înapoi la CUPRINS link
VIAŢA ÎN LUMEA IMAGINARĂ
Când vizionăm un film bun, impresiile noastre pot fi atât de puternice, încât uităm de lumea de afară. Curgem odată cu intriga, care devine realitatea noastră. Plângem, râdem, iubim, urâm, ne este frică, sperăm, pierdem sau câştigăm.
Potrivit Cabalei, viaţa noastră este un film lung. Dormim, ne trezim, mâncăm, bem, avem copii, trăim şi murim – toate în acest film. Totul ni se pare atât de real, pentru că nu am fost niciodată în afara lui. Noi trăim într-un teatru numit „această lume“ până când, dintr-odată, vine cineva şi ne spune: „Ascultă, te afli într-un teatru, eşti într-o călătorie, nişte electrozi au fost implantaţi în tine şi prin ei imaginile sunt proiectate în creierul tău.“
Pentru a ne trezi din acest film, ne este dată Înţelepciunea Cabala. Noi nu schimbăm în mod artificial nimic în viaţă; noi doar studiem. În timp ce studiem, unica forţă a scrierilor de Cabala, Lumina care reformează, ne influenţează. Pe măsură ce ne schimbăm treptat, se schimbă şi percepţia noastră asupra realităţii.
TOŢI CEI CARE ÎNVINOVĂŢESC, ÎNVINOVĂŢESC DIN PROPRIILE LOR DEFECTE
Tendinţe egoiste precum autoritatea şi mândria sunt încorporate în noi toţi. Atunci când ele apar în noi nu le acordăm prea multă atenţie, dar controlul şi aroganţa altor persoane ne deranjează.
Egoismul nostru, ca un judecător exigent şi perceptiv, ne ajută să investigăm răul care se descoperă în alţii. Îi judecăm pe ceilalți cu atenţie şi profund, observând fiecare detaliu în parte.
Egoismul ne permite să identificăm lucrurile rele din afara noastră în primul rând, şi abia după aceea ne dăm seama că, de fapt, toate acestea sunt în noi. Aceasta este ceea ce se numeşte „Toţi cei care învinuiesc, învinuiesc din propriile lor defecte.“19 Cu toate acestea, noi suntem pe cale să descoperim, nu că „el este autoritar“ şi „ea este arogantă“, ci că eu sunt cel care le vede ca atare datorită dorinţei mele necorectate.
„Cel care vede vreun rău în prietenul său, este ca şi cum priveşte în oglindă: dacă faţa lui este murdară, el o vede aşa şi în oglindă, iar dacă faţa lui este curată, el nu vede niciun defect în oglindă. Aşa este, aşa vede.“
Baal Șem Tov
VASELE INTERIOARE, VASELE EXTERIOARE
Suntem într-un sistem perfect făcut de Creator. Întreaga substanţă a Creaţiei este „voinţa de a primi“, iar sistemul perfect este de fapt dorinţa colectivă care a fost creată. Această dorinţă este numită, de asemenea, şi „sufletul colectiv“ sau „sufletul lui Adam HaRișon (primul om).“ Dar Creatorul a spart sufletul colectiv în numeroase particule. Fiecare dintre noi conţine doar o mică particulă spartă a sufletului colectiv.
Din cauza spargerii, în lumea noastră dorinţa fiecăruia se împarte în două părţi principale: vasele interne (Șoreș-rădăcină, Neșama-suflet, Guf-corp) şi vasele externe (Levuș – robe/ îmbrăcăminte şi Heihal – săli).
Eu simt că vasele mele interne sunt „eu“, aşa că îmi pasă de ele. În schimb, vasele mele externe le simt ca fiind străine, nu ca ale mele. Vasele interne şi cele externe sunt opuse unele faţă de celelalte – cu cât îmi plac mai mult vasele mele interne, cu atât îmi urăsc mai mult vasele externe.
De ce? „Limita spargerii“ se află între cele două tipuri de vase ca o separare care mă determină să privesc în afară. Eu fac acest lucru doar pentru a vedea cum pot beneficia de orice situaţie şi ce îmi iese de aici. Acest lucru mă obligă să îi tratez pe alţii în mod egoist, dorind să profit de ei.
CA ÎNTR-UN VIS
„Toate generaţiile, de la începutul Creaţiei până la sfârşitul corectării, sunt ca o singură generaţie a cărei existenţă se întinde de-a lungul câtorva mii de ani, până când se dezvoltă şi devine corectată aşa cum ar trebui să fie.“
Baal HaSulam, Pacea
Până în prezent nouă ni se pare că „eu“ şi „lumea“ sunt două lucruri separate. Dar acum, la sfârşitul dezvoltării umanităţii, care a durat zeci de mii de ani, suntem obligaţi să realizăm că „eu“ şi „lumea“ sunt un întreg, că Natura este cu adevărat globală şi că toate nivelurile: mineral, vegetal, animal şi uman constituie un singur mecanism.
