată în acest Parţuf, se numește “Lumina Yehida”.

50) De fapt, trebuie știut că aceste cinci Lumini, NRNHY, primite din lumea Asiya nu sunt decât NRNHY ale Luminii Nefeş și nu au nimic din Lumina Ruah. Asta întrucât Lumina Ruah este prezentă doar în lumea Yeţira, Lumina Neşama este doar în lumea Beria, Lumina Haya doar în lumea Aţilut și Lumina Yehida doar în lumea AK.

Dar tot ce se găsește în întreg apare și în toate elementele, până la cel mai mic element cu putință. Astfel, toate cele cinci elemente, NRNHY, există și în lumea Asiya, deși ele sunt doar NRNHY ale Luminii Nefeş. La fel, toate cele cinci elemente, NRNHY, se găsesc și în lumea Yeţira și sunt cele cinci părți ale lui Ruah. Și de asemenea, există toate cele cinci elemente, NRNHY, și în lumea Beria, care sunt cele cinci părți ale lui Neşama. Și la fel este și în lumea Aţilut, care sunt cele cinci părți ale Luminii Haya; și așa este și în lumea AK, cele cinci părți ale Luminii Yehida. Direfența dintre lumi este așa cum am explicat, în elementele dintre fiecare dintre Luminile NRNHY ale lumii Asiya.

51) Și trebuie ştiut că purificarea și căirea nu pot fi acceptate decât dacă sunt întru-totul permanente, astfel încât omul să nu se întoarcă la păcat, după cum este scris, când există Teşuva (căință)? Atunci când El, care știe toate misterele, va aduce mărturie că omul nu se va întoarce la păcat. Astfel, după cum am spus, dacă omul își purifică partea de mineral a dorinței sale de a primi, este răsplătit cu un Parţuf  al lui Nefeş de Asiya și se ridică și îmbracă Sfira Malhut a lumii Asiya.

Asta înseamnă că omului i se va acorda cu siguranță purificarea permanentă a părții de mineral, într-un mod în care nu se va întoarce la păcat. Și atunci va putea să se ridice la lumea spirituală Asiya, căci va avea puritate clară și echivalență de formă cu acea lume.

Dar în ce privește celelalte grade, care am spus că sunt Ruah, Neşama, Haya și Yehida din lumea Asiya, care le corespund, omul trebuie să purifice partea de vegetal, animal și vorbitor din dorința sa de a primi, pentru ca ele să îmbrace și să primească acele Lumini. Cu toate acestea, puritatea nu trebuie să fie permanentă, “până când El, care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că omul nu se va întoarce în păcat”.

Este aşa întrucât întreaga lume Asiya, cu toate cele cinci Sfirot KHBTM ale sale, este de fapt doar Malhut, care corespunde numai cu purificarea nivelului mineral. Iar cele cinci Sfirot sunt doar cele cinci părți ale lui Malhut.

Așadar, odată ce deja a fost recompensat cu purificarea părții de mineral a voinței de a primi, omul are deja echivalență de formă cu întregul lumii Asiya.  Întrucât, însă, fiecare Sfira a lumii Asiya primește de la elementul său corespunzător al lumilor de deasupra acesteia, rezultă că, Sfira Tiferet de Asiya primește din lumea Yeţira, care înseamnă întreaga Tiferet și Lumina Ruah. Iar Sfira Bina a lumii Asiya primește din lumea Beria, care este întreaga Neşama. Iar Sfira Hohma a lumii Asiya primește din lumea Aţilut, care este întreaga Hohma și Lumina Haya.

Astfel încât, deși și-a purificat permanent numai partea de mineral, dacă și-a purificat și celelalte trei părți ale dorinței sale de a primi, chiar dacă nu este o purificare permanentă, tot va putea primi Luminile Ruah, Neşama și Haya din Tiferet, Bina și Hohma ale lumii Asiya, deși nu permanent. Este aşa întrucât atunci când se trezește una din cele trei părți ale dorinței sale de a primi, el pierde imediat aceste Lumini.

