înapoi la CUPRINS link
TOTUL ESTE LĂUNTRIC
Dimensiunea spirituală nu are nimic de-a face cu acțiunile acțiu fizice. Totul se găseşte în inimă. În Înţelepciunea Cabala inima simbolizează dorinţele noastre. Ar trebui să ne uităm în inima noastră şi să facem tot felul de discernăminte în ea: cum ne întoarcem într-un fel sau în altul – spre noi înşine, spre alţii sau spre Creator. Este ca şi cum inima ar trebui să se extindă pentru ca noi să fim în interiorul ei, ca într-un laborator, amestecând anumite substanţe, apoi supraveghindu-le şi observând modul în care funcţionează.
Atunci când se utilizează alte metode, oamenii trebuie să facă tot felul de acţiuni, în timp ce în Înţelepciunea Cabala nu sunt necesare acţiuni externe. Munca este interioară. Acesta este motivul pentru care Cabala se numeşte „Înţelepciunea celor ascunse“.
RECUNOAŞTEREA RĂULUI
Prima fază a dezvoltării, conform Înţelepciunii Cabala, este capabilitatea de a recunoaşte răul. Este scris (Psalmul 36:10): „În Lumina Ta, vom vedea Lumina.“ Pentru a găsi răul, trebuie mai întâi să atragem Lumină prin studiu – o mare parte din ea – pentru a descoperi că există ceva rău în noi. Dar odată ce descoperim răul şi înţelegem ce este, ne va fi clar cum să îl transformăm în bine.
FIIND O PICĂTURĂ DE SĂMÂNŢĂ
Noi avansăm spre necunoscut, spre dimensiunea spirituală, traşi de Lumina care reformează. Este o forţă care ne dezvoltă „punctul din inimă“, „picătura de sămânţă“ a sufletului nostru. Eforturile noastre ridică acea picătură şi o instalează în mecanismul spiritual numit „uter“. Dezvoltarea picăturii spirituale de material seminal este precum procesul dezvoltării fizice a materialului seminal, care este extins în Înţelepciunea Cabala.26
Prima etapă este numită „cele trei zile de absorbţie a materialului seminal“. Este prima dată când o persoană simte conectarea cu Superiorul (gradul de deasupra sa). Apoi urmează „patruzeci de zile de creare a puilor“ şi o dezvoltare de trei luni, în fiecare dintre cele trei componente ale uterului, însumând nouă luni.
Apropo, timpul în spiritualitate nu este măsurat de ceas sau de orice tip de factor extern şi variabil. Mai degrabă, timpul reprezintă schimbările interioare prin care trece o persoană. Lunile concepţiei spirituale sunt reînnoiri, schimbări la care este supusă voinţa de a primi și care reprezintă materia din care toţi suntem făcuţi.
Ca o proiecţie a procesului spiritual, lucrurile se întâmplă în mod similar în lumea corporală. La fel ca în spiritualitate, în lumea noastră sângele vine de la mamă la picătura de spermă şi dezvoltă corpul fătului. Noi primim o Lumină specială de la „Mama Bina“, numită Dam [sânge], de la cuvântul ebraic Domem [mineral]. De ce este numită mineral? Înainte de a primi Lumina, suntem într-o stare pasivă, statică. Nu ştim ce să facem; vrem doar ca Cel Superior să ne influenţeze. Suntem pregătiţi pentru orice, atâta timp cât Superiorul ne dăruieşte. Apoi El dăruieşte, iar noi vom începe să ne dezvoltăm ca un făt spiritual.
Este uimitor să vedem cum sunt descrise procesele în detaliu în scrierile de Cabala, acoperind sute de pagini. Ele includ discernăminte care nu au fost încă descoperite de ştiinţă, referitoare la cercetarea „etapelor sarcinii lumeşti“.
Să ne întoarcem la spiritualitate. Vom putea să dezvoltăm punctul nostru iniţial de dorinţă pentru spiritualitate, dacă ne agăţăm de peretele uterin al Celui Superior ca o picătură de material seminal. Atunci când se întâmplă acest lucru, Cel de Sus ne afectează şi noi ne dezvoltăm: picătura începe să crească şi fenomene speciale sunt resimţite în ea. În etapa de sarcină trebuie doar să nu îl împiedicăm pe Cel Superior să ne dezvolte. Când stadiul de concepţie este terminat, noi suntem „născuţi“ şi un nou tip de muncă spirituală începe.
„Cel care doreşte să iasă din iubirea de sine şi să înceapă munca de «dăruire» este cel care părăseşte toate stările în care obişnuia să trăiască … intrând într-un domeniu în care nu a fost niciodată. Astfel, el trebuie să se supună «lunilor de concepţie şi impregnare» până când poate dobândi noi atribute.“
Rav Baruh Șalom Așlag (Rabaș), Scrierile lui Rabaș, Vol. 1, „Când o femeie inseminată“
NOI PROVOCĂRI
Este imposibil să ne dezvoltăm fără să fim nevoiți să facem faţă noilor exerciţii de fiecare dată, străduindu-ne să rezolvăm probleme mai complicate, fiind dezamăgiţi, căzând şi ridicându-ne din nou. Este oarecum asemănător cu un copil care învaţă matematică. Cei care au cunoștințe deosebite elaboreză probleme pentru ca el să le rezolve, iar copilul nu va fi capabil să avanseze dacă nu încearcă să le rezolve.
