înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
Când Israelul iese din exil… lumea va afla înțelepciunea sublimă și prețioasă pe care nu o cunoștea mai înainte.
Cartea Zohar, VaYera (Domnul a apărut), paragraf 157-158
Tot ceea ce le este necesar oamenilor apare în mod natural în lume. Dar, dacă ne referim la Zohar și la Cabala, lucrurile nu sunt deloc la fel de clare.
Dezvăluirea scrierilor cabaliste a fost însoțită de istorisiri uimitoare. Cartea Zohar a trecut prin multe încercări, doar o mică porțiune din manuscrisul original fiind păstrat până astăzi. Scrierile lui ARI (Rav Isaac Luria, autorul cărții Pomul vieții) au fost dezgropate din mormântul acestuia abia la trei generații după moartea sa. Într-adevăr, dacă vorbim despre răspândirea Înțelepciunii Cabala, atunci ne confruntăm cu un amestec special de revelare și ascundere, un proces similar chinurilor dureroase ale nașterii.
Baal HaSulam a făcut eforturi uriașe pentru a publica interpretarea sa la Cartea Zohar, comentariul Sulam (Scara), după ce a scris chiar și 20 de ore pe zi. Când cădea adormit pe pupitrul său, doar cu greutate i se putea smulge stiloul dintre degetele încleștate.
Neavând fonduri pentru a tipări manuscrisele, el a trebuit să aștepte până când a reușit să le adune. Apoi, el însuși a aranjat literele de plumb în presa de tipar, cu toate că era deja bolnav și foarte slăbit. Astfel, volum după volum, munca sa de-o viață a fost terminată.
Și totuși, oamenii se temeau să deschidă Zohar-ul, preferând să nu aibă de-a face cu acesta. Încă din 1933, Baal HaSulam a început să răspândească Înțelepciunea Cabala, într-un efort disperat de a preîntâmpina holocaustul. Titlul primul său eseu a fost „Timpul pentru acțiune”; acesta deschidea primul volum pe care l-a tipărit – din cele cincizeci preconizate să apară. Munca sa însă a fost confiscată de anumite cercuri ortodoxe, care în câteva săptămâni au reușit să împiedice răspândirea acestei înțelepciuni.
În 1940, Baal HaSulam a publicat un ziar, Națiunea, în care a lansat chemarea la unitate a națiunii israeliene. Dorea să tipărească un ziar cu apariție bisăptămânală, dar și această inițiativă a fost oprită după apariția primului număr.
În 1950, Baal HaSulam a descris situația de fapt cu un amestec de tristețe profundă și speranță pentru viitor:
Am împărtășit deja ideile de bază ale percepției mele în 1933. Am discutat și cu liderii generației dar, în acel moment, cuvintele mele nu au fost acceptate, cu toate că am urlat cu disperare avertizând asupra distrugerii lumii. Din păcate nimeni nu a fost impresionat. Acum, însă, după bombele atomice și cu hidrogen, cred că lumea îmi va da crezare atunci când spun că lumea se distruge cu rapiditate și că Israel va fi primul care va arde, la fel ca în războiul anterior. Așadar, astăzi este timpul să trezim lumea pentru a accepta unicul remediu, pentru ca oamenii să trăiască și să existe.
Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generații”, partea 1, secțiunea 2
De aici apare întrebarea, „De ce procesul de răspândire a Înțelepciunii Cabala este atât de neobișnuit și întâmpină atât de multă rezistență?” În fond, este vorba despre o înțelepciune care pune în discuţie psihologia umană, transformarea internă a omului, valorile umane, educația și cultura, legile Naturii și fundamentele Creației. Nu ne este oare utilă o astfel de informație?
În orice caz, în fiecare dintre noi se simte ceva special, un fel de reticență față de Zohar și fată de Cabala, aceasta avându-și originea chiar în natura noastră. Ceea ce deosebește Cabala de orice altă învățătură este chestiunea corectării. Cabala ne vorbește despre faptul că ar trebui să ne auto-corectăm, să ne schimbăm atitudinea față de noi înșine și de cei din jurul nostru, astfel încât este absolut normal ca egoismul nostru să se retragă ca ars din fața acestor cereri.
