TREI CONCEPTE DE BAZĂ IN CABALA

inapoi la Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” (link)

1) Rav Hanania Ben Akaşia a spus: „Creatorul a vrut să răsplătească poporul lui Israel, așa că le-a dat Tora și poruncile …” În limba ebraică, „a răsplăti” („Lizkot”) este similar cuvântului „purificare”(„Lezakot“). În Midraş „Bereşit Raba” se spune: „Poruncile sunt date doar pentru a-l purifica pe Israel cu ajutorul lor”. Aici apar două întrebări:

– Care este privilegiul pe care Creatorul l-a acordat poporului lui Israel? şi

– Care este această „impuritate” și „grosieritate” care este în noi și de care trebuie să ne purificăm cu ajutorul Torei și a poruncilor?

Aceste chestiuni au fost discutate în cărțile mele „Panim Meirot uMaşbirot” și „Studiul celor zece Sfirot”. Să le examinăm pe scurt.

Intenția Creatorului a fost aceea de a oferi plăcere ființelor create. Pentru asta, El a pregătit o dorință enormă în suflete pentru a primi această plăcere conținută în Şefa (abundența pe care Creatorul vrea să o dăruiască). „Dorința de a primi” este un vas pentru primirea deliciului conținut în Şefa.

Cu cât este mai mare „dorința de a primi”, cu atât mai multă plăcere intră în vas. Aceste două noțiuni se interconectează astfel încât este imposibil să le separăm.

Este posibil doar să subliniem că plăcerea se referă la Şefa (adică la Creator), în timp ce „dorința de a primi” se referă la Creație.

Ambele noțiuni vin direct de la Creator și sunt incluse în Gândul Creatiei. În timp ce abundența coboară direct de la Creator, „dorința de a primi”, inclusă și în Şefa, este rădăcina, sursa ființelor create.

„Dorința de a primi” este ceva esenţialmente nou, ceva care nu a existat niciodată înainte, pentru că nu există nici o urmă de „dorință de a primi” în Creator. Rezultă că „dorința de a primi” este esența creației, de la început până la sfârșit, singura „materie” a Creației. Toate diversele ființele create sunt diferite „porțiuni” ale „dorinței de a primi”. Mai mult, toate evenimentele care se întâmplă cu ele sunt schimbările care se petrec cu această „dorință de a primi”.

Tot ceea ce umple ființele create și satisface „dorința de a primi” vine direct de la Creator. Prin urmare, tot ceea ce există în jurul nostru apare, de fapt, din Creator fie direct, din abundență, fie indirect, ca de exemplu, „dorința de a primi”, care nu există în Creatorul Însuși, ci a fost creată de El pentru a le bucura pe creaturile Sale.

De vreme ce dorința Creatorului a fost să dăruiască ființelor create, El a trebuit să creeze pe cineva capabil să primească abundența lui. În consecință, El a integrat în Creație dorința de a primi plăcere. De ce? Există o regulă: Creatorul a creat tot ceea ce există în natura noastră. Întrebarea „De ce am primit această natură?” se referă la starea de a fi înainte de începutul Creației și este dincolo de aprecierea noastră. Putem dobândi numai ceea ce se referă la Creație, dar nu şi înainte sau după ea. Prin urmare, natura noastră ne permite să primim numai plăcerea care este în echilibru cu dorința noastră pentru ea.

De exemplu, dacă un om este înfometat, se bucură de masă; întrucât, dacă i se oferă hrană atunci când nu este înfometat, el nu resimte nici o plăcere. Totul este o combinație între o deficiență și împlinirea acesteia. Cu cât dorința este mai puternică, cu atât este mai mare plăcerea de a o împlini.

2) Prin urmare, „dorința de a primi” în toată varietatea sa a fost inclusă încă de la început în Gândul creației. Ea a fost inseparabil legată de încântarea pe care Creatorul a pregătit-o pentru noi. „Dorința de a primi” este un vas, în timp ce Şefa este lumina care umple vasul. Aceste lumini și vase sunt singurele componente ale lumilor spirituale. Ele sunt inseparabil legate între ele. Împreună coboară de sus, nivel cu nivel.

Cu cât sunt mai departe de Creator aceste niveluri, cu atât mai mare și mai grosieră devine „dorința de a primi”. Pe de altă parte, cu cât este mai mare și mai grosieră „dorința de a primi”, cu atât este ea mai îndepărtată de Creator. Acest lucru se întâmplă până când ajunge la cel mai de jos punct în care „dorința de a primi” atinge dimensiunea maximă. Această condiție este de dorit și este necesară pentru începerea ascensiunii către rectificare.

Acest loc este numit „lumea Asiya”. În această lume, „dorința de a primi” este definită ca fiind „trupul omului”, în timp ce lumina se numește „viața omului”. Diferența dintre lumea superioară și această lume (Olam Hazeh) este că în lumile superioare „dorința de a primi” nu este încă destul de grosieră și nu este încă separată complet de lumină. În lumea noastră, „dorința de a primi” atinge dezvoltarea sa finală și devine complet separată de lumină.

3) Mai sus menţionata ordine descendentă a evoluției dorinței de a primi este divizată în patru niveluri (Bhinot). Această ordine este codificată în misterul Numelui Creatorului. Universul furnizează ordinea acestor patru litere, HaVaYaH (Yud-Hey-Vav-Hey). Aceste litere corespund celor zece Sfirot: Hochma, Bina, Tiferet (sau Zeir Anpin), Malhut și rădăcina lor. De ce sunt zece? Asta se datorează faptului că Sfira Tiferet (ZA) include 6 Sfirot: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod și Yesod.

Rădăcina tuturor acestor Sfirot este numită Keter, dar adesea nu este inclusă în enumerarea Sfirot; de aceea, se spune HuB-TuM, sau HB-TM. Aceste patru Bhinot corespund celor patru lumi: Aţilut, Briya, Yeţira și Asiya. Lumea Asiya include și “această lume” („Olam Hazeh”). Nu există nici o singură ființă creată în această lume a cărei rădăcină să nu fie în lumea Ein Sof, în planul creației. Planul creației este dorința Creatorului de a satisface toate ființele create.

Asta include atât lumina, cât și vasul. Lumina vine direct de la Creator, în timp ce dorința de a primi plăcere a fost creată de către Creator ca ceva nou, din nimic. Pentru ca „dorința de a primi” să ajungă la dezvoltarea sa finală, ea trebuie să treacă împreună cu lumina prin cele patru lumi, Briya, Yeţira și Asiya (ABYA). Apoi, evoluţia Creației se încheie cu crearea în ea a luminii și a vasului, numite „trupul” și „lumina vieții”.

Legătura dintre Creator și creație este numită „lumea Infinitului” (lumea Ein Sof). Entităţile spirituale inferioare, pe măsură ce ajung să o înţeleagă, îi dau Luminii Superioare diverse nume. Deoarece dorința Creatorului a fost aceea de a face plăcere ființelor create, El a creat pe cineva care să fie capabil să primească această plăcere de la El, iar crearea dorinței de a primi plăcere numită „Malhut” sau a lumii Ein Sof au fost suficiente pentru asta.

Întrucât, în această fază, Malhut, primește pentru sine, fără a îngrădi în niciun fel primirea, Malhut exercită mai târziu o restricționare privind primirea plăcerii-luminii.

Se spune că „dorința de a primi” a fost finalizată în lumea Asiya. Înseamnă, deci, că cea mai mare „dorință de a primi” există în această lume Asiya? Cu toate acestea, în timp ce lumea Asiya este doar Bhinat Şoreş și are cea mai slabă lumină, există lumina Keter în lumea Adam Kadmon. Noțiunea de lume Asiya are două sensuri:

a) Întregul Bhina Dalet este numit lumea Asiya.

b) Lumea Asiya în sine însăşi.

Pentru a înțelege semnificația primei noțiuni trebuie să știm că vasul finalizat este numit „Bhina Dalet„; dar, de fapt, vasul adevărat (Kli-ul) este deja prezent în Bhina Alef. Keter este „dorința de a dărui” plăcere Creației”; Hochma este „dorința de a primi” această plăcere și este complet umplută de lumină. În orice caz, Kli-ular trebui să parcurgă încă patru niveluri până la dezvoltarea sa finală.

Studiem totul din punctul nostru de vedere, întrucât toate legile provin din rădăcinile spirituale. În lumea noastră, valoarea plăcerii omului depinde de puterea poftei lui. O pasiune de nesuportat provoacă o mare plăcere, în timp ce o dorință mică duce la o plăcere la fel de mică. Pentru ca omul să înțeleagă o adevărată dorință, sunt necesare două condiții:

a)    Omul nu se poate strădui pentru ceva despre care nu a mai auzit până acum. Trebuie să știe ce-şi dorește, adică, să fi avut deja acel ceva înainte.

b)    Dar el nu poate să-şi dorească ceva ce deja are. Prin urmare, sunt necesare patru niveluri de dezvoltare ale Kli­-ului pentru ca acesta să primească forma finală. 

Malhut a avut întreaga lumină în lumea Ein Sof. Cu toate acestea, vasul este caracterizat de diferența proprietăților sale faţă de cele ale Creatorului, proprietăți care nu existau în lumea Ein Sof. Cu următoarea dezvoltare a vasului, ne dăm seama că adevăratul vas este lipsa luminii.

În lumea Asiya, Kli-ul nu primește nimic, pentru că vrea doar să primească; prin urmare, este definit ca un vas autentic. Este atât de departe de Creator încât nu știe nimic despre rădăcină. Drept rezultat, omul trebuie să creadă că el este creat de Creator, deși nu este în stare să-l simtă.

Concluzie: vasul nu este cineva sau ceva care să conţină mult; dimpotrivă, este cineva sau ceva extrem de îndepărtat. Este complet deconectat de lumină. În timp ce primește numai pentru sine, vasul nu are „dorința de a dărui”; tot ce poate face este să creadă că o astfel de dorință există … Omul nu poate înțelege de ce trebuie să se străduiască pentru a dărui.

Care este raţiunea existenței unui astfel de vas care nu are nici o scânteie a luminii și este extrem de îndepărtat de Creator? Astfel de vase trebuie să înceapă să lucreze în intenţia de a dărui cu obiecte care sunt, până acum, ireale.

Baal HaSulam dă următorul exemplu. În trecut, totul era foarte scump, astfel încât copiii au fost învățați să scrie mai întâi pe tablă cu o bucată de cretă. Astfel puteau să șteargă ceea ce scriseseră greșit și numai aceia care învățaseră să scrie corect primeau hârtie adevărată.

Același lucru este valabil și pentru noi. În primul rând, ni se dau nişte jucării, iar apoi, dacă învățăm să adăugăm la dorinţa noastră intenția de dragul Creatorului, vom putea vedea adevărata lumină. Kli-ul este creat în așa fel încât să se obișnuiască cu munca reală.

Înainte ca sufletele să apară, toate acțiunile sunt îndeplinite de Creator. În felul acesta El le arată sufletelor cum ar trebui să acționeze. De exemplu, cum să înveți să joci șah? Mutările îi sunt arătate elevului și astfel el le învață. De aceea lumile coboară de Sus. Creatorul efectuează toate acțiunile legate atât de nivelurile superioare, cât și de cele inferioare. Apoi, în a doua etapă, sufletele încep să urce singure.

Între timp, ne zbatem pentru jucării și nu pentru spiritualitate; prin urmare, lumina Torei ne este ascunsă. Omul nu va fi fost capabil să primească deliciile enorme oferite lui de dragul Creatorului.

Baal HaSulam ne dă un exemplu. Un om își pune toate obiectele de valoare pe masă – aur, argint, diamante. Brusc, nişte străini vin in casa lui. Se teme că aceştia ar putea să-i fure comorile. Ce poate el să facă? El stinge lumina astfel încât nimeni să nu poată vedea că în casă există lucruri prețioase.

Nu ne lipsește dorința de spiritualitate pentru că „dorința de a primi” ar fi absentă în noi ci, mai degrabă, pentru că nu putem vedea nimic. Nu putem vedea lemnul din cauza copacilor. Cu cât omul se „purifică”, cu atât mai bine începe să vadă. Apoi Kli-ul („dorința de a primi”) crește treptat, pentru că vrea să simtă plăceri mai mari.

De exemplu, dacă cineva reușeşte să primească 0,5 kg de plăcere de dragul dăruirii, i se dă 1 kg. Apoi, dacă această cantitate a fost de asemenea primită cu intenţia de a dărui Creatorului, i se dau 2 kg de plăcere și așa mai departe.

Înțelepții spun despre asta: „Cel care a ajuns la niveluri mai înalte ale Torei are dorințe mai mari.” Totuși, nu putem vedea nimic până când dorințele noastre nu vor dobândi intenția de a primi de dragul dăruirii. În acest sens, singura distincție între un laic şi un religios este aceea că cel dintâi aspiră să primească numai plăcerile acestei lumi, în timp ce cel din urmă dorește și bucuria lumii ce va să vină.

Puterea dorinței de a primi în toate ființelor create este atât de mare încât înțelepții au spus despre asta: „Legea care domnește asupra oamenilor este aceasta: Ce este al meu este al meu iar ce este al tău este al tău; și numai frica oprește pe om să spună: «Al tău este al meu.» „

4) Necesitatea de a dezvolta „dorința de a primi” pe patru niveluri (Bhinot) prin cele patru lumi ABYA are drept cauză regula existentă, conform căreia numai răspândirea luminii urmată de expulzarea ulterioară face vasul să se potrivească utilizării sale.

O explicație: când vasul este umplut cu lumină, cele două sunt legate inseparabil. Vasul este, de fapt, inexistent; el se desființează deoarece flacăra unei lumânări dispare în cea a unei torţe.

