înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
Aflați că, mai înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, lumina superioară simplă umplea întreaga existență. Și nu exista nici un fel de lipsă, cum ar fi aerul gol sau o adâncitură, ci totul era umplut cu acea lumină simplă, fără limite.
… Și când în urma voinței Sale simple, a apărut dorința de a crea lumile și de a emana emanațiile, de a scoate la lumină perfecțiunea faptelor Sale, a numelor Sale, a apelativelor Sale, care a constituit cauza creării lumilor, atunci Ein Sof s-a restricționat în punctul său din mijloc, exact în centru, și … s-a format un spațiu în care pot locui Emanațiile, Creațiile, Formațiile și Acțiunile.
Ari, Pomul vieții
În acest capitol vom studia structura realității și a lumilor superioare. Aceste informații ne vor permite să înțelegem mai bine viața și ne vor ajuta să înțelegem ce se află în spatele cuvintelor din Cartea Zohar. Existăm într-o realitate care Îl include pe Creator, creaturile, precum și sistemul prin care Creatorul se conectează cu creaturile. Prin acest sistem, Creatorul ne conduce spre scopul Creației – de a ne face bine, adică de a ne permite să fim ca El.
Întocmai ca un părinte iubitor, Creatorul dorește să ne împărtășească tot ceea ce are. Dar, El trebuie să ne lase să evoluăm independent: de aceea își activează influența asupra noastră din două părți, cu milă și cu judecată. Deși ambele își au originea în El, nouă ni se pare că sunt forțe contradictorii, fiindcă le percepem după efectele lor ca bine sau rău, milă sau judecată, lumină sau întuneric.
În fiecare eveniment din viața noastră trebuie să ne reamintim El ne dorește binele, chiar și în cele mai grele situații. Dacă ne amintim să conectăm totul cu El, că El este binevoitor, atunci înseamnă că reconectăm cele două linii – mila și judecata – la aceeași sursă. Și deoarece noi suntem cei care le conectăm, în inimile și rațiunea noastră, tot noi suntem cei care dobândim Dvekut (contopirea) cu Creatorul, devenind ca El.
Atunci când încercăm însă, să realizăm acest lucru, descoperim că este extrem de dificil să conectăm atât lucrurile bune cât și pe cele rele de Creator, să înțelegem că totul vine de la El doar într-un scop bun. Descoperim că trebuie să cerem de la El tăria de fi capabili să legăm totul de El.
Studiul Înțelepciunii Cabala într-un grup este mijlocul prin care avansăm și păstrăm direcția în acest proces. În timpul studiului și al muncii în grup, egoismul nostru crește, devenind tot mai intens, mai meschin și mai crud. Egoismul încearcă să ne facă să credem că mai există și altcineva în afară de El și că El nu este întotdeauna binevoitor. Drept rezultat, suntem obligați să ne întoarcem mereu și mereu, spre Creator, pentru a-I cere forța necesară învingerii egoismului.
Îl învingem iar el crește. Îl învingem din nou și el se intensifică. Etapă după etapă ne ridicăm până când reușim să scoatem la iveală și să corectăm tot egoismul ascuns în noi. În acel moment realizăm unirea completă cu Creatorul, Dvekut. Devenim ca El, adică suntem infiniți, putând percepe realitatea fără granițe, între viață și moarte, înțelegem și simțim totul, fiind plini de lumină.
Creatorul a creat un sistem de comunicare între El și noi, pentru a ne permite să trecem prin tot acest proces. Astfel, El ne conduce de Sus și tot prin acest sistem, noi putem cere, de jos, ajutor de la Creator.
Sistemul este împărțit în mai multe părți:
- Capătul de sus este lumea Ein Sof (Infinită), unde puterea Creatorului se manifestă deschis.
- Dedesubt este lumea Adam Kadmon (Omul primordial), unde Creatorul își împarte dăruirea în cinci tipuri, care corespund cu nivelul egoismului nostru.
- Sub Adam Kadmon este lumea Ațilut (a emanațiilor), care este un sistem de ghidare și guvernare care se divide în cinci părți: Keter (Coroana), Hohma (Înțelepciunea), Bina (Înțelegerea), Zeir Anpin (Fața mică) și Malhut (Împărăția). Ele mai sunt numite și Atik (Cel din vechime), Arich Anpin (Fața lungă), Aba și Ima (Tatăl și mama), Dechar (Masculin) și Nukva (Feminin).
