inapoi la Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” (link)
Articolul „Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” a fost scris de Baal HaSulam ca fiind una din introducerile la „Cartea Zohar„. În mare, Baal HaSulam a scris trei introduceri la Cartea Zohar: „Cuvânt înainte la Cartea Zohar„, „Prefață la Cartea Zohar” și „Prefaţă la Înţelepciunea Cabala„.
Pentru a înțelege „Cartea Zohar„, ar trebui să cunoaștem întreaga structură a creației; modul în care sunt construite toate lumile, legile funcționării lor, modul în care ele influențează sufletele și viceversa, cum sufletele afectează lumile, modul în care Creatorul guvernează întregul Univers și modul în care ființele create influențează Providența Lui.
Scopul studierii Înţelepciunii Cabala este acela de a simți în întreaga lor dimensiune lumile spirituale și scopul Universului; de a experimenta senzații dincolo de puterea nașterii și a morții; de a transcende timpul; de a dobândi într-una dintre încarnări o stare astfel încât omul să poată trăi în toate lumile în același timp, în contopire completă cu Forța Supremă; de a-L înțelege pe deplin pe Creator, adică de a înţelege scopul existenței omului în această lume; și toate acestea în timp ce trăim în această lume.
Studiile despre Cabala îi oferă omului răspunsuri la toate întrebările lui. El studiază toate conexiunile de tip cauză și efect din această lume; el studiază Lumea Superioară din care totul coboară spre lumea noastră. Revelarea lumilor superioare se întâmplă în mod continuu, treptat, în interiorul omului. Omul creează înăntrul lui simţuri suplimentare, mai sensibile decât cele obișnuite, care îi permit să sesizeze forțele suplimentare ale Universului, acea parte care este ascunsă unei persoane obișnuite.
Cabala este numită o înțelepciune secretă, deoarece numai pentru acela care înțelege, care simte imaginea reală a Universului, numai pentru el această știință devine evidentă. Pentru că educă omul într-un cu totul alt fel, Cabala a fost întotdeauna distinsă de religia comună. Ea dezvoltă în el un simţ al criticii, analizei, cercetării clare și intuitive despre el și despre ceea ce îl înconjoară. Fără aceste calități, omul nu poate cerceta nici această lume, nici cea superioară.
Se poate vedea cât de departe se află Cabala de religia obișnuită prin faptul că cei mai mari experți în legile și poruncile religioase din lumea noastră – mulți rabini și lideri ai maselor religioase, nu studiază și nu au cunoaștere despre Cabala. Această ignoranță nu îi împiedică în niciun fel să respecte fizic poruncile sau să conducă o viață religioasă. Ea se referă la faptul că Înţelepciunea Cabala nu vorbește despre a face ceva prin acţiuni, ci despre modul de a crea intenția corectă „de dragul Creatorului”, care nu are nimic de-a face cu religia comună.
Educaţia cabalistică este în întregime individuală și contrazice complet educația maselor. Unui cabalist trebuie să i se dea libertatea cunoașterii de sine, instrumentele, mijloacele cu ajutorul cărora să se poată dezvolta în mod continuu. Dezvoltarea sa interioară nu ar trebui să fie în nici un fel limitată. Dacă omul primește tot felul de instrucțiuni, el încetează să mai fie liber, pentru că „sinelui” lui îi este impus modelul altcuiva. Tora spune: „Cunoașterea (opinia) Torei este contrară cunoașterii (opiniei) maselor egoiste”. Prin urmare, cabaliștii reprezintă un grup în întregime distinct și autonom, deși ei au fost asociați formal cu comunitatea religioasă.
În ultimii ani, atitudinea generală față de cabaliști s-a schimbat drastic. Dacă pe parcursul secolelor anterioare cărțile lor au fost arse iar ei au fost persecutaţi de către masele religioase, astăzi situația este diferită, iar lumea religioasă îi tratează pe adevărații cabaliști cu mult mai multă toleranță. Există motive spirituale pentru că tot ce se întâmplă în lumea noastră este o consecință a fenomenelor spirituale din Lumile superioare.