52) După ce el își purifică pentru totdeauna partea de vegetal a dorinței sale de a primi, el se ridică pentru totdeauna la nivelul lumii Yeţira, unde dobândeşte gradul permanent Ruah. Acolo el poate să dobândească și Luminile Neşama și Haya de la Sfirot Bina și Hohma care sunt acolo, care sunt considerate Neşama și Haya ale gradului Ruah, chiar înainte de a i se fi acordat purificarea permanentă a părții de animal și a celei de vorbitor, după cum am văzut în lumea Asiya. Însă această stare nu este permanentă, căci după ce și-a purificat pentru totdeauna partea de vegetal a dorinței de a primi, el este deja în echivalență de formă cu întreaga lume Yeţira, până la cel mai înalt grad al ei, așa cum este scris despre lumea Asiya.

53) După ce el își purifică partea animală a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui, până când El, care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că el nu se va întoarce la păcat, el este deja în echivalență de formă cu lumea Beria. Și se ridică acolo și primește Lumina permanentă Neşama. Iar prin purificarea părții de vorbitor a corpului său, el se poate ridica până la Sfira Hohma și să primească Lumina Haya care este acolo, deși încă nu a purificat-o permanent, la fel ca în cazul lumilor Asiya și Yeţira. Dar și Lumina este temporară.

54) Iar când omul este recompensat cu purificarea permanentă a părții de vorbitor din dorința sa de a primi, i se acordă echivalență de formă cu lumea Aţilut, iar el se ridică acolo și primește permanent Lumina Haya. Iar când este răsplătit mai departe, primește Lumina Ein Sof, iar Lumina Yehida se îmbracă în Lumina Haya și aici nu mai e nimic de adăugat.

55) Și astfel se elucidează întrebarea noastră: Pentru ce are omul nevoie de Lumile Superioare pe care le-a creat Creatorul pentru el? Ce nevoie are el de ele?. Acum vei vedea că omul nu poate să-L mulțumească pe Creatorul său, decât cu ajutorul tuturor acestor lumi. Asta pentru că el realizează Luminile și gradele sufletului său, numite NRNHY, în funcție de măsura purităţii a voinței sale de a primi. Și cu fiecare grad pe care îl dobândeşte, Luminile acelui grad îl ajută în purificare.

Așadar se ridică în grade până când ajunge la bucuriile stării finale din Gândul Creației (Punctul 33). În Zohar este scris (Noah, Punctul 63), despre versetul: “Cel ce vine să se purifice este ajutat”. Se pune întrebarea: “Ajutat cu ce?”. Și se răspunde că este ajutat cu un suflet sfânt. Pentru că este imposibil să se obţină purificarea dorită întru Gândul Creației, altfel decât cu ajutorul tuturor gradelor NRNHY ale sufletului.

56) Și trebuie știut că toate NRNHY despre care am vorbit până acum sunt cele cinci părți în care este împărțită toată realitatea. Aşadar, tot ce este în întreg există chiar și în cel mai mic element din realitate. De exemplu, chiar și numai în partea de mineral a lumii spirituale Asiya există cinci elemente ale NRNHY de dobândit, care corespund celor cinci elemente generale NRNHY.

Astfel este imposibil să dobândim chiar și Lumina la nivel mineral al lumii Asiya, altfel decât prin cele patru părți ale lucrării. Așadar, nu există niciun om al lui Israel care să se poată scuza pe sine de la angajarea în toate acestea, conform capacităţii sale. Și trebuie să respecte Tora și Miţvot cu intenție, pentru a primi nivelul Ruah al capacităţii sale. Și trebuie să se adâncească în secretele Torei, conform capacităţii sale, pentru a primi nivelul Neşama conform capacităţii sale. Și la fel este valabil și pentru Ta’amim (gusturile) ale Miţvot, pentru că este imposibil să se împlinească chiar și cea mai mică Lumina de Keduşa (sfințenie), fără ele.

57) Acum poți înțelege pustietatea și întunericul ce s-a așternut peste noi în această generație, așa cum nu am mai văzut niciodată până acum. Asta întrucât până și adoratorii Creatorului au abandonat studiul secretelor Torei.

RAMBAM a spus deja despre asta că, dacă un şir de o mie de orbi merg pe o cale și există măcar unul dintre ei care vede, cu siguranță ei vor merge pe calea bună și nu se vor împiedica de gropi sau obstacole, pentru că îl urmează pe cel văzător care-i conduce. Dar dacă nu există o asemenea persoană, ei cu siguranță s-ar împiedica de orice obstacol din drum și ar cădea în gropi.