Dorința este satisfăcută, așa că încetează să existe. Ea poate să reapară numai după ce lumina iese din ea, oprind împlinirea acesteia. Motivul pentru această auto-anihilare a vasului constă din contrastul său total cu lumina. Lumina vine direct de la esența Creatorului, de la Gândul Creației. Această lumină este o „dorință de a dărui” și nu are nimic de a face cu „dorința de a primi”.

Vasul îi este absolut opus; este o mare „dorință de a primi” lumina. El este o rădăcină, o sursă a ceva foarte nou, inexistent înainte de creație. Vasul nu are „dorința de a da”. Deoarece lumina și vasul sunt conectate inseparabil, „dorința de a primi” este anulată de lumină. Vasul dobândește o anumită formă numai după expulzarea luminii din el. Numai atunci, el începe să ceară lumina. Această dorință arzătoare determină forma necesară a „dorinței sale de a primi”. Când lumina reintră în vas, ele devin două entităţi separate – vasul și lumina, trupul și viața. Ia aminte la lucrurile astea, pentru că sunt cele mai profunde noțiuni.

Când Kli-ul începe să primească, el trebuie să simtă: „Acum eu primesc plăcere”. Dar lumina care poartă această plăcere nu lasă acest „eu” să se deschidă și să fie simțit de Kli. Prin urmare, „eul” se anulează. Înseamnă că Kli-ul nu simte că primește, deși o face.

Rav Baruch Aşlag dă acest exemplu. Un bătrân a câștigat 100.000 de dolari la o loterie. Prietenilor lui le-a fost frică să-i dea știrea, crezând că ar putea avea un atac de cord și să moară de supra-excitare.

Unul dintre ei a spus că ar putea să-i comunice informația fără     a-i face rău. El a venit la bătrân și l-a întrebat: „Ai împărți cu mine 10 $ dacă ați câștiga la loterie?” – „Desigur!”, A răspuns bătrânul. – Și dacă ai câștiga 100 de dolari, ai fi în continuare dispus să împarți premiul cu mine? – De ce nu? Răspunse bătrânul. A continuat până când suma a ajuns la 100.000 $, apoi oaspetele l-a întrebat: „Eşti gata să semnezi acordul nostru?” – „Sunt. Cu siguranță!” – exclamă bătrânul. În clipa aceea, oaspetele s-a prăbușit la podea și a murit.

Vedem că omul poate muri dintr-o mare bucurie, deoarece o lumină prea puternică anulează „dorința de a primi”. Într-un astfel de caz, Kli-ul dispare și lumina este obligată să iasă pentru a încuraja Kli-ul să tânjească după ea.

De ce atunci lumina nu anulează Kli-ul, Bhina Dalet, după ce s-a întors la ea? Când lumina (Ohr) și vasul (Kli) sunt împreună în Bhina Alef, trebuie să se răspândească atât „dorința de a dărui”, cât și „dorința de a primi”. Cu toate acestea, întrucât sunt opuse una celeilalte, „dorința de a dărui” anulează „dorința de a primi”, adică împiedică răspândirea.

După formarea lui Bhina Dalet, lumina nu o poate anula, deoarece reprezintă două forțe existente. În Bhina Alef lumina nu lasă „răspândirea și creșterea dorinței de a primi”; dar odată ce aceasta s-a dezvoltat, nu poate interfera cu ea.

De exemplu, doi bărbați se luptă. Unul dintre ei îl împiedică pe celălalt să intre în casa lui. Are importanță dacă se luptă afară sau intrusul este deja înăuntru? Dacă spunem că nu există nimic altceva decât Creatorul, care dorește să dea plăcere și creația care tânjeşte după această plăcere, este suficient că avem Keter ca dăruitor şi Hochma ca primitor!

În faza Hochma „dorința de a primi” este una cu lumina, aceasta din urmă împiedicând-o să simtă că primește. Această stare nu este totuşi perfectă, întrucât Kli-ul trebuie să simtă că primește. De exemplu, cineva îi oferă ceva prietenului său, dar nu poate simți asta. În acest caz, dăruitorul încalcă porunca de a „nu distruge”.

Aşadar, este clar de ce nu ni se dau lucruri importante (prețioase). Întrucât suntem destul de mulțumiți cu plăcerile minore, nu merităm să primim lucruri de valoare. Prin urmare, este necesară dezvoltarea în 4 faze pentru nașterea Kli-ului, care simte pe măsură ce primește.

5) După cum s-a arătat mai sus, creația se dezvoltă în patru faze, Bhinot, codificate în numele HaVaYaH și denumite Hochma, Bina, Tiferet și Malhut. Bhina Alef (1) este numită „Hochma”, care conține atât lumina cât și vasul făcut din „dorința de a primi”. Acest vas conține întreaga lumină numită Ohr Hochma (Lumina Înțelepciunii) Ohr Haya (Lumina Vieții), pentru că este întreaga lumină a vieții în interiorul creației.

Cu toate acestea, Bhina Alef încă este considerată ca fiind lumina iar vasul din ea nu s-a manifestat încă, existând în potențial. Acesta este încă într-o legătură inseparabilă cu lumina într-o stare de auto-abolire. După aceea, ia naștere Bhina Bet (2), întrucât până la sfârșitul dezvoltării sale Hochma a vrut să dobândească echivalența proprietăților cu lumina care este în interiorul său. S-a trezit în ea „Dorința de a darui” Creatorului.  

Natura luminii este o pură „dorință de a dărui”. Ca răspuns la trezirea acestei dorințe, Creatorul a trimis o lumină nouă și diferită numită „Ohr Hasadim” (lumina milei). Prin urmare, Bhina Alef aproape a scăpat complet de Ohr Hochma, dată de Creator. Ohr Hochma poate fi prezentă numai în vasul adecvat, adică „dorința de a primi”. Atât lumina cât și vasul din Bhina Bet sunt total diferite de cele din Bhina Alef, întrucât vasul din Bhina Bet este „dorința de a dărui” iar lumina este Ohr Hasadim. Ohr Hasadim este plăcerea de a fi precum Creatorul.

„Dorința de a dărui” duce la echivalența proprietăților cu Creatorul care, în lumile spirituale, duce la contopirea cu el. Apoi apare Bhina Gimel. După ce lumina din interiorul Creației trece la nivelul lui Ohr Hasadim în absența aproape completă a lui Ohr Hochma (după cum știm, Ohr Hochma este principala forță de viață în creație), Bhina Bet și-a simțit deficiența. La sfârșitul dezvoltării sale, a atras o parte din Ohr Hochma, astfel încât să poată începe să strălucească în interiorul lui Ohr Hasadim.

În acest scop, a reînviat o parte din dorința sa interioară de a primi și a format un vas nou numit Bhina Gimel sau Tiferet. Lumina din interiorul acestuia este Ohr Hasadim cu iluminarea lui Ohr Hochma deoarece partea principală a acestei lumini este Ohr Hasadim, Ohr Hochma fiind mai puțin semnificativă. Bhina Dalet îi urmează întrucât vasul lui Bhina Gimel dorea de asemenea să atragă Ohr Hochma la sfârșitul dezvoltării sale, dar de data aceasta și-a dorit totul, așa cum a fost în Bhina Alef.

Se pare că această dorință trezită duce la o situație în care Bhina Dalet simte dorința pasională pe care o avea Bhina Alef. Mai mult, acum, după expulzarea luminii o dată, creația știe cât de rău se simte, așa că dorește această lumină mult mai mult decât în faza anterioară, de Bhina Alef.

Prin urmare, emanarea luminii și expulzarea ei ulterioară creează un vas. Dacă vasul primește acum lumina din nou, el va precede lumina. Prin urmare, Bhina Dalet este o fază finală în crearea vasului numită Malhut.

De ce lumina însăși a devenit un motiv pentru dorința Kli-ului de a dărui? Observăm o lege în natura noastră: fiecare ramură dorește să fie ca rădăcina ei. De aceea, de îndată ce a venit lumina Hochma, Kli-ul a primit-o. Cu toate acestea, când a simțit că lumina provenea de la Dăruitor, a dorit să fie Sursa și nu să primească. Aceasta înseamnă că din Keter au ieşit două acţiuni: 

a)    dorința de a dărui plăcere Creației, care a creat „dorința de a primi” și asta este Bhina Alef.

b)    dorința de a dărui acționează în Creație, întrucât cea din urmă simte că lumina pe care o primește vine din dorința de dăruire de Sus și, prin urmare, dorește și ea să dăruiască.

Putem vedea un exemplu de acest fel în lumea materială. Cineva îi dă cuiva un dar. După ce îl primește acesta începe să se gândească și înțelege că: „El este unul care dăruie iar eu sunt unul care primesc! Nu ar trebui să iau darul! „De aceea el îi dă înapoi darul. Prima dată, când a primit cadoul, el se afla sub influența celui care dăruia și nu a resimţit faptul că primeşte. După ce a primit, însă, a început să se simtă că unul care primeşte, ceea ce l-a făcut să refuze darul.

Este necesar să subliniem că cel de-al doilea are o „dorință de a primi”, întrucât a primit de la început darul. Dar nu îl ceruse! Prin urmare, nu se numește Kli. Kli-ul este o stare în care cineva simte că există plăcere, o caută și-i cere celui care dăruieşte să-i dăruiască lui.

De ce este Aviut (grosieritatea) a lui Bina mai mare decât cea a lui Hochma, adică de ce are o „dorință mai mare de a primi”, dar dorește doar să dea? Hochma este vasul care încă nu simte că primește; Cel care dăruieşte o controlează complet. Cu toate acestea, Bina se simte deja ca un primitor; prin urmare, a sa Aviut este mai mare.

Există două feluri de lumină:

a)    Lumina Scopului creației numită „Ohr Hochma„, care vine de la Creator („dorința de a dărui” Creației); ea este Bhina Alef.

b)    Lumina Rectificării creației numită „Ohr Hasadim„, care se răspândește datorită Creației; ea se numește Bhina Bet.

Cum se poate spune că Ohr Hasadim se răspândește datorită Creației? Nu este Creatorul sursa luminii și a plăcerii? Este aşa întrucât plăcerea Creatorului ajunge la Creație datorită contopirii acesteia cu Sursa plăcerii.

Începutul Creației se face după cum urmează:

Lumina, Ohr – plăcerea, este emanată de Creator. Această emanaţie a lumii de la Creator este numită faza zero (0) sau Bhina Şoreş (rădăcina).

Lumina creează Kli-ul, care este capabil să simtă, să absoarbă toată plăcerea pe care o conţine lumina. Să presupunem că Creatorul a vrut să dea Creației 1 kg de plăcere. În acest caz, El ar fi trebuit să creeze „dorința de a primi” acea plăcere (Kli) cu o capacitate de 1 kg, care să poată absorbi întreaga plăcere.

O astfel de stare a Kli-ului fiind complet umplut de lumina Creatorului este numită Bhina Alef (faza 1). Această fază se caracterizează prin dorința de a primi plăcere. Lumina, care poartă plăcerea, se numește „Ohr Hochma„. Kli-ul în această fază primește Ohr Hochma; prin urmare, faza însăși poartă numele „Hochma„.

Kli-ul primește lumina Creatorului, simte plăcerea absolută și  dobândește proprietatea acesteia – „dorința de a dărui”, pentru a face plăcere. Ca urmare, în loc să primească, Kli-ul dorește acum să dea și încetează să mai primească lumina. Întrucât în Kli apare o nouă dorință, contrară celei inițiale, acesta trece într-o nouă fază, care se numește faza Bet (faza 2), „dorința de a dărui” sau Bina.

Kli-ul a încetat să primească lumina. Lumina continuă să interacționeze cu Kli-ul și îi spune că refuzând să primească lumina, nu împlineşte nici Scopul Creației, nici dorința Creatorului. Kli-ul analizează aceste informații și ajunge la concluzia că într-adevăr nu împlineşte dorința Creatorului.

Mai mult, Kli-ul simte că lumina este o forță vitală și că nu poate să o facă fără ea. Prin urmare, Kli-ul, încă doritor să dea, decide să înceapă să primească o parte esențială a luminii. Aşadar Kli-uleste de acord să primească lumina din două motive: în primul rând, pentru că dorește să împlinească dorința Creatorului, acesta fiind motivul principal și, în al doilea rând, simte că într-adevăr nu poate exista fără lumină.

Apariția unei noi „dorințe de a primi” lumina în Kli creează o nouă fază numită Bhina Gimel (faza 3) sau Zeir Anpin.

În timp ce simultan dă și primește puțin, în faza Gimel, Kli-ul începe să-și dea seama că dorința Creatorului este de a-l umple complet cu lumină, astfel încât să poată fi capabil să se bucure infinit. De vreme ce Kli-ul a dobândit deja puțină lumină Hochma, necesară existenței sale, acum decide să primească restul luminii. Aceasta este dorința Creatorului, iar Kli-ul reîncepe să primească lumina Creatorului așa cum a făcut-o în faza 1.

Noua fază este numită Bhina Dalet (faza 4). Aceasta diferă de faza 1, prin faptul că și-a exprimat în mod independent „dorința de a primi”.

Prima fază a fost umplută de lumină în mod inconștient prin dorința Creatorului. Nu avea nici o dorință proprie. Cea de-a patra fază se numește „Împărăția dorințelor” sau Malhut. Această stare, Malhut, este numită „lumea Infinitului” (Olam Ein Sof) – dorința infinită și nelimitată de a primi plăcerea, de a fi umplută cu lumina.

Bhinat Şoreş (0) este dorința Creatorului de a crea Creația și de  a-i oferi o plăcere maximă. În această fază, ca într-o sămânță sau embrion, întreaga Creație ulterioară este inclusă de la început până la sfârșit, cuprinzând atitudinea Creatorului față de Creația viitoare.

Bhinat Şoreş (0) constituie Gândul întregii Creații. Toate procesele ulterioare sunt doar împlinirea acestui Gând. Fiecare fază ulterioară este consecința logică a celei anterioare. Dezvoltarea continuă de Sus și fiecare fază precedentă este „mai mare” decât următoarea, adică faza precedentă le include pe toate cele care-i urmează.

