înapoi la Vol.1 Cabala pentru student – link
Ce este înțelepciunea Cabalei? În ansamblu, înțelepciunea Cabalei se referă la revelarea Dumnezeirii, structurată pe traseul ei sub toate aspectele – cele care au ieşit la iveală în lumi și cele care sunt destinate a fi revelate, în toate modalităţile care pot apărea vreodată în lumi, până la sfârșitul timpurilor.
SCOPUL CREAţIEI
Intrucât nu există nici un act fără să aibă un anume scop, cu siguranţă Creatorul a avut un scop în Creația care ni se înfăţişează. Iar cel mai important lucru în această întreagă realitate diversă este senzația ce li s-a dat animalelor – anume aceea că fiecare dintre ele îşi simte propria existență. Iar cea mai importantă senzație este senzația noetică, dată însă numai omului, prin care acesta simte și ceea ce este în celălalt – suferinţele și alinările. Prin urmare, este cert că dacă există un scop al Creatorului în această Creație, subiectul său este omul. Se spune despre acesta: „Toate lucrările Domnului sunt pentru el”.
Trebuie, totuşi, să înțelegem care este scopul pentru care Creatorul a creat acest destin. Într-adevăr, înseamnă să-l ridicăm pe acesta la un grad Superior, mai important, să-L simţim pe Dumnezeul lui ca senzaţia umană, ce i-a fost deja dată. Și aşa cum ştii şi simţi care sunt dorinţele apropiatului tău, tot aşa vei învăţa cuvintele Creatorului, după cum este scris despre Moise, „Și Domnul i-a vorbit lui Moise față la față, așa cum un om îi vorbeşte aproapelui său”.
Oricine poate fi ca Moise. Fără îndoială, oricine priveşte evoluția Creației din fața noastră, va vedea și va înțelege marea plăcere a Creatorului, a cărei operă evoluează până când dobândește acea senzație minunată de a putea să converseze și să trateze cu propriul Dumnezeu, ca şi când ar vorbi cu un apropiat al său.
DE SUS în JOS
Este cunoscut faptul că sfârșitul unei acţiuni se găseşte în gândul preliminar. Înainte de a începe să gândeşti cum să construieşti o casă, ai în minte locuinţa din acea casă, care constituie scopul. Pe urmă faci planul în aşa fel încât să fie potrivit aceastei sarcini.
La fel este şi cu problema noastră. Odată ce am aflat care este scopul, ne este clar şi faptul că toate manifestările Creaţiei, în fiecare ungher al ei, ceea ce intră şi ceea ce iese, sunt în totalitate pre-determinate în scopul de a susţine specia umană din miezul ei, pentru a-și îmbunătăți calitățile până când poate simți Dumnezeirea așa cum îl simţi pe cel apropiat ţie.
Este vorba de un urcuş precum treptele unei scări, aranjat grad după grad, până la ultimul, unde este împlinit scopul. Trebuie ştiut faptul că atât calitatea cât şi cantitatea acestor trepte sunt determinate în două realități:
1) existența având substanţă materială și
2) existența conceptelor spirituale.
În limbajul Cabalei, acestea sunt denumite „de Sus în jos” și „de jos în Sus„. Asta înseamnă că substanța materială constituie o secvență a revelării Luminii Creatorului de Sus în jos – de la prima sursă, când o parte a Luminii a fost tăiată din Esența Lui, și a fost restricţionată, Tzimtzum după Tzimtzum (restricție după restricție), până când lumea materială s-a format din ea, cu creaturile corporale aflate la partea cea mai de jos.
DE JOS în SUS
După aceea începe o ordine de jos în Sus. Acestea sunt toate trepte ale scării prin care neamul omenesc se dezvoltă și urcă până la împlinirea scopului creației. Aceste două realități sunt explicate în cele mai mici detalii în înțelepciunea Cabala.
NECESITATEA STUDIERII CABALEI
Un critic ar putea spune: „Aşadar, această înțelepciune este pentru aceia care au fost deja răsplătiți într-o anume măsură cu revelarea Divinităţii, însă ce nevoie pot avea, majoritatea oamenilor, să cunoască această înțelepciune sublimă?”
Într-adevăr, există o părere răspândită după care scopul principal al religiei și al Torei este numai acela de purificare a acțiunilor, iar tot ceea ce se dorește este respectarea poruncilor (Miţvot) fizice, fără alte adăugiri sau orice altceva ce ar trebui să rezulte din acestea. Dacă ar fi așa, cei care spun că studierea acțiunilor revelate și practice sunt suficiente ar avea dreptate.
Totuşi, nu este cazul. Înțelepții noștri au spus deja: „De ce ar trebui să-I pese Creatorului dacă sacrificarea se face tăind gâtul din faţă sau din spate? La urma urmei, poruncile (Miţvot) au fost date numai pentru purificarea oamenilor.” Aşadar, există un scop dincolo de respectarea unor acțiuni, iar aceste acțiuni sunt doar pregătiri având în vedere scopul urmărit. Prin urmare, în mod clar, dacă acțiunile nu sunt făcute pentru scopul dorit, e ca și cum nu ar exista nimic. Și este scris și în Zohar: „O poruncă (Miţva) fără un scop este ca un trup fără suflet”. Prin urmare, și scopul ar trebui să însoțească acţiunea.
De asemenea, este clar că scopul ar trebui să fie unul cu adevărat demn de acțiune, după cum au spus înţelepţii noștri referitor următorul verset: „Și eu vă voi alege dintre neamuri, pentru ca voi să fiți ai Mei”, astfel încât deosebirea voastră va fi pentru Numele Meu. Să nu spună cineva: ‘Porcul nu e permis.’ Mai degrabă, să spună ‘este permis, dar ce pot să fac, Tatăl meu din Ceruri m-a condamnat.’”
Astfel, dacă cineva evită carnea de porc din cauza urâciunii sau a unui rău corporal, acest scop nu este în niciun fel de folos pentru a fi considerat o Miţva, în afară de cazul în care unica și corecta sa intenție este aceea că Tora o interzice. La fel este pentru fiecare Miţva, și numai atunci corpul lui este purificat treptat prin respectarea Miţvot, care este scopul dorit.
Prin urmare, studiul comportamentului corporal nu este suficient; trebuie să studiem acele lucruri care produc intenția dorită, să respectăm totul cu credință în Tora și în Cel care ne-a dat Tora, în aceea că există o Judecată și că există un judecător.