Înțelepții cabalisti știau acest lucru și de aceea au ascuns Cabala timp de milenii, până când momentul potrivit pentru ea avea să vină și oamenii ar fi avut cu adevărat nevoie de ea. Ei înșiși au alungat publicul, stabilind limitări stricte asupra celor dornici de studiu: vârsta mai mare de 40 de ani, doar bărbați căsătoriți și doar după terminarea studiului tuturor celorlalte părți ale Torei. Înțelepții au răspândit chiar zvonuri cum că studiul Cabalei i-ar putea înnebuni pe oameni!
În generațiile anterioare, dorința de a descoperi lumea spirituală nu era deșteptată în inimile oamenilor; de aceea Cabala a fost păstrată secretă. Cu toate acestea, dacă dorința aceasta s-ar fi trezit în cineva, înțelepciunea s-ar fi deschis pentru acea persoană. ARI (Isaac Luria), Haim Vital, Baal Șem Tov, Vilna Gaon, Ramhal, Rav Nahman din Breslov și mulți alții au studiat și au explicat altora înțelepciunea Cabala, cu mult înainte de a împlini 40 de ani. În generația noastră, această dorință se deșteaptă în oamenii din întreaga lume, de aceea înțelepciunea este deschisă tuturor.
Așa cum am menționat mai înainte, procesul de revelare și ascundere a înțelepciunii nu este unul nou. De fapt, el a început în urmă cu mai mult de 5780 de ani, atunci când pentru prima dată un om a descoperit lumea spirituală. Înainte de el au trăit nenumărate generații de oameni, dar el a fost primul om în care a apărut dorința de a dobândi ceea ce se găsește dincolo de limitele acestei lumi. Numele lui a fost Adam, de la cuvintele Adame la Elyon (Voi fi precum cel mai înalt)9 și el a fost primul cabalist, prima persoană care s-a înălțat calitativ la nivelul descoperirii forței supreme.
Adam haRișon (primul om) a fost cel dintâi om care a primit o cantitate suficientă de cunoaștere care să-i permită să înțeleagă și să maximizeze tot ceea ce a dobândit și a văzut cu ochii săi. Această înțelegere este numită „înțelepciunea adevărului.”
Baal HaSulam, „Cabala și esența ei”
Ziua în care acel Adam a început să descopere Forța Superioară este numită „ziua creației lumii.” În acea zi, umanitatea a atins pentru prima oară lumea spirituală. Acesta este motivul pentru care existența lui Adam este punctul de la care începe numărătoarea anilor pentru evrei.
Conform planului Naturii, întreaga umanitate va descoperi forța superioară pe parcursul a 6.000 de ani.10 În timpul acestor ani egoismul va crește treptat, aducând umanitatea la înțelegerea faptului că acesta trebuie corectat, la însușirea metodei de corecție, dar și la implementarea acestei metode.
Prima carte cabalistă, Angel Raziel – adică, „forța ascunsă” sau forța Naturii, cea care ne guvernează dar este ascunsă de noi – îi este atribuită lui Adam. Cabala ne spune că îngerii nu sunt creaturi cerești înaripate, ci forțe care acționează în Natură.
Adam nu s-a grăbit să-și popularizeze descoperirile. Timp de zece generații, înțelepciunea a fost trecută de la un cabalist la altul, până la generația lui Noe. De la el înainte au mai trecut zece generații până la generația lui Avraam.
Pe parcursul celor douăzeci de generații dintre Adam și Avraam, condițiile s-au schimbat. În vremea lui Avraam umanitatea își avea centrul în Babilon, trăind ca o familie mare, așa după cum este scris, „Și întregul pământ vorbea o singură limbă.”11 Oamenii se simțeau unii pe ceilalți, trăiau în armonie unii cu ceilalți și cu Natura, până când a apărut prima izbucnire substanțială a egoismului. Acest episod este descris în Biblie prin povestea turnului Babel:
Nimrod a spus poporului, „Haideți să ne construim un oraș măreț în care să locuim, ca să nu ne împrăștiem pe toată suprafața pământului ca primii oameni și să construim în el un turn înalt, care să ajungă până la cer… și să ne facem și noi un renume pe pământ…”
Ei l-au construit înalt… aceia care trebuiau să urce cărămizile veneau pe partea estică și aceia care coborau, o făceau pe partea sa vestică. Și dacă o persoană cădea și murea, ei nu-i dădeau importanță. Dar, dacă o cărămidă cădea, ei se așezau și plângeau spunând, „Când se va mai ridica o alta în locul ei.”