Suntem la sfârșitul perioadei de dezvoltare umană, în ajunul intrării întregii omeniri în lumea spirituală. Nu au existat niciodată atât de multe persoane care să se intereseze de Cabala. Astăzi, studiile despre Cabala sunt considerate onorabile și prestigioase. Toate acestea arată că au fost trimise mari schimbări de Sus.
Cu doar 200 de ani în urmă, în perioada așa-numitului iluminism (Haskala), a existat o retragere din religia tradițională. Aşa a fost trimis de Sus, pentru ca aceleași suflete să poată reveni mai târziu la Tora prin voia lor; nu numai la partea sa generală, deschisă, ci și la Cabala.
Fiecare generație constă din suflete generațiilor anterioare îmbrăcate în trupuri noi. Aceste suflete coboară în lumea noastră, acumulând experiență cu fiecare reîncarnare. În plus, cu timpul se schimbă și condițiile spirituale externe.
Acum 400 de ani, un mare cabalist cunoscut sub numele de Ari a fondat Cabala modernă. Scrierile sale sunt destinate sufletelor care au început să coboare în această lume din vremea aceea. Din acea perioadă, a început o schimbare calitativă a sufletelor care coboară spre lumea noastră. Apare printre ele o tendinţă evidentă către spiritualitate. Prin urmare, interzicerea studierii Înţelepciunii Cabala a fost anulată. În cartea lui Ari „Cuvânt înainte la «Porțile ascensiunii»”, el spune că, începând cu acea vreme, Cabala poate fi studiată de oricine are această dorință.
Astăzi, o diseminare în masă a Înţelepciunii Cabala ar trebui să înceapă în toată lumea. Lumea a ajuns în momentul în care toate rădăcinile spirituale au coborât deja de sus; tot ceea ce este descris în Tora s-a întâmplat deja în lumea noastră. Au existat deja exiluri şi distrugeri. Singurul lucru care nu s-a întâmplat încă este dobândirea de către suflete a spiritualității, înălțarea acestei lumi până la nivelul spiritual și contopirea acestor două lumi. Acest proces a început în deceniul al doilea al secolului XX, iar acum se acumulează o energie ca o bulgăre de zăpadă.
Folosind internetul (http://www.kabbalah.info), putem vedea cum interesul pentru Cabala crește rapid printre aceia care până de curând nu aveau nimic de-a face cu asta. Oamenii înțeleg deja că Cabala nu este o învățătură despre o anumită forță astrologico-spirituală. Ei încep în mod clar să înțeleagă că Cabala oferă o înțelegere a întregului Univers. Care sunt forțele care guvernează lumea? Ei își dau seama că numai această cunoaștere va salva omenirea de iminentul dezastru.
Oamenii care nu găsesc satisfacție la acest nivel al lumii vin către Cabala, sperând să primească răspunsuri la cele mai importante întrebări. În viitor, milioane de oameni vor studia Cabala. Cei care studiază astăzi vor învăța generațiile viitoare.
În procesul vieții omului, intențiile sale trec prin schimbări continue. Se mişcă de la dorințele cvasi-animalice la cele de a se așeza confortabil în această lume, de a beneficia de tot, de a aspira la cunoaștere și apoi la cele de înălțare spirituală.
Suntem construiți în acest fel. Treptat, studiind Cabala, omul îşi schimbă dorinţele aparţinând acestei lumi cu cele superioare, spirituale, pentru a descoperi lumea spirituala şi a pătrunde în ea.
Ulterior, proprietățile omului devin altruiste. Un vas egoist este foarte mic și nu poate include orice plăcere pregătită pentru noi de către Creator. Prin urmare, prin schimbarea proprietăților egoiste în unele altruiste, noi extindem infinit capacitatea vasului nostru de a primi toate informațiile spirituale în el, pentru a dobândi o stare de eternitate și perfecțiune.
Există o părere greșită cum că acela care a înțeles spiritualitatea, în special cea care a dobândit deja un anumit nivel spiritual, ar trebui să pară ca și când ar urca în cer și nu este „din această lume”, ca și cum nu ar exista calități negative în el.