Cine este atât de prost încât să nu înțeleagă că credința în Tora și în răsplată și pedeapsă, care au puterea de a ne oferi acest lucru minunat, necesită adâncirea în studiul cărților corecte? Astfel, chiar înainte de act, este necesar un studiu care să purifice trupul, să se obișnuiască cu credința în Creator, cu Legea Sa și cu Providența Lui. Înțelepţii noștri au vorbit despre asta: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Ei nu au spus: „Am creat pentru ea Miţvot ca mirodenie,” atâta timp cât „garantul trebuie să se pună el însuşi chezăşie”, întrucât inclinatia rea doreste imoralitate si nu-l va lasa să se ţină de Miţvot.
Tora ca mirodenie
Tora este singurul condiment pentru a anula și a supune înclinația rea, așa cum au spus înţelepţii noștri: „Lumina din ea i-a reformat”.
Majoritatea cuvintelor din Tora sunt de studiat
Asta explică de ce Tora vorbește pe larg asupra aspectelor care nu se referă la partea practică, ci doar la studiu, adică la prezentarea actului Creatiei. Acestea sunt în intregime cartea Genezei (Bereşit), Exodul (Şemot), cea mai mare parte din Deuteronom (Devarim) fără să mai amintim de legende și comentarii. Cu toate acestea, de vreme ce omul este ceea ce Lumina a depozitat în el, trupul său va fi purificat, înclinația rea va fi supusă și el va ajunge la credința în Tora și în răsplată și pedeapsă. Acesta este primul grad în respectarea lucrării.
Porunca este lumânarea iar învăţărura este lumina
Este scris, „Căci porunca este o lumânare iar învățătura este lumină”. Fiindcă cine are lumânări, dar nici-o lumină pentru a le aprinde, stă în întuneric, cel care are Miţvot, dar nu are Tora, stă în întuneric. Asta întrucât Tora este Lumina, prin care întunericul din corp este iluminat și aprins.
Nu toate porțiunile din tora au aceeaşi lumină
În conformitate cu cele spuse mai sus referitor la puterea Torei, adică ţinând cont de măsura Luminii din ea, este cert că Tora ar trebui împărțită în grade, în funcție de măsura Luminii pe care omul o poate primi prin studierea ei. Evident, atunci când cineva cumpăneşte și reflectă la cuvintele Torei care sunt parte a revelării Creatorului către părinţii noștri, ele aduc mai multă Lumină celui care le examinează decât ar obţine din analizarea unor lucruri practice.
Deși acestea sunt mai importante atunci când este vorba de acțiuni, în ceea ce privește Lumina, revelarea Creatorului către părinţii noștri este cu siguranță mai importantă. Oricine având o inimă onestă şi care a încercat să ceară să primească Lumina Torei va admite acest lucru.
Necesitatea şi modalităţile de diseminare a înţelepciunii
Întrucât întreaga Înțelepciune Cabala vorbește despre revelația Creatorului, în mod firesc, nu există nici o învățătură care să fi reuşit mai bine în sarcina sa. Acesta este cee ace şi-au dorit Cabaliștii – să o pregătească în aşa fel încât să fie potrivită pentru studiu.
Și așa s-au dedicat studiului ei până la momentul ascunderii (când s-a căzut de acord să fie ascunsă pentru un motiv anume). Asta a fost, însă, numai pentru un timp și nu pentru totdeauna, așa cum este scris în Zohar: „Această înțelepciune este destinată pentru a fi dezvăluită la sfârșitul zilelor, chiar și copiilor”.
Rezultă că înțelepciunea de care vorbim nu se limitează exclusiv la limbajul Cabalei, întrucât esența ei este o Lumină spirituală care emană din Esența Sa, așa cum este scris: „Poți să trimiți fulgere pentru ca ei să poată veni și să-ți spună:” ‘Aici suntem,’” Referindu-se la cele două căi menţionate mai sus: de Sus în jos și de jos în Sus.
Aceste lucruri și grade se extind conform unui limbaj potrivit lor și reprezintă în fapt toate ființele din această lume și ceea ce le conduce, care sunt ramurile lor. Şi este aşa întrucât „nu există un fir de iarbă jos, care să nu aibă sus un înger, care să-l lovește și să îi spună, ‘Creşte!’” Astfel, lumile sunt generate una dintr-alta și sunt imprimate una în alta, precum amprenta unui sigiliu. Iar tot ceea ce este în una este şi în cealaltă, până la lumea materială, care este ultima lor ramură, conținând însă lumea de deasupra ei precum amprenta unui sigiliu.
Astfel, este ușor de înţeles că putem vorbi despre Lumile Superioare numai cu ajutorul ramurilor lor materiale, inferioare, care se extind din ele, sau din manifestările lor, care constituie limbajul Bibliei, sau din învățăturile străvechi sau de la oameni, ceea ce constituie limbajul cabaliștilor sau conform unor denumiri convenite. Aceasta a fost cutuma în Cabala practicată de Gheonim încă din perioada ascunderii Zohar-ului.
Am clarificat astfel faptul că revelarea Creatorului nu se produce dintr-odată, ci printr-un proces continuu, într-o perioadă de timp suficientă pentru revelarea tuturor gradelor importante care apar de Sus în jos și de jos în Sus. Sus de tot, la sfârşit, apare Creatorul.
Este comparabil cu un etnolog specializat în toate țările și popoarele din lume, care nu poate spune că i s-a revelat întreaga lume înainte de a-și fi terminat studiul cu ultimul om şi ultima ţară de pe pământ. Atăta timp cât nu reuşeşte acest lucru, nu poate spune că a dobândit întreaba lume.
În mod similar, revelarea Creatorului se desfășoară pe căi prestabilite. Cel care caută trebuie să dobândească toate aceste căi atât în partea superioară, cât și în cea inferioară. În mod evident, lumile superioare sunt esenţiale aici, dar ele sunt dobândite împreună pentru că nu există nici o diferență în forma lor, ci numai în substanța lor. Substanța unei lumi superioare este mai pură, dar formele sunt imprimate una în alta și ceea ce există în Lumea Superioară există în mod necesar în toate lumile de sub ea, deoarece cea inferioară este imprimată de cea superioară. Trebuie ştiut că aceste realități și manifestările lor, dobândite de cel care-L caută pe Creator, sunt numite „grade”, întrucât dobândirea lor se desfăşoară una deasupra celeilalte, precum treptele unei scări.
EXPRESII ale SPIRITUALităţii
Spiritualul nu are nici o imagine, de aceea nu are litere cu care să fie descris. Chiar dacă spunem, în general, că este pur şi simplu Lumina, care coboară și se extinde la cel care caută acesta o îmbracă și o dobândeşte într-o cantitate suficientă pentru a-L revela pe El, şi aceasta este tot o expresie împrumutată. Este aşa întrucât tot ceea ce se numește „Lumină” în lumea spirituală nu este ca lumina soarelui sau a lumânărilor.