De asemenea, începem să înțelegem că într-adevăr nu există nimeni în afara noastră, ci totul se petrece în interiorul nostru. Aceasta este o percepţie superioară a realităţii. Noi suntem pe cale să descoperim revelaţii interesante în Dimensiunea Superioară. Aceasta este intrarea în noua viaţă, o trezire din visul pe care l-am trăit până acum, din senzaţia iluzorie că trăim într-o realitate care este împărţită şi separată în părţi.
Dacă privim în trecut, vom începe să înțelegem faptul că atitudinea egoistă pe care am avut-o faţă de toată lumea din jurul nostru ne-a afectat, de fapt, pe noi. Ne-am urât, am profitat de noi înşine, ne-am minţit şi am furat de la noi înşine. Va deveni clar că am trăit pur şi simplu o minciună, o greşeală gravă.
Şi totuşi, fiecare astfel de revelaţie ne va promova cu încă un pas spre unitate completă şi armonie cu întreaga realitatea, care ne va fi dezvăluită ca fiind în noi înşine. Mai mult decât atât, împreună cu revelaţia că aparţinem întregii realităţi şi invers (întreaga realitate se află în noi), vom descoperi şi Forţa Superioară, Forţa iubirii şi dăruirii, care este prezentă în toate.
CA UN RADIORECEPTOR
Lumina Superioară este în jurul nostru în repaus complet. Ea este un câmp infinit de informaţii, de eternitate şi de plenitudine. Cu toate acestea, noi nu o simţim pentru că suntem închişi în noi înşine. Egoismul nostru ne închide înăuntru.
Pentru a simţi Lumina, trebuie să construim în noi o calitate care este similară cu calitatea Luminii, o calitate a iubirii şi a dăruirii. Acest lucru este similar cu modul în care într-un receptor radio se creează aceeaşi lungime de undă cu cea pe care se doreşte să o primească din exterior.
Înţelepciunea Cabala este de fapt înţelepciunea primirii. Este o metodă ştiinţifică de construire a unei calităţi care ne permite să primim informaţiile existente în câmpul care ne înconjoară. Când o vom face, nu ne vom mai simţi închişi în noi. Dimpotrivă, vom curge în Lumina Superioară veşnică şi întreagă.21
AUTODEZVOLTARE
Să presupunem că pe computer am instalat doar programul Word şi primesc un fişier Excel sau un fişier cu imagini ataşat la un e-mail. Încerc să deschid fişierul utilizând Word, dar nu se deschide. Ar putea fi ceva important pentru mine în acel fişier, dar programul meu refuză să îl deschidă. Eu nu am de ales decât să instalez pe calculatorul meu un nou program care va putea citi datele şi mi le va prezenta. Desigur că un format nou de date necesită un program nou.
Noi trecem printr-un proces similar în dezvoltarea spiritualităţii noastre. Folosind Înţelepciunea Cabala dobândim un nou program, un „loc“ în dorinţa noastră, iar apoi putem primi imagini noi, informaţii noi. Până acum, am avut doar programul original cu care ne-am născut, care este în totalitate îndreptat spre iubirea de sine. Acum, ne modernizăm noi înşine, dobândind un program care înţelege conceptul de iubire pentru alţii. Cu noul program, noile fişiere pe care le primim se deschid destul de bine!
„Iubirea de sine este obstacolul nostru în calea atingerii încântării şi plăcerii.“
Rabaș, Scrierile lui Rabaș, Vol. 1, „Uneori, spiritualitatea este numită «suflet»“
O NOUĂ CALITATE, O NOUĂ IMAGINE
Dacă am avea alte simţuri, unele diferite, am simţi realitatea diferit. Vedem asta la animale. Câinii, de exemplu, percep realitatea în primul rând prin miros; şerpii o percep prin temperatură, iar liliecii şi delfinii prin auzul lor. Deci, care este adevărata realitate? Există ea cu adevărat?
La începutul secolului al XX-lea, Einstein a introdus în lume un nou concept: Teoria Relativităţii. El a descoperit că modificarea vitezei de observare (sau a obiectului observat) a condus la o viziune complet diferită a realităţii pe axa spaţiu-timp. Mai târziu, fizica cuantică a descoperit impactul omului asupra evenimentului pe care îl observă, şi anume că imaginea realităţii este de fapt o medie între calităţile observatorului şi calităţile obiectului sau fenomenului observat.