Omul se înalță la lumea spirituală înăntrul său în măsura „căderii” sale, în măsura în care îşi simte și îşi înțelege propriul egoism. Omul se înalță pe măsură ce egoismul său i se revelează treptat. Corectându-l într-o anumită măsură, omul se ridică la un nivel spiritual superior, care corespunde măsurii rectificării sale.
Cu cât o persoană se înalţă mai mult, cu atât mai mari vor fi proprietăţile sale egoiste. Cu toate acestea, ele primesc rectificarea. Învăţătorul meu a fost un mare Cabalist. În același timp, el era capabil să se irite sau să simtă bucuria mult mai mult decât orice ființă umană obișnuită.
Egoismul este materia din care suntem făcuți. Acesta a fost singurul lucru creat de Creator, iar întregul Univers este făcut numai din această materie egoistă. Nu putem rectifica egoismul în sine; putem modifica maniera în care îl folosim. Fiind rectificat, omul nu-i îndepărtează de sine Kli-ul egoist. El schimbă intenția cu care îl foloseşte.
Un Kli cu o intenție altruistă se numește spiritual. Acest Kli este un vas pentru primirea plăcerii și cunoașterelor, care se schimbă, suferă rectificări și creşte ca dimensiune în timpul procesului de dezvoltare spirituală.
Un cabalist nu va fi recunoscut după aparițiile sale exterioare. Cu toţii ei sunt oameni energici, hotărâţi, care nici nu renunță la această lume, nici nu se ascund (cu excepția cazurilor speciale, atunci când este urmare a comenzii directe a Creatorului). Multe ispite așteaptă un Cabalist pe măsură ce evoluează spiritual; multe necazuri neprevăzute vin deodată. Numai după ce a ajuns la un nivel superior, el înţelege de ce i-au fost date toate greutățile. Nimic nu e făcut în zadar; totul este dat numai pentru a avansa în evoluţia spirituală; tot ceea ce este trimis omului la un anumit nivel trebuie să fie acceptat prin credință deasupra raţiunii. Reține bine acest lucru.
O persoană care este gata să renunțe la orice, care nu are nevoie de nimic, nu poate merge mai departe. În timp ce studiază Cabala, omul devine mai egoist; toate calitățile sale negative ies la vedere. El se vede pe sine corupt. Iar asta continuă până când nu mai poate să-și poarte propriile proprietăți. După aceea, el este forțat până la urmă să strige după ajutor către Creator. În acel moment, îl imploră pe Creator să-l scape de egoismul său, pe care să-l înlocuiască cu altruism, pentru că el vede în mod clar cât pierde din cauza calităților sale egoiste.
Pe de altă parte, cel care nu simte asta nu poate vedea în sine însuşi aceste calități negative. El nu poate nici măcar să creadă că omul este realmente capabil să facă o astfel de cerere. Prin urmare, în Cabala nu există nicio îndemnare sau constrângere, ci doar o metodă care îl conduce pe ucenic să realizeze care sunt propriile sale calităţi egoiste negative, făcându-l să simtă cât de opus este el eternității și perfecțiunii.
Numai Cabala îl poate conduce pe om să-și transforme propriile proprietăți astfel încât acestea să poată ajunge în acord cu proprietăţile spirituale cele mai înalte. Există două părți ale Torei: partea evidentă, deschisă și cea secretă ascunsă. Partea deschisă vorbește despre respectarea mecanică a poruncilor. Prima se numește deschisă, deoarece este destul de evident modul în care omul o poate îndeplini. Această parte a Torei este studiată și respectată de către mase.
Drept urmare, privind această parte se impune o restricționare, „nimic nu se adaugă și nimic nu se ignoră”.