- Cartea Zohar se referă la Atik și la Arich Anpin ca la „capul ascuns” sau Ațilut.
- Aba și Ima sunt cei de la care ne vin toate luminile.
- Aceste lumini traversează Zeir Anpin și ajung la Nukva, sau Malhut de Ațilut, care este numită „Divinitate”, căci lumina care le este destinată sufletelor vine în întregime de la ea, de la Divinitate. Malhut mai este numită și „Adunarea lui Israel” pentru că ea adună în interiorul său toate sufletele care doresc să ajungă Yașar El (direct la Domnul), adică să se înalțe la lumea Ein Sof.
- Sub lumea Ațilut sunt lumile Bria, Yețira și Asia (BYA), acolo unde există și sufletele noastre.
- În final, există lumea noastră.
În limbajul Zohar-ului, Malhut mai este numită și „țară” iar Bina (Ima), „ceruri”. Zeir Anpin și Malhut au diverse nume în Zohar: Șochen (locuitor, gen masculin) și Șechina (Divinitate, gen feminin), Creator și Adunarea lui Israel, mire și mireasă, masculin și feminin.
Acestea sunt doar câteva exemple, pentru că fiecare dintre aceste elemente ale realității au mult mai multe nume în Zohar, luate din limbajul interpretărilor (Midraș). Pentru a ne ajuta să ne conectăm la miezul chestiunii, Baal HaSulam a atașat câte un termen cabalist la fiecare dintre aceste nume.
_______________________________________________
Toate lumile, de Sus şi de jos şi tot ce se găseşte în ele, au fost create exclusiv pentru om.
Baal HaSulam, “Introducere la Prefaţă la Înţelepciunea Cabala”
================================
Toate aceste lumi nu există într-un loc fizic, fiind calități lipsite de loc, volum sau greutate. O persoană care trăiește încă în cadrul dorințelor sale egoiste înnăscute este considerată ca aparținând acestei lumi, datorită calităților sale. Dacă însă, punctul din inima sa se trezește, atunci omul începe să crească în spiritualitate, să aspire la o dimensiune mai înaltă, și se consideră că el trăiește în lumile BYA, prin calitățile sale.
El lucrează asupra sinelui într-un grup care studiază Înțelepciunea Cabala și începe să atragă lumina care reformează, de la nivelul Ein Sof, prin toate lumile. Această lumină creează o dorință de a ajunge la Malhut de Ațilut împreună cu grupul. Atunci când este inclus în Malhut de Ațilut, omul dezvoltă dorința de a-L simți pe Creator, de a-I dărui înapoi, în schimbul darului primit.
Această dorință generală a sufletelor se ridică de la Malhut la Zeir Anpin de Ațilut. Zeir Anpin o ridică la Aba și Ima de Ațilut, și de acolo se ridică până la Ein Sof. Apoi lumina curge în jos, de la Ein Sof, prin tot acest sistem, până la Aba și Ima, apoi la Zeir Anpin și de acolo la Malhut, de unde sufletele își primesc partea lor.
Când sufletele primesc umplerea, ele cresc și se unesc cu Zeir Anpin. Acest proces este numit „unificarea Divinității cu Creatorul” sau „unificarea sufletelor cu Creatorul.” Este necesar un număr mare de astfel de operații mai înainte ca toate dorințele din suflete să se realizeze. Atunci când toate dorințele vor fi corectate și vor avea ca scop să dăruiască Creatorului așa cum El le dăruiește lor, va veni și sfârșitul corecției.
Care este cauza acestui proces? Creatorul are dorința inerentă de a dărui. De aceea nu este necesar să-I cerem să ne dea abundență sau plăcere, așa cum facem noi de obicei. Creatorul are ce să ne dea, dar și dorința infinită de a face acest lucru. El dorește însă, să nu fim doar simpli primitori, inferiori Lui, ci să fim ca El – mari, independenți, darnici – similari cu El.
