înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
Toți cei care greșesc, greșesc din vina lor
Talmudul babilonian, Kiduşin 70b
Nu este o întâmplare faptul că am fost creați în așa fel încât să percepem realitatea ca fiind divizată în două părți – eu și tot ceea ce se află în afara mea. Dacă percepția noastră ar fi exclusiv internă, nu am putea să ne ridicăm peste egoismul nostru, la calitatea de iubire și dăruire, ci am fi legați de mâini și de picioare, „alergând în cerc să ne prindem coada.”
Iată un exemplu care ne poate clarifica acest aspect. Fiecare dintre noi avem anumite tendințe egoiste, cum ar fi dorința de a domina sau mândria. Atunci când ne analizăm singuri, nu le putem observa. Dar, când îi vedem pe ceilalți acționând sub impulsul dorinței de a domina sau de a se lăuda, ne simțim extrem de deranjați.
Ura și repulsia față de ceilalți ne-a fost inoculată de la început tocmai pentru a ne permite să alegem fără greș atitudinea față de aceste tendințe într-o manieră critică și înțeleaptă. Egoismul nostru, ca un judecător strict și perspicace, ne ajută să examinăm răul care ne apare în fața ochilor în ceilalți, să-l judecăm cu meticulozitate, în profunzime și în detaliu.
Percepția noastră externă inițială ne deschide ochii și ne permite să detectăm lucrurile rele aflate în afara noastră. Ulterior, înțelegem că, în realitate, totul se găsește în noi. S-a spus că, „Toți cei care greșesc, greșesc din vina lor.” Suntem însă obligați să descoperim singuri că nu el este „arogant” și nici ea „snoabă”, ci noi îi percepem așa din cauza dorințelor noastre stricate.
______________________________________________
Obiectivul dorit al Creatorului pentru creația pe care El a creat-o este să le dăruiască creaturilor Sale, astfel încât să cunoască veridicitatea și măreția Lui și să primească toată încântarea și plăcerea pe care le-a pregătit-o.
Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Art.39
===========================================
Așa cum am afirmat mai sus, dorința este cea care ne modelează percepția asupra realității. Vom încerca acum să înțelegem din ce părți se compune dorința, de ce am fost creați astfel și cum putem să ne schimbăm în bine realitatea.
În același timp vom descoperi de ce apar în noi asemenea emoții, ca ura și dragostea față de ceilalți, ce anume ne face să ne bucurăm de suferința altuia și de ce suntem invidioși atunci când vecinul își cumpără o mașină nouă.
Întrebare: dacă scopul Creatorului este de a ne face plăcere, de ce ni se pare că situația noastră se înrăutățește? Cartea Zohar explică faptul că, în realitate, existăm într-un sistem perfect, creat de Creator. Creația este alcătuită dintr-un singur lucru și anume din dorința de a primi, tot acest sistem perfect fiind de fapt o dorință atotcuprinzătoare. Această dorință mai este numită și „sufletul general” sau „sufletul lui Adam haRişon.” Creatorul a spart acest suflet general în mai multe bucăți, astfel că, în fiecare dintre noi, există o părticică din acest suflet.
Înainte de spargere, ne simțeam ca niște organe ale unui singur corp. Totul era perfect și fără limite, de aceea sistemul se numea atunci „lumea Ein Sof (infinită).” În lumea Ein Sof, toate părțile sistemului sunt conectate cu iubire și pline de lumină. Asupra acestui sistem însă, Creatorul a plasat 125 de filtre care ascund lumile astfel încât nu mai există nici un fel de lumină aici.
Este ca o pictură foarte frumoasă acoperită cu straturi, după straturi, de nylon, până când pictura originală devine de nerecunoscut.
Noi ne găsim pe stratul exterior și nu percepem straturile de dedesubt, de aceea conexiunea dintre noi este complet distorsionată. În loc să simțim dragostea care ne conectează în lumea Ein Sof, avem parte aici de ură și repulsie între noi. Nu percepem conexiunea atotcuprinzătoare dintre noi; în loc de ea, avem parte de separație și detașare.
Creatorul dorește ca noi să ne întoarcem singuri la starea bună și luminoasă, la lumea Ein Sof. Acesta este programul evoluției creației și el se împarte în trei etape:
- Etapa unu: starea inițială (lumea Ein Sof);
- Etapa doi: starea spartă (lumea aceasta);
- Etapa trei: starea perfectă, cea pe care trebuie să o creăm noi înșine (întorcându-ne la lumea Ein Sof).
Acest program seamănă cu modul nostru de a ne comporta cu copiii. Luăm o Imagine, o decupăm în bucăți și apoi îi îndemnăm pe ei să o reconstituie. Procesul de alăturare a pieselor îl dezvoltă pe copil.
