înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)
înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)
Literele Alef şi Ayin nu au un sunet particular şi pronunţia lor este determinată doar de semnele de punctuaţie ce le însoţesc.
Literele Bet, Chaf şi Peh cu un punct în interiorul lor, sunt pronunţate ca „b“, „k“ şi „p“. Absenţa unui punct, schimbă pronunţia lor în „v“, „ch“ şi „f“.
Litera Hey nu se pronunţă, ci mai degrabă este aspirată.
Formele literelor Mem, Nun, Ţadik, Peh, Chaf (pronunţate MANŢEPACH) se schimbă atunci când literele sunt plasate la sfârşitul unui cuvânt, după cum se observă în tabelul literelor.
Forma, aspectul exterior al unei litere: elementul proeminent al unei litere, indică faptul că Lumina aflată în această parte a literei, este mai intensă decât în cealaltă. Umplerea (Miluy) indică înălţimea gradului. Un semn de punctuaţie (Nikud) indică originea fiecărui Parţuf: indiferent că a venit de la Parţuf-ul Superior (şi formează partea acestuia în cel prezent), de la Parţuf-ul inferior, sau de la el însuşi.
Kelim-Sfirot sunt numite „litere“ şi semnele lor de punctuaţie (Nekudot) indică Lumina ce intră şi iese din ele. Luminile Bina, ZA, şi Malhut pot intra în Kelim, dar Luminile Keter sau Hohma nu pot. Un punct deasupra unei litere (Holam) semnifică Luminile Keter şi Hohma, care niciodată nu se îmbracă în Kli şi de aici rezultă localizarea punctului deasupra literei.
Două puncte poziţionate (Ţere) fac aluzie la Sfirot Hohma şi Bina, iar Bina nu primeşte Lumina lui Hohma, ci conţine doar Lumina Hasadim, Lumina Milei (AVI spate la spate). Bina însăşi, este numită, de asemenea, Ţere, deoarece ZA primeşte totul de la ea. Dacă există un al treilea punct (Segol) între aceste două puncte, asta înseamnă că ZA a înălţat cererea sa pentru Lumina Hohma, către AVI. O astfel de cerere a lui ZA în AVI, este numită Da’at. Da’at primeşte Lumina Hohma cu scopul de a o transfera lui ZA. Semnul de punctuaţie Kamaţ (o formă ca un „T“ sub o literă) indică faptul că ZA colectează (Mekabeţ) Lumina Hohma.
Un punct indică Malhut ce are un ecran reflectant şi nu unul de primire. O asemenea formă probează absenţa Luminii în Kli; este pur şi simplu un punct negru, deoarece legea restricţiei guvernează asupra sa.
Sfira Hod este o includere a proprietăţilor lui Malhut în ZA, din care ZA face un întreg Parţuf Malhut. Litera Hey în cuvântul Hod semnifică Keter în Malhut şi că cele nouă Sfirot inferioare ale lui Malhut sunt localizate printre forţele impure care s-au alipit acestora. Această stare este descrisă de un picior alungit al lui Kuf (atârnat sub linie), ceea ce indică faptul că forţele impure primesc tăria lor de la forţele spirituale pure, prin intermediul acestui element, Kuf.
Fondul alb este o Lumină clară şi imperceptibilă (din punctul nostru de vedere). Ceea ce putem noi percepe, poate fi exprimat doar prin restricţionarea răspândirii acestei culori albe. Forma şi gradele restricţiei sale, sunt numite litere. De aceea vedem linii negre pe un fond alb şi dobândim numai restricţiile negre.
Putem descrie difuzia Luminii în lumi, folosind atragerea şi restricţionarea Luminii. Iar aceste două forţe trebuie să acţioneze simultan. În mod asemănător, când percepem ceva cu organele noastre senzoriale, noi simţim numai datorită restricţiei, pe măsură ce suprafaţa obiectului sau o undă luminoasă, atinge organul nostru de simţ şi de aceea obiectul devine perceptibil.
Rădăcinile spirituale ale formelor sunt următoarele:
O circumferinţă îşi are originea în prima restricţie a Luminii, în lumea Ein Sof (Infinit), aceasta fiind prima restricţie a difuziei Luminii. Din moment ce această restricţie a fost egală şi uniformă, şi-a asumat forma unei circumferinţe.
O linie verticală, având lungime dar fără a avea grosime, arată că acea noţiune este intangibilă pentru noi şi de aceea este numită o „linie subţire“ a difuziei Luminii Hohma. Lumina Hohma poate fi primită doar cu ajutorul ecranului în Malhut, care generează Lumina Reflectată, care îmbracă Lumina Hohma. De aceea, Lumina Superioară care vine la Kli este numită linie.