Suntem obișnuiți să cerem să ni se împlinească dorințele, când de fapt ar trebui să cerem corectarea. Abia după corectare vom deveni și noi dăruitori și vom percepe imediat abundența de la Creator, care ne va umple. Cu alte cuvinte, problema noastră este aceea că nu știm ce anume să cerem de la Creator. Trăim într-un ocean de bogăție, bunătate și plăcere, dar ne lipsește receptaculul cu ajutorul căruia să-l simțim. Acel Kli este calitatea de iubire și dăruire și reprezintă ceea ce ar trebui să cerem de la Creator. Cu cât vom deține mai mult din această calitate, cu atât vom percepe mai bine abundența care ne umple.
Dinspre partea Creatorului ni se impune o singură limitare în calea primirii abundenței – trebuie să fim ca El, căci dorește ca noi să ne delectăm tot atât de mult ca și El. Ce înseamnă asta? Să presupunem că am venit în vizită la o personalitate respectabilă. Gazda mă servește cu tot felul de delicatese, mă invită să joc golf cu el, să ascult muzică clasică… dar, vai, eu sunt un om total necultivat. Nu mă interesează nici un pic toate aceste delicatese. Nu le-am încercat până acum și nici nu simt vreo dorință pentru ele. Mă uit la gazdă cu mirare și-i spun, „Ce vrei de la mine? Nu am venit aici ca să mă bucur de ceea ce-ți face ție plăcere. Am venit ca să mă bucur de ceea ce îmi place mie!”
Iar gazda răspunde, „Prietene, vreau să-ți dăruiesc plăceri care sunt mai presus de imaginația ta. Fă puțin efort, obișnuiește-te cu ele și îți garantez că vei ajunge să vezi frumusețea din ele. Îți vei da seama că ele îți vor da mai multă plăcere decât tot ceea ce simți acum.”
Ce ar trebui să fac? Pot să mă supun gazdei și să încerc să mă deprind cu aceste noi plăceri, chiar dacă nu simt dorință pentru ele. Atunci voi începe treptat să simt plăcerea atât de specială aflată în ele, gustul adevărat al raiului. Sau îi pot spune gazdei, „Știi ceva? Este prea greu pentru mine să mă obișnuiesc cu toate aceste lucruri noi. Nu o pot face, așa că să o lăsăm baltă. Vreau să mă întorc la viața mea obișnuită.”
„Foarte bine, întoarce-te!” îmi va răspunde gazda.
Dar, când mă întorc la viața mea de dinainte, descopăr că nu este chiar atât de roză pe cât îmi imaginam. Îmi amintesc atunci cuvintele gazdei despre plăcerile acelea deosebite, cele superioare și în final mă întorc la el.
Poate că mă voi întoarce iar la viața mea cea veche și apoi iarăși la el, și tot așa de mai multe ori. Dar, în final, voi înțelege că nu am de ales și trebuie să mă întorc la gazdă, să îmi schimb gustul după al lui, pentru că acum știu deja că în aceste plăceri voi simți gustul vieții.
__________________________________________________
Într-adevăr, dacă ne dorim din inimă să răspundem la faimoasa întrebare, sunt sigur că toate celelalte dubii și întrebări vor dispărea fără urmă, căci această întrebare este una în întreaga omenire și anume: „Care este sensul vieții mele?”
Cu alte cuvinte, cine este acela care se bucură de fapt de anii aceștia, atât de puțini, ai existenței noastre, de nenumăratele chinuri și suferințe pe care le îndurăm pentru a-i parcurge în întregime? Sau, mai precis, cui îi fac eu astfel plăcere?
Este adevărat că istoricii au obosit să mai cerceteze această chestiune, în special cei din generația noastră. Nimeni nu mai vrea nici măcar să aducă în discuție acest subiect.
Și totuși, întrebarea stă în picioare la fel de vehementă ca întotdeauna. Uneori vine peste noi neinvitată, ne ciocănește frunțile și ne umilește zdrobindu-ne de pământ, până când ne găsim scăparea în povestea lipsită de rațiune a vieții noastre de zi cu zi, alături de care continuăm să curgem.
Pentru a răspunde la această ghicitoare atât de importantă, a fost scris versetul „Gustă și vezi că Domnul este bun.”
Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sfirot”
============================================
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link