Ceea ce numim Lumină în lumea spirituală este împrumutat din mintea umană, a cărei natură face ca atunci când omul îşi depăşeşte o îndoială, el resimte un fel de abundență de lumină și plăcere în tot corpul.
De aceea spunem uneori „lumina minții”, deși nu există așa ceva. Lumina care strălucește în acele părți ale substanţei trupului, care nu sunt făcute să primească cee ace a fost rezolvat, este cu siguranță ceva inferior minții. În plus, şi acele organe inferioare, mai puţin importante, pot să o primească și să o dobândească.
Cu toate acestea, pentru a putea da o denumire minţii, o numim „lumina minții”. În mod similar, noi numim elementele realității lumilor superioare „Lumini”, deoarece ele aduc celor care le dobândesc o abundența de lumină și plăcere în tot corpul, din cap până în picioare. Din acest motiv, putem să-l numim „îmbrăcăminte” pe cel care dobândeşte, pentru că el îmbracă acea Lumină.
Ne-am putea pune întrebarea: „Nu ar fi mai corect să le denumim cu nume folosite în gândire, cum ar fi observarea și înţelegerea, sau să ne exprimăm prin expresii care subliniază fenomenul intelecţiei?” Fapt este că nimic nu seamănă cu modul de manifestare al fenomenelor cunoaşterii, deoarece mintea este o ramură specială între toate elementele realității. Ceea ce face să-şi aibe propriile sale moduri de manifestare.
Nu este acelaşi lucru în privinţa gradelor, întrucât acestea sunt un întreg complet, care conține toate elementele care există într-o lume. Fiecare element îşi are propriile sale căi. În cea mai mare parte, percepția aspectelor legate de grade este similară cu percepția trupurilor animate: atunci dobândim o parte din esenţă, dobândim întregul, din cap până în picioare.
Dacă judecăm prin prisma legilor intelectului, putem spune că acesta a perceput tot se putea percepe privind acea esență și chiar dacă ar fi contemplat-o mii de ani, nu ar mai fi putut adăuga nici măcar o iota. La început, însă, pare să semene cu … ceea ce înseamnă că el vede totul, dar nu înțelege nimic din ceea ce vede. Cu toate acestea, pe măsură ce trece timpul va trebui să înţeleagă şi alte lucruri, cum ar fi Ibur (fecundarea), Yenika (alăptatul), Mochin (vârsta de adult) și o a doua Ibur. În acel moment, el va începe să simtă și să folosească ceea ce a perceput în orice manieră şi-o doreşte.
Cu toate acestea, în realitate, el nu a adăugat nimic la percepţiile pe care le-a obţinut la început. Este mai curând un fel de maturizare: la început a fost imatur, şi de aceea nu a putut înţelege, iar acum s-a maturizat complet.
Astfel, vezi marea diferență faţă de modul de funcţionare al fenomenelor gândirii. De aceea, definițiile pe care ne-am obișnuit să le folosim nu ne vor fi de-ajuns pornind de la fenomenele gândirii. Suntem obligați să folosim numai manifestări care se aplică lucrurilor materiale, deoarece formele lor sunt perfect similare, deși substanța lor este cu totul alta.
În înţelepciunea adevărului sunt utilizate patru limbaje
În înțelepciunea adevărului se folosesc patru limbaje:
- Limbajul Bibliei, numele și denumirile ei.
- Limbajul legilor. Acest limbaj este foarte apropiat celui al Bibliei.
- Limbajul legendelor, care este foarte departe de cel al Bibliei, deoarece nu are nici-o legătură cu realitatea. Nume și denumiri ciudate sunt atribuite acestui limbaj care, de asemenea, nu se referă la concepte printr-o relaţie între rădăcină și ramură.
- Limbajul Sfirot și Partzufim. În general, înțelepții au avut o înclinație puternică de a-l ascunde de necunoscători, deoarece erau convinşi că înțelepciunea și etica merg mână în mână. Prin urmare, primii înțelepți au ascuns înțelepciunea în scris, folosind linii, puncte, vârfuri și picioare. Acesta este modul în care s-a format alfabetul (ebraic) cu cele douăzeci și două de litere din fața noastră.
LIMBAJUL BIBLIEI
Limbajul bibliei este limbajul de bază, rudimentar, perfect potrivit pentru sarcina lui, deoarece în cea mai mare parte el conține o relație între rădăcină și ramură. Acesta este cel mai ușor limbaj de înțeles. Această limbă este și cea mai veche; este Sfânta Limbă atribuită lui Adam haRişon.
Acest limbaj are două avantaje și un dezavantaj. Primul său avantaj este că este ușor de înțeles și chiar și începătorii în percepere înțeleg imediat tot ce au nevoie. Cel de-al doilea avantaj constă în faptul că clarifică lucrurile extensiv şi în profunzime, mai bine decât oricare dintre celelalte limbi.
Dezavantajul său este că nu poate fi folosit pentru a discuta anumite lucruri în particular sau conexiuni de tip cauză și efect. Asta întrucât fiecare lucru trebuie clarificat în toate aspectele sale, nefiind de la sine înţeles la ce element se referă dacă nu este prezentat subiectul în întregime. Prin urmare, pentru a sublinia cel mai mic detaliu, trebuie prezentată o poveste completă. Acesta este motivul pentru care nu este potrivit pentru detalii mici sau pentru conexiunile de tip cauză şi efect.
De asemenea, limbajul rugăciunilor și al binecuvântărilor este preluat din limbajul Bibliei.
LIMBAJUL LEGILOR
Limbajul legilor nu vorbeşte despre realitate, ci despre existența realității. Acest limbaj se trage în întregime din limbajul Bibliei, conform rădăcinilor legilor prezentate aici. Et are un avantaj față de Biblie: el elaborează pe larg asupra fiecărui lucru și, drept urmare, trimite la Rădăcinile Superioare cu mai multă precizie.
Cu toate acestea, marele său dezavantaj, față de limbajul Bibliei, este Acela a fi foarte greu de înțeles. Aceasta este cel mai dificil dintre toate limbajele, și numai un adevărat înțelept, despre cere se spune a fi „intrat şi ieșit fără prejudicii”, îl poate înţelege. Bineînţeles, el implică și primul dezavantaj, al limbajului Bibliei, trăgându-se din acesta.
LIMBAJUL LEGENDELOR
Limbajul legendelor este ușor de înțeles datorită alegoriilor care se potrivesc perfect sensului dorit. La o analiză superficială, poate părea chiar mai ușor de înțeles decât limbajul Bibliei. Pentru o înțelegere completă, totuşi, este un limbaj foarte dificil, întrucât nu se limitează la a vorbi în secvențe de rădăcină și ramură, ci numai în alegorii și minunate învăţăminte. Cu toate acestea, este foarte bogat şi foarte util în rezolvarea unor concepte de nepătruns și ciudate care privesc esența unui grad în starea sa, care nu poate fi explicat prin el însuşi în limbajul Bibliei și cel al Legilor.