O linie orizontală, având lăţime fără să aibă înalţime: cînd o linie verticală – difuzia Luminii Hohma de Sus în jos – se ciocneşte cu ecranul, această coliziune (a dorinţelor) constrânge linia verticală să se schimbe într-o linie orizontală (la dreapta), rezultând de aici forma literei latine „L“. Grosimea ei este determinată de forţa Luminii Reflectate, care urcă de la ecran, de jos în sus.
Un dreptunghi este format din îmbinarea Luminii descendente Hohma şi a Luminii Reflectate: cinci linii verticale descendente – cinci Sfirot ale Luminii Hohma şi cinci linii orizontale de la dreapta la stânga – cinci Sfirot ale Luminii Hasadim. Dimensiunea laturii dreptunghiului este numită Amah, constând din cinci părţi – Tefahim (pluralul de la Tefah). (Atât Amah,cât şi Tefah sunt distanţe ce măsoară unităţi). De aceea descriem Kli-ul ca pe un dreptunghi.
Cele două feluri de difuzie a Luminii, Lumina Hohma şi Lumina Reflectată, sunt numite respectiv, obrazul drept şi obrazul stâng, care devin buzele superioară şi inferioară. Întrucât după prima restricţie, Lumina s-ar putea să nu fie primită în Malhut, Lumina Reflectată este primită numai în patru părţi ale Kli-ului şi nu în cinci. De aceea sunt 4 x 4 = 16 dinţi în maxilarul inferior şi 16 în cel superior. (Lumina Reflectată provine din rezistenţă, din „mestecarea“ Luminii înainte de primirea ei în interior)
În a doua restricţie, un Triunghi este format, pe măsură ce Malhut urcă la Bina şi formează o linie înclinată. Deci combinaţia Luminii Directe cu Lumina Reflectată şi restricţiile generează diverse forme spirituale.
Lumina Hasadim este definită ca „proeminentă“, deoarece o proeminenţă dincolo de limitele corpului spiritual înseamnă că:
- Lumina este atât de mare, încât iese prin înălţare, punând în evidenţă limitele;
- Îşi are originea în linia de mijloc, Tiferet.
În corp se formează o cavitate datorită următoarelor motive:
- Lumina este insuficientă; Lumina nu poate străluci acolo;
- Lumina Hohma este prezentă, dar lipsa Luminii Hasadim o împiedică să strălucească.
SEMNELE DE PUNCTUAŢIE ÎN ALFABETUL EBRAIC (NEKUDOT)
Nekudot sunt definite de trei linii:
- În Rosh (Cap):
- Kamaţ– Keter – linia dreaptă
- Patach – Hohma – linia stângă
- Ţere – Bina – linia de mijloc
- Holam – Tiferet – linia de mijloc
- În Guf (Corp):
- Segol – Hesed– linia dreaptă
- Şva – Gvura – linia stângă
- Şuruk – Tiferet – linia de mijloc
- În Extremităţi:În Extremităţi:
- Hirik – Neţah – linia dreaptă
- Kubuţ – Hod– linia stângă
- Malhut– linia de mijloc (nu are nici o denumire)
Nivelele Nekudot:
- Deasupra literelor – Lumina lui Neşama
- În litere – Lumina lui Ruah
- Sub litere – Lumina lui Nefeş
Zivug de Nekudot este Zivug-ul între Hohma de Aba şi Hohma de Ima.
Zivug de Otiot este Zivug-ul între Bina de Aba şi Bina de Ima.
Literele combinate împreună desemnează Lumina ce se Reflectă în timpul urcării ecranului de la Tabur la Peh. Ele sunt combinate, deoarece toate urcă la rădăcinile lor, care unesc totul, în timp ce folosirea voinţei de a primi, chiar şi de dragul Creatorului, provoacă separare.
O stare de separere a literelor are loc atunci când Lumina intră în Kli (vas, literele lui HaVaYaH); cele patru litere se separă atunci, din moment ce Lumina face o distincţie între Sfirot: în funcţie de diferitele lor proprietăţi, ea se îmbracă în ele în diverse moduri.
HaVaYaH cu umplere Alef vine pe un ecran cu Aviut Alef (grosieritatea unu), HaVaYaH cu umplere Hey vine pe un ecran cu Aviut Bet (grosieritatea doi). Un nume simplu se referă la Aviut Şoreş (grosieritatea zero) cu Lumina Nefeş. Literele simple se referă la un Parţuf cu un ecran având Aviut Alef .
Cei cu adevărat credincioşi, care cred în cele trei principii: Creatorul, Providenţa Sa şi Tora, au nevoie pentru avansarea lor spirituală, ca cele două linii să fie într-un echilibru constant. Linia stângă este înţelepciunea, Lumina Hohma care pătrunde dorinţa de a primi, care ţine de partea stângă, iar linia dreaptă este credinţa, Lumina Hasadim (mila), dorinţa altruistă de a dărui.