Capitolele lui Rav Eliezer, Capitolul 24
Turnul Babel simbolizează turnul egoismului uman. Nimrod, care conduce construcția turnului, simbolizează dorința de răsculare, de a nu se supune legii universale a echilibrului și dăruirii, legea Naturii.
Pentru că a dorit să înțeleagă ce se petrece cu poporul său, Avraam a început să studieze natura Creației. El a descoperit că acel salt al egoismului nu a fost unul incidental, ci că a fost prevăzut în planul de dezvoltare al Naturii. Avraam a descoperit că egoismul nu s-a intensificat doar pentru a-i diviza pe oameni, ci pentru a-i face să se unească la un nivel superior și să descopere forța supremă care a cauzat această mișcare. El a încercat să prevină distrugerea și să le explice oamenilor cum să se ridice peste ură și diviziune.
Avraam, fiul lui Terah, trecea pe acolo și i-a văzut construind orașul și turnul … dar ei i-au disprețuit cuvintele… Ei doreau să rostească vorbe către celălalt dar nu cunoșteau limba aceluia. Și atunci ce au făcut? Și-au luat săbiile și s-au luptat unii cu ceilalți până la moarte. Într-adevăr, jumătate din lume a murit acolo, de sabie.
Capitolele lui Rav Eliezer, Capitolul 24
Și totuși, Avraam nu a renunțat. A continuat să disemineze învățătura pe care a descoperit-o din toate puterile sale, deoarece știa că printre contemporanii săi erau oameni pregătiți să evolueze. Iată cum descrie Maimonides acest proces:
La vârsta de patruzeci de ani, Avraam a ajuns să-l cunoască pe Creatorul său. …El striga, umblând din oraș în oraș și din împărăție în împărăție… În final, zeci de mii de oamni s-au adunat în jurul lui și ei au format poporul casei lui Avraam. … Toate acestea au continuat și s-au dezvoltat, în timpul copiilor lui Iacov și a acelora care i-au însoțit, fiind creată în lume o națiune care îl cunoaște pe Domnul.
Maimonides, Mișneh Tora (Repetarea Torei), Regulile idolatriei, capitolul 1, 11-16
Cartea Creației, atribuită lui Avraam, explică sistemul care guvernează realitatea. Ea vorbește nu doar despre o forță unică, generală, ci despre un întreg sistem, cu subsisteme, despre forțe primare și secundare, prin care acea forță unică acționează asupra noastră.
Cartea Creației descrie cele 32 de căi prin care este afectată întreaga realitate – cum lucrează acest sistem, cum coboară toată ierarhia ca o cascadă, din nivel în nivel, până la noi, pentru a ne conduce.
Avraam și soția sa Sara, au depus eforturi substanțiale de a explica și a face cunoscută această informație. Ei i-au adunat în jurul lor pe cei care simțeau la fel – că viața aceasta ne-a fost dată doar pentru ca, în timpul ei, să ajungem la o dimensiune superioară a existenței. Astfel, putem atinge spiritualitatea și integralitatea, putem exista veșnic la nivelul „uman” la fel ca Forța Superioară.
Acelora care nu erau pregătiți să perceapă această înțelepciune, Avraam le-a dat „daruri” așa cum este scris, „Fiilor concubinelor sale, Avraam le-a dat însă daruri și i-a trimis … în țara de la răsărit.”12 Acele daruri constituie fundamentele tuturor credințelor pe care oamenii le vor îmbrățișa timp de mii de ani, până când și ei vor crește și vor fi pregătiți.
Grupul de cabalisti, succesorii lui Avraam, au folosit metoda de corectare pe care au învățat-o de la el, generații la rând, până când avea să apară o nouă izbucnire a egoismului. Atunci a apărut necesitatea dezvăluirii metodei de corectare la un nivel mai înalt, peste noul egoism. Acea metodă nouă a fost dăruită grupului de cabalişti de către Moise, marele cabalist care trăia atunci. Moise i-a condus în exodul din exilul din Egipt – de sub dominația noului egoism – și i-a învățat cum să trăiscă „ca un om cu singură inimă” (RASHI, Exodul, Capitolul 19), ca părți ale unui organism unic.
