înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
În lumea noastră, ziua și noaptea se schimbă între ele ca rezultat al mişcării de rotație a pământului. În spiritualitate, lucrurile decurg cu totul altfel: eu însumi transform noaptea în zi, deoarece citind Zohar-ul și muncind în grup, inversez direcția de operare a dorinței mele de a primi, dinspre interior în afară. Cu alte cuvinte, întunericul și lumina depind de modul de operare a dorinței.
Să explicăm afirmația de mai sus: dorința de a primi poate opera în două moduri – pentru a primi sau pentru a da (sau a dărui). Când dorința operează în scopul de a primi, ea nu poate păstra nimic. Plăcerea nu poate pătrunde în dorință, poate doar atinge dorința, iar noi simțim ca și cum ne-am bucura de ea, dar aceasta este doar o iluzie. În fapt, senzația de plăcere dispare imediat după ce o primim. Acest lucru este datorat faptului că dorința de a primi și plăcerea sunt opuse – dorința este ca un minus și plăcerea, ca un plus – anulându-se reciproc.
Nu putem niciodată să reținem plăcerea în interiorul nostru. De exemplu, dacă am cumpărat ceva după care am alergat mult timp, ceva cu adevărat special, după doar o săptămână satisfacția dispare. Există plăceri, cum ar fi plăcerea sexului, care dispar imediat, chiar în momentul în care le obținem, din cauză că dorința și plăcerea sunt în opoziție. Iată cum descrie Baal HaSulam această goană inutilă după plăceri:
Lumea aceasta este creată pe baza unei nevoi și a unei lipse a abundenței, iar pentru a dobândi posesiuni trebuie să ne mișcăm. …De aceea alegem chinul mișcării pentru a ajunge să deținem posesiuni. Totuși, din cauză că toate posesiunile oamenilor sunt în folosul exclusiv al acestora și „cel care are o sută vrea două sute,” la sfârșitul vieții omul moare având mai puțin decât „jumătate din dorința sa în mână.” La urma urmei, suferă cu toții din două motive: din cauza mișcării tot mai accelerate și din cauza suferinței datorate lipsei de posesiuni, a jumătății care le lipsește.
Baal HaSulam, Talmud eser Sfirot
(Studiul celor Zece Sefirot), Part 1, “Reflecţii Interioare” Capitolul 4
Acest întuneric resimțit în dorința de a primi, poate fi transformat în lumină doar dacă schimbăm modul de operare al dorinței astfel încât ea să primească „pentru a dărui.” Cu alte cuvinte, dacă vom folosi dorința de a primi pentru a dărui altora și a ne bucura de actul de dăruire, noi vom fi neîngrădiți în acțiunile noastre, căci omul poate să dăruiască la infinit.
Dacă vom simți plăcerea de a-i iubi pe ceilalți, de a ne dărui lor, la fel mult ca și Creatorul, atunci vom deveni similari cu El și vom percepe viața ca fiind eternă și unitară. Ce trebuie să facem în acest scop? Trebuie să ne însușim iubirea pentru ceilalți și să găsim abundența pe care le-o putem dărui.
Iubirea pentru alții se poate obține de la Creator, prin lumina care reformează. De îndată ce iubirea pentru ceilalți este creată în noi, devenind astfel similari cu Creatorul, își face apariția și abundența de la Creator. Acționând din iubire față de celelalte creaturi, punem în practică Gândul Creației și devenim „partenerii” Creatorului. Acesta este procesul de corecție a modului de operare al dorinței de a primi.
O acțiune corectată a dorinței de a primi, urmează formula: „Israel, Creatorul și Tora sunt Unul.” Israel este dorința din mine de a ajunge direct la Creator, Yașar El (direct la Domnul), adică de a deveni similar cu Creatorul. Creatorul este scopul către care năzuiesc, iar Tora este ansamblul mecanismului corectat, legăturile de iubire care leagă împreună toate sufletele.
Pentru a ilustra cele de mai sus, să ne gândim la corpul omenesc. Diferitele părți din om lucrează la unison și în garanție reciprocă. Fiecare parte le ajută pe celelalte, între ele existând legături în unitate. Sufletele noastre ar trebui să funcționeze în mod similar – să se unească într-o legătură de iubire și dăruire. Aceasta este Tora. Tora conține cele 613 conexiuni corecte dintre fiecare suflet și toate celelalte suflete.
Dacă legătura dintre suflete este una bazată pe ură și nu pe iubire, nu există nici Tora, ea fiind ascunsă. Sufletele care nu simt legăturile de iubire dintre ele sunt în exil față de Tora și de Creator, adică sunt detașate de conexiunea corectă (de Tora) și de lumina care umple conexiunea corectă (Creatorul). Această situație este comparabilă cu diferența dintre un corp sănătos și unul ale cărui sisteme sunt disfuncționale.
Corecțiile pe care le îndeplinim asupra dorinței noastre – pentru a-i schimba forma viciată într-una corectată – sunt numite Mițvot (porunci, comandamente). Rabaş spunea, „acțiunea pe care o îndeplinește omul în scopul de a dărui se numește Mițva.”(*) De aceea se spune că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea cea mare a Torei, căci ea conține sistemul complet al relațiilor dintre suflete.” (**)
_______________
(*) „Atunci când ai intenţia de a dărui, asta se cheamă o Miţva (poruncă) – Rabaş, Scrierile lui Rabaş, „Referitor la recompensa primită”
(**) Pentru mai multe referitor la acest subiect vezi Scrisoarea nr.17 şi „Introducere la Cartea «Din gura unui Înţelept»” ale lui Baal HaSulam
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link