În cursul acestei dezvoltări de la Creator până la lumea noastră, sunt generate noi niveluri; totul evoluează de la perfect la imperfect. Creatorul a creat lumina, plăcerea, din Sine, din Esența Sa. Prin urmare, se spune că lumina este creată „Yeş mi Yeş ” (existenţă din existență), adică lumina a existat dintotdeauna. Totuși, odată cu apariția fazei 1 a dorinței de a primi plăcere, vasul (Kli-ul) este numit „Yeş mi Ayn” (existenţă din nonexistenţă), adică Creatorul l-a făcut din nimic; întrucât nu poate exista nici cea mai mică „dorință de a primi” în Creator.

Prima dorință independentă a Creației are loc în faza a doua. În această fază, „dorința de a dărui” apare pentru prima dată. Această dorință a apărut sub influența luminii, care a fost primită de la Creator și care fusese deja inclusă în Gândul Creației. Cu toate acestea, Kli-ul o resimte ca fiind propria sa dorinţă, independentă. Același lucru este valabil și pentru dorințele noastre: toate sunt trimise de Sus, de la Creator; dar noi le considerăm ca fiind ale noastre.

În faza a doua, simțind „dorința de a da” ca fiind contrară  „dorinței de a primi”, Kli-ul nu mai simte plăcere din primire, încetează să simtă lumina ca plăcere.Lumina îl părăseşte lăsându-l gol.

În prima fază, a fost creată dorința de a primi plăcere. Este singura dorință care nu există în Creator. Această dorință este chiar Creația. Ulterior, în întregul Univers, există numai variații ale acestei dorințe din faza 1; dorința de a primi plăcere fie din primire, fie din dăruire, fie din combinaţia acestor două dorințe. În afară de Creator, există doar un singur lucru: dorința de a primi plăcere.

Vasul (Kli) dorește întotdeauna să primească. Materia din care este confecționat nu se schimbă. Omul o poate înțelege numai atunci când realizează răul și înțelege natura lui egoistă. Tot ce este încorporat în natura noastră; în fiecare celulă a trupului nostru, nu există decât dorința de a primi plăcere.

Faza a doua, acum goală, încetează să simtă că există; este creată de lumină și fiind fără ea, se simte ca fiind pe moarte. Prin urmare, ea dorește să primească cel puțin un pic din lumina Creatorului. Plăcerea de a primi lumina se numește „Ohr Hochma„, în timp ce plăcerea din dăruire este numită „Ohr Hasadim„.

Faza a doua (Bina) vrea să dea, dar află că nu are nimic de oferit, că „moare” fără Ohr Hochma. De aceea se decide să primească un pic de Ohr Hochma.

Aceasta constituie cea de-a treia fază, Bhina Gimel (3). În această fază, există în vas două dorințe diferite: „dorința de a primi” și „dorința de a dărui”. Cea care predomină este „dorința de a dărui”. În ciuda faptului că nu are nimic de oferit Creatorului, „dorința de a da” încă mai există în el. Această dorință este plină de Lumina Hasadim. Are în ea și un pic din Lumina Hochma, care umple „dorința de a primi”. 

A patra fază, Malhut, se naște treptat din cea de-a treia. „Dorința de a primi” devine mai puternică, împingând afară „dorința de a da” și, după un timp, „dorința de a primi” rămâne singură. Prin urmare, această fază se numește „Malhut„, adică împărăţia dorinței, dorința de a absorbi totul, întreaga plăcere (Ohr Hochma).

Această fază este o finalizare a Creației și, întrucât primește totul infinit, fără sfârșit, se numește „lumea Infinitului”. Acestea sunt cele patru faze ale Luminii Directe provenită de la Creator. Restul Creației, toate lumile, îngerii, Sfirot, sufletele – totul constituie doar parte din Malhut. Întrucât Malhut dorește să fie ca și fazele care o preced, întreaga Creație este o reflectare a acestor 4 faze.

A o înțelege, a ne explica modul în care aceste patru faze se reflectă în fiecare dintre lumi, cum afectează ele lumea noastră, cum anume, muncind activ cu ajutorul feedback-ului de Sus, noi le putem afecta și ne putem alătura procesului general al Universului, constituie scopul științei numite Cabala. Scopul nostru este să înțelegem totul.

6) Cele patru faze menționate mai sus corespund celor zece Sfirot din care este alcătuită fiecare ființă creată. Aceste patru faze corespund celor patru lumi ABYA, care includ întregul Univers, și toate detaliile existente în realitate. Bhina Alef se numește Hochma, sau lumea Aţilut. Bhina Bet se numește Bina sau lumea Briya. Bhina Gimel se numește Tiferet sau lumea Yeţira. Bhina Dalet se numește Malhut, sau lumea Asiya.

Acum, să vedem care este natura acestor patru Bhinot existente în fiecare suflet. Fiecare suflet (Neşama) care provine din lumea Ein Sof şi coboară în lumea Aţilut, dobândind proprietățile lui Bhina Alef acolo. În lumea Aţilut, nu se numește încă „Neşama”, pentru că acest nume indică un anumit grad de separare de Creator care presupune o cădere de la nivelul Ein Sof, de la o stare de unitate completă cu Creatorul și dobândirea unei anumite „independențe”. În orice caz, nu este încă un vas complet format, deci nimic nu îl separă până în acest moment de Esența Creatorului. 

După cum știm deja, în timpul fazei Bhina Alef, vasul nu este încă constituit, întrucât în această etapă se anulează faţă de lumină. Prin urmare, în lumea Aţilut, se spune că totul este absolut Divin – „El este unul și Numele Lui este unul”. Chiar și sufletele altor creaturi care trec prin această lume se contopesc cu Creatorul.

7) Bhina Bet guvernează în lumea Briya; adică, vasul său este „dorința de a dărui”. Prin urmare, atunci când sufletul ajunge în lumea Briya, el atinge această etapă a dezvoltării vasului și se numește deja „Neşama”. Aceasta înseamnă că s-a separat de Esența Creatorului și a dobândit un anumit grad de independență. Cu toate acestea, acest vas este încă foarte „pur”, „transparent”, adică foarte apropiat în proprietățile sale față de Creator. Aşadar, este condiderat ca fiind în întregime spiritual.

8) Bhina Gimel guvernează lumea Yeţira; ea conține o anumită cantitate din „dorința de a primi”. Prin urmare, atunci când sufletul ajunge în lumea Yeţira, la această etapă a dezvoltării vasului, el iese din starea „Neşama” și se numește acum „Ruah”. Acest vas are deja o anumită grosieritate (Aviut), adică o parte din „dorința de a primi”. In orice caz, este considerat ca fiind încă spiritual, deoarece această cantitate și calitate a „dorinței de a primi” este insuficientă pentru a fi complet separată în proprietățile sale de Esența Creatorului. O separare completă de Esența Creatorului este un trup, care este deja în totalitate și în mod evident „independent”.

9) Bhina Dalet guvernează lumea Asiya; este ultima etapă a dezvoltării vasului. La acest nivel, „dorința de a primi” atinge culmea evoluției sale. Vasul se transformă într-un trup complet distinct de Esența Creatorului. Lumina din interiorul lui Bhina Dalet este numită „Nefeş”. Această denumire indică lipsa mișcării independente în acest tip de lumină. În plus, să ne amintim că în Univers nu există nimic care să nu fie alcătuit din propriul sistem de lumi ABYA (cele patru Bhinot).

Care este diferența dintre „dorința de a primi” și suflet? „Dorința de a primi” se numește Bhina Dalet. Este inima tuturor lucrurilor; ea simte și dobândeşte toate nivelurile. De regulă, „lumina” este numită „suflet”. Lumina fără cel care să o cuprindă este numită „lumină”. Lumina împreună cu cel care o dobândeşte se numește „suflet”.

De pildă, cinci persoane urmăresc un avion prin binoclu și fiecare are un binoclu mai bun decât ceilalţi. Acum, primul spune că dimensiunea avionului este de 20 cm. Al doilea pretinde că ar fi de 1m. Fiecare dintre ei spune adevărul pentru că își bazează aprecierile pe ceea ce văd, însă opiniile lor nu afectează în nici un fel avionul.

Motivul diferenței între opiniile lor constă în faptul că există diferențe de calitate între lentilele binoclurilor. Același lucru se întâmplă și cu noi; nu există nici o schimbare în lumină, toate schimbările sunt în cei care o dobândesc, iar ceea ce cuprindem cu înţelegerea se numește „sufletul”. În exemplul nostru, binoclurile constituie echivalența proprietăților și, în acest sens, există diferențe între cei care dobândesc lumina, și cu atât mai mult în ceea ce este dobândit, adică sufletul.

10) Nefeş, lumina vieții plasată în trup, vine direct din Esența Creatorului.Trecând prin cele patru lumi ABYA, el se îndepărtează treptat de Creator până când dobândește un vas, un trup atribuit lui. Doar atunci vasul este considerat ca fiind complet format. În această etapă a dezvoltării vasului, lumina din interiorul lui este atât de mică încât sursa ei nu poate fi simțită, adică Creația (vasul) nu mai simte Creatorul. 

Cu toate acestea, cu ajutorul Torei și a poruncilor, cu intenția de a da încântare Creatorului, Creația poate să-și purifice vasul numit trup și să primească toată lumina pregătită pentru el de către Creator în Gândul Creației. Asta înţelegea Rav Hanania ben Akaşia, când spunea: „Creatorul a vrut să-i răsplătească pe Israel, așa că     le-a dat Tora și poruncile …”.

Aici el explică noțiunea de „Aviut” (grosieritate), pe care trebuie să o „purificăm” (Lezakot). Bhina Dalet se numește Aviut, întrucât primește de dragul auto-mulţumirii. Scopul este acela de a obține echivalența proprietăților, adică de a primi de dragul dăruirii. Asta este ceea ce se defineşte prin „Zakut” – purificare. Se poate atinge un astfel de nivel prin învățarea Torei cu intenția de a dobândi „dorința de a dărui”.

Nu pot exista în Kli simultan două dorințe contrare; există fie „dorința de a primi”, fie „dorința de a dărui”. Dacă există două dorințe într-un singur Kli, acesta este împărțit proporțional în două părți, în două Kelim.  

În lumea spirituală „timpul” înseamnă conexiunea de tip cauză-şi-efect între entităţile spirituale, nașterea celui inferior din cel superior. Există cauze și efecte în lumile spirituale, dar nu există decalaje între cele două. În lumea noastră, de regulă, trece ceva timp între cauză și efect.

Dacă spunem „înainte”, înțelegem cauza, iar dacă spunem „după”, înțelegem efectul. Ne vom obișnui treptat cu astfel de noțiuni precum „absența timpului și a spațiului”. Rambam a scris că întreaga noastră materie, întregul Univers, este sub viteza luminii. Dacă ceva depășește viteza luminii, timpul se oprește și spaţiul se contractă într-un punct. Acest lucru este cunoscut și din teoria relativității lui Einstein.

Ce se află dincolo de asta? Dincolo se găseşte nivelul lumii spirituale în care spațiul și timpul nu există, adică ele sunt percepute care şi când ar fi egale cu zero. Spațiul spiritual poate fi comparat cu lumea noastră spirituală interioară unde te simţi fie împlinit, fie golit.

În lume nu există decât Creatorul și Creația. Creația este „dorința de a primi” de la Creator lumina, plăcerea. În lumea noastră, această dorință este inconștientă; nu putem simți sursa vieții, a plăcerii. În lumea noastră, dorința de a primi plăcere este egoistă. Dacă omul o poate rectifica și o poate folosi altruist, el începe să simtă în același Kli lumina, Creatorul, lumea spirituală. Lumea spirituală și Creatorul sunt unul şi același lucru. 

Dorința rectificată a omului este numită „suflet”. Un suflet este împărțit în mai multe părţi, mai multe suflete individuale. Apoi acestea se  diminuează și se îndepărtează de Creator în funcție de proprietățile lor și intră în omul născut în această lume. Un suflet poate intra într-o persoană adultă în orice moment al vieții sale. Se întâmplă în conformitate cu un program dat de Sus.

Sufletele se îlocuiesc unul pe altul în aceeași persoană în timpul vieții. De fapt, este similar cu hainele pe care un bărbat le schimbă tot timpul. Același lucru este valabil și pentru suflet; își schimbă îmbrăcămintea materială, trupul său fiziologic, părăsindu-l și fiind înlocuit de un alt suflet. Trupul moare, dar sufletul își schimbă haina cu o alta.

Scopul omului este ca, în timp ce trăiește încă în această lume, fiind în acest trup, în ciuda tuturor dorințelor sale egoiste, să se străduiască să atingă nivelul spiritual din care sufletul său a coborât. Prin împlinirea acestui scop, omul ajunge la un nivel spiritual, care este de 620 ori mai mare decât cel prezent. Acesta corespunde celor 613 porunci principale și celor șapte porunci suplimentare.

Toate sufletele au aceeași sarcină – aceea de a-şi împlini rectificarea completă. Asta înseamnă să crească de 620 de ori mai mare. Omul se poate ridica la acest nivel cu ajutorul constrângerilor corporale. Acesta este înţelesul existenţei în lumea noastră, în trupul nostru. Singura diferență dintre suflete constă din condițiile lor inițiale și finale, în funcție de caracterul sufletului și din ce parte anume a sufletului comun a venit. Atunci când toate sufletele se combină într-unul, este creată o stare complet nouă a dorinței comune și a volumului de informații, atât cantitativ cât şi calitativ.

Există anumite tipuri de suflete care și-au finalizat deja propria rectificare și au coborât în ​​lumea noastră pentru a-i rectifica pe alții. Astfel este sufletul lui Rav Şimon bar Yochai, care s-a întrupat mai târziu în Ari și apoi în Baal HaSulam. Uneori, un astfel de suflet coboară pentru a influența lumea în ansamblu, alteori pentru a aduce viitori cabaliști.