Întregul proces de creştere se bazează pe rezolvarea problemelor. Acesta este modul în care ne dezvoltăm în lumea noastră, atunci când suntem pe calea dezvoltării spirituale. Fără a avea probleme şi obstacole prevăzute pe calea spirituală, noi nu am putea să ne ridicăm la nivelul următor.
Pentru a înţelege mai bine Creatorul, trebuie să ne extindem instrumentele de percepţie. Întotdeauna se simte ca un gol în dorinţă, în inimă şi în minte la început, dar apoi învăţăm cum să-l umplem cu noi revelaţii.
„În fiecare zi şi în fiecare moment omul ar trebui să înceapă din nou, de parcă nu ar fi făcut niciodată nimic în viaţa lui.“
Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 57
NU EXISTĂ NIMENI ÎN AFARĂ DE EL
O persoană care avansează în procesul spiritual trebuie să înţeleagă că toate obstacolele pe calea spirituală vin de la Creator. Ele vin în diferite grade şi în tot felul de forme, în funcţie de structura sufletului şi de ceea ce trebuie să suporte pentru a-şi finaliza corectarea spirituală.
Nu este menirea noastră să examinăm de ce primim aceste obstacole specifice. Nu vom putea înţelege vreodată obstacolele, atâta timp cât ne aflăm pe gradul la care le experimentăm. Trebuie să ne ridicăm deasupra lor, ca şi cum nu le-am observa, şi să ne gândim numai la scopul nostru spiritual.
Prin depăşirea obstacolelor de-a lungul căii spre atingerea obiectivului le putem transforma în ajutoare, iar scopul în sine este construit în mod specific din aceste foste obstacole.
Nu există obstacole care să vină la om din întâmplare; ele toate sunt determinate în conformitate cu calităţile sufletului. Modul în care fiecare suflet a fost spart determină natura obstacolelor care apar pentru a le corecta. Atunci când, în ciuda obstacolelor, tânjim după scopul spiritual, prin asta le corectăm, iar ele sunt pline de dobândire, înţelegere, emoţie şi conexiune cu Creatorul.
„În momentul dobândirii, abundenţa este simţită, revelată şi stabilită tocmai deasupra tuturor opuselor … şi toate organele şi tendoanele sale îi vor spune şi îi vor mărturisi că absolut toţi oamenii din lume şi-ar tăia mâinile şi picioare de şapte ori pe zi pentru a obţine un singur moment în toată viaţa lor cu un astfel de gust pe care ei îl simt.“
Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 8
DIN ACŢIUNILE TALE TE VOM CUNOAŞTE
Creatorul este forţa care acţionează în lume, „forţa în acţiune“. El deţine Creaţia şi o reînnoieşte.
El mă creează, el construieşte acum o inimă şi un creier în mine, emoţii, văz, împlinirea simţurile. Acum, când văd ceva, vorbesc cu cineva, Forţa care îmi dă o imagine a realităţii şi o proiectează în mine – în emoţiile mele, în intelect şi în toate – se numeşte „Creator“.
Dacă El face totul, atunci eu însumi ce trebuie să fac? Doar înţelegerea faptului că aşa se întâmplă, de la El. Dacă vreau să cresc, atunci, din acel punct minuscul de conştientizare, „Eul“ meu poate să crească. Dezvoltarea constă în faptul că încep, în schimb, să-l cunosc pe El, modul în care El construieşte materia, forţele şi sistemul de operare global.
„Din acţiunile tale te vom cunoaşte“ este ceea ce Înţelepciunea Cabala spune.27 Adică, atunci când am dezvăluit acţiunile Lui în mine, îl dobândesc pe El, cel care stă în spatele meu şi construieşte această întreagă imagine în mine.
„Nu este nimic mai natural decât ca cineva să obţină contactul cu Creatorul, pentru că El deţine Natura. Într-adevăr, fiecare creatură are contact cu Creatorul, aşa cum este scris: «Tot pământul este plin de slava Lui», dar nici unul nu ştie şi nici nu simte asta. Cel care este recompensat cu contactul cu El câştigă doar conştiinţă, ca o persoană care are o comoară în buzunar, dar nu ştie şi vine cineva şi îl atenţionează despre ceea ce are în buzunar, iar acum el a devenit cu adevărat bogat.“
Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii, Partea 2
„IATĂ, EL STĂ ÎN SPATELE ZIDULUI NOSTRU“
Oamenii care abia încep calea spirituală, uneori ating o anumită revelaţie a spiritualităţii prin efort interior. Acea revelaţie vine la ei într-un mod de neînţeles, obscur, dar aduce un sentiment.
Dintr-o dată, ei încep să simtă că ceva există, după cum este scris: „El stă în spatele zidului nostru.“28 Ceva în noi s-a schimbat, ceva s-a schimbat în spatele acestei lumi; ceva umple totul şi activează pe toată lumea.
Există situaţii în care această revelaţie este temporară şi se disipează treptat şi există o stare avansată în care revelaţia este primită permanent. Când se întâmplă acest lucru, noi ne ridicăm deasupra a ceea ce s-a întâmplat în lumea materială pentru a intra în lumea cauzelor şi simţim legătura noastră cu Creatorul.
Iar când suntem răsplătiţi cu contopirea cu forţele şi cu acţiunile mai presus de materie, ne identificăm cu infinitul.
înapoi la CUPRINS link