De pildă, nu trebuie să adăugi mai multe Ţiţit (bibelouri pe șalul de rugăciune rituală) la hainele tale şi nici să pui încă o Mezuza (o cutie care conține un extras din Sfintele Scripturi fixată pe tocul ușii unei case evreiești) sau să verifici calitatea hranei la microscop, atunci când ţi se spune să o faci cu ochiul liber, și așa mai departe. Destul de des, cei care nu înțeleg esența Torei și scopul ei în această lume se concentrează mai mult pe îndeplinirea mecanică a poruncilor.
A doua parte a Torei, cea secretă, vorbește despre intenția omului (Kavana) în toate acțiunile sale. Numai această intenție concentrată poate schimba acțiunea omului în opusul ei, fără suprimare, prin folosirea egoismului său natural. Întrucât intenția omului este ascunsă de cei din jurul lui, partea din Tora care ne învață care este intenția corectă este numită partea secretă sau Cabala. Această parte te instruiește să primeşti tot ce este pregătit pentru tine de către Creator.
Această parte a Torei încurajează o creștere continuă a intenției, astfel încât cu cât intenţia este mai mare, cu atât mai mult dobândeşte omul lumea spirituală.
El simte lumea spirituală în măsura intenției sale, pornind de la cel mai de jos nivel al universului până la intenția completă a întregului său egoism adevărat – cel mai înalt nivel al universului, o contopire completă cu Creatorul.
În ultimii 6.000 de ani, diferite tipuri de suflete au coborât în lumea noastră, de la cele mai pure, din primele generații ale lumii, până la cele mai corupte ale timpurilor noastre. Pentru rectificarea primelor suflete, Tora chiar nu era necesară. Însăşi existența lor, suferința lor animalică însemna deja rectificarea lor. Procesul de acumulare a suferinţei pe parcursul existenței sufletului într-un trup al lumii noastre conduce la nevoia spirituală (ascunsă sufletului) de a pătrunde în lumea superioară, în timp ce încă trăim în această lume.
Totuşi, primele suflete nu au acumulat destule suferințe pentru a simți necesitatea de a renunța la propriul lor egoism. Modul lor primitiv, animalic de gândire (având o insuficientă Aviut) nu putea să genereze în ele necesitatea înălțării spirituale, nu i-a împins spre Creator.
Toate experiențele emoționale private, suferințele și cunoașterele despre sufletele descendente sunt acumulate într-un vas spiritual comun, un suflet global numit „Adam„. După o mie de ani de acumulare a acestei experiențe comune, omenirea a simțit necesitatea unei împliniri mecanice, inconștiente a poruncilor, în timp ce regulile lumii spirituale, care nu au legătură cu lumea noastră, nu sunt în nici un fel legate de ea.
În consecință, pentru cei care nu cunosc adevărata lor origine spirituală, ele par foarte ciudate. În această perioadă, Tora a fost dată omenirii, deși numai unui mic grup de oameni. În următoarea și ultima perioadă de două mii de ani, începe să se manifeste o dorință conștientă pentru spiritualitate și necesitatea de autorectificare. Ea devine deosebit de puternică în vremea marelui Cabalist Ari și continuă până în generația noastră.
Starea finală a întregului univers este Rectificarea Finală (Gmar Tikun), unde punctul cel mai de jos al creației atinge aceeași stare ca și cel mai înalt. Creatorul a creat această stare dintr-o lovitură. Ne aflăm cu toţii deja în ea. Atunci de ce oare ni se dau instrucțiunile pentru dobândirea ei? Este vorba despre faptul că nu putem simți starea adevărată în care ne aflăm cu dorințele noastre egoiste de acum.
Conform Înţelepciunii Cabala, dacă nu evoluăm sau nu ne rectificăm simțurile conform instrucțiunilor („Tora” derivă din cuvântul Ohra’a, instrucțiune), vom fi determinaţi, convinşi cu forța, prin suferință. Instrucțiunile sunt date pentru scurtarea perioadei de suferință prin creșterea vitezei acestui ritual de trecere, schimbând caracterul suferinţei, de la a suferi din ură la a suferi din iubire.