Tot aşa este și cu problema cu care ne confruntrăm noi. Dacă cel puţin cei care se închină Creatorului s-ar fi angajat în internalitatea Torei și ar fi atras o Lumină completă din Ein Sof, atunci întreaga generație i-ar fi urmat. Și cu toții ar fi fost siguri de drumul lor și nu ar fi decăzut. Dar dacă până și slujitorii Creatorului s-au îndepărtat de această înțelepciune, nu e de mirare că întreaga generație eșuează din cauza lor. Și din cauza marii mele amărăciuni, nu pot să  dezvolt acest subiect!

58) Într-adevăr, cunosc motivul: în principal, este din cauza diminuării în general a credinței, mai ales a credinței în oamenii sfinți, în oamenii înțelepți ai tuturor generațiilor. Iar cărțile de Cabala și Zohar-ul sunt pline de parabole corporale. Așadar, oamenii se tem să nu piardă mai mult decât o să câștige, căci ar putea cu ușurință să eşueze în corporalitate. Și asta este ceea ce m-a determinat să scriu o interpretare amănunțită a scrierilor lui ARI, și acum și a sfântului Zohar. Și am îndepărtat complet acea grijă, pentru că am explicat și am dovedit în mod clar înțelesul spiritual din spatele scrierilor, care sunt abstracte și golite de orice imagine corporală, dincolo de spațiu și dincolo de timp, după cum vor vedea cititorii, pentru a permite întregului Israel să studieze Zohar-ul și să fie încălziți de Lumina lui sacră.

Și am numit acel comentariu explicativ Sulam (Scara), pentru a arăta că scopul comentariului meu este la fel ca rolul oricărei scări: dacă ai un pod plin cu de toate, atunci tot ce îți trebuie este o scară pentru a ajunge acolo. Și atunci, toate bucuriile din lume îți vor fi la îndemână. Dar scara nu este un scop în sine și pentru sine, pentru că dacă te oprești la mijlocul ei și nu urci până în pod, scopul tău nu va fi atins.

La fel este și cu comentariul meu la Zohar, pentru că încă nu s-a creat calea de a clarifica pe deplin aceste cuvinte foarte profunde. Dar cu toate acestea, prin comentariul meu, am construit o cale și o intrare pentru toți, prin care să ajungă și să se cufunde și să analizeze însăși Cartea Zohar, căci numai atunci va fi îndeplinit scopul pe care l-am avut în scrierea acestui comentariu.

59) Și toți cei ce cunosc secretele sfintei cărți Zohar, adică toți cei ce înțeleg ce este scris în ea, sunt de acord în unanimitate că sfânta Carte Zohar a fost scrisă de Dumnezeiescul Tanna (înțelept), Rav Șimon Bar Yohai. Numai cei ce sunt departe de această înțelepciune se îndoiesc de originea ei și au tendința de a spune, bazându-se pe povești inventate de cei ce se opun acestei înțelepciuni, că autorul ei ar fi cabalistul Rav Moșe de Leon sau alți contemporani ai acestuia.

60) Cât despre mine, din ziua în care, prin Lumina Creatorului, mi-a fost permis să arunc o privire în această Carte sfântă, nici nu mi-a trecut prin cap să îi pun la îndoiala originea, pentru simplul motiv că tot conținutul acestei cărți îmi aduce în inimă virtutea lui Tanna Rașbi (Rav Șimon Bar Yohai), mult mai mult decât toți ceilalți înțelepți. Și dacă ar fi să văd clar că scriitorul ei ar fi un altul, cum ar fi Rav Moșe de Leon, atunci aș lăuda meritul lui Rav Moșe De Leon mai mult decât al oricărui alt înțelept, chiar și decât al lui Rașbi.

