înapoi la Vol.3 Cabala pentru student – link
Potrivit celor explicate referitor la “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, toate detaliile celor 612 Miţvot sunt conţinute în această lege. După cum au spus înţelepţii noştri: “Restul sunt comentarii la ea; mergi şi studiază.” Asta înseamnă că respectând cele 612 Miţvot, vom fi răsplătiţi cu legea “ Iubeşte-ţi aproapele” şi drept urmare, cu iubirea pentru Creator.
Aşadar, ce ne oferă iubirea pentru prieteni? Este scris, că adunând câţiva prieteni împreună şi, întrucât fiecare are doar o mică forţă a iubirii pentru ceilalţi – însemnând că ei pot practica iubirea pentru ceilalţi doar în potenţial – atunci când o exercită, îşi amintesc că au decis să renunţe la iubirea de sine în favoarea iubirii pentru ceilalţi. Dar, de fapt, ei observă că nu pot renunţa la nici-o plăcere a dorinţei de a primi în favoarea celuilalt, nici măcar un strop.
Însă, prin adunarea câtorva oameni, care sunt de acord că trebuie să dobândească iubirea unii faţă de alţ şi, dacă ei îşi anulează sinele unul faţă de celălalt, atunci ei sunt conectaţi. Astfel, în fiecare om se acumulează o forţă uriaşă, proporţională cu mărimea grupului. Iar, atunci, fiecare poate să exercite efectiv iubirea pentru ceilalţi.
Aşadar, ce ne aduc în plus detaliile celor 612 Miţvot, despre care am spus că se referă la aplicarea legii, din moment ce legea este respectată prin iubirea faţă de prieteni? Şi vedem că, în realitate, există iubirea faţă de prieteni şi printre laici. Şi ei, se strâng de asemenea, în diverse cercuri, în ideea de a avea iubirea faţă de cei apropiaţi. Care este atunci diferenţa dintre un religios şi un laic?
Versetul spune: “(…) nici nu te aşeza în scaunul celui batjocoritor.” (Psalmul 1) Trebuie să înţelegem interdicţia referitoare la “scaunul celui batjocoritor”. Se referă ea la calomnie sau sunt cuvinte goale ? Prin urmare interdicţia nu se referă la ”scaunul batjocurii”. Ce ne aduce în plus ”scaunul celui batjocoritor”?.
Înţelesul este acela că, atunci când se adună împreună câţiva oameni, în scopul iubirii pentru prieteni, cu intenţia ca fiecare şi toţi la un loc să-şi ajute prietenul să-şi îmbunătăţească starea corporeală, fiecare anticipează că având loc mai multe întruniri vor avea un câştig din partea grupului şi-şi vor îmbunătăţi starea corporeală.
În ocice caz, după toate întrunirile, fiecare om îşi calculează şi vede cât de mult a primit din partea grupului pentru iubirea de sine, ce a obţinut din asta voinţa de a primi, pentru că el a investit timp şi efort în interesul grupului, aşadar ce a avut de câştigat din asta? Probabil că ar fi reuşit mai mult dacă s-ar fi ocupat de beneficiul propriu, cel puţin ca urmare a propriilor eforturi. Dar “Eu am intrat în grup fiindcă am crezut că, prin acesta, voi fi capabil să câştig mai mult decât aş fi câştigat singur. Văd, însă, acum că nu am câştigat nimic”.
Atunci, el spune regretând: “Ar fi fost mai bine să îmi folosesc mica mea putere în loc să-mi pierd timpul cu grupul. Totuşi, acum că mi-am dăruit timpul grupului pentru a câştiga mai multe bunuri cu ajutorul lui, am înţeles în final că nu numai că nu am obţinut nimic de la grup, dar am şi pierdut ceea ce aş fi putut obţine de unul singur.”
Atunci când există unul care vrea să spună că iubirea de prieteni ar trebui să fie angajată în scopul dăruirii, şi că fiecare ar trebui să muncească pentru beneficiul celorlalţi, toţi râd şi îşi bat joc de el. Lor li se pare un fel de glumă, iar acesta este „un scaun al laicilor”. Se spune despre asta, “ci păcatul este un reproş pentru oricine, şi fiecare bunăvoinţă a lor, este pentru ei înşişi”. O astfel de societate îl îndepărtează pe om de sfinţenie. Ea îl aruncă într-o lume a batjocurii, şi aceasta este interdicţia scaunului celui batjocoritor.
Înţelepţii noştri au spus despre astfel de societăţi, “Risipiţi-i pe cei păcătoşi; este mai bine pentru ei şi este mai bine pentru lume”. Cu alte cuvinte, este mai bine ca ei să nu existe. În orice caz, pentru cei drepţi este opusul: “Adunaţi-i pe cei drepţi; mai bine pentru ei, şi mai bine pentru lume.”
Care este înţelesul cuvântului “drept”? El este acela care doreşte să respecte legea ”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, singura lui intenţie fiind aceea de a ieşi din iubirea de sine şi a-şi asuma o natură diferită, a iubirii pentru ceilalţi. Şi, deşi este o Miţva care ar trebui respectată şi omul se poate forţa pe sine să o îndeplinească, iubirea este totuşi ceva care este dat inimii, iar inima este cea care, prin natura ei, este împotrivă. Atunci, ce poate face omul pentru ca iubirea de prieteni să-i atingă inima?