Limbajul cabaliştilor
Limbajul cabaliștilor este un limbaj în sensul deplin al cuvântului: foarte precis, atât în ceea ce privește rădăcina și ramura dar relativ la cauză și efect. Are meritul unic de a putea exprima detalii subtile în acest limba fără limite. De asemenea, cu ajutorul lui, este posibilă abordarea directă a subiectului dorit, fără a fi necesară conectarea acestuia cu ceea ce îl precede sau îl urmează.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor meritelor sublime pe care i le putem găsi, el are un mare defect: este foarte dificil de dobândit, adică aproape imposibil, în afara unui cabalist și a unui înțelept care îl înțelege cu propria sa minte. Asta înseamnă că chiar atunci când cineva înțelege toate gradele de jos în Sus și de Sus în jos cu propria sa mintea, el nu va înțelege totuşi nimic din acest limbaj până când nu îl primește de la un înțelept care l-a primit deja de la învăţătorul său faţă către faţă.
Limbajul cabaliştilor este conţinut în toate
Numele, denumirile și Ghematria (valoarea numerică a cuvintelor) aparțin în întregime Înțelepciunii Cabala. Motivul pentru le găsim și în celelalte limbaje este acela că toate limbajele sunt incluse în Înțelepciunea Cabala. Asta întrucât toate acestea sunt cazuri specifice în care celelalte limbaje vor fi de ajutor.
Dar nu trebuie să ne imaginăm că aceste patru limbaje, care servesc la explicarea înțelepciunii revelației dumnezeiești, au evoluat unul după altul, de-a lungul timpului. Adevărul este că toate cele patru au apărut simultan din gura înţelepţilor.
Într-adevăr, fiecare este format din toate celelalte. Limbajul Cabalei există în Biblie, cum este statul pe Ţur (stâncă), cele treisprezece atribute ale milei în Tora și în Micah și, într-o oarecare măsură, se face simţită în fiecare şi în toate verseturile. Există, de asemenea, carele în Isaia și Ezechiel și peste toate acestea Cântarea Cântărilor, toate acestea fiind pur și simplu limbajul Cabalei. Acelaşi lucru pentru legi și legende, și cu atât mai mult în legătură cu denumirile sacre de neşters, care au același sens în toate limbajele.
Ordinea evoluţiei limbajelor
În orice, există evoluţie treptată, iar limbajul cel mai ușor de utilizat este cel a cărui evoluţie este finalizată înaintea celorlalte. Prin urmare, primul preferat a fost limbajul Bibliei, întrucât a fost limbajul cel mai convenabilă si cel mai răspândit în vremea respectivă.
În urma lui a venit limbajul legilor, deoarece era complet cufundat în limbajul Bibliei şi, în plus, pentru că era necesar pentru a arăta poporului cum să pună în aplicare legile.
Al treilea a fost limbajul legendelor. Chiar dacă îl găsim și în multe locuri în Biblie, el nu poate fi considerat decât ca un limbaj auxiliar, întrucât spiritul lui grăbește percepția lucrurilor. Cu toate acestea, el nu poate fi folosit ca limbaj de bază, deoarece îi lipseşte precizia rădăcinii și a ramurii acesteia. În consecinţă, a fost rar folosit și, drept urmare, nu s-a dezvoltat.
Și chiar dacă legendele au fost folosite pe larg în epocile rabinilor Tanaim și Amoraim, ele nu erau decât în legătură cu limbajul Bibliei, pentru a deschide cuvintele înțelepților noștri – Rabbi … începea cu cuvintele, etc. (și alte sufixe). Într-adevăr, folosirea pe larg a acestui limbaj de către înțelepții noștri a început după ascunderea limbajului Înţelepciunii Cabala, în vremea lui Yohanan Ben Zakai și chiar mai devreme, adică șaptezeci de ani înainte de dărâmarea Templului.
Ultimul care a evoluat a fost limbajul Înţelepciunii Cabala. Acest lucru s-a întâmplat din cauza dificultăților de înțelegere a acesteia: în afară de a fi dobândit, trebuie înțeleasă semnificația cuvintelor sale. Prin urmare, chiar și cei care îl înțelegeau, nu îl puteau folosi, deoarece, de cele mai multe ori, erau singurii din generația lor și nu aveau pe nimeni cu cine să studieze. Înțelepții noștri au numit acest limbaj, Maase Merkavah, deoarece este o limbă specială cu care se poate elabora relativ la detaliile de compunere (Herkev) a gradelor unul în celălalt, și nu în alt fel.
Limbajul Cabalistic este ca orice limbă vorbită şi este orientat cu predilecţie către înţelesul conţinut într-un singur civânt!
La prima vedere, limbajul Cabalistic pare a fi o combinație a celor trei limbaje menționate anterior. Cu toate acestea, cel care înțelege cum să îl folosească va constata că este un limbaj unic în sine și despre sine, de la început până la sfârșit. Acesta nu se referă la cuvinte, ci la semnificațiile lor. În asta constă întreaga diferență dintre ele.
În primele trei limbaje, aproape că nu există un sens al vreunui cuvânt, care să-i permită cititorului să înţeleagă ceea ce sugerează cuvăntul. Numai prin alăturarea mai multor cuvinte și, câteodată unele lucruri, poate fi înțeles conținutul și semnificația acestora. Avantajul în limbajul Cabalistic este că fiecare al lui dezvăluie cititorului conținutul și sensul său cu o precizie absolută, nu mai puțin decât în oricare altă limbă omenească: fiecare cuvânt îşi poartă în sine propria definiție precisă și nu poate fi înlocuit cu un altul.
Uitarea înţelepciunii
De la ascunderea Zohar-ului, acest important limbaj a fost treptat uitat, fiind folosit de tot mai puțini oameni. De asemenea, a existat o încetare pe parcursul unei generații, pe timpul căreia înțeleptul care l-a primit nu l-a transmis unui primitor care să înţeleagă. De atunci începând, a existat o lipsă incalculabilă.
Se poate constata cu uşurinţă faptul că Rabbi Moshe de Leon, care a fost ultimul cabalist care să-l fi posedat și cu ajutorul căruia a apărut în lume, nu a înțeles nici un cuvânt din el. În cărțile pe care le-a scris, unde introduce fragmente din Cartea Zohar, este clar că el nu a înțeles limbajul, pentru că le-a interpretat conform limbajului Bibliei. El a creat o confuzie totală în înţelegerea acestei lucrări, deși el însuși ajunsese la un nivel minunat al dobândirii, după cum o demonstrează alcătuirile sale.