Într-adevăr, judecând după profunzimea înțelepciunii din această carte, dacă ar fi să aflu clar că scriitorul ei ar fi unul dintre cei 48 de profeți, aș considera asta mult mai acceptabil decât să o pun pe seama unuia dintre înțelepți. Mai mult, dacă aș găsi că Moise însuși ar fi primit-o de la însuși Creatorul, pe muntele Sinai, atunci mintea mea s-ar împăca cu adevărat, pentru că o asemenea compozitie e demnă de el. Așadar, de vreme ce am fost binecuvântat să pun laolaltă o interpretare suficientă, care permite fiecărui cercetător să înțeleagă ceea ce e scris în carte, cred că sunt scutit pe deplin de orice strădanie în acea analiză, căci orice persoană care cunoaște Zohar-ul va confirma că autorul cărții nu este nimeni altul, decât Tanna Rașbi.

61) În consecinţă, se ridică întrebarea: “De ce nu a fost dezvăluit Zohar-ul generațiilor anterioare, ale căror virtuți fără îndoială că erau mai mari decât ale celor mai recente și erau mai vrednice de acestea? De asemenea, trebuie să întrebăm: De ce nu a fost comentariul la Cartea Zohar revelat înainte de epoca lui ARI, de ce nu a fost dezvăluit cabaliștilor predecesori lui? Și cea mai tulburătoare întrebare dintre toate: de ce comentariile la cuvintele lui ARI și la Zohar nu au fost dezvăluite din vremea lui Ari și până la generația noastră?

Răspunsul este că, lumea, în timpul celor 6000 de ani de existență, este ca un Parţuf împărțit în trei părți: Roş (cap), Toh (interior), Sof (sfârșit), adică – HBD (Hohma, Bina, Da’at), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet), NHY (Neţah, Hod, Yesod). Asta au spus înțelepții noștri: Două milenii de Tohu (haos), două milenii ale Torei și două milenii ale Zilelor lui Mesia. (Sanhedrin 97a).

În primele două milenii, considerate Roş și HBD, Luminile erau foarte mici. Erau considerate ca Roş fără Guf (corp), având doar Luminile Nefeş. Asta deoarece există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim (vase), regula este că primele Kelim se dezvoltă mai întâi, în fiecare Parţuf; în cazul Luminilor, este invers – Luminile mai mici se îmbracă primele în Parţuf.

62) Așadar, atâta timp cât în Kelim se află numai părțile superioare, Kelim HBD, acolo se îmbracă numai Luminile Nefeş, care sunt Luminile cele mai mici. De aceea, despre primele două milenii se scrie că sunt considerate Tohu. Iar în următoarele două milenii ale lumii, care sunt Kelim ale HGT, în lume coboară și se îmbracă Lumina Ruah, care este considerată Tora. De aceea se spune despre cele două milenii de mijloc că ele sunt Tora. Iar ultimele două milenii sunt Kelim ale NHYM (Neţah, Hod, Yesod, Malhut). Ca urmare, în acele vremuri, se îmbracă în lume Lumina Neşama, care este Lumină mai mare – și astfel, acelea sunt zilele lui Mesia.

Așa se întâmplă și în fiecare Parţuf. În vasele HBD, HGT, prin Hazeh (piept), Luminile sunt acoperite și nu încep să deschidă Hasadim, ceea ce înseamnă că apariția sublimei Lumini Hohma are loc numai de la Hazeh în jos, în NHYM. Acesta este motivul pentru care, înainte ca vasele NHYM – ultimele două milenii – să înceapă să apară în Parţuf-ul lumii, înțelepciunea Zohar-ului în special și Înțelepciunea Cabala în general au fost ascunse de lume.

Dar în timpul lui ARI, când s-a apropiat momentul completării vaselor (Kelim) de sub Hazeh, s-a dezvăluit în lume Lumina sublimei Hohma, prin sufletul Divinului Rabi Isaac Luria (ARI), care era pregătit să primească acea mare Lumină. Și astfel, el a dezvăluit principalele elemente din cartea Zohar și din Înțelepciunea Cabala, până când și-a depășit toți predecesorii.

Cu toate acestea, întrucât aceste Kelim încă nu erau complete (căci el a decedat în 1572), lumea încă nu era demnă de a descoperi cuvintele sale, iar cuvintele lui sfinte erau cunoscute doar catorva aleși, cărora le-a fost interzis să le spună lumii.