Din cauza dimensiunii sale, grupul a fost numit acum „un popor”. Numele lui „Israel” indică dorința lor de a atinge Yașar El (Direct la Dumnezeu), direct la Forța Superioară, prin însușirea calităților Sale de dragoste și dăruire.
Metoda de corecție a lui Moise este numită „Tora” și este o adaptare a metodei lui Avraam la generația lui Moise. Tora nu este o carte de istorie sau una de etică, așa cum este considerată astăzi. Ea este de fapt o metodă, un ghid, un manual de corectare a egoismului.
„Tora” vine de la cuvântul Horaa (instrucțiune) și de la Ohr (lumină). Cabala folosește termenul „lumină” în două situații: 1) ca o forță care îl corectează pe om, așa cum este scris, „Lumina din ea îl reformează.”13 2) ca plăcerea ce umple o persoană care și-a corectat egoismul.
Grupul de cabalisti a continuat să evolueze, corectând toate dorințele egoiste care au apărut în ei cu ajutorul metodei lui Moise.(*)
Lumina pe care au primit-o în dorințele lor corectate s-a numit „Casa Sfințeniei” (Templu). Cu alte cuvinte, dorințele lor corectate au format o „casă” plină de „sfințenie” – calitatea de dragoste și dăruire.
Copiii născuți au fost crescuți în conformitate cu metoda de corectare, însușindu-și și ei spiritualitatea. Educația întregii națiuni a fost una spirituală și nu a existat nici măcar un copil care să nu cunoască legile spiritualității.
Ei au căutat din Dan și până la Beer Șeba … și nu au aflat nici un copil băiat sau fată și nici o femeie care să nu fie versați în legile impurității și purității.
Talmudul Babilonian, Sanhedrin 97b
Înțelepciunea Cabalei arată că termenul Tuma’a (impuritate) se referă la egoismul dintr-un om iar termenul Tahara (puritate) se referă la puterea iubirii și a dăruirii. Așadar, oamenii trăiau cu senzația Forței Superioare, în unitate și iubire frățească, până când egoismul a mai făcut un salt, provocând dispariția acestei senzații. Actul detașării de senzația Forței Superioare a fost numit „distrugerea Templului” iar dominația noului egoism, „exilul în Babilon.”
Întoarcerea din exilul din Babilon, precum și construirea celui de Al doilea Templu simbolizează corectarea egoismului care a provocat ruina Primului Templu. Totuși, de această dată, națiunea s-a divizat în două părți: unii au reușit să corecteze egoismul, dar alții, al căror egoism avea o intensitate mai mare, nu au putut să o facă. Treptat, egoismul s-a intensificat chiar și între cei care reușiseră să-l corecteze, ducând în final la pierderea abilității întregii națiuni de a percepe Forța Superioară.
Astfel, tot poporul a intrat în ascunderea spiritualității. De această dată, dominația egoismului s-a numit „distrugerea celui de Al doilea Templu” și astfel a început ultimul exil.
Distrugerea calității de iubire și dăruire, precum și izbucnirea urii nefondate, a dus la pierderea senzației Forței Superioare. Dar ceea ce s-a întâmplat de fapt cu Israel în această distrugere, a fost o cădere de la nivelul iubirii frățești la nivelul urii nefondate. De la o viață armonioasă, în percepția lumii superioare, Israel au decăzut până la senzația cea mai îngustă și mai tulbure a realității, cunoscută sub numele de „lumea aceasta.”
De atunci și până acum, timp de aproape 2000 de ani, Israel au trăit întro stare de totală ignorare a faptului că există ceva mult mai bun pe lume.
Și totuși, în fiecare generație, au existat câțiva cabalişti, care au continuat să-l perceapă pe Creator. Ascunși de ochii oamenilor, care nu au cunoscut eforturile lor, cabaliștii au continuat să dezvolte metoda de corecție a naturii umane, pe măsura creșterii egoismului. Rolul lor a fost acela de a pregăti metoda pentru vremea în care întreaga umanitate va avea nevoie de ea – pentru timpul nostru.
