înapoi la CUPRINS link
ABUNDENŢĂ
Astăzi, tot mai mulţi oameni cad în depresie şi disperare, evadează în droguri, alcool, tranchilizante şi altele asemenea. Este un fenomen mondial fără precedent, care se datorează unei insatisfacţii năvalnice.
De unde provine această lipsă de satisfacţie? Ea apare din faptul că dorinţa de plăcere creşte în mod continuu, cerând tot mai multe împliniri pe care noi nu le putem oferi. De aceea, noi rămânem goi. Goliciunea se simte în interiorul nostru ca o foame fizică. Într-adevăr, nemulţumirea este întunericul secolului XXI.
Înţelepciunea Cabala oferă soluţia pentru această stare de neajutorare. Ea explică faptul că nu există nici o cale directă de a umple dorinţa pentru plăcere, aşa că trebuie să ne ridicăm la un alt nivel de împlinire. Putem găsi plăcerea într-un tip de împlinire care este întotdeauna disponibil pentru noi – acela al iubirii şi dăruirii.
Aici există două stări opuse: Tocmai când ajung la iubirea faţă de ceilalţi, devin liber. De ce? Pentru că pot să îi iubesc mereu pe ceilalţi şi să le dăruiesc. Aici, nimeni nu mă limitează. Într-o astfel de stare, eu pot să extrag în mod continuu plăcere din acţiunile mele.
Aceasta atrage o întrebare: „Să presupunem că eu chiar vreau să îi iubesc pe alţii şi să le dăruiesc, voi avea ce să le dau? La urma urmei, cu greu îmi asigur propriile necesităţi, ne mai vorbind de ale altora.“
Într-adevăr, cabaliştii (oameni care au parcurs deja procesul de ieşire din iubirea de sine la iubirea faţă de ceilalţi) spun că în momentul în care începem să îi iubim pe alţii şi să le dăruim, noi ne umplem de abundenţa care vine de sus – Lumina Creatorului – pe care o putem transfera nelimitat altora.
În această stare spirituală plăcerea ne umple, din moment ce noi dorim să îi umplem pe ceilalţi. Suntem cufundaţi în adevărata bunătate, care este fără margini, iar întreaga noastră preocupare este de a dărui altora. Acţiunile noastre devin similare cu cele ale Creatorului; devenim parteneri la acţiunile lui în Creaţie şi, ca El, ne bucurăm de integritate şi eternitate, cel mai mare sentiment posibil al realităţii.
În acest moment putem începe să înţelegem că „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi“ nu este doar un slogan naiv care vorbeşte despre politeţea noastră. Dimpotrivă, este un mijloc, o pârghie, o rampă de lansare cu care se face saltul la nivelul Creatorului.
„Când cineva ajunge să îi iubească pe alţii, el este nemijlocit în Dvekut [adeziune], care este echivalenţa de formă cu Creatorul său. Alături de aceasta, omul trece din lumea lui îngustă, plină de durere şi impedimente, la o lume eternă şi largă de dăruire Domnului şi oamenilor.“
Baal HaSulam, Esenţa şi scopul religiei
CA MAMA ŞI COPILUL
Atunci când un copil mic vrea să mănânce, să bea, să se joace sau să facă o plimbare, mama este la dispoziţia lui. Mama simte copilul ca pe o parte inseparabilă a ei. Mai precis, copilul este elementul cheie al sistemului de dorinţe ale mamei, prin urmare, ea îi dăruieşte totul. Acesta este modul în care Natura determină mamele să îşi trateze puii, pentru a susţine dezvoltarea vieţii.
Pentru a simţi lumea spirituală, noi trebuie să îi tratăm pe alţii aşa cum mamele îşi tratează copiii. Este un proces gradual şi chiar dacă este dificil să ne imaginăm că este posibil – că ar trebui să doresc să îndeplinesc dorinţa altcuiva mai mult decât propria-mi dorinţă, în adâncul nostru există o astfel de atitudine. Există o inerentă „personalitate“ spirituală înrădăcinată în noi. Atunci când încercăm să o trezim prin studiul Cabalei, ea iese din ascundere şi începe să crească.
RELAŢIONEAZĂ CU ÎNTREAGA CREAŢIE
Ce trebuie să fac dacă un organ al corpului meu nu funcţionează şi nu pot să îl fac să funcţioneze? Caut căi indirecte pentru a-i restabili funcţionalitatea normală. Când acea partea a fost remediată, este ca şi cum am fi redobândit-o.
Aşa lucrăm cu „Iubește-ţi aproapele ca pe tine însuţi.“ Ne atribuim nouă înşine întreaga creaţie, întorcând toate părţile sale la noi. De fapt, noi nu lucrăm asupra altcuiva, ci mai degrabă învăţăm cum să tratăm în mod corespunzător părţile care sunt ulterior revelate ca fiind absolut ale noastre.
„Tot ce trebuie este să aduni toate acele organe atenuate care au căzut din sufletul tău şi să le reuneşti într-un singur organism. În cadrul acestui organism … izvorul mare de inteligenţă şi o curgere sublimă de Lumină vor fi ca o fântână ce nu va seca niciodată, iar orice loc spre care îţi arunci ochii va fi binecuvântat.“
Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 4
O SINGURĂ LEGE
Imaginaţi-vă şapte miliarde de oameni care sunt într-o stare de iubire, unitate şi Arvut (garanţie reciprocă). Nu este necesar să căutaţi garanţi pentru a obţine un împrumut bancar şi nu este nevoie să ascundem nimic de alţii. Nimeni nu trebuie să aibă grijă de averile lui sau să-şi fixeze limite. Nu e nevoie să legiferăm totul, aşa cum nu este necesar să legiferăm modul în care mamele ar trebui să-şi trateze copiii. Dragostea le direcţionează în mod natural. Atunci când există iubire, nu este nevoie de nici o altă lege în afară de Legea Iubirii.
Este greu pentru noi să acceptăm că totul poate fi atât de simplu, dacă dobândim calităţile iubirii şi dăruirii. Nu va trebui să fim cu un ochi pe cineva şi nici să amintim nimănui nimic. Fiecare dintre noi va căuta o cale prin care să aducă beneficii altora şi va primi în schimb plăcerea spirituală infinită.
„Când cineva dobândeşte o a doua natură, care este dăruirea către ceilalţi … vom fi eliberaţi de toate îngrădirile Creaţiei … aflându-ne într-o călătorie liberă prin lumea Creatorului. Şi el este asigurat că nici un prejudiciu sau vreo nenorocire nu va veni vreodată peste el.“
Baal HaSulam, Esenţa şi scopul religiei
înapoi la CUPRINS link