A fost aşa vreme de generaţii: toți cabaliștii și-au dedicat întreaga viață înțelegerii limbajului Cărţii Zohar, dar nu s-au regăsit în acesta, întrucât au forțat limbajul Bibliei pentru a-l interpreta. Din acest motiv, această carte le-a fost sigilată, așa cum a fost pentru însuşi Rabbi Moshe de Leon.
Cabala lui ARI
Așa au stat lucrurile până la venirea Cabalistului unic, Ari. Dobândirea sa a fost deasupra și dincolo de orice limite și ne-a dezvăluit nouă limbajul Zohar-ului deschizându-ne drumul. Dacă nu ar fi murit atât de tânăr, este greu să-ți imaginezi cantitatea de Lumină care ar fi fost extrasă din Zohar. Puținul cu care am fost binecuvântaţi a bătătorit un drum și o deschis o uşă, și sperăm într-adevăr că, de-a lungul generațiilor, înțelegerea noastră ar crește pentru a ne-o însuşi pe deplin.
Trebuie, totuşi, să înțelegem motivul pentru care toți marii înțelepți care i-au urmat lui Ari au abandonat toate cărțile pe care le-au compilat în această înțelepciune și toate comentariile despre Zohar și aproape şi-ai interzis chiar să fie văzuţi și şi-au dedicat viețile cuvintelor lui Ari. Nu din cauză că nu ar fi crezut în sfințenia înțelepților ce îl precedaseră pe Ari; Doamne ferește să gândim la aşa ceva. Oricine avea ochii pentru această înțelepciune ar fi putut vedea că nivelul de dobândire al înţelepciunii adevărului al acelor mari înțelepți era de nemăsurat. Doar un nebun ignorant s-ar putea îndoi de asta. Cu toate acestea, logica lor în înțelepciune a urmat primele trei limbaje.
Deși fiecare limbaj este adevărat și este potrivit la locul lui, nu este întru totul adecvat și destul de înșelător să înţelegem Înțelepciunea Cabala conținută în Zohar folosind ordinea acestora. Este aşa fiindcă e vorba de un limbaj complet diferit, întrucât a fost uitat. De aceea, nu folosim explicațiile lor, fie că sunt explicațiile lui Rabbi Moshe de Leon, fie ale succesorilor lui, întrucât cuvintele cu care ei interpretează Zohar-ul nu sunt adevărate și până în ziua de azi nu avem decât un singur comentator – pe Ari.
În lumina celor de mai sus, rezultă că internalitatea Înțelepciunii Cabala nu este alta decât internalitatea Bibliei, a Talmudului și a legendelor. Singura diferență dintre ele constă din explicațiile lor.
Este similar unei înțelepciuni care ar fi fost tradusă în patru limbi. Firește, esența înțelepciunii nu s-a schimbat deloc prin schimbarea limbajului. Trebuie să ne gândim numai care dintre traduceri este cea mai convenabilă pentru a transmite studentului înțelepciunea.
Tot aşa este și problema cu care ne confruntăm: înțelepciunea adevărului, adică înțelepciunea revelării Dumnezeirii în Căile Sale către creaturi, ca şi orice învățătură laică, trebuie să fie transmisă de la o generație la alta. Fiecare generație adaugă o legătură celei dinainte și astfel înțelepciunea evoluează. Mai mult, devine mai potrivită pentru diseminarea către public.
Prin urmare, fiecare înțelept trebuie să transmită studenților săi și generațiilor următoare tot ce a moștenit din înțelepciunea generațiilor anterioare, precum și adaosurile cu care el însuși a fost răsplătit. În mod clar, împlinirea spirituală – așa cum este dobândită prin împlinire – nu poate fi transmisă altuia și cu atât mai nu poate fi preluată dintr-o carte. Întrucât obiectele spirituale nu pot veni sub forma unor litere ale imaginației (chiar dacă este scris „… și prin slujirea profeților am folosit similitudini”, nu este pur şi simplu așa).
ORDINEA TRANSMITERII ÎNȚELEPCIUNII
Aşadarl, cum poate cel care dobândeşte să transmită ceea ce a dobândit altor generaţii şi studenţilor? Ştii că există doar o singură cale pentru aceasta: calea rădăcinii și a ramurii. Toate lumile și tot ceea ce le umple, în cel mai mic detaliu, au fost generate din Creator într-un Gând, Unu, Unic, și Unificat. Iar Gândul singur s-a derulat în cascadă și a creat toate multele lumi și creații și manifestările lor, așa cum este explicat în Arborele vieții și în Tikkuney Zohar.
Prin urmare, toate sunt egale unele cu celelalte, precum sigiliul și amprenta, unde primul sigiliu este imprimat în toate. Drept rezultat, numim „rădăcini” lumile ce sunt mai apropiate de Gând în ce priveşte scopul, și “ramuri” acele lumile care sunt mai îndepărtate de scop. Este aşa întrucât împlinirea actului se găseşte în gândul preliminar.
Acum putem să înțelegem idiomul comun din legendele înțelepților noștri: „și o urmăresc de la sfârșitul lumii până la sfârșitul ei”. N-ar fi trebuit, oare, să spună „(…) de la începutul lumii până la sfârșitul ei”? Există însă două scopuri: un sfârșit, în funcție de distanța faţă de scop, adică ultimele ramuri din această lume și 2) un scop numit „scopul final„, deoarece scopul este descoperit la sfârșitul lucrului.
Dar, după cum am explicat, „Sfârșitul actului se găseşte în gândul preliminar”. De aceea, găsim scopul la începutul lumilor. Aceasta este ceea ce numim „prima lume” sau „primul sigiliu”. Toate celelalte lumi provin din ea și de aceea toate creațiile – mineral, vegetal, animal și vorbitor – în toate incidenţele lor, există în cea mai deplină formă încă din prima lume. Și ceea ce nu există acolo nu poate apărea în lume, întrucât nu poţi da cee ace nu ai.
Radăcină şi ramură în lumi
Acum este ușor de înțeles problema rădăcinilor și ramurilor în lumi. Fiecare parte din întreaga diversitate a mineralului, vegetalului, animalului și vorbitorului din această lume îşi are partea corespunzătoare în lumea Superioară, de deasupra ei, fără nici o diferență de formă, ci numai de substanță. Aşadar, un animal sau o stâncă din această lume este o lucru material, iar animalul sau stânca corespunzătoare din Lumea Superioară este un lucru spiritual, care nu ocupă un loc, nici în spaţiu, nici în timp. Şi totuşi, calitatea lor este aceeași.