* * *
Pe parcursul istoriei, Înțelepciunea Cabala a trecut dincolo de granițele poporului lui Israel. Gânditori din întreaga lume au venit dintotdeauna, să studieze împreună cu cabaliştii. În eseul său, „Înțelepciunea Cabala și filozofia,” Baal HaSulam arată că originea filozofiei se găsește în contactul dintre studenții profeților și primii filozofi. Filozofii au preluat fragmente din conceptele Cabalei și, fără să se auto-corecteze, au dezvoltat diverse teorii pe marginea acestora.
Johannes Reuchlin (1455-1522), un umanist german, consilier politic al Cancelarului și expert în limbaje și tradiții vechi, a fost afiliat la conducerea Academiei Platonice. În cartea sa, De arte cabalistica, el descrie procesul descris mai sus.
„Învățătorul meu, Pitagora, tatăl filozofiei, nu a primit învățătura de la greci. De fapt, a primit-o de la evrei. …Și el a fost acela care a transformat numele de „Cabala”, necunoscut grecilor, în numele grec „filozofie.”
„Filozofia lui Pitagora a emanat din infinita măreţie a Cabalei.”
„Cabala nu ne lasă să ne petrecem viața pe pământ, ci ne înalță intelectul spre scopul cel mai înalt al înțelegerii.”
Să ne întoarcem la acei oameni care nu au putut înțelege noțiunile explicate de Avraam în Babilonul antic. Ei au plecat din Babilon și s-au împrăștiat pe tot globul, formând cele șaptezeci de națiuni și dezvoltându-se din punct de vedere material.
Singuri, oamenii aceștia nu ar fi putut descoperi noțiunea de spiritualitate, contrazicând astfel scopul Creației, acela de a aduce întreaga umanitate la nivelul Creatorului. Așa încât a trebuit să fie recreat punctul de contact dintre Israel și restul națiunilor.
Acest proces s-a desfășurat prin intensificarea egoismului în cadrul lui Israel, apoi prin decăderea acestuia de la nivelul inițial, precum și împrăștierea membrilor săi în întreaga lume. Scopul a fost acela de a amesteca sufletele din Israel cu sufletele din națiunile lumii, de a „sădi” semințele spiritualității în interiorul națiunilor.
Cum s-a petrecut acest proces? Poporul lui Israel s-a scufundat în egoism și materialism, la fel ca și celelalte națiuni, până când s-a format între oameni o punte, un teritoriu comun. Nu trebuie însă să uitam că, în interiorul sufletelor lui Israel, deja fusese sădită sămânța spiritualității. Aflându-se în exil, Israel au evitat asimilarea fizică de către alte națiuni, dar în internalitate, amestecarea a avut loc.
Astfel a fost atins rezultatul spiritual dorit, scântei din sufletele lui Israel pătrunzând în națiuni, pentru a le permite acestora să se alăture la procesul de corectare generală. În total Israel a trecut prin patru exiluri, în care s-a petrecut amestecarea dintre ei și celelalte națiuni.
Înainte de pătrunderea în ultimul exil, în secolul al doilea al erei noastre, a fost scrisă Cartea Zohar de Rabi Șimon Bar Iohai (Rașbi), împreună cu grupul său de studenți. Cartea a fost scrisă în limba aramaică și conține descrieri ale tuturor stărilor prin care urmează să treacă umanitatea până la finalul corecției.
Deși Zoharul a fost scris înainte de plecarea în exil a poporului lui Israel, în carte se menționează că urmează ca ea să fie descoperită doar la sfârșitul exilului spiritual şi că, de fapt, ea va facilita acest sfârșit. Se mai arată și că, spre finalul celor 6.000 de ani prevăzuţi pentru corectarea naturii umane, cartea va fi revelată întregii omeniri: „În acele timpuri, ea va fi revelată tuturor.”
Imediat după terminarea ei, cartea a fost ascunsă. În secolul al șaisprezecelea, în urmă cu 1400 de ani, ARI și-a făcut apariția în Safed.(**) El a folosit o abordare științifică, sistematică, pentru a explica în detaliu metoda de corecție prezentată în Zohar, sub forma aluziilor și a alegoriilor. Scrierile lui ARI includ descrieri ale structurii lumii superioare și explică modul în care omul poate pătrunde în acest domeniu al realității.