Rezultatul acestei spargeri este acela că dorința (numită și Kli, adică vas în ebraică) a fiecărei persoane a fost divizată în două părți: Kelim (pluralul de la Kli, vase) interne, numite și „rădăcină,” „suflet” și „corp” și Kelim externe, numite „îmbrăcăminte” și „palat.” Eu percep vasele interne ca fiind „eu,” drept urmare mă îngrijesc de ele, iar pe cele externe, ca străine, ca și cum nu mi-ar aparține. Kelim interne și cele externe se găsesc în opoziție unele cu celelalte, în așa fel încât, cu cât îmi iubesc mai mult Kelim interne, cu atât îmi urăsc mai mult Kelim externe.
Între aceste două tipuri de Kelim există o limită – limita spargerii. Este un fel de partiție care mă determină să privesc exteriorul cu un singur scop, „Ce pot primi de acolo pentru a prospera? Ce anume îmi dă el?” Sunt silit să mă relaționez la ceilalți în mod egoist, din dorința de a-i exploata.
Întotdeauna îmi evaluez situația analizând diferența dintre mine și restul lumii. De aceea, oricât de surprinzător și ciudat ar putea părea, cu cât situația lumii este mai rea, cu atât mă simt eu mai bine – cu condiția ca siguranța mea personală să nu fie pusă în pericol.
Nu pot tolera umplerea Kelim externe. Nu pot rămâne indiferent față de un alt om și nici nu mă pot preface că nu-mi pasă de el. Când altă persoană are succes, sunt profund rănit, de-a dreptul distrus. În permanență fac comparații.
Dacă, de exemplu, câștig 100.000 $ pe an, iar cei din jurul meu câștigă 50.000 $, sunt foarte satisfăcut. Dar, dacă cineva câștigă 200.000 $ pe an, simt o mare dezamăgire. Nu pot scăpa de acest gând și nici nu mă pot mulțumi cu ceea ce am, pentru că, pentru mine, este foarte important ca toți ceilalți să câștige mai puțin decât mine.
Nu putem nici să ignorăm aceste Kelim externe, pentru că le simțim ca și cum ne-ar aparține. dacă între noi nu ar exista nici o conexiune, atunci ar fi o altă poveste. Spargerea, însă, a creat o conexiune negativă între noi, astfel încât, chiar dacă nu ne facem rău unul altuia, forța spargerii ne face de facto, dușmani.
_________________________________________
Caracteristica tuturor oamenilor din lume este aceea că, fiecare dintre noi, suntem gata să abuzăm și să-i exploatăm pe toți oamenii în beneficiul propriu, prin orice mijloc posibil, fără să luăm în considerație faptul că ne construim bunăstarea pe ruina aproapelui.
Baal HaSulam, „Pacea în lume”
=========================
Înțelegerea corectă a tuturor acestor chestiuni este extrem de importantă, pentru că ea stă la baza schimbării, fiind o adevărată pârghie în dezvoltare. Să examinăm așadar un alt exemplu care, tocmai pentru că reprezintă o situație extremă, ne va ajuta să înțelegem mai bine această chestiune.
Toți răufăcătorii din istorie au acționat dintr-un instinct intern de a-și mări diferența dintre propriile lor Kelim interne și externe. Naziștii din Germania, de exemplu, nu s-au putut mulțumi cu fructificarea imensului potențial uman al poporului german pentru a crea o țară prosperă, pentru că în ei a apărut un imbold de a le fi superiori altora, de a-i guverna și distruge pe ceilalți. Doar astfel ei se puteau simți cu adevărat importanți.
Egoismul uman simte că prin uciderea altor oameni, prin exploatarea și dominarea lor, poate să obțină plăcere. Acesta este rezultatul spargerii – omul își face rău singur, propriilor sale Kelim, fără să realizeze acest lucru. Când vom descoperi faptul că răul pe care am încercat să-l facem altora s-a răsfrânt asupra noastră, vom simți o mare dezamăgire și multă suferință. Și totuși, exact acestea, dezamăgirea și suferința, ne vor ajuta să ne îndeplinim corectarea.
Nu suntem obișnuiți să discutăm aceste chestiuni, având tendința de a le ascunde, deși există un domeniu în care lucrurile sunt evidente și anume în politică. Am găsit chiar și un nume respectabil pentru această lume a minciunilor – diplomație. Fiecare parte încearcă să o domine pe cealaltă, dar, din cauză că nu are de ales, semnează un tratat de alianță cu partea cealaltă.