După rectificarea finală, nu va fi nici o diferență între suflete. Distincția dintre ele o face exclusiv calea lor spre obiectiv. Se spune că poporul lui Israel a plecat în exil pentru a răspândi cunoașterea despre spiritualitate și, astfel, a atras alte popoare pe calea îndreptării, acele popoare vrednice de rectificare și înălțare.

Nota bene, o acțiune materială similară celei spirituale are loc în lumea noastră, în trupurile noastre.

Legătura dintre lumea spirituală și cea materială este unilaterală; vine de Sus, de la spiritualitate la corporalitate. Omul este împins de sentimentul de rușine. După simțirea rușinii, Malhut din lumea Ein Sof s-a contractat și a încetat să mai primească plăcere. Rușinea era atât de insuportabilă, încât era mai mare decât plăcerea.

Ce este rușinea? Este cu totul altceva decât sentimentul pe care îl știm. Spiritul rușinos apare exclusiv atunci când omul Îl simte pe Creator. Este sentimentul disparităţii spirituale dintre Creator și om. Deși primește totul de la Creator, omul nu-I poate da același lucru în schimb. Rușinea este caracteristică numai sufletelor superioare care au intrat deja în lumea spirituală și au urcat la nivelurile unde poate fi simțit Creatorul.

Senzațiile nu pot fi transmise. Dacă omul simte un anume sentiment sau altul, acesta poate fi născut în el din afară, dar nu poate fi împrospătat. Senzaţiile spirituale sunt în mod special imposibil de descris, pentru că numai cel care le dobândeşte le simte. Atât în ​​lumea noastră cât și în cea spirituală, omul care simte ceva nu poate nici să-și transmită nici să-și demonstreze senzațiile nimănui alcuiva. Este o experiență personală intensă. 

Simţim doar ceea ce pătrunde în noi. Nu știm ce este în afara noastră, ceea ce nu este filtrat de simțurile noastre. Știința descoperă în mod constant câte ceva nou, dar nu știm încă ceea ce nu a fost descoperit și nu există nici o modalitate de a o cunoaște în avans. Este încă dincolo de noi, în jurul nostru; nu a intrat încă în mintea și în senzațiile noastre.

Prin „descoperirile” sale, știința constată numai existența anumitor fapte din natură. Tărâmul nedescoperit continuă să existe în jurul nostru și în afara senzațiilor noastre. Cabala este o știință, de asemenea; cu toate acestea, nu cercetează lumea noastră, ci cea spirituală, oferind omului un simţ suplimentar. Prin intrarea în lumea spirituală, putem înțelege mai bine lumea noastră. Toate evenimentele care au loc în lumea spirituală coboară înspre noi, în timp ce toate efectele lumii noastre se ridică în lumea spirituală conform legii circulației și interacțiunii continue a tuturor informațiilor.

Lumea noastră constituie ultimul şi cel mai de jos nivel al tuturor lumilor existente. Prin urmare, Cabalistul, care intră în lumea spirituală, poate vedea sufletele descendente și ascendente, cauzele și efectele tuturor proceselor spirituale și materiale.

Este știința Cabala verificabilă? Privind lumea de sus, se poate vedea că toate învățăturile și religiile se termină acolo unde lumea interioară a omului, psihologia sa interioară ajunge la limită. Atâta timp cât este imposibil să demonstrăm ceva spiritual la nivelul lumii noastre, va fi imposibil de dovedit ceva. Numai cel care urcă va vedea. Prin urmare, Cabala este numită o știință secretă. Dacă omul se naște orb în lumea noastră, este imposibil să-i explicăm ce înseamnă „a vedea”.

În Cabala există o metodă de auto-împlinire strict științifică, rezonabilă și decisivă. Când apare un simţ suplimentar, omul începe să vorbească cu Creatorul, să-L simtă. Creatorul începe să-i deschidă propria lume interioară – singurul lucru pe care omul îl poate simți și înțelege. Ca orice altă ființă creată, omul poate simți numai ceea ce i se coboară de la Creator.

Poate că Creatorul are altceva despre care nu vorbește? Cu siguranţă, aşa este. De asemenea, primim tot mai multe informații şi senzații noi, pe care El nu le-a introdus în noi până acum. În orice caz, nu poţi emite judecăţi despre ceva ce nu ai primit încă de la Creator.

Omul dobândeşte totul în Cabala parcurgând cele 6.000 niveluri, sau așa-numiţii „șase mii de ani”. După ce și-a terminat ascensiunea spirituală, formată din 6.000 de niveluri, omul se ridică la un nivel mai înalt de împlinire – cel de-al șaptelea mileniu sau „Şabat„-ul.

După aceea urmează alte trei ascensiuni – mileniile 8, 9 și 10, în care omul atinge cele mai înalte Sfirot: Bina, Hochma și Keter. Aceste niveluri sunt deasupra Creației. Ele țin întru totul de Creator care dă sufletelor rectificate astfel de împliniri, o astfel de contopire cu El.

Nimic nu este scris despre acest lucru nicăieri; nu există niciun limbaj capabil să îl descrie. Este vorba de secretele Torei. Prin urmare, când cineva întreabă despre Creatorul Însuși, nu-i putem răspunde cu nimic. Vorbim numai despre lumina care emană de la El. Dobândim lumina și astfel ajungem la Creator. Numim „Creator” tot ceea ce dobândim, Acel Ceva ce ne-a creat. Rezultă că în realitate ne dobândim pe noi înșine, lumea noastră interioară, și nu pe El.

Fiind complet umplut de lumină, Malhut a simțit că, deși L-a încântat pe Creator primind lumina Lui, era în proprietățile sale total opusă Lui. Ea vrea doar să primească plăcere, în timp ce singura dorință a Creatorului este de a dărui plăcere.

În această etapă de dezvoltare, Malhut, pentru prima dată, a simțit o rușine arzătoare, întrucât L-a văzut pe Cel care dăruie și proprietățile Lui și toată uriaşa diferență dintre El și ea însăși.

Drept rezultat al acestei senzații, Malhut decide să se elibereze complet de lumină, ca în faza 2 (Bina), singura diferență fiind aceea că aici creația dorește cu pasiune să primească plăcere și simte cât de mult această dorință este contrară Creatorului.

Expulzarea luminii din Malhut se numește “Ţimţum Alef” (TA). Ca urmare a TA, Malhut rămâne complet goală. Creatorul a acționat până la faza a patra. Începând cu sentimentul de rușine, Creația începe să acționeze ca și cum ar fi „independentă”, senzația de rușine fiind forța care o conduce.

După restricționare, Malhut nu mai vrea să primească lumina. Ea simte contrastul cu Creatorul care îi dă această plăcere. Fiind umplută de lumină și împlinind astfel dorința Creatorului, Malhut a devenit în cele din urmă opusă Creatorului. Ce ar trebui să facă astfel încât să nu simtă rușine și să fie similară cu Creatorul, adică să primească, întrucât şi El dorește acest lucru și să dăruiască aşa cum o face El?

Malhut poate realiza o astfel de stare dacă nu primește pentru sine, adică pentru a-și satisface propria dorință de a primi plăcere, ci de dragul Creatorului. Asta înseamnă că acum va primi lumina doar pentru că, făcând acest lucru, îi face plăcere Creatorului. Este similar oaspetelui care, chiar dacă este foarte înfometat, refuză să primească trataţia pentru sine, dar o primește pentru a-i face plăcere gazdei.

În acest scop, Malhut creează un ecran – o forță care rezistă dorinței egoiste de a primi plăcerea pentru sine, dorinţă care nu dă atenție Celui care dăruieşte. Această forță îndepărtează toată lumina care vine la ea. Apoi, cu ajutorul aceluiași ecran, Malhut calculează cantitatea de lumină pe care o poate primi de dragul Creatorului.

Malhut se deschide doar pentru porțiunea de lumină măsurată de ecran pe care o poate primi de dragul Creatorului. Partea rămasă a lui Malhut, adică restul dorințelor sale, rămâne goală. Dacă s-ar fi putut umple de lumină complet şi să primească de dragul dăruirii, ar fi devenit asemănătoare Creatorului prin proprietățile sale. Va fi fost încheiată rectificarea egoismului său și ar fi început să îl folosească doar pentru a dărui plăcere Creatorului. 

O astfel de stare de rectificare absolută a lui Malhut este „scopul creației” și se numește „Sfârșitul Rectificării” (adică al dorinței egoiste de a primi plăcere). Dar este imposibil să ajungi într-un asemenea moment, la o asemenea acțiune, pentru că este complet contrar naturii egoiste a lui Malhut. Malhut primește propria rectificare în părți, în porții, într-o anumită perioadă de timp.

Lumina care intră în Kli se numește „Ohr Yaşar” (Lumina Directă). Intenția Kli-ului de a primi lumina doar de dragul Creatorului este numită „Ohr Hozer” (Lumina Reflectată). Cu ajutorul acestei intenții, Kli-ul reflectă lumina. Partea Kli-ului care primește lumina se numește „Toh” (partea interioară). Partea rămasă goală a Kli-ului este numită „Sof” (sfârşit, capăt). Împreună, Toh și Sof formează „Guf” (corpul) – dorința de a primi plăcere. Trebuie să luăm în considerare faptul că, atunci când cărțile Cabaliste vorbesc despre „corp”, prin asta se înţelege întotdeauna „dorința de a primi”.

Cu excepția lumii noastre, întregul Univers spiritual este construit pe acest principiu unic – să primească de dragul Creatorului. Pare că Universul constă numai din variante ale lui Malhut golite în timpul restricționării (TA), care se umplu acum cu ajutorul ecranului. Partea exterioară și mai puțin importantă a lui Malhut o constituie lumile Adam Kadmon, Aţilut, Briya, Yeţira și Asiya. În orice caz, partea interioară rămasă a lui Malhut este „sufletul”, numit Adam.

Procesul de a umple Malhut cu lumină este calitativ și cantitativ. Acest proces este tocmai cel pe care îl vom studia. El constă din faptul că fiecare părticică a lui Malhut care a decăzut în lumea noastră trebuie să se rectifice prin adeziunea cu Creatorul. Și fiecare astfel de părticică se află în interiorul omului. Ele constituie adevăratul său „sine”.

Acea parte din Malhut, care nu primește încă lumina, ci face doar o analiză preliminară, calculând cât de multă lumină poate primi pentru numele Creatorului, se numește „Roş” (cap). Tot atât de multă lumină cât poate primi Malhut, tot atât de multă plăcere poate ea să îi dăruie Creatorului. Malhut are o libertate de voință deplină; poate alege fie să nu primească deloc, fie să primească atât cât vrea. Ea își controlează egoismul și alege tocmai această stare de a fi similară cu Creatorul. Ea lucrează cu egoismul său, adică nu numai că alege să nu primească pentru sine, ci primește de dragul Creatorului. 

Malhut trebuie să simtă plăcere, pentru că aceasta este dorința Creatorului; dar intenția trebuie să fie altruistă. De aceea nu poate primi de dragul Creatorului toată lumina care vine de la El. Apare o contradicție între intenție și plăcerea însăși. Dacă Malhut nu se bucură, nu o face nici Creatorul. Toată plăcerea Lui este să-i ofere plăcere lui Malhut.

Lumina care a intrat în Toh-ul lui Malhut este numită „Ohr Pnimi” (Lumina interioară). Locul unde se află ecranul se numește „Peh” (gura). În ebraică ecranul este „Masah„. Limita sub care Kli-ul oprește primirea luminii se numește „Tabur” (buric). Linia care marchează sfârșitul Kli-ului este denumită „Sium” (terminaţie) sau „Eţbaot Raglin” (degetele de la picioare).

Partea luminii pe care Malhut nu o poate primi, din cauza unui ecran slab, rămâne în afară și se numește „Ohr Makif” (Lumina Înconjurătoare). Lumina pe care Malhut o primește în interior trebuie să corespundă intenției sale de a primi această lumină de dragul Creatorului. Această intenție, după cum se știe, se numește Ohr Hozer (Lumina Reflectată). Prin urmare, lumina din cap (Roş) intră în corp (Guf) și se amestecă cu Ohr Hozer.

Toh-ul, plin de lumină, este absolut similar cu Creatorul și se află într-o stare de schimb continuu de plăcere cu El. Creatorul emană plăcere, simțită de suflete în funcție de măsura „foamei” lor, adică de dorința de a o primi. Problema aici este să dorești să simți Creatorul și să primești plăcere de la El. Aceasta este ceea ce ne învață Cabala.  

Poţi să-L simți pe Creator numai în funcţie de nivelul de similitudine a propriilor proprietăți cu ale Lui. Organul de simţ care Îl percepe, care Îl simte pe Creator, se numește „Masah” (ecran). Intrarea în lumea spirituală începe cu un ecran minim care apare la om atunci când începe să simtă lumea exterioară și înțelege că aceasta este Creatorul.

Apoi, studiind Cabala, omul creşte dimensiunea ecranului său și începe să-L simtă tot mai mult pe Creator. Ecranul este forța de rezistență la egoismul omului și măsura asemănării cu Creatorul. El îi permite să-și armonizeze intenția în funcție de intenția Creatorului. În măsura în care dorințele omului sunt echivalente ca formă cu proprietăţile Creatorului, el începe să=L simtă pe Creator. 

Nimic nu există în Univers, cu excepția dorinței Creatorului de a „dărui” și a dorinței inițiale a Creației „de a primi”. Orice proces ulterior constă din rectificarea acestei dorințe „de a primi” cu ajutorul dorinței „de a dărui”. Totuși, cum poate omul să schimbe ceva creat de Creator – dorința „de a primi”, dacă aceasta este însăşi esența sa?