Acum, în timpul generației noastre, când ne apropiem de sfârșitul ultimelor două milenii, ne-a fost dată permisiunea să dezvăluim cuvintele sale și cuvintele Zohar-ului în lume într-o mare măsură, în așa fel încât, de la genereația noastră încolo, cuvintele Zohar-ului să fie dezvăluite din ce în ce mai mult lumii, până ce  va fi dezvăluit în întreaga sa dimensiune, după cum voiește Creatorul.

63) Acum ppate fi înţeles faptul că, în realitate, meritul primelor generații față de ultimele nu are limită, pentru că asta este regula în toate Parţufim ale lumilor și ale sufletelor, anume că cel mai pur este primul ales în Parţuf. Așadar, acele Kelim mai pure, HBD, au fost cele alese mai întâi, în lume și în suflete.

Astfel, sufletele din primele două milenii erau mult mai Sus. Cu toate astea, ele nu au putut primi Lumina în măsura completă, pentru că din ele și din lume lipseau părțile inferioare, care sunt HGT NHYM.

Iar după aceea, în mileniile de mijloc, când în lume și în suflete au fost selectate Kelim ale HGT, sufletele era într-adevăr foarte pure, în sine și din sine. Asta întrucât virtutea vaselor HGT este foarte apropiată de cea a HBD. Cu toate acestea, Luminile încă mai erau ascunse în lume, din cauza absenței Kelim de la Hazeh în jos, în lume și în suflete.

De aceea, în generația noastră, deși esența sufletelor este cea mai rea, ceea ce constituie motivul pentru care nu au putut fi alese pentru Keduşa până acum, ele sunt cele care care completează Parţuf-ul lumii și Parţuf-ul sufletelor în ceea ce privește Kelim, iar lucrarea este încheiată doar prin ele.

Asta pentru că acum, când Kelim ale NHY sunt completate și toate Kelim: Roş, Toch, Sof sunt în Parţuf, sunt extinse – în Roş, Toch, Sof – tuturor celor care sunt merituoşi, întregi măsuri ale Luminii, adică NRN complete. Ca atare, Luminile cele mai înalte se pot manifesta numai după formarea acestor suflete inferioare, nu înainte.

64) Într-adevăr, chiar și înțelepții noștri și-au pus această întrebare (Masechet Berachot, p. 20): “Rav Papa i-a spus lui Abayey: «Prin ce au fost diferiți cei dintâi, că o minune li s-a întâmplat lor, și prin ce suntem noi diferiți, că miracolul nu ni se întâmplă nouă?» E din cauza studiului? În anii lui Rav Yehuda, tot studiul s-a făcut în Nezikin, pe când noi învățăm cele șase volume (toată Mișnah). Iar când Rav Yehuda s-a cufundat în studiul Okațin, el a spus, «I-am văzut aici pe Rav și pe Șmuel, în timp ce noi învățam treisprezece Yeșivot în Okațin. Iar când Rav Yehuda își scotea un pantof, venea ploaia, în timp ce noi ne chinuim sufletele și strigăm, dar nu ne observă nimeni.» El a răspuns: «Primii și-au dat sufletele sfințeniei Creatorului».”

Așadar, deși este evident, atât pentru cel care întreabă cât și pentru cel care răspunde, că primii au fost mai importanți decât ei, cu privire la Tora și la înțelepciune, Rav Papa și Abayey au fost mai importanți decât primii. Astfel, deși primele generații au fost mai importante decât ultimele generații prin esența sufletelor lor, pentru că ce este mai pur e selectat să vină în lume mai înainte, în ceea ce privește înțelepciunea Torei, ea este dezvăluită din ce în ce mai mult în ultimele generații. Este așa din motivul pe care l-am menționat – că măsura generală este terminată anume de aceștia din urmă. De aceea lor li se dau Lumini mai complete, deși propria lor esență este cu mult mai rea.

65) Ca atare, am putea să ne întrebăm: “Atunci, de ce este interzis să nu fim de acord cu cei dintâi, în Tora revelată?” Pentru că, în ceea ce privește partea practică a Miţvot, este invers – cei dintâi au fost mai desăvârşiţi în ele decât cei de pe urmă. Asta pentru că acțiunea se transmite de la Kelim sfinte ale Sfirot, iar secretele Torei și Ta’amim (aromele) Miţva se transmit de la Luminile din Sfirot.

