înapoi la CUPRINS link
DEPĂŞIREA ORICĂREI LIMITE
Astăzi am ajuns la o stare în care egoismul controlează oamenii şi nu-i lasă să îi ia în considerare pe ceilalţi. Chiar şi regula „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face“ a devenit lipsită de conţinut. Până nu demult, ne foloseam de această regulă în viaţa noastră de zi cu zi. De exemplu, am evitat să le facem rău vecinilor noştri, pentru ca ei să nu ne facă rău. Egoismul ne-a avertizat: „Lăsă-ţi vecinul în pace sau vei suporta răzbunarea lui.“ Acelaşi lucru îl simte şi vecinul, exact la fel, şi astfel viaţa s-a desfăşurat într-un mod ordonat.
Am trăit în acest fel de-a lungul generaţiilor. Cu toate că uneori se simţeau puțin constrânşi, oamenii au avut tendinţa să accepte că este cel mai bun mod de a trăi. Dar în prezent, egoismul trece dincolo de orice gard sau zid de apărare, rupe toate graniţele dintre noi. Pur şi simplu explodează şi, ca rezultat, deja suntem incapabili să ne autocontrolăm.
Oamenii vor face orice pentru a reuşi. A face uz în exces de egoism a devenit o normă socială, iar media întreţine acest fenomen. Totul este permis, atâta timp cât ai succes.
Trebuie să înţelegem în profunzime acest proces. Nu există oameni buni sau oameni răi; există o dezvoltare destinată să ne forţeze să realizăm caracterul distructiv al egoismului şi nevoia urgentă de a-l corecta.
O ALTFEL DE DĂRUIRE
Însăşi esenţa omului este doar primire pentru sine. Prin natura noastră, noi nu putem să facem nici cel mai mic lucru pentru beneficiul altora. În schimb, atunci când dăruim suntem forţaţi să aşteptăm ca, în cele din urmă, să primim răsplata meritată.
Baal HaSulam, Un discurs la finalizarea Cărţii Zohar
Noi toţi ne gândim în primul rând la noi. Chiar şi atunci când îi ajutăm pe alţii, le dăm ceva sau îi tratăm frumos, o facem cu scopul de a primi ceva în schimb.
Dacă facem ceva bun pentru alţii, aceasta are drept cauză faptul că datoria va fi achitată. De-a lungul vieţii, gândim astfel: „Şi ei mă vor ajuta când voi fi bătrân ori bolnav“ sau „Dacă voi ajuta copilul vecinului de peste drum, atunci şi el îl va ajuta pe al meu“ sau „În acest fel, lumea va fi mai bună şi mai confortabilă pentru mine şi familia mea.“
Astăzi, planul de dezvoltare al Naturii ne cere să ne ridicăm deasupra acestor vederi înguste, individuale, pentru a ajunge la cel mai înalt nivel al realităţii, nivelul de iubire şi dăruire pură.
CE ESTE DE FAPT EGOISMUL
Când vreau să mănânc, să beau, să fiu cu familia mea, să am un loc de muncă bun, concediu, acestea nu sunt considerate a fi egoism. Dorinţa de a ne bucura de plăcerile corporale, lucrurile de care avem nevoie pentru o viaţă confortabilă, sănătoasă, în condiţii de siguranţă, nu sunt cele care definesc noţiunea de „egoism“, conform Înţelepciunii Cabala.
Potrivit Cabalei, egoismul este atitudinea persoanei care vrea să facă rău unei alte persoane. Egoismul este ura faţă de ceilalţi, este opusul legii generale a realităţii: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.“
VERIFICAȚI-VĂ
Lumile minerală, vegetală şi animală încearcă în mod constant să-şi asigure securitatea existenţei lor, căutând hrană, adăpost etc. Totuşi, ele nu sunt considerate egoiste. De ce? Pentru că ele primesc din lume numai ceea ce le cere Natura să primească, şi nimic mai mult.
Egoismul există doar la nivelul speciei umane, unde dorinţa de a-i folosi pe alţii este dezvăluită. Când descopăr că nu este suficient ca eu să fiu fericit, ci vreau ca alţii să fie nefericiţi; când vreau să mă simt superior şi să profit de alţii pentru propria satisfacţie, acestea sunt numite „egoism“.
Totuşi, omului nu îi poţi reproşa nimic din toate acestea; într-o astfel de muncă trebuie să ne judecăm şi să ne analizăm pe noi înşine. Înţelepciunea Cabala ne ajută să ne studiem şi să ne cunoaştem. Nimeni nu vă va spune: „Tu eşti un egoist.“ Dimpotrivă, voi singuri veţi începe să observaţi încotro sunt îndreptate gândurile voastre.