Răspunsul este că schimbarea se produce numai cu ajutorul intenției „de a primi cu intenţia de a dărui”. Creația devine egală cu Creatorul în proprietățile sale, cu nivelul său spiritual. Fiecare ființă creată ar trebui să dobândească o astfel de stare în timpul vieţii sau mai multor vieți. Acest proces are loc pe parcursul fiecărei generații. Noi suntem consecința, produsul generațiilor anterioare; sufletele noastre au fost aici de mai multe ori și au coborât din nou și din nou. Ele acumulează experiența suferinței și disponibilitatea de a se apropia mai mult de spiritualitate …

Natura omului este aceea de lenevie și este o senzaţie foarte plăcută. Dacă nu ar fi avut-o, omul s-ar fi risipit de-a lungul diferitelor căutări, fără să aibă nicio prioritate. Nu trebuie să-ți fie frică de lene; ea ne protejează de activitățile inutile.

Acțiunile Creatorului devin vizibile în primele două faze:

Faza zero, numită „rădăcina”, Bhina Şoreş, este lumina care emană de la Creator, Ein Sof.

Prima fază, Bhina Alef, numită „Hochma„, este „dorința de a primi” lumina, vasul (Kli-ul) creat de lumina însăși, pentru a primi plăcerea conținută în această lumină. În plus, până la sfârșitul întregii Creații, totul se întâmplă numai ca reacție a Kli-ului față de lumina din interiorul lui. Totul se întâmplă numai datorită interconexiunii dintre aceste două componente – lumina și vasul, „dorința de a da” plăcerea și „dorința de a primi” acea plăcere.

A doua fază, Bhina Bet, numită „Bina„, e prima reacție a Kli-ului la lumina care îl umple; Kli-ul împrumută de la lumină proprietatea „dăruirii” și dorește să fie egal cu ea. De aceea expulzează lumina.

A treia etapă, Bhina Gimel, numită „Tiferet” sau „Zeir Anpin„, este prima acțiune efectuată de Kli. Înțelege că Creatorul vrea să primească și să se bucure de lumină. Prin urmare, începe să primească un pic de lumină. Această „dorință de a primi” este cea de-a treia fază.

A patra fază, Bhina Dalet, se numește „Malhut„. În a treia fază, „dorința de a primi” întreaga lumină Hochma care emană de la Creator se dezvoltă, iar această dorință este numită apoi Malhut.

Această a patra fază este dorința completă, singura Creație, “creatura”. Putem vedea cum Creația are o singură dorință – să primească și să se bucure de lumina Hochma. Inițial, singura posibilitate de dăruire este să nu primească de dragul ei, ci de dragul Creatorului.

Cu toate acestea, pentru a deveni dăruitor, este necesar să simtă Creatorul și să primească numai cu intenţia de a dărui plăcere. Devin astfel parteneri.

El îţi dăruiește iar tu îi dăruieşti Lui. Deveniți egali în proprietățile și aspirațiile voastre; suferi dacă El nu primește plăcere, iar El suferă  dacă nu te bucuri de ceea ce a pregătit pentru tine. El și cu tine deveniţi un întreg.

A patra fază, Malhut, este apoi împărțită în cinci părți. Acest lucru se întâmplă deoarece nu poate rectifica simultan tot egoismul, adică nu este în stare să primească întreaga lumină pregătită pentru ea de dragul Creatorului. „Dorința de a primi” pentru altcineva este nefirească; prin urmare, creația ar trebui treptat „să se obișnuiască” cu această dorință.

Malhut vrea să fie similară cu fazele precedente. Prin urmare, ea se împarte în cinci părți:

• (a)   Bhina Şoreş a lui Malhut este similară cu faza rădăcină a Luminii Directe;
• (b)   Bhina Alef a lui Malhut este similară cu prima fază a Luminii directe;
• (c)   Bhina Bet a lui Malhut este similară celei de a doua faze a Luminii Directe;
• (d) Bhina Gimel a lui Malhut este similară celei de-a treia faze a Luminii Directe;
• (e)   Bhina Dalet a lui Malhut este Malhut în sine, care nu este similar cu niciuna dintre proprietatile anterioare. Prin urmare, este absolut egoistă.

Aceste faze sunt numite în mod corespunzător:

1. Mineralul
2. Vegetalul
3. Animalul
4. Umanul și
5. Spiritualul

Sufletele sunt create din ultima parte a lui Malhut. Restul Universului, lumile și tot ceea ce le umple și le locuiește, este creat din părțile anterioare ale lui Malhut. Diferența dintre nivelurile Creației constă din gradul dorinței de a primi plăcere: de la cel mai mic în natura minerală la cel mai mare în om și la cel mai înalt în suflete.

Prin reîncarnări, omul simte tot felul de dorințe. Cel care are chiar și o dorință inconștientă de a se apropia de Creator are, de asemenea, şi restul dorințelor grosiere. Se pune întrebarea, în ce proporție sunt reprezentate în el aceste dorințe și ce dorință ar trebui să aleagă pentru acțiunile sale?

Cu ajutorul grupului și a învățătorului (Rav), omul poate înlocui toate dorințele sale cu una singură, anume aceea de a dobândi Creatorul. În timp ce se îndreaptă spre acest ţel, restul dorințelor cresc și interferează cu această evoluţie. Apar tot felul de dorințe, inclusiv sexul, banii, puterea, faima, cunoașterea și diverșii idoli din lumea materială.

Omului i se dau tot felul de ispite de Sus; este atras de posibilitatea îmbogățirii sau promovarea într-un post important, etc. Se întâmplă astfel pentru ca omul să se poată cunoaște pe sine însuși, care-i sunt aspirațiile și slăbiciunile, inconsistenţa sa în a se împotrivi tentaţiei plăcerilor. Toate acestea i se dau numai pentru ca el să poată înţelege că această dorință de a primi plăcere este ceea ce a modelat  Creatorul în el.

Cabala este o știință a cunoașterii de sine, de revelare în sine însuşi a Creatorului. Omul își dă seama ce este cel mai important pentru el. Contează ce face omul cu timpul liber, ce gândește despre restul timpului. Un Cabalist ar trebui să muncească. Timpul liber poate fi folosit în mod corect numai dacă este planificat în prealabil. Dacă în timpul tău liber îţi pui întrebarea „Pentru ce trăiesc?”, atunci asta îţi va permite să gândeşti corect în tot restul timpului.

Pentru a ne înălța din punct de vedere spiritual, ar trebui să avem ce rectifica ca obiectiv, adică este necesar să avem „dorința de a primi”, egoismul. Doar această „dorință de a primi”, rectificată cu ajutorul intenției de a primi de dragul Creatorului, devine vasul în care intră lumina destinată lui de Creator. Rezultă că cel mai egoist om este cel care devine cel mai bun. Întrucât egoismul omului crește încontinuu  în timpul apropierii sale față de Creator. Este necesar ca omul să fie un din ce în ce mai mare egoist. În felul acesta, s-ar putea să simtă că ceva în el necesită o rectificare.

Egoismul face ca omul să perceapă negativ manifestarea pozitivă a Creatorului. Acest sens negativ al Creatorului ne aduce, însă, la El. În timpul ascensiunii spirituale, apropiindu-ne de Creator, toate emoțiile negative se transformă în unele pozitive.

Sinele interior al omului este Creatorul. Ne simțim despărțiți de El numai pentru că egoismul nostru nu este rectificat încă.

Întreaga creație este formată din cinci Bhinot: Keter, Hochma, Bina,  Tiferet (sau Zeir Anpin)și Malhut, cărora le corespund 10 Sfirot. De ce sunt 10? Problema este că Tiferet este format din 6 Sfirot: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod. Să subliniem că numele „Tiferet” înseamnă atât unul dintre cele 5 Bhinot, cât și una dintre propriile sale Sfirot.

Această Sfira proprie, una dintre cele 6, determină caracterul Tiferet-ului comun. Este mai uzuală, însă, utilizarea numelui de Zeir Anpin (ZA) în loc de Tiferet. Numele acesta (tetragrama) este mai acceptat, mai ales în școala lui Ari.

Cele 10 Sfirot includ întregul Univers.

Aceste cinci Bhinot: Keter, Hochma, Bina, ZA, Malhut, sunt totodată cele cinci lumi pe care altfel le-am numi cu numele Creatorului (Yud–Hey-Vav–Hey). Acest nume este de obicei pronunțat ca HaVaYaH. Are o multitudine infinită de semnificații, deoarece oferă cadrul, baza tuturor denumirilor date tuturor creațiilor:

Sfira	Lumea	Litera
Keter	Adam Kadmon	Puctul literei Yud (Kuţo şel Yud)
Hohma	Aţilut	Yud
Bina	Bria	Hey
ZA	Yeţira	Vav
Malhut	Asiya	Hey

Lumea noastră face parte din lumea Asiya. Deși lumea noastră este în mod formal mai jos decât cel mai scăzut nivel spiritual, deoarece nu există loc în domeniul spiritual pentru o astfel de proprietate egoistă ca cea care domnește asupra lumii noastre, aceasta este considerată a fi nivelul final al lumii Asiya. 

Motivul pentru crearea lumilor constă în faptul că, pentru a da plăcere Creației, Creatorul trebuie să creeze în el câteva condiții:

• Creația trebuie să vrea să primească plăcere.
• Această dorință trebuie să provină din Creația însăși.
• Trebuie să fie independentă, ceea ce nu este același lucru cu condiţia precedentă.
• Creația trebuie să fie capabilă să stăpânească această dorință, astfel încât dorința să nu aibă putere asupra Creației și nici să nu dicteze comportamentul acesteia.
• Creația trebuie să fie independentă pentru a alege dacă va primi plăcere din a fi o Creație sau din a fi similară cu Creatorul.

Creația trebuie să poată acționa liber între cele două forțe contrare: propriul egoism și Creatorul; trebuie să își aleagă în mod independent drumul și să urmeze acea cale.

Pentru a oferi Creației (omul) aceste condiții, Creatorul ar trebui:

• să îndepărteze Creația de lumină;
• să creeze condițiile liberului arbitru;
• să creeze o oportunitate de a dobândi Universul și de a evolua;
• să creeze o oportunitate (care este diferența dintre condiție și oportunitate?) pentru libertatea de acțiune.

Creatorul creează treptat astfel de condiții pentru Creație. Prin Creație, înțelegem omul din lumea noastră, în starea în care el deja începe să realizeze ce este el în relație cu universul sau începe să urce nivelurile spiritualităţii. O astfel de stare este de dorit pentru începutul muncii spirituale a omului și o numim „această lume”.

De ce Creatorul, Care este la cel mai înalt nivel spiritual, trebuie să formeze Creația pornind de la o proprietate egoistă care Îi este contrară? De ce inițial a umplut complet Creația cu lumină, ca apoi să o desprinde de lumină și să facă o Creație inferioară în starea „acestei lumi” (Olam Hazeh)?

Problema este că creația nu este independentă; chiar dacă este plină de lumină, pentru că este complet suprimată de lumină. Lumina dictează Creației condițiile sale, iar dorința de a primi plăcere, Kli-ul, îi transferă proprietățile.

Pentru a crea un Kli independent, absolut liber de asistența luminii, lumina ar trebui să se îndepărteze complet de acesta. Există o regulă simplă: răspândirea luminii în interiorul Kli-ului, cu expulzarea ulterioară a acesteia, face Kli-ul să fie potrivit pentru funcția sa de a înţelege independent și de a alege modul de umplere. Un astfel de Kli autentic, independent poate apărea numai în lumea noastră.

Coborârea lumii de Sus, prin toate lumile către om în această lume, prezintă faza pregătitoare a formării adevăratului Kli. În fiecare fază, numai lumina determină toate formele, etapele și caracterul Kli-ului. De îndată ce Kli-ul expulzează complet lumina, devine absolut independent și poate lua diferite decizii.

Orice suflet (un alt nume pentru Kli) care coboară dintr-un anumit nivel spiritual este considerat ca parte a Creatorului și este umplut de lumina Lui, până când se îmbracă în trupul-dorinţa omului și până când începe să lucreze cu acesta.

Numai după ce un suflet coboară în lumea noastră și învaţă Cabala îşi înțelege starea sa reală. Atunci omul, în care a apărut o dorință de înălţare spirituală, îi poate cere Creatorului să-l umple cu lumina spirituală care să îl înalţe. În orice caz, omul nu se ridică din punct de vedere spiritual la nivelul de la care a coborât sufletul său, ci la un nivel de 620 de ori mai mare.

Cum avansează omul? Dacă i-a fost dat de Sus un stimulent pentru dobândirea spiritualităţii, el nu trebuie să-l irosească. Omul poate fi împins de mai multe ori de Sus, oferindu-i-se interesul pentru spiritualitate. Cu toate acestea, dacă nu folosește corect această dorință, în cele din urmă va fi lăsat în pace până la următoarea încarnare.

Kli-ul este forțat să se ridice spiritual prin Lumina Înconjurătoare, Ohr Makif. Lumina strălucește din afară, pentru că nu poate intra încă în Kli-ul egoist. Dar această lumină afectează dorința omului de spiritualitate și o face să crească atât de mult încât tot ceea ce vrea el este ascensiunea spirituală. Atunci primește ajutor de Sus. Pentru a mări influența Luminii Înconjurătoare și pentru a începe, astfel, să simţi senzațiile spirituale, pentru a pătrunde în spațiul spiritual trebuie neapărat să o faci în următoarele condiţii:

• a)    sub îndrumarea unui Cabalist adevărat;
• b)    cu ajutorul studierii cărților originale;
• c)    prin comunicarea cu membrii grupului tău (studiul, munca şi luarea mesii împreună).

Olam Hazeh („această lume”) este starea în care omul simte deja că Creatorul se ascunde de el. În acest moment nu o simțim încă. Ni se spune că Creatorul există, am auzit despre El dar, în orice caz, nu putem simți asta. Când omul începe să simtă că există ceva în afara lumii noastre, ceva care se ascunde de el, se spune că este o dublă ascundere a Creatorului.