Deja știm că există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim, cele Superioare se dezvoltă mai întâi (a se vedea Punctul 62) și de aceea primii au fost mai desăvârşiţi decât cei din urmă, în ceea ce privește partea practică. În cazul Luminilor, însă, unde cele inferioare vin mai întâi, ultimii sunt mai desăvârşiţi decât primii.

66) Este de reținut faptul că în toate există internalitate și externalitate. În lume, în general, Israel, descendenții lui Abraham, Isac și Iacob sunt considerați a fi internalitatea lumii, iar cele șaptezeci de națiuni sunt considerate a fi externalitatea ei. De asemenea, și în cadrul lui Israel înşişi există o internalitate – cei care sunt slujitori din toată inima ai Creatorului și există o externalitate – cei care nu se dedică lucrării Creatorului. Și în națiunile lumii există o internalitate – Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, și o externalitate – aceia dintre ei rudimentari și răufăcători.

În plus, printre slujitorii Creatorului, între Copiii lui Israel, există o internalitate, adică aceia recompensaţi cu înțelegerea sufletului internalității Torei și a secretelor ei și o externalitate, adică aceia care doar respectă partea practică a Torei.

Tot așa, există o internalitate în fiecare om al lui Israel – Israel cel lăuntric – care este punctul din inimă, și o externalitate, care sunt Națiunile Lumii dinăuntru, trupul însuși. Dar chiar și Națiunile Lumii lăuntrice din acea persoană se consideră prozeliți, de vreme ce, aderând la internalitate, ele devin ca prozeliții din Națiunile Lumii, care au venit și au aderat la întregul Israel.

67) Când un om al lui Israel își amplifică și își evidențiază internalitatea, care este Israel cel din acel om, mai presus de externalitate, care sunt Națiunile Lumii din el, adică atunci când cineva își dedică majoritatea eforturilor pentru a-și amplifica și a-și înălța internalitatea, pentru a-și hrăni sufletul și a face eforturi minore, doar ceea ce este necesar, pentru a susține Națiunile Lumii în el, adică nevoile corporale, după cum este scris (Avot, 1), “Fă Tora ta permanentă și munca vremelnică”, procedând astfel, el face să se înalțe Copiii lui Israel și în internalitate și în externalitatea lumii, iar Națiunile Lumii, care sunt externalitatea, să recunoască și să confirme valoarea Copiilor lui Israel.

Iar dacă, Doamne ferește, se întâmplă contrariul și un om al lui Israel își amplifică și își apreciază externalitatea, care înseamnă Națiunile Lumii din el, mai mult decât Israel cel din el, după cum este scris (Deuteronom 28): “Străinul care este în lăuntrul tău”, adică externalitatea din acel om, crește și se înalță, iar tu, internalitatea, Israel cel din tine decade. Prin aceste acțiuni, omul face ca externalitatea lumii în general, Națiunile Lumii, să se înalțe încă și mai mult și să îl depăsească pe Israel, doborându-i la pământ, iar Copiii lui Israel, internalitatea în lume, să se afunde în adânc.

68) Să nu te mire că acțiunile unei persoane aduc înălțarea sau la decăderea întregii lumi, căci este o lege fixă, aceea că generalul și particularul sunt egale, ca două semințe în aceeași teacă. Și tot ce se aplică la general se aplică și la particular. Mai mult, părțile fac ceea ce se găsește în întreg, căci generalul poate apărea numai după ce apar părțile din el, conform cantității și calității părților. Evident, valoarea unei acțiuni a unei părți face ca tot întregul să se înălțe sau să decadă.

Asta te va face să înțelegi ceea ce este scris în Zohar, anume că prin implicarea în Cartea Zohar și în Înțelepciunea adevărului, ei vor fi răsplătiți cu izbăvirea completă din exil (Tikunim, sfârșitul lui Tikun, nr. 6). Am putea să ne întrebăm, ce legătură are studiul Zohar-ului cu izbăvirea lui Israel între națiuni?