De ce are nevoie Creatorul de suferința noastră? El ar fi putut face ca procesul creşterii noastre spirituale să fie unul fără durere. Desigur, ar fi putut. Cu toate acestea, a vrut ca noi să simţim o anume nevoie de a ne plânge, astfel încât să trebuiască să ne întoarcem la El pentru ajutor, să venim în contact cu El, să simțim nevoia de El. Această legătură cu El este adevăratul scop al Creației, în timp ce rectificarea este doar un mijloc de îndeplinire a acestui scop.
Apariţia nevoii de ajutor din partea Creatorului, referindu-ne la conexiunea cu El, este posibilă numai atunci când simțim o adevărată foame pentru bucuria spirituală. Senzația de lipsă a perfecțiunii trebuie să preceadă sentimentul perfecțiunii. Totul în creație este înțeles numai din starea opusă. Mai întâi, se creează o dorință; numai atunci poţi simţi plăcere din dobândirea lucrul dorit. Nu putem simți condiția noastră finală și perfectă în acest moment, fără să fi avut înainte suferințe datorate lipsei acestei perfecțiuni.
Cu toții simțim că starea noastră actuală este imperfectă datorită absenței dorinţelor (Kelim) corespunzătoare rectificate. Dacă începem să le rectificăm, atunci cu fiecare Kli rectificat vom începe să ne simțim parte dintr-o stare perfectă. Mai mult, odată ce ne-am rectificat toate Kelim, vom simți perfecțiunea în totalitate. Pentru a finaliza rectificarea noastră, trebuie să creăm în noi posibilitatea de a simți orice nuanță a perfecțiunii.
Acest proces cuprinzător durează 6.000 de ani, adică 6.000 de niveluri de rectificare numite perioada de existență a acestei lumi sau, cu alte cuvinte, perioada în care ne simțim imperfecțiunea. Noi toți existăm în trupuri biologice în care este instalat un “computer biologic”. Al nostru este mai sofisticat decât acela al organismelor animalelor, deoarece el deserveşte un egoism mai mare. Acest computer este mintea noastră. Nu este altceva decât un calculator mecanic care ne permite să alegem starea cea mai bună, cea mai confortabilă pentru orice moment dat.
Asta nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Spiritualitatea începe atunci când un „punct negru din inimă”, care este plantat în om de Sus, începe să tânjească după lumea de Sus. Acesta va trebui să se dezvolte până la starea unei dorințe spirituale complete – adică un „Parţuf„, în care mai târziu se vor primi informațiile, senzațiile spirituale.
Dacă nu există un astfel de punct în om, el poate fi un geniu, dar în conformitate cu criteriile spirituale, el rămâne doar un animal extrem de dezvoltat aflat pe nivelurile lumii spirituale.
Am spus că Înţelepciunea Cabala se ocupă de cea mai importantă întrebare din viața omului. Noi existăm într-o lume absolut de neînțeles, pe care o cercetăm cu ajutorul celor cinci simțuri ale noastre. Orice pătrunde în noi din afară prin aceste simțuri este prelucrat în mintea noastră, care sintetizează și ne înfăţişează aceste informații ca o imagine a lumii. Prin urmare, ceea ce ni se pare a fi realitatea înconjurătoare nu este altceva decât interpretarea luminii exterioare de către simțurile noastre imperfecte.
De fapt, acesta este doar un fragment al universului. Asta înseamnă că ceea ce percepem este doar o mică parte din ceea ce ne înconjoară. Dacă am fi avut simțuri diferite, am fi perceput un alt fragment, adică, am fi simțit această lume într-un mod diferit. Ni s-ar fi părut că lumea din jurul nostru s-a schimbat când, de fapt, toate schimbările se petrec în noi, în percepțiile noastre, în timp ce lumea rămâne aceeaşi. Acest lucru se datorează faptului că, în afara noastră, există numai Lumina Superioară a Creatorului.
Simțim modul în care organismul nostru reacționează la influențele exterioare. Totul depinde de sensibilitatea organelor noastre. Dacă ar fi fost mai sensibile, am fi simțit cum atomii se lovesc de trupul nostru. Am înțelege, am simți, am percepem nu obiectele însele, ci interacțiunea lor; nu esența lor, ci forma și materia exterioară. În mod similar, niciun dispozitiv inventat de noi nu poate înregistra o acțiune în sine ci doar reacția la aceasta.