Egoismul este proprietatea omului care îl face, în mod automat, să tragă un folos din tot ceea ce face. În asta vede el unicul scop al acțiunilor sale. Altruismul este o proprietate pe care nu o putem înțelege în totalitate; este atunci când faci ceva fără să ai niciun avantaj pentru tine însuţi. Natura ne-a înzestrat doar cu proprietățile egoiste. Altruismul este dincolo de limitele înțelegerii noastre.

Numai cineva care-L simte pe Creator poate dobândi această proprietate. Folosind limbajul Înţelepciunii Cabala, când lumina intră în Kli, aceasta îi va transfera proprietățile sale altruiste. Omul nu se poate rectifica numai prin el însuşi și nu i se cere să o facă. Sub îndrumarea Învăţătorului, în timpul lecțiilor în grup, el trebuie să trezească acele dorințe spirituale care ar face ca lumina să intre în el.

Pentru a obține asta el ar trebui să lucreze din greu cu gândurile și dorinţele lui pentru a şti cu exactitate ceea ce este necesar, deși nu o poate încă dori. Dacă omul efectuează o acțiune în lumea noastră care pare a fi altruistă în exterior, înseamnă de fapt că el a calculat în avans răsplata viitoare.

Orice mișcare, chiar și cea mai uşoară, se face numai în baza unui calcul. Drept rezultat, omului i se pare că i-ar putea fi mai bine decât în prezent. Dacă omul nu ar face astfel de calcule, nu ar fi capabil să se miște, căci o anumită cantitate de energie este necesară pentru mișcare chiar și la nivelul molecular al naturii, iar această energie este egoismul nostru, adică dorința de a primi plăcere. Această lege este „îmbracată” apoi în legi fizico-chimice generale. În lumea noastră, omul poate primi sau da numai de dragul primirii.

Merită observat aici că dorințele care fac fericită întreaga omenire sunt și ele egoiste, pentru că omul, văzându-se ca parte a omenirii, dorește să se bucure de această parte din el …

Cabala permite descrierea atât a acțiunilor interioare efectuate de om, cât și acelea pe care le îndeplinește Creatorul, adică interacțiunile lor. Cabala este o descriere fizico-matematică a entităţilor spirituale și a acțiunilor lor, exprimate în formule, grafice și tabele. 

Toate descriu acțiunile spirituale interioare ale Cabalistului și numai cel care poate reproduce aceste acțiuni în sine și, astfel, să înţeleagă ce înseamnă aceste formule, poate ști ce stă în spatele lor.

Un cabalist poate transmite aceaste informații discipolului său numai atunci când acesta dobândeşte cel puțin primul nivel spiritual. Astfel de informații sunt transmise „gură către gură” (mi Peh le Peh), deoarece ecranul este la nivelul „Peh” al Parţuf-ului spiritual. Dacă un student nu a dobândit încă ecranul, el nu poate înțelege cu adevărat nimic; el nu poate primi încă nimic de la învăţătorul lui.

Când un Cabalist citește o carte Cabalistică, el trebuie să simtă fiecare cuvânt, fiecare literă înăuntru, la fel cum nevăzătorii simt fiecare literă a alfabetului folosind sistemul Braille.

Am studiat patru faze ale formării Kli-ului (0-Şoreş sau Keter, 1-Hochma, 2-Bina și 3-Tiferet). De ce sunt patru și nu cinci? Pentru că al cincilea este Kli-ul însuși, și nu faza formării sale. Pornind de la Malhut, nu mai există faze; Kli-ul este complet creat, născut, format în dorința sa egoistă de a primi plăcere din lumina Hochma. Kli-ul este independent nu numai în dorința sa, ci și în modul în care este implementată dorința sa de a acționa.

Cu toate acestea, dacă lumina, plăcerea, umple Kli-ul, ea dictează Kli-ului felul în care ar trebui să acționeze, pentru că îl suprimă umplându-l cu încântare. Acesta este motivul pentru care Kli-ul este cu adevărat liber în intenția sa numai atunci când nu este umplut de lumină. Cu toate acestea, nu este încă suficient; lumina nu ar trebui simțită nici măcar de departe; adică, Creatorul ar trebui să se ascundă complet de Kli, de Malhut. Numai atunci Malhut poate fi independentă, liberă în deciziile și acțiunile sale.

Atunci când Kli-ul își poate realiza dorințele în mod independent, atunci când este complet liber de influența luminii și a plăcerii și lumina nu poate dicta Kli-ului condițiile sale, o astfel de stare, se numește „lumea noastră” sau „această lume”. Această stare poate fi dobândită dacă lumina este îndepărtată nu numai din partea interioară a Kli-ului, ci se distanțează treptat de exteriorul Kli-ului. În lumea noastră, omul nu-l simte pe Creator nici în interior, nici în afară; adică, nu crede în existența Lui.

Expulzarea luminii din Kli este numită restricționarea dorinței de a primi plăcerea sau pur și simplu restricționarea, Ţimţum Alef. Mutarea luminii din afara Kli-ului se realizează cu ajutorul unui sistem de ecrane întunecate numite lumi. Există doar cinci astfel de ecrane; adică, există cinci lumi. Fiecare dintre aceste lumi este alcătuită din cinci părți numite „Parţufim” (pluralul pentru Parţuf). Fiecare Parţuf include cinci părți numite „Sfirot” (pluralul pentru Sfira). Drept urmare, Malhut este atât de îndepărtată de lumina încât nu o simte deloc. Acesta este omul din lumea noastră.

În Cabala studiem proprietățile lumilor, Parţufim și Sfirot; adică proprietățile ecranelor care ascund de noi lumea spirituală, Creatorul.  Scopul acestui studiu este de a ști ce proprietăţi ar trebui să capete omul pentru a neutraliza acțiunile ascunse ale tuturor acestor lumi, Parţufim și Sfirot; să se ridice la nivelul unuia sau altuia dintre nivelurile spirituale sau a unei Sfira, a unui Parţuf sau al unei lumi.

Prin căpătarea proprietăților unui anumit Parţuf dintr-o anume lume, omul neutralizează imediat acțiunea de ascundere a acestui nivel și îl dobândeşte.

În acel moment, numai nivelurile superioare Îl mai ascund de el pe Creator, lumina. Treptat, el trebuie să capete toate proprietățile tuturor nivelurilor, pornind de la cel mai jos, imediat deasupra lumii noastre, până la cel mai înalt nivel, rectificarea sa finală.

Să ne întoarcem la Malhut, a cincea fază a dezvoltării Kli-ului. Când Malhut simte că primește în timp ce Creatorul dăruieşte, ea percepe contrastul stării ei față de Creator într-atât de dezgustător încât decide să nu mai primească plăcerea. Întrucât în lumea spirituală nu există constrângere și plăcerea nu poate fi simțită dacă nu există dorință pentru ea, lumina dispare, încetează a fi simţită în Kli. 

Malhut efectuează Ţimţum Alef (TA). În fazele anterioare, Kli-ul nu se simțea ca fiind primitor, şi numai în faza a 5-a, atunci când decide în mod independent să primească, Kli-ul își simte opoziția față de Creator. Numai Malhut poate face TA, întrucât pentru a face Ţimţum, trebuie mai întât să simți opoziția totală între tine şi Creator.

Un alt nume pentru Malhut este acela de suflet, dar numele „suflet” se poate referi atât la Kli, cât și la lumina din el. În timp ce citeşti un text, trebuie să ţii seamă întotdeauna dacă vorbești despre Creație sau despre cea care o umple. În primul caz, este vorba despre o părticică a creației în sine, o dorință. În cel de-al doilea caz, este vorba de o parte a Creatorului, lumina.

Când un suflet coboară în lumea Aţilut din lumea Ein Sof, el devine sufletul fazei Alef, dar nu sufletul real. Distincția dintre acesta și Creator nu este încă simțită. Este ca un copil în pântecele mamei sale; acesta nu poate fi numit încă independent, deși există deja. Este încă într-o faza intermediară.

Lumea Aţilut este absolut spirituală, întrucât Kli-ulnu este simțit în ea; el este complet suprimat de lumină și formează un singur întreg cu lumina. Sufletele celorlalte ființe create, de exemplu animalele, care coboară de Sus prin lumea Aţilut, sunt de asemenea considerate una cu Creatorul. Cu toate acestea, în lumea noastră, ființele create sunt complet goale de lumină și infinit de îndepărtate de Creator.

Lumile sunt niveluri de apropiere de Creator în ascensiunea omului și sunt măsura îndepărtării de El în coborârea sufletelor. Nu contează despre ce fel de suflete vorbim. Deși toată natura prezintă un singur întreg, anumite tipuri de ființe create, care diferă în ceea ce privește gradul de libertate de alegere, pot fi identificate ca fiind mai mult sau mai puțin libere în alegerea Scopului.

Din toate ființele create, numai omul are o adevărată libertate de voință; restul naturii urcă sau coboară cu el, pentru că totul în Universul nostru este în legătură cu omul. Este imposibil să vorbim despre un anumit număr de suflete care parcurg această cale, întrucât este dificil să se dea o estimare cantitativă.

Particule ale altor suflete mai puternice și mai înalte pot apărea în fiecare dintre noi. Ele încep să vorbească în noi și să ne împingă înainte. De fapt, sufletul nu este ceva predeterminat, permanent, ceva ce însoțește corpul nostru fiziologic pe toată durata vieții sale biologice. De exemplu, Ari, în cartea sa „Şaar HaGilgulim” („Porțile reîncarnării”) descrie tipul de suflete și în ce succesiune s-au înrădăcinat acestea în el.

Un suflet nu este ceva indivizibil. Se contopeşte și se separă încontinuu, creează noi părți în funcție de cerințele rectificării sufletului comun. Chiar și în timpul vieții omului, unele părți ale sufletelor se înrădăcinează sau îl părăsesc; sufletele „curg” încontinuu unul în altul.

Lumea Briya corespunde lui Bhina Bet – Bina, „dorința de a dărui”, de a face plăcere. Kli-ul din lumea Briya este numit „Neşama„; pentru prima dată are propria dorință, cu toate că este „dorința de a dărui”; de aceea, este foarte „clar” non-egoist în dorințele sale și considerat absolut spiritual.

Lumea Yeţira corespunde lui Bhina Gimel – Tiferet sau ZA, în care apar atât „dorința de a dărui” (aproximativ 90%) cât și „dorința de a primi” (aproximativ 10%). Există puțină lumină Hochma pe fundalul luminos al luminii Hasadim. Kli-ul din această fază trece de la starea Neşama la Ruah. Deși dorințele Kli-ului sunt deja egoiste într-o oarecare măsură, predomină totuși „dorința de a dărui”; prin urmare, Kli-ul în lumea Yeţira este încă aproape în întregime spiritual.

Cea de-a patra fază egoistă, Malhut, guvernează lumea Asiya. Aici „dorința de a primi” este însuși Guf-ul (corpul), care este absolut îndepărtat de Creator. Lumina care umple Kli-ul din lumea Asiya este numită „Nefeş„; acest nume sugerează faptul că Kli-ulși lumina sunt nemișcate din punct de vedere spiritual, la fel ca natura minerală a lumii noastre.

Kli-ul devine mai grosier, pe măsură ce coboară treptat prin nivelurile lumilor și se îndepărtează de lumină până când este complet gol, adică nu simte lumina deloc. Aşadar, devine complet liber de lumină și de Creator în gândurile și acțiunile sale.

Acum, dacă Kli-ul însuși preferă calea dezvoltării spirituale  în dauna “micilor” plăceri egoiste, el va putea să treacă treptat prin nivelurile lumilor Asiya, Yeţira, Briya, Aţilut, Adam Kadmon și să ajungă în lumea Ein Sof, adică, să se contopească în infinit cu Creatorul, devenind egal cu El.

Fiecare om are în inima lui un așa-zis punct negru, un embrion al viitoarei stări spirituale. La diferiţi oameni, acest punct se află într-o stare diversă de pregătire pentru percepția spirituală. Există oameni care nu pot înțelege deloc noțiunile spirituale; ei nu manifestă niciun interes pentru acestea. Există, totuşi, oameni care se trezesc brusc și sunt nedumeriţi de faptul că devin deodată interesați de astfel de probleme „abstracte”.

Ca și în cazul tuturor celorlalte animale, omul trăiește sub influența părinților săi, a mediului, a trăsăturilor caracterului său. Fără libertate de voință, el procesează numai informațiile disponibile în funcție de factorii externi și interni. Apoi el efectuează acțiunile care îi par să fie cele mai bune.

Totuși, totul se schimbă atunci când Creatorul începe să-l trezească pe om. Acesta se trezește sub influența unei mici părți a luminii pe care Creatorul o trimite în prealabil. După primirea acestei porțiuni, punctul său interior începe să ceară o umplere suplimentară, forțându-l să caute lumina. Prin urmare, el începe să o caute în diferite preocupări, idei, filozofii, doctrine, grupuri de studiu, până când ajunge la Cabala. Fiecare suflet de pe Pământ trebuie să meargă pe aceeași cale!

Până când, cu ajutorul ecranului, punctul lui negru ajunge la dimensiunea unui mic Parţuf, omul este considerat a nu avea nici suflet, nici Kli și, firește, nici o lumină în el. Prezența fie şi a celui mai mic Parțuf spiritual, având luminile Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida (NaRaNHaY), indică nașterea omului și ieșirea lui din starea de animal (pe care, apropo, suntem obișnuiți să o considerăm umană).

Omul este considerat ca atare atunci când se află deja într-o astfel de stare spirituală în care a trecut deja de bariera spirituală (Mahsom) care separă această lume de cea spirituală, lumea Asiya; adică atunci când a dobândit Kli-ul spiritual numit suflet.