Iar aici ar trebui să adăugăm cu siguranță problema relației dintre materie și formă, care este în mod natural condiționată şi de calitatea formei. În mod similar, majorităţii lucrurilor ce ţin de mineral, vegetal, animal și vorbitor în Lumea Superioară, le vei găsi similitudine și asemănare în lumea de deasupra celui Superioare. Se continuă aşa până la prima lume, în care toate elementele sunt învhiate, așa cum este scris: „Și Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune”.
De aceea, cabaliștii au scris că lumea este în centrul tuturor lucrurilor, pentru a arăta cele de mai sus, anume că sfârșitul actului este prima lume, înţelegând prin asta scopul. Totodată, îndepărtarea de scop este numită „coborârea lumilor de la Emanatorul lor”, până la această lume materială, cea mai îndepărtată de scop.
Cu toate acestea, sfârșitul întregii materialităţi este acela de a se dezvolta gradual și de a împlini scopul conceput de Creator pentru ea, ceea ce înseamnă prima lume. În comparație cu această lume, în care ne aflăm, este ultima lume, adică cea a sfârșitului materiei. De aceea pare că scopul lumii ar fi ultima lume şi că noi, oamenii din lumea aceasta, ne aflăm între cele două.
Esenţa înţelepciunii adevărului
Acum este clar că, aşa cum apariția speciilor vii în această lume și modul lor de existenţă, constituie o minunată înțelepciune, modul în care se înfăţişează abundența Divină în lume, gradele și maniera în care se manifestă în acţiunile lor, crează împreună o minunată înțelepciune, mult mai mult decât știința fizicii, întrucât fizica este o simplă cunoaștere a mecanismelor unui gen specific existând într-o lume specifică. Ea este unică, exclusiv pentru obiectul său, nici-o altă înțelepciune nefiind inclusă în ea.
Nu acelaşi lucru se întâmplă cu înțelepciunea adevărului, întrucât aceasta include cunoașterea întregului – mineral, vegetal, animal și vorbitor – în toate lumile cu toate incidenţele și manifestările lor, așa cum au fost incluse în Gândul Creatorului, adică, în scop. De aceea, toate învățăturile din lume, de la cele mai neînsemnate până la cele mai importante, sunt incluse în ea într-un mod minunat, întrucât pune pe acelaşi plan toate diferitele învățături, cele mai diverse și cele mai îndepărtate unele de alte, la fel de îndepărtate cum sunt estul de vest. Ea le face pe toate egale, adică ordinele fiecărei învățături sunt obligate să se alinieze căilor ei.
De exemplu, știința fizicii este aranjată întocmai după ordinea lumilor și a Sfirot. La fel, știința astronomiei este aranjată după aceeaşi ordine, și la fel se întâmplă cu știința muzicii, etc. Astfel, descoperim că toate învățăturile sunt aranjate și urmează o singură conexiune și o singură legătură, și toate se află într-o relație precum cea dintre copil şi părintele său. Aşadar, ele se condiționează un ape alta; adică înțelepciunea adevărului este condiționată de toate învățăturile și toate învățăturile sunt condiționate de ea. De aceea, nu găsim un singur cabalist autentic care să nu aibă cunoștințe cuprinzătoare în toate învățăturile lumii, pentru că ei le capătă din însăşi înțelepciunea adevărului, întrucât sunt cuprinse în aceasta.
Unitate
Cea mai mare minunăţie a acestei înțelepciuni este integrarea în ea: toate elementele vastei realități sunt încorporate în ea, se completează şi se unesc până când ajung să fie un singur lucru – Cel Atotputernic, și toate împreună.
La început, descoperi că toate învățăturile din lume se reflectă în ea. Ele sunt aranjate în ea întocmai conform propriei sale ordini. Ulterior, descoperim că toate lumile și ordinile în înțelepciunea adevărului în sine, care nu sunt cuantificabile, sunt unite sub zece realități, numite „Zece Sfirot„.
După aceea, aceste zece Sfirot sunt ordonate în patru moduri, care sunt Numele alcătuit din patru litere. Apoi, aceste patru moduri de ordonare se unesc în vârful Yod-ului, ceea ce trimite la Ein Sof (Infinit).
În felul acesta, cel care este începător în înțelepciune trebuie să înceapă cu vârful Yod-ului, și de acolo cu cele zece Sfirot din prima lume, numită „lumea lui Adam Kadmon„. De acolo el vede cum numeroasele detalii din lumea lui Adam Kadmon se extind cu necesitate conform cauzei şi efectului, prin aceleași legi pe care le găsim în astronomie și fizică, adică legi constante și indestructibile, care decurg obligatoriu unele din altele, în cascadă, de la vârful lui Yod, în jos, până la toate celelalte elemente din lumea Adam Kadmon. De acolo, ele sunt imprimate una în cealaltă, fiecare dintre următoarele patru lumi, după regula sigiliului și amprentei, până când ajungem la toate elementele din această lume. După aceea, sunt reintegrate unul în celălalt până când vor ajunge toate în lumea Adam Kadmon, apoi la cele zece Sfirot, şi în cele din urmă la Numele din patru litere, până la vârful lui Yod.
Ne-am putea pune întrebarea: „Dacă materialul este necunoscut, cum îl putem studia și aborda cu raţiunea?” Cu siguranţă, vom găsi acelaşi lucru în toate învățăturile. De pildă, atunci când studiem anatomia – diferitele organe și înteracţiunile dintre ele – între aceste organe şi obiectul general de studiu nu există nici-o similaritate, acesta fiind întreagul, ființa umană vie. Cu toate acestea, în timp, când ajungi să cunoși înțelepciunea în întregul ei, poţi stabili o relație generală a tuturor detaliilor care condiţionează trupul.
Şi iată-ne aici: subiectul în ansamblu este revelarea Dumnezeirii către creațiile Sale, pe calea scopului, așa cum este scris: „(…) căci pământul va fi plin de cunoașterea Domnului”. Cu siguranță, însă, un novice nu va avea nici-o cunoaştere a subiectului în ansamblu, care este condiționat de toate elementele sale ca un tot. De aceea, trebuie să dobândim toate detaliile și modul în care ele se influenţează reciproc, precum și cauzele lor conform relaţiilor între cauză și efect, până epuizăm întreaga înțelepciune. Iar atunci când cineva știe absolut tot, dacă are un suflet purificat, este sigur că în cele din urmă va fi răsplătit cu revelarea subiectului în ansamblu.