Acesta este motivul pentru care ne-au fost date cele 612 Miţvot: ele au puterea să inducă în inimă o trăire. Totuşi, din moment ce este împotriva naturii, această trăire este prea mică pentru a putea să păstreze ‘de facto’ iubirea de prieteni, chiar dacă omul are nevoie de ea. Prin urmare, el trebuie acum să caute un sfat privind modul în care să o pună în practică.
Sfatul pentru a fi în stare să-ţi întăreşti puterea de a respecta legea “Iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea faţă de prieteni. Dacă fiecare se anulează pe sine în faţa prietenului şi se contopeşte cu el, toţi devin un întreg în care toate părticelele care doresc iubirea pentru ceilalţi, se unesc într-o forţă colectivă, alcătuită din mai multe părţi. Iar atunci când omul are o putere mare, el poate practica iubirea pentru ceilalţi.
Atunci el poate dobândi iubirea pentru Creator. Condiţia este însă ca fiecare să se anuleze în faţa celuilalt. Cu toate acestea, atunci când omul este separat de prietenul lui, el nu poate primi ceea ce ar trebui să primească din partea acestuia.
Astfel, fiecare ar trebui să-şi spună că el nu reprezintă nimic în comparaţie cu prietenul sau. Dacă scrii mai întâi „1” şi apoi „0” asta face de zece ori mai mult. Iar dacă scrii „00” este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul unu, iar zero îi urmează, se consideră că el primeşte de la prietenul sau de zece (10) ori mai mult. Iar dacă spune că el reprezintă de două ori zero comparativ cu prietenul său, el primeşte de la prietenul său de o sută de ori mai mult.
Dacă însă este invers, şi el spune că prietenul său este zero iar el este unu, atunci el este de zece ori mai puţin decât prietenul său – 0,1. Iar dacă el afirmă că este 1 şi are doi prieteni care sunt amândoi zero în comparaţie cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, însemnând că el este 0,01. De aceea, gradul său descreşte în raport cu numărul de zerouri pe care le are de la prietenii săi.
Cu toate acestea, chiar dacă omul acumulează acea putere şi poate efectiv să păstreze iubirea pentru prieteni şi-şi simte mulţumirea de sine ca fiind rea pentru el, chiar şi aşa, să nu crezi în tine însuţi. Trebuie să existe teama de cădere în iubirea de sine în mijlocul muncii. Altfel spus, dacă i-ar fi dată omului o plăcere mai mare decât este el obişnuit să primească, deşi el poate să muncească în scopul de a dărui având mici plăceri şi este doritor să renunţe la ele, el trăieşte cu teama plăcerilor mari.
Aceasta se numeşte “teamă” şi este poarta către primirea Luminii credinţei, numită “Inspiraţia Divinităţii”, după cum este scris în Comentariul Sulam,(*) “pe măsura fricii este măsura credinţei”.
Prin urmare, trebuie să ne amintim că legea “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” trebuie să fie respectată pentru că este o Miţva, întrucât Creatorul a poruncit să ne angajăm în iubirea pentru prieteni. Iar Rabbi Akiva nu face decât să interpreteze _______________
(*) Nota trad.: Comentariul Sulam (Scara) la Cartea Zohar.
această Miţva poruncită de către Creatorul. El a intenţionat să facă din această Miţva o lege prin care toate Miţvot să fie respectate ca fiind o poruncă a Creatorului, şi nu pentru mulţumirea de sine.
Cu alte cuvinte, nu înseamnă că Miţvot ar trebui să ne extindă dorinţa de primire adică, dacă respectăm Miţvot, vom fi răsplătiţi cu generozitate. Ba dimpotrivă, respectând poruncile vom ajunge la a primi răsplata de a fi capabili să anulăm iubirea de sine şi să dobândim iubirea pentru ceilalţi şi, drept urmare, iubirea pentru Creator.
Acum putem înţelege ce au vrut să spună înţelepţii noştri prin versetul „plasaţi-le”. Vine de la cuvântul „poţiune”(*). „Dacă este adevărat, este o poţiune a vieţii; dacă nu este adevărat, este o poţiune a morţii.” Dacă nu este adevărat, înseamnă că omul se angajează în Tora şi Miţvot pentru a-şi înmulţi iubirea de sine, astfel încât trupul său să poată acumula diverse lucruri în schimbul muncii sale. Dacă este adevărat, înseamnă că iubirea de sine a omului este anulată, iar el urmăreşte să obţină drept răsplată iubirea pentru ceilalţi, prin care va dobândi iubirea pentru Creator – adică tot ceea ce-şi doreşte omul este să dăruiască bucurie Creatorului.
_______________
(*) Nota trad.: În ebraică verbul a plasa (Ve Samtem) este fonetic asemănător cu substantivul „poţiune” (Sam).
înapoi la Vol.3 Cabala pentru student – link