Experiența acumulată de suflet în fiecare dintre încarnările sale în această lume rămâne cu el și trece de la o generație la alta, schimbându-și trupurile fiziologice aşa cum îţi schimbi cămaşa. Toate suferințele fizice trupeşti se înregistrează, de asemenea, în suflet și, la un moment dat, îl aduc pe om la o dorință de a dobândi spiritualitatea.

Îmbrăcarea unui suflet în trupul unei femei înseamnă că nu trebuie să treacă prin nici o rectificare spirituală personală în această încarnare. O femeie nu avansează spiritual prin ea însăşi, cu excepţia faptului că ajută la diseminarea Înțelepciunii Cabala și primeşte înălțarea spirituală prin soțul ei.

Tora spune că inimile celor care conduc lumea sunt în mâinile Creatorului. Aceasta se referă la toți politicienii, șefii de state, dictatorii – toți cei de care depinde omenirea. Toţi aceştia nu sunt altceva decât marionete în mâinile Creatorului, prin care El controlează totul.

Există o singură lege în domeniul spiritual – legea echivalenței proprietăților spirituale. Dacă proprietățile a două persoane sunt egale, similare, ei sunt apropiaţi spiritual. Dacă oamenii diferă în gândurile lor, în punctele lor de vedere, ei se simt separați și îndepărtați unul de celălalt, chiar dacă sunt apropiaţi fizic.

Proximitatea sau distanţarea spirituală depinde de asemănarea proprietăților respectivelor entităţi. Dacă entităţile coincid complet în proprietățile lor, în dorințele lor, ele se contopesc. Dacă două dorințe sunt contradictorii una faţă de cealaltă, se spune că acestea sunt îndepărtate una de cealaltă. Cu cât sunt mai asemănătoare două dorințe, cu atât sunt mai aproape în lumea spirituală.

Dacă numai una din numeroasele dorințe ale entităţilor coincide, aceste două entităţi au contact numai într-un singur punct. Dacă nu există nici o dorință în noi care să fie similară cu cea a Creatorului, înseamnă că suntem absolut îndepărtați de El și nu avem nimic cu ce să îl simțim. Dacă în mine există o singură dorință asemănătoare cu Creatorul, atunci cu ea voi putea să-L simt pe Creator.

Sarcina omului este de a-și face treptat toate dorințele asemănătoare cu cele ale Creatorului. Apoi omul se va contopi în întregime într-o singură entitate spirituală cu El și nu va exista nicio distincție între el şi Creator. Omul va realiza tot ceea ce are Creatorul: eternitatea, cunoașterea absolută și perfecțiunea. Acesta este scopul final al rectificării tuturor dorințelor fireşti ale omului.

Malhut, după ce a expulzat toată lumina, în TA, a decis să o primească cu ajutorul unui ecran. Lumina Directă vine la ea, pune presiune pe ecran, dorește să intre înăuntru. Malhut refuză să primească lumina, amintindu-și rușinea arzătoare pe care o simțea când era plină cu ea. Refuzul de a primi lumina înseamnă să o reflectăm cu ajutorul ecranului. O astfel de lumină se numește „Ohr Hozer” (Lumina Reflectată). Reflectarea în sine este numită “impactul puternic” („Haka’a„) al Luminii cu ecranul.

Reflectarea plăcerii (a luminii) are loc în interiorul omului, cu ajutorul intenției de a primi această plăcere numai de dragul Creatorului. Omul calculează cât de mult poate primi pentru a-L satisface pe Creator. El, așa cum s-a întâmplat, își îmbracă plăcerea pe care dorește să o primească în intenția de a dărui Creatorului; să primească, pentru a se bucura de dragul Creatorului.

Îmbrăcarea Luminii Directe în Lumina Reflectată îi permite lui Malhut, după TA, să se extindă și să primească o parte din lumină. Aceasta înseamnă că, în acest moment, devine similară cu Creatorul prin contopirea cu El. Scopul creației este de a o umple complet pe Malhut cu lumina Creatorului. Apoi, toată primirea luminii va fi egală cu dăruirea și va însemna adeziunea totală a întregii Creații cu Creatorul.

Îmbrăcând plăcerea venită (Lumina Directă) în intenția sa (Lumina Reflectată), Malhut anunță că dorește să simtă această plăcere numai pentru că, făcând acest lucru, îi face plăcere Creatorului. În acest caz, primirea este echivalentă cu dăruirea, deoarece sensul unei acțiuni este determinat de intenția Kli-ului, nu de direcția mecanică a acțiunii, spre interior sau spre exterior. Plăcerea simțită în acest caz va fi dublă: din primirea ei și din dăruirea plăcerii Creatorului.

Rav Yehuda Aşlag ilustrează minunat această situație prin exemplul unei relații dintre un oaspete și gazda sa, oaspetele, primind plăcere de la gazdă, o transformă ca şi când ar fi dăruire. El îi face o vizită gazdei, care știe exact ce îi place lui cel mai mult. Oaspetele se așează în fața gazdei, iar gazda îi pune în faţă felurile de mâncare favorite, în cantitatea exactă pentru a se potrivi apetitului lui.

Dacă oaspetele nu ar fi văzut dăruitorul, gazda, s-ar fi aruncat cu nerușinare asupra mâncării și s-ar fi înfruptat cu toate bunătăţile fără a lăsa nimic, întrucât erau exact ceea ce-şi dorea. Cu toate acestea, gazda, stând în fața lui, îl stâneneşte, așa că oaspetele refuză să mănânce. Gazda insistă, explicându-i cât de mult dorește să-i facă pe plac, pentru a-i oferi încântare.

În cele din urmă, încercând să vorbească cu oaspetele despre mâncare, gazda îi spune că refuzul invitatului îl face să sufere. Când își dă seama că mâncând bucatele, îi va oferi plăcere gazdei, transformându-se din primitor în cel care dăruie, adică devenind egal cu gazda în intențiile și proprietățile sale, numai atunci oaspetele este de acord să mănânce.

Dacă apare o situație în care gazda dorește să îi mulțumească oaspetelui punându-i trataţia în față și invitatul, în schimb, o mănâncă cu intenția de a-i întoarce plăcerea gazdei, bucurându-se de asta, această condiție se numește cuplare prin impact puternic (Zivug de Haka’a). În orice caz, aceasta poate avea loc numai după ce anterior oaspetele refuză complet să primească plăcerea.

Oaspetele acceptă trataţia numai atunci când este sigur că îi face plăcere gazdei primind-o, ca și cum i-ar face o favoare. O primește numai în măsura în care nu poate să se gândească la plăcerea sa, ci la plăcerea gazdei, cu alte cuvinte, a Creatorului.

Deci, de ce avem nevoie de toate aceste plăceri în lumea noastră, dacă toate se bazează pe suferință? Când o dorință este împlinită, plăcerea „se stinge” și dispare.

Plăcerea se simte numai atunci când există o „dorință de a primi” arzătoare. Cu ajutorul rectificării dorințelor noastre, prin adăugarea la ele a intenției „de dragul Creatorului”, ne putem bucura infinit, fără a simți „foamea” înainte de a primi plăcere. Putem primi încântare enormă prin dăruirea plăcerii Creatorului, cu ajutorul creșterii în noi în mod constant a sentimentului măreției Sale.

Întrucât Creatorul este etern și infinit, simțind măreția Lui, noi creăm în noi înșine un Kli veșnic și infinit – foamea de El. Astfel, ne putem bucura etern și infinit. În lumea spirituală, orice primire a plăcerii încurajează o „dorință de primire” a acesteia încă și mai mare  și tot aşa pentru totdeauna.

Umplerea devine egală cu dăruirea: omul dă, vede cât de mult îl bucură pe Creator și dobândeşte o dorință și mai mare de a dărui. În orice caz, plăcerea de a dărui ar trebui să fie, de asemenea, altruistă, adică de dragul dăruirii, și nu de dragul primirii plăcerii. În caz contrar, el va dărui pentru auto-mulţumire, ca atunci când dăruim urmărind propriile noastre scopuri.

Cabala îl învață pe om să primească plăcere din lumină cu intenția de dragul Creatorului. Dacă omul poate vedea toate plăcerile acestei lumi, el va putea instantaneu să simtă lumea spirituală. Atunci omul se află sub influența forțelor spirituale impure. Ele îi oferă treptat un egoism spiritual suplimentar. El construiește un nou ecran pe acestea cu ajutorul forțelor pure, și atunci el poate primi o nouă porțiune a luminii, care corespunde cantității de egoism rectificat de el. Astfel, omul are întotdeauna libertatea de voință.

Noțiunea de „ecran” conține în ea diferența dintre spiritual și material. Primirea plăcerii fără ecran este o plăcere egoistă comună a lumii noastre. Ideea este de a prefera plăcerile spirituale celor materiale și prin dezvoltarea ecranului, de a primi plăcerea veșnică, care ne este destinată conform Gândului Creaţiei.

Cu toate acestea, ecranul poate apărea numai sub influența luminii Creatorului, pe dorința egoistă a Kli-ului. În momentul în care Creatorul se revelează omului, întrebarea lui despre cine are nevoie de eforturile sale dispare instantaneu. Aşadar toată munca noastră se reduce la un singur lucru: să-L simțim pe Creator.

Pentru a depăși orice nivel de ascundere, omul trebuie să dobândească proprietățile respectivului nivel. În felul acesta, el „neutralizează” restricția, își asumă influența nivelului ascuns, astfel încât ascunderea se transformă în revelare și dobândire.

De pildă, să luăm un individ a cărei fiecare proprietate-calitate aparține lumii noastre. Proprietățile sale sunt atât de corupte încât el se află sub influența ascunderii tuturor celor cinci lumi. Dacă, din cauza rectificării, proprietățile sale devin similare cu cele ale lumii Asiya, atunci această lume nu mai ascunde de el lumina Creatorului, ceea ce înseamnă că omul s-a înălțat spiritual la nivelul Asiya.

Un individ, ale cărei proprietăți și senzații sunt deja în Asiya, simte ascunderea Creatorului la nivelul lumii Yeţira. Prin rectificarea proprietăților sale în conformitate cu cele ale lumii Yeţira, el neutralizează ascunderea luminii Creatorului pe acest nivel și începe să-L simtă la nivelul lui Yeţira. Rezultă că lumile sunt ecranele care-L ascund pe Creator de noi. În orice caz, atunci când omul pune ecranul pe egoismul său similar acelor niveluri, în felul acesta, revelează acea parte a luminii Creatorului pe care acest ecran, această lume o ascundea.

Cel care se află într-o anumită lume spirituală va simți ascunderea la nivelul respectiv și la cel de deasupra, dar nu la cel de mai jos. Deci, dacă omul se află la nivelul Sfira Hesed a Parţuf-ului ZA al lumii  Briya, atunci de la acest nivel în jos, toate lumile, toţi Parţufim și toate Sfirot sunt deja în el în starea lor rectificată. Aceste niveluri trecute sunt pentru el nivelurile de revelare; el și-a absorbit egoismul, l-a rectificat ​​cu ajutorul ecranului și astfel L-a revelat pe Creator la acest nivel.

Cu toate acestea, Creatorul este încă ascuns de el în toate nivelurile superioare. În total, există 125 de niveluri de la lumea noastră către Creator: cinci lumi cu cinci Parţufim în fiecare lume, cu cinci Sfirot în fiecare Parţuf.

Principalul lucru este să faci primul pas în lumea spirituală; după aceea totul devine mult mai simplu. Toate nivelurile sunt similare unul cu celălalt, iar diferența dintre ele este doar în materie, nu în formă. Lumea Adam Kadmon este compusă din cinci Parţufim: Keter (Galgalta), Hochma (AB), Bina (SAG sau Aba ve Ima sau, pe scurt, AVI), ZA (care uneori se numește Kadoş Baruh Hu, Israel) şi Malhut (Şhina, Lea, Rahela).

La fiecare nivel spiritual, omul așa cum a fost, își schimbă numele și, în funcţie de unde se află al acum, se numește fie Faraon, Moşe (Moise), fie Israel. Toate acestea sunt nume ale Creatorului, nivelurile omului de a-L dobândi pe El. De regulă, cărțile Cabalistice sunt scrise de cabaliștii care au trecut prin toate aceste niveluri ale rectificării.

Nivelurile care urmează nu sunt niveluri ale rectificării, ci ale dobândirii individuale și ale contactului personal cu Creatorul. Ele nu sunt studiate. Ele aparțin așa-numitelor „secrete ale Torei” (Sodot Torah) care sunt date ca dar celui care s-a rectificat complet. Spre deosebire de acestea, nivelurile rectificării aparțin gusturilor Torei (Ta’amey Torah); acestea trebuie să fie studiate pentru a fi dobândite.

Transmiterea informațiilor cabalistice constituie lumina transmisă. Transferul proprietăților de la nivelul spiritual superior la cel inferior se numește „coborâre” sau „influență”, iar de la cel inferior la cel superior – „cerere”, „rugăciune”, MAN. Legătura există numai între doi Parţufim adiacenţi, unul deasupra celuilalt. Nu este posibilă comunicarea între două niveluri discontinue, care nu sunt adiacente. Fiecare nivel superior se numește Creator cu privire la cel inferior; relația sa cu nivelul inferior poate fi asemănată cu raportul între Univers şi un grăunte de nisip.

11) Acum putem înțelege diferența dintre spiritual și material. Dacă „dorința de a primi” a ajuns la dezvoltarea sa finală, adică a atins stadiul lui Bhina Dalet, se numește „material” și aparține lumii noastre (Olam Hazeh). Dacă „dorința de a primi” nu a ajuns încă la dezvoltarea finală, atunci o astfel de dorință este considerată spirituală și corespunde celor patru lumi ABYA, care sunt deasupra nivelului lumii noastre.