LUPII, CERBUL ŞI SATISFACŢIA VIEŢII
Lupul urăşte cerbul pe care îl vânează? Nu. Cerbul urăşte lupul? Nu. Lupul vede cerbul ca mâncare, pe care trebuie să o mănânce. Evident, cerbul opune rezistenţă, dar nu se poate spune că există ură între ei.
Din perspectiva omului, lupul primeşte o oarecare plăcere când mănâncă cerbul şi îşi umple burta. Dar când noi, oamenii, învingem un inamic, bucuria este mult mai mare şi mai profundă, deoarece conflictul uman este însoţit de sentimente intense de ură, concurenţă, combativitate şi exercitarea onoarei. Cu alte cuvinte, spre deosebire de lup care vrea doar carnea cerbului, noi nu suntem mulţumiţi până nu-i „luăm“ duşmanului nostru şi „inima“.
„Trăsătura comună tuturor oamenilor din lume o reprezintă faptul că fiecare dintre noi este gata să abuzeze şi să îi exploateze pe toţi ceilalţi pentru propriul beneficiu, prin toate mijloacele posibile, fără a lua deloc în considerare că ne vom construi pe ruina prietenilor şi nu contează ce permisiune invocăm de sus pentru noi înşine.“
Baal HaSulam, Pacea în lume
NU DISTRUGEŢI EGOISMUL
Aprofundând percepţia religiilor şi a învăţăturilor dezvoltate de-a lungul veacurilor, descoperim că ele se bazează pe diminuarea egoismului. Omul ar trebui să se „calmeze“ pe cât de mult posibil, să fie plăcut altora, să accepte docil totul şi aşa mai departe.
Înţelepciunea Cabala susţine exact opusul. Noi nu trebuie să distrugem egoismul. Noi l-am dezvoltat de-a lungul istoriei, aşa că de ce, dintr-o dată, ar trebui să-l distrugem? Vreau să mă folosesc de întreaga lume, să înving pe toată lumea, să fiu cel mai inteligent, persoana cea mai de succes de pe planetă, să mă îndop cu tot felul de satisfacţii. Aceasta este exact ceea ce se spune prin maxima „Cel care este mai mare decât prietenul său, înclinaţia lui este mai mare decât cea a prietenului.“1
Dacă distrugem egoismul nu vom avea ce să corectăm pentru că nu vom mai fi noi înşine, ca şi cum am dispărea. Fiecare ascensiune spirituală se realizează numai deasupra urii. Simbolic, aceasta este exprimată prin termenii „Muntele Sinai“: muntele Sinaa (urii) dintre noi. Cu cât descoperim mai mult ura în care se ascunde egoismul şi învăţăm să îl folosim în mod corespunzător, cu atât mai mare va fi ascensiunea noastră. Dar această ascensiune depinde de noi, adică trebuie să vedem egoismul ca pe o forţă care ne vine în ajutor sau ca „ajutor împotrivă“.
Pe scurt, adevărata noastră munca este să folosim tot ceea ce a fost creat, puterea deplină a egoismului nostru. Pe bună dreptate omul a fost creat ca fiind cea mai egoistă creatură din natură şi pe bună dreptate am primit Înţelepciunea Cabala, metoda de corectare, ca să ne putem folosi corect egoismul nostru.
„Toate câte există în realitate, bune şi rele, chiar şi cele mai dăunătoare din lume, au dreptul să existe şi nu trebuie să fie eradicate din lume. Noi trebuie doar să le reparăm şi să le reformăm.“
Baal HaSulam, Pacea în lume
SĂ CREŞTI, SĂ CREŞTI ŞI IAR SĂ CREŞTI
Întrebare: Din câte se pare, Cabala vorbește mult despre egoism. De ce?
Cabala vorbeşte mult despre egoism, deoarece el reprezintă materia fundamentală a creaţiei. Egoismul este conectat la sinele omului şi include inima şi intelectul. Inima simbolizează dorinţele noastre, iar intelectul simbolizează gândurile noastre. De aceea, toţi cei care vor să se dezvolte ar trebui să-şi direcţioneze inima şi intelectul spre unificarea cu ceilalţi.
Când mă unesc cu alţii aşa cum ne învaţă Înţelepciunea Cabala, încep să simt dorinţele şi gândurile celorlalți. Acesta este modul în care eu cresc. Încep să includ toate dorinţele şi gândurile din lume în mine. Imaginaţi-vă cât de mult ne-am putea extinde în interior, fiecare dintre noi, şi cu cât creştem în interior, cu atât simţim mai multă plăcere.
înapoi la CUPRINS link