De când ne naştem, noi percepem realitatea într-un anumit fel. De aceea credem că aceasta este realitatea. Dar adevărul constă în faptul că totul este doar în percepţia noastră. Am putea întreba: „Ce contează pentru noi? De ce se ocupă cabaliştii de percepţia realităţii şi ne deranjează explicându-ne că imaginea realității este relativă şi depinde de noi?“ Ei fac acest lucru deoarece metoda Cabalei ne permite să ne adăugăm noi simţuri, noi calităţi, astfel încât să putem începe să simţim o altă lume prin intermediul lor.
Într-adevăr, noi nu ştim de unde venim sau încotro ne îndreptăm, iar în timpul vieţii noastre scurte nu putem să controlăm ce se întâmplă cu noi sau să ne schimbăm soarta cu una mai bună. Această posibilitate există numai într-o lume superioară.
La fel ca o persoană apropiată, care poartă ochelari pentru a identifica ce există în jurul ei și noi putem să adăugăm calităţi noi naturii noastre originale, pentru a vedea prin ele lumea Superioară, de unde Forţele Superioare coboară în lumea noastră şi guvernează totul. Imaginea pe care o avem despre lumea noastră nu va dispărea, în schimb va fi adăugată una nouă.
OMUL TRĂIEŞTE ÎN EL ÎNSUŞI
În Prefaţă la Cartea Zohar (art. 34), Baal HaSulam scrie: „Să luăm, de exemplu, simţul vederii: vom vedea o lume largă în faţa noastră, plină cu desăvârşire. Dar de fapt, vedem toate acestea numai în interiorul nostru. Cu alte cuvinte, există un fel de aparat fotografic în creierul mic, înfăţişând tot ceea ce ne apare, şi nimic în afara noastră.“ El explică şi faptul că în mintea noastră există „un fel de oglindă lucioasă care inversează tot ce se vede acolo, așa încât noi vedem în afara creierului nostru, în faţa noastră“.
Pentru a ilustra această chestiune, să comparăm o persoană cu o cutie care are cinci deschideri: ochi, urechi, nas, gură şi mâini. Aceste organe reprezintă cele cinci simţuri: vederea, auzul, mirosul, gustul şi simţul tactil, prin care o persoană percepe ceea ce este în afară.
Diverşi stimuli care intră prin aceste cinci deschideri sunt colectaţi şi prelucraţi în conformitate cu informaţiile găsite în memoria persoanei. Rezultatul este o imagine a realităţii, care este apoi proiectată pe un „ecran“ în cerebel.
Se dovedeşte că ceea ce percepem, percepem în noi. Adevărul este că nu există nimic în afara noastră, noi doar ne imaginăm că există. La fel ca într-un vis, ochii noştri sunt închişi, iar noi nu vedem nimic, noi doar experimentăm tot felul de „filme“ în mintea noastră. Acest lucru se petrece, de asemenea, când suntem treji şi toate simţurile noastre sunt active.
Orice simţim sunt impresiile noastre interne, Reșimot. Modul în care procesăm un Reșimot care se lansează în noi în fiecare moment este ceea ce determină imaginea realităţii noastre. Bineînţeles că procesăm egoist, aşa că vom obţine o imaginea a acestei lumi egoiste. Dar când le procesăm cu noile calităţi de iubire şi dăruire, atunci vom vedea imaginea lumii spirituale.
Rezultă că nu putem conta pe nici o schimbare pozitivă venită din exterior; totul depinde de schimbarea calităţilor noastre interioare.
„Toate lumile, superioare şi inferioare, sunt incluse în om.“
Baal HaSulam, Introducere în Prefaţă la Înţelepciunea Cabala, pct. 1
CONSTRUIND REALITATEA
Există două forţe fundamentale în Natură: forţa de primire şi forţa de dăruire. Înţelepciunea Cabala spune că diferite combinaţii ale acestor forţe creează tot ceea ce există în realitate, inclusiv pe noi. Simţim o lume plină de culori, sunete, forme, corpuri şi evenimente. Toate acestea provin dintr-o anumită combinaţie a celor două forţe fundamentale.
Cabala ne permite să ieşim din imaginea care este acum proiectată în noi şi să devenim regizorii propriei noastre realitaţi. Ambele forţe – forţa de primire şi forţa de dăruire – sunt plasate la îndemâna noastră, iar noi vom începe să le configurăm. Pas cu pas, lume după lume, vom crea o nouă imagine până când vom ajunge la realitatea completă numită „lumea infinitului (Ein Sof)“.
înapoi la CUPRINS link