Ar trebui să înțelegem că toate urcările și coborârile în Lumile superioare nu sunt mișcări în vreun spațiu imaginar, ci sunt doar schimbări în magnitudinea „dorinței de a primi”. Obiectul cel mai îndepărtat de Bhina Dalet este în cel mai înalt punct. Cu cât o entitate este mai aproape de Bhina Dalet, cu atât nivelul său este mai scăzut.

Aici numele „Olam Hazeh” înseamnă lumea Asiya.

„Dorința de a primi” în Bhina Dalet este absolut completă; aceasta este dorința de a primi doar fără a da nimic în schimb. Toate urcările și coborârile din lumea spirituală nu se referă în niciun fel la noțiunea de loc ci vorbesc numai despre creșterea sau descreșterea asemănării proprietăților interioare ale omului cu cele ale Creatorului.

Dacă ne asemănăm cu lumea noastră, urcarea poate fi imaginată ca o izbucnire de bucurie și spirite înalte, în timp ce coborârea ar fi o dispoziție întunecată. Vorbim însă despre asemănarea proprietăților, atunci când starea de spirit însoțește numai realizarea ascensiunii spirituale. În Cabala, toate acțiunile se referă la sentimentele interioare ale omului.

Depinde de omul însuși ce proprietate ar trebui să folosească. Ceea ce contează cu adevărat este măsura egoismului cu care lucrează omul acum și „de dragul” cui, adică de dragul Creatorului, care va însemna o urcare sau pentru sine, ceea ce corespunde unei căderi. Este important modul în care își folosește egoismul și în ce direcție.

12) Trebuie să înțelegem că esența fiecărui vas și a întregii Creații este doar „dorința de a primi”. Nimic în afara acestei dorințe nu are de-a face cu Creația, ci se referă la Creator. Atunci de ce considerăm „dorința de a primi” ca ceva grosier, dezgustător și care necesită rectificare? Suntem instruiți să o „purificăm” cu ajutorul Torei și a poruncilor; altfel, nu vom reuși să împlinim scopul final al Creației.

Dorința de a primi plăcere a fost formată de Creator și, prin urmare, nu a fost supusă schimbării. Omul poate alege doar ce dimensiune a dorinței poate folosi acum și „de dragul cui”. Dacă îşi foloseşte fiecare dintre dorințele sale numai în propriul său beneficiu, atunci este egoism sau „impuritate spirituală”. Dacă omul dorește să-și folosească dorințele pentru a primi plăcere, în același timp încântându-l pe Creator, atunci el trebuie să aleagă numai acele dorințe cu care o poate face cu adevărat.

De aceea, dând dovadă de altruism, omul trebuie mai întâi să verifice ce fel de dorințe poate folosi pentru a primi plăcere, astfel încât să o întoarcă Creatorului. Doar atunci poate începe să le umple cu plăcere. Toate dorințele omului sunt dorințele lui Malhut. Ele sunt împărțite în 125 de părți numite niveluri. Treptat, prin folosirea dorințelor egoiste tot mai mari de dragul Creatorului, omul se înalță spiritual. Folosirea tuturor dorințelor individuale ale lui Malhut se numește „rectificarea completă a egoismului”.

Uneori este mai convenabil să se împartă dorințele lui Malhut în 620 în loc de 125 de părți. Astfel de părți ale dorinței sau, mai degrabă, folosirea lor de dragul Creatorului sunt numite „porunci”, acțiuni de dragul Lui. Prin îndeplinirea acestor 620 de acțiuni, porunci, omul urcă la același al 125-lea nivel.

13) Întrucât toate obiectele materiale sunt separate unul de celălalt prin distanța în spațiu, entităţile spirituale sunt, de asemenea, separate una de alta datorită diferenței dintre proprietățile lor interioare. Ceva de genul acesta poate fi vazut în lumea noastră. De exemplu, doi bărbați au opinii similare, simpatizează unul cu celălalt și nici o distanță nu poate influența empatia dintre ei. Dimpotrivă, atunci când opiniile lor sunt foarte diferite, se urăsc unul pe altul și nici o apropiere nu îi poate uni.

Prin urmare, similitudinea vederilor atrage oamenii împreună, în timp ce diferențele îi separă. Dacă natura unui individ este absolut opusă naturii celuilalt, acești oameni sunt la fel de îndepărtați unul de celălalt, așa cum este Estul de Vest. Același lucru se întâmplă în lumile spirituale: îndepărtarea, apropierea, contopirea – toate aceste procese se întâmplă numai în funcție de diferența sau asemănarea între proprietățile interioare ale entităţilor spirituale. Diferența dintre proprietăți le separă, în timp ce similitudinea lor le apropie.

„Dorința de a primi” este elementul principal al creației; acesta este vasul necesar pentru realizarea scopului inclus în gândirea creației. Aceasta este dorința care separă creația de Creator. Creatorul este „dorința absolută”; Nu are urme de „dorință de a primi”. Este imposibil să ne imaginăm un contrast mai mare decât acesta: între Creator și Creație, între „dorința de a dărui” și „dorința de a primi”.

Locul spiritual înseamnă a fi cu una dintre proprietăţi pe unul  dintre cele 125 de niveluri ale scării spirituale. De aici rezultă că noțiunea de „loc” înseamnă calitate, proprietate, măsură a rectificării. Chiar și în lumea noastră, apropierea în spațiul fizic nu aduce două caractere diferite aproape unul de celălalt; este doar similitudinea proprietăților, a gândurilor și a dorințelor lor care pot reduce decalajul dintre ele. Dimpotrivă, diferența în proprietăți, gânduri și dorințe îndepărtează obiectele unele de celelalte.

14) Pentru a salva Creația de la o asemenea îndepărtare de Creator, a avut loc Ţimţum Alef (TA, prima restricționare) și a separat Bhina Dalet de entităţile spirituale. Aceasta s-a întâmplat în așa fel încât „dorința de a primi” s-a transformat într-un spațiu gol de lumină. După Ţimţum Alef, toate entităţile spirituale au un ecran pe vasul lor Malhut cu scopul de a evita primirea luminii în interiorul lui Bhina Dalet.

În momentul în care Lumina Superioară încearcă să intre în Creație, ecranul o respinge. Acest proces este numit Impact puternic (Haka’a) între Lumina Superioară și ecran. Datorită acestui impact, Lumina Reflectată se ridică și îmbracă cele 10 Sfirot ale Luminii Superioare. Lumina reflectată, îmbrăcând Lumina Superioară, devine un vas în locul lui Bhina Dalet.

După aceasta, Malhut se extinde în funcție de înălțimea luminii reflectate, apoi se extinde în jos, lăsând astfel lumina să intre în interior. S-ar spune că Lumina Superioară se îmbracă în Lumina Reflectată. Acestea sunt „Roş-ul” (capul) şi „Guf-ul” (corpul)  fiecărui nivel. Cuplarea prin impact a Luminii Superioare cu ecranul determină ridicarea Luminii Reflectate. Lumina Reflectată îmbracă cele 10 Sfirot ale Luminii Superioare, formând astfel cele 10 Sfirot ale Roş-ului.

Cele 10 Sfirot ale Roş-ului nu sunt chiar vasele reale; ele trec numai drept rădăcinile lor. Numai după ce Malhut, cu Lumina Reflectată, se extinde în jos, Lumina Reflectată se transformă în vase pentru primirea Luminii Superioare. Apoi luminile se îmbracă în vase, numite „corpul” acestui nivel particular. Vasele reale, în totalitate, constituie „corpul”.

Creația este formată ca fiind absolut egoistă. În plus, conform acestei proprietăți ea este cât se poate de îndepărtată de Creator. Pentru a ajuta la crearea unei astfel de stări, Creatorul a modelat în Malhut dorința de a face TA, adică de a separa Bhina Dalet de toate Bhinot pure, lăsând-o complet goală ca spațiu, umplută de nimic.

Pe drumul său spre Creație, Lumina Superioară (Ohr Elion) intră în coliziune cu ecranul, amplasat în fața dorinței lui Bhina Dalet de a primi plăcere și care o respinge înapoi în totalitate. Acest fenomen este definit ca o cuplare prin impact între Lumina Superioară și ecran și se numește „Haka’a” (impact puternic). Împărțită de ecran în 10 părți, Sfirot, Lumina Reflectată, îmbracă Lumina Superioară, împărțind-o astfel în 10 Sfirot. Combinația dintre cele 10 Sfirot ale Luminii Reflectate și cele 10 Sfirot al Luminii Superioare formează Roş-ul (capul) Parţuf-ului (entitatea spirituală).

Astfel, Lumina Reflectată, adică dorința de a întoarce Creatorului plăcerea pe care o primește de la El, devine condiția de a primi această plăcere, adică vasul (Kli-ul) de primire în loc de Bhina Dalet. Bhina Dalet nu poate primi plăcere fără ecran din cauza dorințelor sale egoiste. Vedem cum ecranul își poate schimba intenția de la egoism la altruism, transformând-o în „dorință de a primi” de dragul Creatorului. Numai după ce Creația construiește o astfel de intenție, lumina superioară se poate răspândi în vas și îl poate îmbrăca în dorințele – Kelim – formate de Lumina Reflectată.

15) După prima restricționare, noi vase de primire apar în locul lui Bhina Dalet. Acestea sunt formate din cauza Cuplării prin impact între lumină și ecran. În orice caz, trebuie să înțelegem în continuare modul în care această lumină s-a transformat într-un vas de primire după ce a fost lumina reflectată de un astfel de vas. Rezultă că lumina devine un vas, adică începe să joace un rol opus.

Pentru a explica cele de mai sus, să luăm un exemplu din această lume. Omul apreciază în mod firesc o „dorință de a dărui”, în același timp, displăcându-i să primească fără să dea ceva în schimb. Să presupunem că o persoană vine în casa prietenului său și li se oferă o masă. În mod firesc, el ar refuza să mănânce indiferent de cât de flămând ar putea fi, pentru că nu vrea să fie unul care primeşte fără să ofere nimic în schimb.

Gazda încearcă, însă, să-l convingă explicându-i că, prin faptul că oaspetele îi mănâncă mâncarea, îi va produce lui o imensă plăcere. Când oaspetele simte că ceea ce spune gazda este adevărat, el va consimţi să accepte masa, deoarece nu se va mai simți ca unul care primeşte. În plus, acum oaspetele simte că îi dăruie gazdei, încântându-l cu bunăvoinţa de a mânca. Se pare că, în ciuda foamei sale – un vas autentic de primire a mâncării – oaspetele nu a putut nici măcar să atingă bunătăţile până când rușinea lui nu a fost influenţată de insistenţele gazdei.

Acum vedem cum capătă viaţă un nou vas de primire a hranei. Puterea de convingere a gazdei crescând treptat și rezistența oaspetelui transformă în final primirea în dăruire. Actul de primire a rămas neschimbat; numai intenția a fost transformată. Doar forța de rezistență și nu foamea (adevăratul vas de primire) s-a transformat în motivul acceptării trataţiei.

Oriunde este menționată Bhina Dalet, se înțelege de fapt Malhut, adică primirea de dragul primirii. Există acțiunea și raţiunea acestei acțiuni. Care este raţiunea pentru primire înaintea Restricționării? Este dorința de a primi plăcere. Asta înseamnă că primirea este o acțiune de dragul primirii. După Restricționare, Parţufim nu folosesc Bhina Dalet; singura lumină primită de aceasta este cea care vine de la ecran și Lumina Reflectată.

Raţiunea pentru a primi care a existat înainte de Restricționare a rămas şi după aceea, pentru că fără dorință și strădanie pentru ceva, este imposibil să primeşti. Cu toate acestea, această raţiune nu este suficientă pentru a primi; aceasta ar trebui să fie însoțită de un motiv suplimentar, adică de intenția de dragul dăruirii.

Malhut este gata să renunțe la plăcerile animalice; face Restricția pe acestea. Ea primește numai pentru că este dorința Creatorului. Conform acestui fapt, primirea de dragul de a dărui pare diferită. Actul de primire nu apare în urma primului motiv, ci a celui de-al doilea – primirea de dragul dăruirii; cu toate acestea, primul motiv trebuie să-l însoțească pe cel de-al doilea, pentru că dacă nu există dorința de a primi plăcere, cum va putea exista încântare?

De exemplu, există o poruncă de a te bucura de masa de Şabat; dar dacă nu există foamea, cum poate primi cineva plăcere din a mânca? Prin urmare, primul motiv – „dorința de a primi” ar trebui să rămână (chiar dacă din cauza rușinii nu poate primi), însă numai în prezența motivului suplimentar – anume „dorința de a dărui”.

16) Cu ajutorul exemplului gazdei și oaspetelui putem înțelege acum ce este un Zivug de Haka’a (Cuplare prin Impact), care are ca rezultat nașterea unor noi vase de primire a Luminii Superioare în locul lui Bhina Dalet. Interacțiunea are loc deoarece lumina ajunge la ecran dorind să intre în Bhina Dalet. Seamănă cu o gazdă care încearcă să-l convingă pe oaspete să mănânce. Forța de rezistență a oaspetelui este similară cu ecranul. Pe măsură ce refuzul de a mânca devine un nou vas, Lumina Reflectată devine un vas de primire în locul lui Bhina Dalet, care a jucat rolul acesta înaintea primei restricționări.

Totuși, trebuie să ne amintim că se întâmplă numai în entităţile spirituale ale lumilor ABYA, în timp ce în entităţile legate de forțele impure și de lumea noastră, Bhina Dalet continuă să fie un vas de primire. Prin urmare, nici în forțele impure, nici în lumea noastră nu există nici o lumină, din cauza diferenței dintre proprietățile lui Bhina Dalet și cele ale Creatorului. Prin urmare, Klipot (forțele impure, „dorința de a primi” lumina fără ecran) și păcătoșii sunt numiți morți, întrucât dorința de a primi lumina fără ecran îi separă de Viața Vieților, de Lumina Creatorului.

inapoi la Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” (link)