înapoi la CUPRINS link
O NOUĂ GENERAŢIE
Generația de azi este una foarte specială. A devenit obişnuinţă tendinţa de a nu face apel la generaţia tânără. Subconştient, ei simt că stilul nostru de viaţă nu îi va satisface şi nu este un obiectiv pentru care merită să trăieşti.
Ei au dorinţe noi, pe care nu le putem înfrâna. Aceşti copii ni se par hiperactivi, aşa ca le dăm ritalin, pentru că nu ne dăm seama că neliniştea lor nu este o boală; este un proces natural al creşterii egoismului, care necesită o nouă metodă de împlinire. Azi, tineretul nu poate fi mulţumit cu ceea ce ne-a mulţumit pe noi. Ei au nevoie de un upgrade, de o nouă metodă de educaţie, o altă viaţă.
Fiecare generaţie poartă în sine, acumulate, impresiile tuturor experienţelor prin care au trecut generaţiile anterioare. Întotdeauna a fost aşa. Dar astăzi ne aflăm într-un moment de cotitură istorică a întregii dezvoltări a umanităţii. Suntem pe punctul de a accede la viaţa de la un nivel superior. De aceea generaţia actuală conştientizează din plin faptul că trăind aşa cum o fac acum înseamnă să-şi irosească viaţa. Este ca şi cum ar fi trecut deja prin ea şi nu mai vor să meargă.
ANULAREA INTERIOARĂ
Copiii de astăzi se nasc cu o nevoie inerentă de a înţelege sensul vieţii. Iar o nevoie neîmplinită creează un gol interior, motiv pentru care ni se pare că ei nu ştiu ce trebuie să facă. Ei se uită la adulţi cu dispreţ pentru că noi nu le putem da ceea ce au nevoie. De fapt, nici ei nu ştiu ce doresc şi bineânţeles că nu se exprimă în mod clar. Totuşi, acest lucru nu schimbă faptul că golul rămâne.
În lipsa oricăror altor opţiuni, ei apelează la droguri şi la alcool. Ei nu sunt de vină; vidul lor interior este atât de mare, încât trebuie să îl umple cu ceva. Aceasta încearcă ei să facă pentru a putea să îşi continue viaţa, şi asta este rădăcina crizei globale în domeniul educaţiei.
În această situaţie, oferindu-le o instruire ceva mai bună nu va ajuta, şi nici mai multe jocuri sofisticate nu vor ajuta. Nimic nu îi va satisface decât răspunsul la întrebarea fundamentală: „De ce trăim?“ Ca părinţi, noi trebuie să înţelegem ce le lipseşte copiilor noştri. La nivelul cel mai profund, ei ne arată pasiunea lor de a străpunge limitele acestei lumi.
CUNOAŞTEREA NU ESTE EDUCAŢIE
Din păcate, sistemul de învăţământ nu se angajează, de fapt, în „educaţie“. El oferă copiilor o anumită cantitate de cunoştinţe de citire şi scriere, de fizică, chimie şi istorie, dar nu îi educă şi nici nu face oameni din ei. Rezultatele vorbesc de la sine.
Acest lucru este clar pentru cel care priveşte cu atenţie programa şcolară. Cât de mult timp este dedicat discuţiilor şi dialogului? Ce înseamnă să pregăteşti cadre didactice în folosul educţiei? Totul este măsurat prin cantitatea de cunoştinţe care a fost fixată în creierul copiilor, şi nimic mai mult. Este o industrie a notelor. Copiii noştri se transformă în roboţi care ştiu cum să îndeplinească anumite sarcini profesionale şi, prin urmare, sunt sânge proaspăt pentru piaţa locurilor de muncă, controlată de politicieni şi elita financiară.
Principala preocupare a şcolii este să „producă“ un individ care să ştie cum să execute lucrări, să fie un inginer, un muncitor, orice. Dar nimănui nu îi pasă de persoana care îndeplineşte sarcinile. Cauza o reprezintă faptul că actualul modus operandi al şcolilor s-a dezvoltat în timpul Revoluţiei industriale. Şcolilor li se adresează cerinţa de a transforma agricultorii în muncitori, de a-i învăţa cunoştinţele de bază ale matematicii şi ingineriei, astfel încât ei să ştie cum să opereze maşini şi să citească instrucţiuni. Din păcate, şcolile încă sunt guvernate de această abordare.
Acum, am ajuns la un stadiu în care trebuie să trecem la un sistem care educă cu adevărat. Acest lucru nu are deloc de-a face cu cât de mult ştie copilul despre un subiect sau altul; este preocuparea pentru măsura în care un copil creşte ca să devină „uman“, iar a fi „uman“ înseamnă să se unească cu alţii.
ŞCOALA VIITORULUI
„Noi nu inventăm nimic. Munca noastră este doar să lămurim ceea ce este ascuns în om.“
Rabi Menahem Mendel de Koțk
Este necesar să transformăm şcoala într-un loc unde copiii îşi petrec timpul în mod plăcut, pentru că o fiinţă umană nu se poate dezvolta prin opresiune. Atunci când cineva este asuprit, el sau ea se retrag şi se închid în sine, iar asta este exact ceea ce se întâmplă cu elevii de azi. Copiii au nevoie de libertate pentru a se dezvolta. Ei trebuie să-şi găsească locul în lume şi destinaţiile de unii singuri, iar aceste decizii trebuie să provină din interiorul lor.
SUFLETUL NU ARE VÂRSTĂ
Noi ar trebui să tratăm copiii ca pe adulţi. Copiii nu au nevoie de comportamentul nostru siropos faţă de ei. Dimpotrivă, ei vor să simtă că sunt ca noi. Cu toate că fizic sunt copii, în interiorul lor ei sunt adulţi şi se uită la noi prin ochii unui adult.
Când mergem undeva şi luăm copilul cu noi, ar trebui să îi explicăm încotro ne îndreptăm, de ce şi ce vom face acolo. Ar trebui să ne consultăm cu ei şi să îi tratăm ca pe adulţi. Dacă ne comportăm în acest fel, asta le va aduce copiilor o bucurie imensă. Pentru ei, „să fie adulţi“ este, într-adevăr, jocul cel mai încântător din câte există!
O LUME NOUĂ, MODELE NOI
De fiecare dată, atât copiii, cât şi adulţii acţionează în funcţie de modele de gândire şi comportament pe care le-au întâlnit în viaţa lor. Modul lor de a se comporta, felul de a vorbi, îmbrăcămintea sau orice altceva este determinat de ceea ce văd la alţii. Începe cu Mama şi Tata, apoi cu prietenii apropiaţi, televiziunea, internetul şi aşa mai departe.
În orice situaţie din viaţă vom imita modele de comportament pe care le-am întâlnit. Extragem un anumit model din propria „bancă de modele“ şi îl manifestăm în exterior, precum actorii la teatru.
Acum, în noua realitate în care suntem cu toţii interconectaţi, este necesar să hrănim oamenii cu o nouă perspectivă: pacea lumii este pacea mea; succesul lumii este succesul meu. Acestea sunt modelele de comportament şi de educaţie în noua lume.
înapoi la CUPRINS link