Și chiar dacă nu este astfel răsplătit, constituie totuşi o mare răsplată faptul în sine de a dobândi orice percepție asupra acestei uriaşe înțelepciuni, a cărei valoare este mai mare decât cea a tuturor celorlalte învățături, prin valoarea subiectului lor şi prin aprecierea avantajului pe care-l are Creatorul asupra creațiilor Lui. În mod similar, această înțelepciune, al cărei subiect este El, este mult mai valoroasă decât orice înțelepciune al cărei subiect îl constituie creaturile Lui.
Motivul pentru care lumea se abține să o contemple nu este acela că ar fi imperceptibilă. Până la urmă, un astronom nu are o percepție a stelelor și a planetelor, ci doar a mișcărilor pe care acestea le desfăşoară cu o minunată înțelepciune ce este predeterminată în minunata Providență. În mod similar, cunoașterea în înțelepciunea adevărului nu este mai ascunsă decât pare, întrucât chiar și novicii înțeleg pe deplin mișcările. Mai curând, întreaga reţinere a fost datorată Cabaliștilor care au ascuns-o lumii cu mare înţelepciune.
Acordarea permisiunii
Sunt bucuros că m-am născut într-o generație ca aceasta, când este permisă revelarea înțelepciunii adevărului. Și ar trebui să-ţi pui întrebarea: „De unde știu că este permis?” Voi răspunde că mi s-a dat permisiunea de a face dezvăluirea. Până acum, căile prin care este posibil să te angajezi public și să explici în totalitate fiecare cuvânt nu au fost dezvăluite niciunui înțelept. Și eu, la rândul meu, am jurat către profesorul meu să nu dezvălui, la fel ca toți studenții de dinaintea mea. Acest jurământ și această interdicție se aplică, însă, numai în privinţa acelor modalităţi prin care s-a transmis pe cale orală de la o generație la alta, în urmă până la profeţi şi înaintea lor. Dacă aceste modalităţi ar fi dezvăluite publicului, ele ar provoca mult rău, din motive cunoscute numai de noi.
Fără discuţie, metoda în care m-am angajat în cărțile mele este o cale permisă. Mai mult, am fost instruit de profesorul meu să o extind cât de mult pot. Noi o numim „metoda de îmbrăcare a lucrurilor”. Vei vedea în scrierile lui Raşbi că el numește acest lucru „a da permisiunea” și asta este ceea ce Creatorul mi-a dat în măsura cea mai completă. Considerăm că nu depinde de măreția înțeleptului, ci de starea generației, așa cum ne-au spus înțelepții noştri: „Micul Samuel era demn, etc., dar generația lui era nevrednică”. De aceea am spus că faptul de a fi răsplătit cu metoda de revelare a înțelepciunea se datorează generației mele.
Denumiri Abstracte
Este o greșeală gravă să credem că limbajul Cabalei folosește denumiri abstracte. Dimpotrivă, ea se ocupă numai de lucruri concrete. Într-adevăr, există în lume lucruri care sunt reale, chiar dacă noi nu le percepem, cum ar fi magnetismul și electricitatea. Cine ar fi, totuşi, atât de nebun încât să spună că acestea sunt denumiri abstracte? La urma urmei, cunoaștem foarte bine acțiunile lor și de ce ne-ar interesa faptul că nu știm cum să numim esența lor. Până la urmă, ne referim la ele ca obiecte certe ale acţiunilor care se referă la ele. Iar acesta este un nume real. Chiar și un copil care abia învață să vorbească le poate numi, dacă începe să simtă acțiunile lor. Asta este legea noastră: Tot ce nu este dobândit, nu este denumit.
Esenţa nu este percepută în materialitate
De altfel, chiar și lucrurile pe care presupunem că le dobândim prin esența lor, cum ar fi pietrele și copacii, după o examinare onestă, rămânem cu esență zero, de vreme ce noi dobândim doar acțiunile lor, care se petrec în conjuncție cu impactul lor asupra simțurilor noastre.
Sufletul
De exemplu, atrunci când Cabala precizează că există trei forțe,
- ) Corpul,
- ) Sufletul animal și
- ) Sufletul Sacru, asta nu se referă la esența sufletului. Esența sufletului este fluidă; este ceea ce psihologii numesc „sine” iar materialistii îi spun „electric”. (*)
Este o pierdere de timp să vorbim despre esența lui, întrucât aceasta nu este făcută să ne impresioneze simțurile, aşa cum este cazul tuturor obiectelor
materiale. Cu toate acestea, sesizând în esența acestui fluid trei tipuri de acțiuni în lumile spirituale, facem o distincţie perfectă între ele dându-le nume diferite, în funcție de manifestările lor efective în Lumile Superioare. Aşadar, nu este vorba de nume abstracte, ci mai degrabă de nume tangibile în sensul deplin al termenului.
Avantajul comentariului meu faţă de cele anterioare
Putem să ne folosim de învățăturile laice în interpretarea chestiunilor în Înțelepciunea Cabala, întrucât Înțelepciunea Cabala este rădăcina tuturor lucrurilor, toate fiind incluse în ea. Unii au recurs la ajutorul anatomiei, când au spus: „din carnea mea, îl voi vedea pe Dumnezeu”, altora le-a fost de ajutor filozofia. În ultima vreme, se utilizează pe larg înțelepciunea psihologiei. Dar toate acestea nu sunt considerate comentarii adevărate, întrucât ele nu interpretează nimic în însăși Înțelepciunea Cabala, ci ne arată modul în care sunt incluse în ea restul învățăturilor. De aceea cei care studiază nu pot fi ajutaţi într-un loc, din alt loc. … chiar dacă înțelepciunea de a sluji Domnului este cea mai apropiată de Cabala din toate învățăturile exterioare.
Și nu e nevoie să mai spun, că este imposibil să-ţi fie de ajutor interpretări conform cu știința anatomiei sau filosofiei. De aceea, am spus că sunt primul care interpretează conform relaţiei între rădăcină și ramură și între cauză și efect. Aşadar, dacă cineva va înțelege ceva în baza comentariilor mele, el poate fi sigur că îi va fi de folos, oridecâteori va apare aceeaşi problemă, în Zohar și în Tikkunim, tot aşa cum un comentariu literal într-un loc, îţi poate fi de ajutor în oricare altă situaţie.
Stilul de intrpretare conform învăţăturilor exterioare este o pierdere de timp, nefiind nimic mai mult decât o mărturie a autenticității unuia față de celălalt. Iar o învățătură externă nu are nevoie de mărturie, deoarece Providența a pregătit cinci simțuri pentru a depune mărturie pentru ea, în timp ce în Cabala ar trebui, totuşi, să înțelegem argumentul înainte de a aduce mărturii în sprijinul argumentului.
