înapoi la CUPRINS link
INIMA MEA ESTE GOALĂ
Întrebare: Oamenii au multe dorinţe şi aspiraţii. Ei aleargă în jurul valorilor precum muncă, avansare şi reuşită. De ce când ne satisfacem dorinţe mari, chiar şi atunci ne simţim goi, lipsiţi de sens?
Înţelepciunea Cabala ne învaţă că tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat este dorinţa de plăcere. Prin urmare, există doar două elemente în Creaţie: Lumina şi dorinţa, împlinirea şi lipsa ei sau, în termeni mai simpli, plăcere şi dorinţa de plăcere.
Din starea iniţială, numită „lumea eternă“, dorinţa creată a coborât în cascadă în această lume, unde a început să se dezvolte pe nivelurile: mineral, vegetal, animal şi uman.
Omul are dorinţe care sunt considerate „dorinţe fizice“, cum ar fi dorinţa pentru hrană, sex, familie şi „dorinţe umane“, cum ar fi dorinţa pentru bani, onoare, control şi cunoaştere. Dorinţele omeneşti vin la noi din mediul înconjurător şi prin ele ne dezvoltăm.
La sfârşitul dezvoltării dorinţelor, oamenii încep să simtă goliciune. Chiar şi înainte de asta avem un anume sentiment de lipsă, cum ar fi cel al banilor. Apoi, odată realizată, noi ne îndreptăm spre primirea respectului. De la respect vom trece la căutarea puterii şi de la putere la cunoaştere. În acest fel sărim de la o dorinţă la alta.
Acum, că specia umană a realizat, în general, toate aceste dorinţe, fiecare în funcţie de măsura în care el sau ea trebuia să le realizeze – pe baza rădăcinii sufletului său – în noi este în curs de dezvoltare o nouă dorinţă, una spirituală. Nu prea înţelegem natura acestei dorinţe; simţim doar că, în ciuda tuturor plăcerilor pe care această lume ni le poate oferi, inima noastră încă este goală. De ce este goală? Lucrurile din jurul nostru nu ne mai satisfac, iar ceea ce este înainte rămâne obscur şi ascuns.
Este un sentiment pe scară largă, ceea ce înseamnă că am ajuns la o nouă stare: o dorinţă spirituală se trezeşte în noi pentru a continua să creştem şi să ne ridicăm înapoi la rădăcina plăcerii lumii – lumea Ein Sof (infinită).
EXISTĂ UN SFÂRŞIT AL RĂULUI
Răul pe care îl simţim în lumea noastră este o forţă care ne împinge spre bunătatea perfectă.
După cum am menţionat, noi suntem făcuţi din dorinţa de plăcere care vrea în mod constant să se satisfacă pe sine. Pentru ca această dorinţă să se dezvolte, omul este îndreptat spre ea, ca şi cum i-ar fi spus: „Poţi găsi împlinire acolo“ şi dorinţa merge în acea direcţie şi se împlineşte. Totuşi, în momentul în care dorinţa a fost împlinită, ea este neutralizată.
Să ne uităm la propria noastră viaţă. Dacă nu avem nicio dorinţă pentru nimic, cădem în disperare. Trebuie să ne dorim ceva sau să urmărim ceva ca să simţim că suntem în viaţă, în mişcare. Cu toate acestea, odată ce am obţinut umplerea, plăcerea se disipă, iar noi rămânem cu senzaţie de gol. Acesta este modul în care ne dezvoltăm, fugă după fugă, clipă de clipă şi generaţie de generaţie.
Atunci când dezvoltarea noastră în această lume ajunge la saturaţie, vom începe să simţim că de fapt nimic din această lume nu ne poate împlini. În acel moment, noi trebuie să avansăm spre o lume superioară. Se pare că tot răul pe care l-am simţit în această lume a fost menit să ne familiarizeze cu o alt fel de împlinire, una care nu se risipeşte după ce este obţinută – o împlinire eternă, spirituală.
„Nu se poate trăi fără vitalitate şi plăcere, din moment ce provine din rădăcina creaţiei, care este Dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale. Aşadar, nici o creatură nu poate exista fără vitalitate şi plăcere. Prin urmare, fiecare creatură trebuie să meargă şi să caute un loc în care poate primi încântare şi plăcere.“
Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 35
CARE ESTE SCOPUL
Tot mai mulţi oameni simt că viaţa lor de rutină: studiu, căsătorie, achiziţionarea unui automobil, a unui apartament, creşterea copiilor, cumpărarea unei alte maşini, un apartament mai mare, promovarea la locul de muncă, nu mai este satisfăcătoare. Mulţi oameni, pur şi simplu, nu mai vor să se căsătorească, iar dintre cei care se căsătoresc mulţi divorţează, deoarece nu au găsit nici un sens pentru care să convieţuiască. Oamenii au devenit din ce în ce mai centraţi pe sine şi este dificil pentru ei să suporte pe altcineva şi să îşi asume obligaţii; abia se pot suporta pe ei înşişi.
Viaţa de azi oferă o multitudine de opţiuni de evadare: excursii, filme, întotdeauna exisă ceva de făcut, orice altceva în afară de a ne gândi la sensul vieţii. În spatele acestor distrageri, întrebarea cicălitoare: „Care este scopul?“ încă persistă.
„Du-te la universitate, ia un credit ipotecar pe douăzeci de ani, crește-ţi copiii … pentru ce? Doar ca să ajungi la vârsta de cincizeci de ani şi să începi să ai grijă de nepoţi şi apoi, în cel mai bun caz, ei vor avea grijă de tine când vei fi la azil, până când, la fel de bine, te duci …“
„Dacă ar fi să adunăm toate plăcerile pe care le trăim de-a lungul celor şaptezeci de ani de viaţă şi să le dăm deoparte, iar pe de altă parte să adunăm toată durerea şi tristeţea pe care am simţit-o, dacă am putea vedea rezultatul, am prefera să nu ne fi născut deloc.“
Baal HaSulam, Pacea în lume
O METODĂ NOUĂ
„Această lume este creată cu o căutare şi o goliciune a întregii abundenţe a binelui, iar ca să dobândim bunuri trebuie să ne mişcăm. Este cunoscut faptul că excesul de mişcare îi provoacă dureri omului … Cu toate acestea, este imposibil să fii lipsit de bunuri şi de ceea ce este bun … De aceea alegem chinul mişcării, în scopul de a dobândi împlinirea datorată posesiunilor. Deşi tot ceea ce au este doar a lor, şi «cel care are o sută vrea două sute», în cele din urmă, omul moare cu mai puţin de «jumătate din dorinţele lui în mână». În final, ei suferă din ambele părţi: din cauză durerii provocată de mişcarea excesivă, şi din cauza durerii lipsei bunurilor, jumătate din ele lipsind.“
Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, Reflecţie interioară, pct. 21
De-a lungul istoriei, au existat oameni care au ajuns la concluzia că nimic în lumea noastră nu ar putea să împlinească în totalitate omenirea. Din egoismul lor dezvoltat, din prăpastia golului din interiorul lor, ei au descoperit o nouă metodă de a-şi îndeplini dorinţa de plăcere.
Aceşti oameni, începând cu Adam şi Avraam şi continuând cu Moise, Rabi Șimon Bar-Yohai şi Sf. ARI, până la cel mai mare cabalist din generaţia noastră, Baal HaSulam, au dezvoltat pentru noi toţi metoda Cabalei.
Astăzi, când goliciunea pluteşte „în aer“, Cabala începe să fie dezvăluită în scopul de a deschide un nou nivel de împlinire cu plăcere nemărginită pentru noi toţi.
înapoi la CUPRINS link