În timpul lui ARI însă, egoismul nu a fost revelat în întregime și foarte puțini oameni au reușit să-i înțeleagă cuvintele. Un egoism dezvoltat conduce la o percepție mai ascuțită, dar în acea vreme existau foarte puțini astfel de oameni.
După ARI, cabaliştii au militat pentru diseminarea Înțelepciunii Cabala, lucru evidențiat de scrierile lor:
Înțelepciunea Cabala îi face înțelepți pe nebuni. Deasemenea, cel care nu vede lumina acestei înțelepciuni este ca și cum nu ar fi văzut în viața lui vreo lumină, căci astfel el poate înțelege și învăța semnificația unicității Sale, binecuvântat fie El, precum și a guvernării sale… și cel care se retrage, el pleacă din spiritualitate, din viața eternă.
Rav Isaia Ben Avraam HaLevi Horowiţ (Sfântul Șlah),
„Primul articol” pag 30
Salvarea depinde în principal de studiul Cabalei.
Gaon, Rabi Eliahu din Vilna (GRA)
Rabi Șimon Bar Iohai a deplâns mult situația și i-a chemat pe aceia care se angajau în studiul ad-literam al Torei, spunându-le că dorm…Într-adevăr, acesta este fructul exilului, faptul că Israel și-au uitat calea și au adormit, adânciți în somnul lor, fără să-i acorde atenție… Și ne aflăm în întuneric, precum morții, cu adevărat ca orbii care caută zidul. Nu este demn de cel drept să umble pe această cale, ci dimpotrivă, să-și deschidă ochii cei orbi.
Rav Moșe Haim Luzzato (Ramhal)
Studiul Cărții Zohar este mai prețios decât oricare alt studiu.
Rabi Iosef David Azulai, HaChida
Limbajul din Zohar face bine sufletului… tânăr și bătrân se regăsesc aici, fiecare după puterea de înțelegere și după rădăcina sufletului lor.
Rav Țvi Hirş Ben Iacov Horowiţ, Purtări drepte, punctul 5
Și totuși, în ciuda dorinței arzătoare a acestor cabalisti de a face cunoscută învățătura Cabalei, ei au trebuit să fie discreți, să dezvăluie dar să și ascundă. Generația lor nu era încă pregătită. Abia astăzi oamenii încep treptat să renunțe la etichete, să înțeleagă că în Cabala nu este vorba despre misticism, magie, amulete, leacuri vrăjitorești sau binecuvântări pentru o viață bună în lumea aceasta.
Golul și distanțarea resimțite de generația noastră față de viața materială, precum și aspirația către ceva nou, care să ne aducă satisfacții, ne-au adus la punctul în care suntem în sfârșit, capabili să înțelegem valorile Cabalei. Aici descoperim metoda care îl înalță pe om la un alt nivel al existenței – nivelul Forței Superioare. Toate acestea dovedesc faptul că sufletele noastre s-au maturizat, s-au deșteptat și au ajuns la un nou nivel de dezvoltare, care ne permite, sau mai precis, ne obligă să revelăm Înțelepciunea Cabala în întreaga lume.
Dacă examinăm chestiunea din perspectiva programului de dezvoltare a Naturii, faptul că timpul alocat corecției se apropie de final, presupune și că egoismul uman a atins faza sa finală. Umanitatea a ajuns la o criză existențială generală, la un blocaj. Din această stare, devine clară necesitatea apariției unei metode de corectare a egoismului, mulți oameni dorind să studieze ceea ce în trecut era studiat de numai atât de puțini.
Din acest motiv, astăzi metoda de corecție este expusă în totalitate. Baal HaSulam a interpretat Cartea Zohar și scrierile lui ARI astfel încât fiecare dintre noi să se poată conecta la ele. De aceea el a spus, „Mă bucur că m-am născut într-o asemenea generație în care este permisă diseminarea înțelepciunii adevărului. Dacă întrebați, „De unde știi că este permisă?” am să răspund că mie mi s-a dat permisiunea de a o dezvălui.”19 Și mai mult, „Faptul că eu am fost răsplătit cu metoda de dezvăluire a înțelepciunii se datorează generației mele.”20
Generația noastră stă în pragul izbăvirii, trebuie doar să știm cum să împrăștiem în mase înțelepciunea celui ascuns. …Iar diseminarea înțelepciunii în mase se cheamă „Șofar” (un corn special). La fel ca Șofarul, al cărui sunet parcurge distanțe mari, ecoul înțelepciunii se împrăștie peste lume.