Stilul de interpretare conform învățăturilor exterioare
Aceasta este sursa erorii comisă de Baal Shem Tov: el a interpretat Ghidul pentru cei pierduţi în cheia Întelepciunii Cabala şi nu ştia, sau pretindea că nu ştie, că înţelepciunea medicinii, sau orice altă înțelepciune, ar putea fi interpretată în baza Înțelepciunii Cabala, nu mai puțin înţelepciunea filozofiei. Asta întrucât toate învățăturile sunt incluse în ea și au fost amprentate de sigiliul ei.
Bineînțeles, Ghidul pentru cei pierduţi nu se referea la ceea ce a interpretat Baal Sem Tov iar el nu a înţeles cum (…) în Cartea Creației, el a interpretat Cabala în cheia filosofiei. Am dovedit deja că un astfel de stil de a face comentarii este o pierdere de timp, deoarece învățăturile exterioare nu au nevoie de justificări și este inutil să furnizăm justificări pentru veridicitatea Înțelepciunii Cabala înainte de a fi interpretate cuvintele ei.
Este tot aşa cum un procuror ar aduce martori pentru a-şi verifica spusele înainte de a-și expune argumentele (cu excepția cărților care se ocupă de lucrarea lui Dumnezeu, întrucât înțelepciunea slujirii lui Dumnezeu chiar are nevoie de mărturii ale veridicităţii și succesului ei și ar trebui să fim ajutaţi de înțelepciunea adevărului).
Cu toate acestea, toate plăsmuirile acestui stil nu sunt deloc de aruncat. După ce înțelegem în detaliu înțelepciunea în sine, vom fi în măsură să ne ajutăm de acestea prin analogii, întrucât toate învățăturile sunt incluse în ea, precum și modalităţile de le căuta.
DOBâNDIREA ÎNŢELEPCIUNII
Există trei ordini în înțelepciunea adevărului:
- Originea înţelepciunii însăşi. Aceasta nu necesită nici-o asistență umană, deoarece este în întregime dar de la Dumnezeu și nici un străin nu trebuie să se interfereze cu ea.
- Înțelegerea surselor pe care le dobândim de Sus. Este ca şi când am vedea cum întreaga lume ni se înfăţişează în faţa ochilor și trebuie totuși să exersăm și să studiem pentru a înțelege această lume. Deși vedem totul cu ochii noştri, există înţelepţi cum există şi nebuni. Această înțelegere este numită „înțelepciunea adevărului”, iar Adam haRishon a fost primul care a primit o secvență de cunoștințe suficiente graţie cărora putea să înțeleagă și să maximizeze cu succes tot ce vedea și dobândea cu ochii.
Ordinea acestei cunoaşteri este transmisă numai gură către gură. Există şi o ordine a evoluției în aceasta, după care fiecare poate adăuga sau elimina din ceea ce dă aproapelui său (întrucât în primul discernământ toţi primesc în mod egal fără să adauge sau să elimine ceva, precum Adam, în ce priveşte înțelegerea realității acestei lumi; după cum văd această realitate, ei sunt egali, nu însă şi după modul de înţelegere a ei – unii evoluează de la o generație la alta, în timp ce alţii regresează). Iar această ordine a transmiterii este numită uneori „transmiterea Explicită a Numelui” și se desfăşoară într-o serie de condiții, dar numai în cuvinte, nu în formă scrisă.
- Aceasta este o ordine scrisă. Este ceva complet nou, întrucât pe lângă faptul că presupune mult spațiu pentru dezvoltarea înțelepciunii, prin care fiecare dă mai departe toate extinderile dobândirilor sale generațiilor următoare, există în ea o putere (Segula) magnifică acordată tuturor celor care se angajează în această cale; deși nu înțeleg încă ceea ce este scris, ei se purifică datorită ei, Lumina Superioară fiind atrasă mai aproape de ei. Iar această ordine conține patru limbaje, așa cum am explicat mai sus, limbajul înţelepciunii Cabala depășindu-le pe toate celelalte.
ORDINEA DE TRANSMITERE A ÎNȚELEPCIUNII
Cea mai sigură cale pentru cel care dorește să studieze înțelepciunea este să caute un Cabalist autentic și să-i urmeze toate instrucțiunile, până când va fi răsplătit cu înțelegerea înțelepciunii cu propria minte, asta constituind primul discernământ. După aceea, el va fi răsplătit cu transmiterea gură către gură, care constituiecel de-al doilea discernământ, după care va căpăta înțelegerea celor scrise, care este al treilea discernământ. Atunci, el va fi moștenit cu uşurinţă toată înțelepciunea și instrumentele acesteia de la profesorul său și îi va fi răms tot timpul pentru a o extinde şi dezvolta.
Cu toate acestea, în realitate există o a doua cale: prin marea dorință a omului, acestuia i se vor deschide viziunile cerurilor și el va dobândi toate sursele prin el însuși. Acesta este primul discernământ. După aceea, însă, el va trebui să muncească şi să depună multe eforturi, până când va găsi un înțelept Cabalist, înaintea căruia să se plece, căruia să i se supună, și de la care să primească înțelepciunea prin transmitere față la față, ceea ce constituie al doilea discernământ, şi apoi al treilea discernământ.
Și întrucât acela nu este, încă de la început, legat de un înțelept cabalist, dobândirile vin cu mari eforturi și consumă mult timp, lăsându-i prea puţină vreme pentru a evolua în înţelepciune. Uneori, cunoașterea vine şi post factum, şi așa cum este scris, „ei vor muri lipsiţi de înțelepciune”. Este ceea ce se întâmplă în 99% din cazuri, și ceea ce noi numim „intrând fără să fi ieşit”. Sunt în această lume şi nebuni şi ignoranţi, care văd lumea ce se află înaintea lor, fără să înţeleagă nimic din ea, în afară de pâinea din gura lor.
Este adevărat şi faptul că, în primul rând, nu toți reușesc. Asta întrucât majoritatea, după ce au dobândit, ajung să fie mulţumiţi de sine și încetează să se mai supună suficient învăţătorului lor, fiind nevrednici de a li se transmite înțelepciunea. În acest caz, înțeleptul trebuie să le ascundă esența înțelepciunii iar „ei vor muri lipsiţi de înțelepciune”, „intrând fără să fi ieşit”.
Este aşa întrucât există nişte condiții foarte stricte şi implacabile privind transmiterea înțelepciunii, care rezultă din raţiuni de necesitate. Aşadar, foarte puțini sunt considerați suficient de pregătiţi de către învăţătorii lor pentru a fi vrednici să primească înţelepciunea, şi fericit este cel răsplătit.
_______________
(*)Rav Laitman explică faptul că prin „electric”, Baal HaSulam înţelege bazat pe atomi.
înapoi la Vol.1 Cabala pentru student – link