69) Din cele de mai sus putem să înțelegem clar că și Tora conține internalitate și externalitate, la fel ca întreaga lume. Ca urmare, cel care se implică în studiul Torei are și aceste două grade. Atunci când își mărește truda în ceea ce privește internalitatea Torei și secretele ei, persoana, în acea măsură, face că virtutea internalității lumii – care sunt Israel – să se înalțe mult deasupra externalității lumii, care sunt Națiunile Lumii. Și toate națiunile vor confirma și vor recunoaște meritul lui Israel față de ele, până la realizarea cuvintelor: “Popoarele îi vor lua și îi vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului” (Isaia 14.2), precum și: “așa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor adduce înapoi pe fiii tăi în braţewle lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri».” (Isaia 49:22).

Dar dacă, Doamne ferește, se va întâmpla contrariul, iar un om al lui Israel va degrada virtutea internalității Torei și a secretelor ei, care are de a face cu manifestarea sufletelor noastre și cu gradele acestora, precum și percepția și gusturile Miţvot cu privire la avantajul externalității Torei, care se ocupă numai de partea practică? De asemenea, chiar dacă cineva se implică ocazional în internalitatea Torei și dedică doar puțin din timpul său acestui lucru, atunci când nu e nici zi, nici noapte, ca și cum ar fi inutil, prin aceasta dezonorează și degradează internalitatea lumii, care sunt Copiii lui Israel și amplifică externalitatea lumii – adică Națiunile Lumii – mai presus de aceștia. Un astfel de om va umili și va dezonora pe Copiii lui Israel și va privi pe Israel ca fiind de prisos, ca și cum lumea n-ar avea nevoie de ei – Doamne ferește.

Mai mult, prin asta, acel om va face chiar ca externalitatea din Națiunile Lumii să fie mai puternică decât propria sa internalitate, căci cei mai răi din Națiunile Lumii, răufăcătorii și distrugătorii lumii cresc mai presus de internalitatea sa, adică de Cei Drepți din Națiunile Lumii. Și atunci, astfel de oameni creează tot dezastrul și măcelul plin de ură pe care l-a văzut generația noastră – să ne ferească Dumnezeu de aici înainte.

Așadar, vedeți că izbăvirea lui Israel și ridicarea lui Israel depind de studiul Zohar-ului și de internalitatea Torei. Și invers, toată distrugerea și decăderea Copiilor lui Israel se întâmplă pentru că ei au abandonat internalitatea Torei. I-au degradat meritul și l-au făcut să pară de prisos.

70) Iată ce este scris în Tikuunim (corecţiile) din Zohar (Tikkun 30): “Trezește-te și ridică-te pentru Sfânta Divinitate, căci ai o inimă goală, fără înțelegerea de a ști și de a o dobândi, deși este în tine.” Înțelesul, după cum este scris (Isaia 40), este acela că în inima fiecăruia din Israel tună o voce, strigă și se roagă pentru a ridica Sfânta Divinitate, care este adunarea sufletelor lui Israel. Dar Divinitatea spune: “Nu am nicio putere să mă ridic din țărână, căci «toată carnea e doar iarbă», cu toții sunt ca niște sălbăticiuni și mănâncă fân și iarbă.” Asta înseamnă că ei respectă Miţvot fără de minte, precum sălbăticiunile și că toată bunătatea e ca o floare de câmp, toate faptele bune pe care le fac, le fac pentru ei înșiși.

Asta înseamnă că, prin Miţvot pe care le îndeplinesc, nu au intenția să le facă pentru a-L încânta pe Creator. Mai degrabă, ei respectă Miţvot numai spre binele lor, și chiar și cei mai buni dintre ei, care își dedică tot timpul angajându-se în Tora, o fac doar pentru binele trupului lor, fără scopul dezirabil: acela de a-L mulțumi pe Creatorul lor.

Se spune despre generația acestor vremuri: Un spirit pleacă și nu se va întoarce în lume, adică spiritul lui Mesia, care trebuie să-i izbăvească Israel de toate nenorocirile lor până la mântuirea completă, să respecte cuvintele: “căci pământul va fi plin de cunoașterea Domnului.” Acel Spirit a plecat și nu strălucește în lume.