În societatea umană au fost construite multe sisteme care să ne permită să trăim având o fricțiune minimă între Kelim interne și cele externe. Înțelegem că, în caz contrar, am avea de suferit. Am creat sistemele de protecție socială, de ajutor social și de caritate pentru că suntem cu toții îngroziți la gândul că mâine vom avea nevoie și noi de toate acestea. De aceea am pregătit leacul înainte de boală.
Ura dintre Kelim interne și externe este un fenomen care nu există în regnul animal, Când leul mănâncă o zebră, el nu o urăște și nici zebra nu-l urăște pe leu. Leul consideră zebra ca fiind hrana lui iar zebra se străduiește să nu fie mâncată. Dar între ei nu există ură. Natura îi guvernează pe amândoi în mod perfect.
Dacă între noi nu ar exista legături, atunci nu am putea descoperi motivul pentru care există răul în viața noastră. Tocmai pentru că descoperim că legăturile dintre noi sunt rele, noi le putem transforma în unele bune.
Haideți să examinăm starea actuală a umanității. În trecut abia dacă existau legături între țări. Fiecare țară era conectată doar cu câteva alte țări. Ne găseam la distanțe mari unii față de ceilalți, nu existau prea multe legături între noi iar răul nu era evident. Lumea, însă, a devenit tot mai globalizată, toți suntem conectați și ne infuențăm reciproc. Dintr-o dată nu mai ai unde să fugi. Nu dispunem de o planetă suplimentară, așa că ura iese la suprafață în noi. Și exact aceeași ură ne va obliga să ne corectăm relațiile dintre noi.
____________________________________________
Chiar dacă vedem toate lucrurile ca aflându-se în fața noastră, orice om rezonabil știe cu siguranță că tot ce vedem își are originea în propriul nostru creier.
Baal HaSulam, „Prefață la Cartea Zohar”
================================
Acum, că am clarificat care sunt relațiile noastre cu ceilalți, putem să mergem mai departe. Așa cum am spus mai înainte, forța care împarte imaginea noastră despre realitate în două părți – una internă și una externă – este forța spargerii. După spargere, o parte din dorințele noastre (Kelim externe, „îmbrăcămintea” și „palatul”) nu au mai fost percepute ca aparținându-ne. Este o situație asemănătoare cu aceea în care unei persoane i-a fost anesteziat un picior și, în timp ce piciorul îi este amputat, aceasta râde și vorbește ca și cum nu i s-ar întâmpla nimic, pentru că, în fapt, nu simte nimic.
În aceste părți ale dorinței, „îmbrăcăminte” și „sală,” simțim de fapt tot ceea ce ne este străin, adică lumea exterioară. În jurul nostru se găsesc oameni, au loc diverse activități, se desfășoară întreaga lume, deși în realitate, toate acestea sunt părți ale dorinței noastre.
Trăim ca într-un film de lung metraj în care dorințele noastre ne sunt proiectate în fața ochilor și ceea ce determină imaginea pe care o vedem la un moment dat sunt Reşimot (amintirile). Așa cum am menționat în capitolul 2, Reşimot sunt bucăți de informație care definesc planul nostru personal de dezvoltare.
Să trecem în revistă cele afirmate mai sus, pentru a face puțină ordine în toate aceste informații. Realitatea constă din trei elemente: lumina, puterea iubirii și a dăruirii (Creatorul); dorința de a primi (creatura) și Reşimot (planul de dezvoltare a creaturii). Mai întâi, Creatorul a creat creatura, adică dorința de a primi plăcere. Apoi Creatorul a spart dorința într-o parte internă (rădăcină, suflet, corp) și una externă (îmbrăcăminte, palat) și a creat în ea o senzație egoistă numită „eu versus restul lumii.”
În interiorul dorinței se găsește planul ei de dezvoltare, care constă din Reşimot. Fiecare astfel de Reşimo (singularul de la Reşimot) constituie o anumită stare pe care trebuie să o simtă creatura, până când își corectează spargerea – își egalizează calitățile cu acelea ale Creatorului și pune în practică planul Creației.
Dacă ne întoarcem la film, ceea ce văd acum este o punere în practică a unei Reşimo pe care o simt în cele cinci părți ale dorinței mele și doar atât.
În fiecare clipă, în dorința mea se trezesc noi Reşimot inducând noi impresii în interiorul meu, care imediat, mă fac să percep o lume diferită. Toată viața mea și toată realitatea este alcătuită din astfel de Reşimot care trec prin mine și sunt transpuse în practică. Lumina mă afectează, îmi influențează dorința care este traversată de un lanț de Reşimot, ce se succed precum cadrele dintr-un film de celuloid.