Orice ne-ar place poate să știm despre lumea noastră, pentru a înțelege semnificația existenței noastre în ea, depinde de cadrul nostru de înțelegere, de tipul întrebărilor pe care le punem. Natura noastră, calitățile noastre înnăscute, dictează nivelul curiozității noastre intelectuale. Creatorul, prin faptul că ne-a programat proprietățile, oarecum ne dictează dinăuntru ce ar trebui să ne intereseze, ce să cercetăm, ce să înțelegem, ce să descoperim. Pentru ca, în cele din urmă, să ne conducă spre revelarea Lui Însuși.
Diferitele științe care au drept obiect studierea omului dezvăluie numai lucruri despre omul însuși. Tot ceea ce este în afara omului rămâne inaccesibil. Prin urmare, întrebarea despre sensul vieții noastre nu poate fi rezolvată cu ajutorul științei deoarece științele nu descoperă nimic în afara noastră, ci doar ceea ce este legat de noi, de simțurile noastre, de dispozitivele noastre, de reacțiile noastre și ale dispozitivelor noastre prin care comunicăm cu lumea exterioară.
Cele mai cuprinzătoare întrebări ale omului, nașterea, semnificația vieții și a morții pot căpăta răspuns numai prin înțelegerea a ceea ce este în afara noastră; nu prin descoperirea și cercetarea reacțiilor noastre la lumea exterioară, ci prin cunoașterea obiectivă a lumii exterioare. Ori asta este exact ceea ce este inaccesibil cercetării științifice. Numai atunci când omul intră în lumea spirituală, primește darul de a înțelege realitatea obiectivă; adică ce există cu adevărat în afara lui şi în ce mod.
Există o metodă cu ajutorul căreia putem primi informații complete despre întregul univers; adică ceea ce există dincolo de limitele senzațiilor și sentimentelor umane, ce anume se petrece în afara sinelui. Această metodă se numește Cabala. Cel care o stăpânește este numit Cabalist.
Aceasta este o metodă străveche, foarte specială. Ea a fost creată de oameni care, trăind în lumea noastră, au reușit să simtă lumile spirituale și să ne transmită senzațiile lor. Metoda Cabalistă pe care au folosit-o de-a lungul secolelor a fost descrisă cu tot mai multă meticulozitate, ținând seama de proprietățile generației căreia i se adresau. Aşa a fost până a ajuns în forma pe care o putem studia astăzi. Este rezultatul a cinci mii de ani de dezvoltare spirituală.
Fiecare dintre generațiile de cabaliști care s-au succedat, alături de experiența anterioară, au lucrat la dezvoltarea unei metode de stăpânire a lumii spirituale, exterioare, potrivite pentru generaţiile lor. Manualele pe care le foloseau pentru studierea Înţelepciunii Cabala cu 2-3 mii de ani în urmă, sau chiar cu 400-500 de ani în urmă, nu ne sunt de folos astăzi. Le putem folosi doar în limite foarte restrânse. Ultimul mare Cabalist care a adaptat Cabala pentru uzul generației noastre a fost Rabbi Yehuda Leib HaLevi Aşlag (1885-1955). El a scris comentarii la Cartea Zohar și la cărțile lui Ari. Manualul său în 6 volume, „Studiul celor zece Sfirot„, este lucrarea principală privind Cabala și este singura instrucțiune practică pentru noi în stăpânirea spiritualităţii.
Pentru a ajuta începătorii să studieze această lucrare fundamentală, Rav Yehuda Aşlag a scris „Prefaţă la Înțelepciunea Cabala„, care este un rezumat concis al celor scrise în „Studiul celor Zece Sfirot„. Ea oferă o înțelegere a structurii universului, ridicând puţin câte puţin voalul pentru atingerea acestui scop și explică rolul lumii noastre în înțelegerea întregului univers.
inapoi la Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” (link)