Baal HaSulam, „Șofarul lui Mesia”
Este important să reținem faptul că națiunea evreiască nu s-a format pe baze rasiale sau naționale. Evreii de astăzi sunt reîncarnări ale acelorași suflete care s-au adunat în jurul lui Avraam în Babilon, pentru a pune în practică ideea spirituală „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți,” care conduce la descoperirea Creatorului.
Cabaliştii explică faptul că, la început, metoda de corecție a fost oferită fiecărei națiuni, deoarece „Scopul Creației stă pe umerii întregii rase umane, negri, albi sau galbeni, fără nici o deosebire esențială” (Baal HaSulam, „Arvut” (Garanția reciprocă), punctul 23). Atunci însă, nici o națiune nu a dorit să o preia, deoarece umanitatea nu simțea nevoia pentru aceasta. De aceea ea a fost dată poporului lui Israel, „prin care scânteile de puritate vor străluci peste toată rasa umană din întreaga lume… într-atât încât cu toții vor putea înțelege plăcerea și liniștea care se găsesc în … iubirea pentru ceilalți” („Arvut” – Garanția reciprocă, punctul 24).
Evreii trebuie să înceapă să folosească din nou Înțelepciunea Cabala pentru a trece de la ura nefondată la iubirea frățească, pentru a se întoarce la rădăcinile lor spirituale și la a aduce lumii lumina – să devină „o lumină pentru națiuni.”
Prin aceasta, cele două facțiuni care s-au despărțit în Babilon – poporul lui Israel și restul umanității – se vor reuni iar Gândul Creației va fi împlinit: toate creaturile se vor uni cu forța supremă, cu puterea dăruirii și a iubirii.
_______________________________________________________
Se apropie timpul când toată lumea va ști și va recunoaște faptul că salvarea Israelului și salvarea întregii omeniri depind doar de apariția înțelepciunii despre Lumina ascunsă a internalității secretelor Torei exprImată într-un limbaj clar.
Rav Raiah Kook, Scrisori 1, punctul 92
==================================
Studiul Zohar-ului și al Cabalei îi conectează pe toți oamenii de pe glob, indiferent de rasă, sex, naționalitate sau religie. Această înțelepciune construiește punți peste mentalități, caractere, vârste sau diferențe socio-economice. În fiecare an, zeci de mii de oameni din toată lumea, se adună în diverse locuri în congrese de studiu cabaliste. Aproape toate țările din lume au grupuri de studiu și trimit reprezentanți. La aceste congrese, fiecare participant se unește în dragoste frățească cu ceilalți, pentru a-L descoperi pe Creator, dovedind în fapt adevărul cuvintelor profeților și cabaliştilor din toate generațiile.
_______________________________________________________
Când copiii lui Israel (cei care aspiră Yașar El – direct la Dumnezeu) sunt întregiți prin însușirea completă a înțelepciunii, fântâni de inteligență și cunoaștere vor curge…și vor uda toate națiunile lumii.
Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Panim Meirot uMaşbirot,” punctul 4
========================================================
_______________
(*) „Torah înseamnă lumina care este îmbrăcată în Tora. Adică ceea ce au spus înțelepții noștri: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora ca mirodenie ”, se referă la lumina din ea, „deoarece lumina din Tora îl reformează” (Baal HaSulam, Shamati (Am auzit), articolul nr. 6). „Tora este singura mirodenie care anulează și supune înclinația malefică” (Baal HaSulam, „Învățătura Cabalei și esența ei). „Tora este o lumină simplă care se extinde din Esența Lui, a cărei sublimitate este nesfârșită” (Baal HaSulam, „Introducere la Din gura Înţeleptului”). „Cuvântul „Tora” provine de la cuvântul Hora’a «instrucțiune»” (Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 11).
(**) Un oraş în Galilea de sus, Israel, cunoscut pentru cavaliştii care au trăit acolo în vremea lui ARI.
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link