Vai de cei care fac ca spiritul lui Mesia să plece și să părăsească lumea și să nu se poată întoarce în lume. Ei sunt cei care fac Tora să fie seacă, fără niciun fel de urmă de înțelegere și de rațiune. Ei se limitează la partea practică a Torei și nu vor să încerce să înțeleagă Înțelepciunea Cabala, să știe și să înțeleagă secretele Torei și aromele Miţvot. Vai de ei, căci prin aceste acțiuni ei dau naștere săraciei, dezastrului și furtului, prădăciunii, uciderii și distrugerilor din lume.

71) După cum am explicat, motivul pentru cuvintele lor este că, atunci când toți cei care se implică în Tora își degradează propria internalitate și internalitatea Torei, lăsând-o ca și cum ar fi de prisos în lume și se angajează în ea numai la un moment care nu este nici zi, nici noapte, iar în această privință sunt ca orbul care caută zidul; prin aceasta, ei își intensifică propria externalitate, beneficiul trupului lor. De asemenea, ei consideră externalitatea Torei mai presus de internalitatea Torei. Și prin aceste acțiuni, ei fac ca toate formele de externalitate din lume să fie mai presus de toate părțile interioare din lume, fiecare conform esenței sale.

Este așa întrucât externalitatea în întregul Israel, adică Națiunile Lumii din ei, este mai puternică și revocă internalitatea din întregul Israel, care sunt cei măreți întru Tora. De asemenea, externalitatea din Națiunile Lumii – distrugătorii dintre ei – intensifică și trezeşte internalitatea din ei, care sunt Cei Drepți dintre Națiunile Lumii. În plus, externalitatea întregii lumi, care înseamnă Națiunile Lumii, intensifică și trezeşte internalitatea lumii, Copiii lui Israel.

Într-o astfel de generație, toți distrugătorii din Națiunile Lumii își înalță capetele și doresc în principal să distrugă și să-i ucidă pe Copiii lui Israel, după cum este scris (Yevamot 63): “Niciun dezastru nu vine în lume, decât pentru Israel.” Asta înseamnă, după cum este scris în corecţiile de mai sus, că provoacă sărăcie, dezastru, furt, ucidere și distrugere în toată lumea.

Și prin multele noastre greșeli, am asistat la toate cele spuse în Tikunim menționate mai sus și, mai mult, judecata i-a lovit pe cei mai buni dintre noi, după cum au spus înțelepții noștri (Baba Kama 60): și începe mai întâi cu cei drepți. Și din toată gloria pe care Israel a avut-o în Polonia și în Lituania etc., nu mai rămân decât rămășițele din țara noastră sfântă. Acum e treaba noastră, a rămășițelor, să corectăm acea nedreptate teribilă. Fiecare dintre noi, cei rămași, trebuie să luăm asupra noastră, cu inima și cu sufletul, intensificarea internalității Torei, căreia să-i dăm locul de drept, conform meritului său asupra externalității Torei.

Și atunci, fiecare dintre noi va fi răsplătit cu intensificarea propriei sale internalități, adică a Israel, cel din noi, care înseamnă nevoile sufletului mai presus de propria noastră externalitate, care înseamnă Națiunile Lumii din noi, adică nevoile trupului. Acea forță va veni pentru întregul Israel, până ce Națiunile Lumii din noi recunosc și confirmă meritul marilor înțelepți ai lui Israel asupra lor, și îi ascultă și li se supun.

De asemenea, internalitatea Națiunilor Lumii, Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, vor depăși în putere și își vor supune externalitatea, care sunt distrugătorii. Iar internalitatea lumii, care este Israel, se va înălța în tot meritul și în toate virtuțile sale deasupra externalității lumii, care sunt națiunile. Atunci, toate Națiunile Lumii vor recunoaște și vor confirma meritul lui Israel asupra lor.

Și ei vor urma cuvintele (Isaia 14:2): “Popoarele îi vor lua și-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului.” Și de asemenea (Isaia 49:22): “vor aduce înapoi pe fiii tăi în bratele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.” Asta este scris în Zohar (Nasoh, p. 124b): prin această lucrare, care este Cartea Zohar, ei vor fi eliberați din exil cu milă. Amin, așa să fie!

înapoi la Vol.1 Cabala pentru student – link

error: Content is protected !!