A FI PRECUM CREATORUL

înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link

Când ne egalizăm cu rădăcina în toate privințele, simțim bucuria.

Baal HaSulam, „Dăruirea Torei”

Ne găsim într-un punct de răscruce al istoriei. Zeci de mii de ani de dezvoltare umană și miliarde de ani de evoluție, ne-au dus la acest moment de transformare, de naștere a unei noi omeniri.

Examinând Natura, obsevăm că aceasta se află într-o evoluție continuă. Mai întâi a evoluat nivelul mineral, apoi cel vegetal și la sfârșit, cel animal. Fiecare evoluție se bazează pe evoluția dorinței din creaturi.

Dorința care vrea doar să existe singură, fără să sufere schimbări, ia forma de mineral. Când această dorință vrea să evolueze, să se apropie de ceea ce este bun pentru ea, îndepărtându-se de ce îi face rău, apare forma vegetală. O dorință mai mare, care se apropie de ceea ce-i este benefic, și respinge ce este rău prin propria sa mișcare, ia forma de animal. Toate formele pe care le vedem în fața noastră în realitate, sunt doar niște învelișuri externe care exprimă unica forță creată, „dorința de a primi delectare și plăcere” sau, pe scurt, „dorința de a primi.”

Specia umană este cea mai dezvoltată creatură din cadrul nivelului animal. Însă, așa cum am spus și mai înainte, acum circa 5780 de ani a început un nou proces evolutiv în Natură: una dintre creaturi a evoluat la nivelul vorbitor, la nivelul lui Adam, care este Domeh (similar) cu Creatorul. În interiorul dorinței acelui om și-a făcut loc o dorință care nu exista în lumea aceasta – punctul din inimă, o scânteie care l-a îmboldit să-L descopere pe Creator.

Descoperim că singura dorință a omului care nu există în tot restul regnului animal, este trezirea aspirației către Dvekut (contopirea) cu Creatorul. Doar specia umană este pregătită pentru atingerea lui, spre deosebire de toate celelalte specii.

Baal HaSulam, „Aceasta este pentru Iuda”

Spre deosebire de procesul care a avut loc în celelalte specii, evoluția la nivelul vorbitor nu are loc de la sine, ci are loc doar atunci când avem dorința arzătoare de a ne ridica la acest nivel. Această jinduire se cheamă „intenție.” Pentru a ne dezvolta în interiorul nostru intenția de a fi similari cu Creatorul avem nevoie de tot felul de ajutoare. Tocmai de aceea a fost scrisă Cartea Zohar.

Zohar este o carte cu totul specială. Pe tot parcursul istoriei, cabaliştii au folosit-o pentru a ajunge la recunoașterea celui mai înalt nivel al Naturii, de aceea ea este considerată de maximă importanță. De fapt, când cabaliştii se referă la o carte, dar fără să-i menționeze numele, ei au în vedere Cartea Zohar.

În generația de la care au început cei 2.000 de ani de exil, zece cabalişti s-au adunat pentru a compune Cartea Zohar. Ei au fost suflete speciale, care reprezentau cele zece Sfirot (de la cuvântul „safire”), cele zece fundamente din sistemul general al Creației, fiind capabili să exprime toată structura realității. Conducătorul lor a fost Rabi Șimon Bar Yohai, fiind considerat Sfira (singularul de la Sfirot) Keter (coroană). Ceilalți cabalişti reprezentau restul de nouă Sfirot – Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Iesod și Malhut.

Pentru a descrie forma sistemului, autorii Cărții Zohar au folosit semnele pe care le numim „litere.” Atunci când citim literele și cuvintele și adaugăm dorința de a ne conecta la acest sistem, textul începe să ne înfluențeze.

Studiul Cărții Zohar ne face să creștem și să evoluăm în sens spiritual. Treptat, ne însușim intenția corectă și puterea specială de dezvoltare, numită „lumina care reformează.” A fi reformat înseamnă a dobândi nivelul Celui Bun, al Creatorului.

înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link

error: Content is protected !!