Simt că asta este viața pe care o trăiesc, dar este adevărat că eu o trăiesc? Dacă mă uit câțiva ani înapoi, pot crede că eram tot eu? Mi se pare că prin mine trece un adevărat film artistic. Mulți oameni se simt la fel – ca și cum viața trece prin ei ca prin vis, că nu ei sunt cei care înfăptuiesc și simt, ci un personaj proiectat dintr-un film proiectat pe un ecran în care ei dețin un rol oarecare.
Cartea Zohar ne arată că nu există nimic în afară de Reşimot, lumină și dorință. Fiecare Reşimo care trece divide în două dorința – internă și externă. Ne simțim pe noi și încă ceva, care pare a se afla în afara noastră – copaci, soare, lună, oameni. Avem copii, mergem la serviciu, cu alte cuvinte existăm noi plus încă ceva. De ce?
Faptul că simțim realitatea ca și cum ar fi împărțită în două ne permite să recunoaștem că, în afară de noi, mai există încă o forță – lumina, Creatorul – care ne silește să o căutăm.
__________________________________________
Toate lumile, de sus și de jos, sunt incluse în om.
Baal HaSulam, „Introducere la Prefață la Înțelepciunea Cabala”
==============================================
Cartea Zohar este ascunsă, în sensul că oamenii nu știu cum să o citească și să o înțeleagă, pentru că sensul ei se găsește în percepția realității. Ea ne pretinde să înțelegem faptul că realitatea pe care o percepem se petrece în interiorul nostru și nu în afară.
Chiar și lumea superioară, către care ne conduce Zohar-ul, va fi percepută tot în noi. Nu are rost să căutăm lumea superioară dincolo de orizont. Este nevoie, mai degrabă, să ne schimbăm calitățile noastre interne.
Cartea Zohar vorbește despre o realitate care există „mai presus” de ceea ce simțim acum, „peste” timp, spațiu și mișcare. Această realitate externă pe care o descrie și care pare a fi în afara noastră, nu poate fi găsită nicăieri în afară: ea se află în interiorul nostru. Toate fenomenele, senzațiile trecutului, prezentului și viitorului sunt înfățișate în ea. Istoria este doar un proces pe care ni-l imaginăm că ar fi avut loc în trecut, când de fapt nu există timp, nici mișcare iar toate locurile sunt imaginare. Există un singur loc în care au loc toate evenimentele – în dorință.
Desfășurarea naturală a lucrurilor, diversele părți ale dorinței noastre (interne și externe, eu și ceilalți) intră în contradicție unele cu celelalte. Cartea Zohar ne ajută să ne corectăm conexiunea dintre ele, să le alăturăm până când devin un tot și nu mai putem distinge nici o diferență între ele. Către această percepție a realității aspirăm de fapt.
În acest mod descoperim și lumea superioară, numită și „lumea care va veni.” Nu este ca și când ne-am pregăti în lumea aceasta și astfel am ajunge într-un alt loc. Ci, cu cât arătăm mai multă dragoste față de ceilalți, în loc de ură, cu atât vom începe să simțim ceea ce se cheamă „lumea de sus” sau „lumea viitoare.” Toate lumile se găsesc aici, în conexiunea dintre noi inclusiv ceea ce acum ni se pare a fi în afara noastră, în depărtare.
Dorințele care ni se par a aparține altora sunt împărțite în mai multe cercuri, în jurul ego-ului nostru. În cercul cel mai apropiat se găsește familia, sunt rudele și prietenii. În cercul următor sunt oamenii care ne ajută și care ne aduc beneficii, cum ar fi doctorii. Apoi sunt oamenii pe care dorim doar să-i folosim, să le facem rău, dar și să-i menținem în viață. Cei mai îndepărtați sunt oamenii pe care îi urâm cu adevărat, pe care suntem pregătiți chiar să-i ucidem.
Cu toate acestea, ei sunt cu toții, propriile noastre dorințe. Când le vom reconecta la noi, vom deveni sufletul general pe care l-a creat Creatorul și ne vom întoarce în lumea Ein Sof.
Este important să subliniem faptul că procesul de corectare a percepției realității nu trebuie parcurs în mod artificial. Dacă mâine vecinul va striga la mine, nu am să-i răspund cu ceva de genul „Relaxează-te amice. În fond suntem toți o singură dorință.” Acest proces nu este o simplă trecere de la „exterior la interior.”
El este o transformare profundă și pentru a trece prin ea avem nevoie de cartea Zohar, care ne poate ajuta să construim în noi acea percepție nouă, dar și de oamenii potriviți care ne pot susține în această corectare.
________________________________________________
Cele mai ascunse lucruri le sunt revelate celor cu inima înțeleaptă.
Zohar-ul pentru toți, Leh Leha (Mergi înainte), pct. 96
============================================
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link