înapoi la CUPRINS link
CE ESTE IUBIREA
Îmi place ceea ce îmi produce plăcere. Îmi plac copiii mei, mâncare bună şi multe alte lucruri. Iubesc toate acestea.
În spiritualitate iubirea are o altă semnificaţie. Ea este un îndemn de a da, de a oferi şi de a umple.
Chiar şi în lumea noastră egoistă, iubirea se manifestă ca un îndemn de a face lucruri bune pentru oricare dintre cei pe care îi iubim, însă ea se bazează pe plăcere sau utilitate în raport cu mine. Înseamnă că ceva mă forţează să acţionez în acest fel. În spiritualitate, nimic nu ne forţează. Este o iubire necondiţionată şi este mai presus de natura noastră.
„Orice gest pe care omul îl face în direcţia iubirii altcuiva este făcut prin Lumina Reflectată, iar eventuala recompensă care îi va reveni în cele din urmă va fi pentru binele lui. Un asemenea act nu poate fi considerat «a iubi pe cineva», deoarece el este judecat în funcţie de finalul lui.“
Baal HaSulam, Matan Tora [Dăruirea Torei]
DORINŢA DE A IUBI
Atunci când ceva mă atrage, când trezeşte în mine posibilitatea unui sentiment de plăcere, mă apropii. Viitoarea împlinire străluceşte pentru mine de departe şi vreau să mă implic. În acest mod suntem atraşi de ceva sau cineva despre care credem că ne va aduce plăcere, iar noi numim asta „iubire“.
Cabala ne învaţă că singurul lucru creat, materia din care noi toţi suntem făcuţi, este „voinţa pentru a primi încântare şi plăcere“. Prin urmare, iubirea de sine este definită ca împlinirea propriei dorinţe, iar iubirea pentru alţii este aspiraţia de a împlini dorinţa lor. Cu alte cuvinte, fie acţionez în scopul de a-mi satisface dorinţa pentru plăcere prin alţii, fie acţionez pentru a satisface dorinţele de plăcere ale altora prin mine.
IUBIRE ŞI DĂRUIRE
„Toată munca noastră este să dezvăluim iubirea dintre noi în fiecare zi.“
Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 2
Înţelepciunea Cabala foloseşte des cuvintele „iubire“ şi „dăruire“ (în sensul de abundenţă, de bunătate imensă). Iubirea este o cale, iar dăruirea este un act.
Hai să luăm doi oameni, fiecare cu câte o dorinţă. Dacă pot să conectez dorinţa ta cu a mea şi să consider dorinţa ta mai importantă decât dorinţa mea, astfel încât dorinţa mea să acţioneze în slujba satisfacerii dorinţei tale, atunci se poate considera că eu te iubesc. Când mă folosesc de acea iubire şi o împlinesc, se consideră că duc la bun sfârşit un act de „dăruire“.
Asta se cere de la noi, pentru că toţi suntem componentele unui sistem unic, global – Adam HaRișon. În acest sistem, toţi suntem conectaţi şi suntem ca unul. Din cauza spargerii am devenit îndepărtaţi unul de celălalt; egoismul a apărut între noi, distanţându-ne. Pentru ca distanţa să fie eliminată, trebuie să ajungem la propria noastră cerere interioară.
Totuşi, eliminarea distanţei nu se face prin anularea egoismului. Dimpotrivă, cu toate că egoismul este prezent, eu vreau să mă ridic deasupra lui. Mai mult decât atât, vreau să-l folosesc pentru a întări legătura dintre noi.
Când egoismul care există de ambele părţi rămâne între noi, iar noi ne conectăm deasupra lui, vom ajunge la un sistem în care conexiunile sunt mult mai puternice decât au fost iniţial, în Adam HaRișon. În acest fel, vom obţine o plăcere imensă şi devenim asemănători Creatorului. Asta este ceea ce noi dobândim prin iubire şi dăruire.
„Când i se acordă cuiva voinţa de a dărui, acela este calificat să primească Abundenţa Superioră.“
Baal HaSulam, Șamati, Articolul 16
FĂRĂ CONSTRÂNGERE
Întrebare: Să presupunem că cineva înţelege că vrea să îi iubească pe ceilalţi. Cum ar putea el să iubească oamenii care sunt dificil de iubit? Cum pot fi iubiţi oamenii răi?
Niciunul dintre noi nu îi iubeşte cu adevărat pe ceilalţi. Chiar dacă noi putem să credem că o facem, asta nu va schimba faptul că am fost creaţi cu natura iubirii de sine. Aici, Înţelepciunea Cabala explică faptul că nu trebuie să ne forţăm şi să ne constrângem să iubim pe cineva. Tot ce avem nevoie este să deschidem cărţile de Cabala şi să studiem.
Studiind, începem să simţim o lume nouă. Aşa cum se risipeşte ceaţa, aşa este descoperită conexiunea dintre noi. Deodată, simţim şi vedem că toţi sunt conectaţi. Începem să descoperim că fiecare este o parte inseparabilă a tuturor celorlalţi. Nu putem îndepărta nicio parte; asta nu stă în puterea noastră şi nicio parte a corpului nostru nu este redundantă. Începem să simțim existenţa unei reţele eterne de conexiuni, în care toţi suntem conectaţi pentru totdeauna.
Descoperim o unică conexiune care, în mod natural, ne obligă să iubim, iar noi nu ne vom putea abţine să nu îi iubim pe alţii. Iubirea este mult mai puternică decât orice legătură cu care suntem familiarizaţi. În lumea noastră, o persoană se poate deconecta de familie şi, aparent, o poate şterge din viaţa sa. Aici, este imposibil. Imaginea conexiunii care apare înaintea noastră, în inimile şi emoţiile noastre, ne conduce la iubirea de ceilalţi.
Pe scurt, Înţelepciunea Cabala nu ne cere să facem nimic artificial. Dacă folosim în mod corect această metodă, legătura reală dintre noi va fi dezvăluită şi iubirea adevărată se va naşte în noi.
„Iubirea nu vine prin constrângere sau forţare.“
Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, pct. 82
IUBIREA CA REALITATE
Prin metoda Cabalei vom construi treptat între noi calitatea iubirii necondiţionate. Această calitate ne permite să simţim originea noastră, viaţa armonioasă, completă şi eternă – Ein Sof [infinită], care există dincolo de viaţa fizică.
Noi înşine putem simţi doar momentan o realitate scurtă, de câţiva ani. Când o să ieşim din noi înşine prin calitatea iubirii, vom simţi o realitate diferită. Este o realitate fără margini, infinită. Nu are nimic comun cu corpurile noastre şi, prin urmare, nu există nici viaţă, nici moarte în ea. Este eternă şi armonioasă, deoarece toate sunt conectate între ele – fenomene pozitive şi negative unite ca unul şi nu există contradicţii. Totul se completează reciproc. Aceasta este perfecţiunea, armonia sublimă a naturii.
„Totul stă în iubire.“
Cartea Zohar, Parașat Va’ethanan [Şi m-am rugat], pct. 126
înapoi la CUPRINS link