A exista numai în cunoaştere înseamnă că omul se află sub guvernarea forţelor impure (Klipa) ale părţii stângi, care îl face să fie total incapabil să simtă spiritualitatea, lăsându-l în întuneric spiritual. În schimb, a exista doar în credinţă înseamnă că omul se află sub influenţa forţelor impure (Klipa) ale părţii drepte care îl conving că a atins perfecţiunea, că nu mai are pentru ce să se străduiască, că nu mai are nimic de corectat în el. Şi aceasta îl împiedică să evolueze.
Zohar-ul continuă: Şi Creatorul a răspuns mai departe (literei Tav): „Cuvântul MaveT (moarte) se termină cu tine. Şi din moment ce acestea sunt proprietăţile tale, nu eşti potrivită pentru ca Eu să creez lumea cu tine“. În clipa următoare, litera Tav s-a îndepărtat de El.
Din momentul în care Creatorul a decis crearea lumii-ZON prin selectarea proprietăţilor lor, toate cele douăzeci şi două de litere ale lui ZON au apărut în faţa Lui, începând cu ultima – Tav şi terminând cu prima, Alef – capul tuturor literelor. Motivul pentru care literele au venit în ordine inversă este că ele formează MAN al lui ZON, Kelim ale lui ZON, care se nasc de jos în sus. Ordinea alfabetică obişnuită corespunde Luminii (MAD), care coboară de Sus în jos. Dar ordinea pentru MAN este opusă celei a lui MAD, deoarece se înalţă de jos în sus.
Literele nu sunt nimic altceva decât dorinţe, proprietăţi şi gânduri care, în opinia omului, sunt potrivite pentru dobândirea spiritualităţii, a Creatorului, a Providenţei sale. Omul trece de la un gând la altul: într-un moment el crede că este posibil să dobândească Lumile Superioare cu o proprietate, în clipa următoare crede că poate accesa lumile spirituale stăpânind o altă proprietate şi apoi începe să respecte cu încăpăţânare toate preceptele şi să se roage cu asiduitate, sau să respingă toate acţiunile şi să plonjeze în contemplare şi citit. Câteodată el râvneşte doar la cunoaştere, alteori numai la credinţă, putând chiar merge până la fanatism.
Întocmai cum există două extremităţi în lumea noastră – cunoaşterea şi credinţa, întrucât acum omul urcă în mod conştient scara spirituală până la Creator, în lumea spirituală este necesară munca spirituală în dobândirea cunoaşterii şi credinţei. De aceea, comentariul lui Rav Yehuda Ashlag la Zohar este intitulat Sulam (Scara).
Fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere ebraice reprezintă o anumită proprietate. Câteodată pare că proprietatea literei Tav este potrivită dobândirii spiritualităţii; alteori omul crede că o altă literă este mult mai potrivită. Aceasta se întâmplă deoarece pe parcursul ascensiunii sale spirituale, el începe să înţeleagă din ce în ce mai bine adevăratul Scop al creaţiei şi al Creatorului, iar asta este întocmai ceea ce se cere de la el.
Deci, el continuă să aleagă dintre toate acestea, până când căutarea lui începe să-i ofere adevărul: doar cu ajutorul literei Bet, care stă la începutul cuvântului Bracha (binecuvântare) – contact cu Creatorul – doar cu ajutoul acestei forţe omul poate să-şi împlinească scopul.
De aceea, Zohar-ul ne spune cum vin literele – care sunt proprietăţi, forţe şi dorinţe – la Creator. Înălţându-şi rugăciunea (MAN), omul cere unele proprietăţi care par să constituie un adevărat scop pentru el. Şi fiecare literă încearcă să dovedească faptul că este potrivită pentru dobândirea senzaţiei Creatorului şi a contopirii cu El. Dar Creatorul arată că cea mai bună şi singura literă potrivită este Bet, deoarece doar ea îl poate ajuta pe om să stabilească contactul cu El. Şi de aceea Tora începe cu acestă literă.
Descrierea forţelor spirituale desemnate de fiecare literă, este incredibil de profundă, şi în scopul de a dobândi o deplină claritate, trebuie să facem legătura între diferite explicaţii preliminare: crearea lumii include existenţa şi procesul perfecţiunii, astfel încât lumea să poată atinge scopul pentru care a fost creată.
Creatorul a creat lumea constând din două foţe opuse; împotriva fiecărei forţe pure, altruiste, El a creat o alta, impură, egoistă, care îi este egală şi în acelaşi timp contrară. Tot aşa cum există patru lumi pure ABYA, Creatorul a creat patru lumi opuse ABYA.
De aceea, în lumea noastră – ultimul grad al lumii Asiya – o persoană evoluată spiritual care îl simte pe Creator şi a intrat cu proprietăţile sale în lumea spirituală, pură, nu mai priveşte lcururile din perspectiva egoistă a unei persoane nedezvoltate spiritual, care nu a dobândit lumea spiritualităţii. Asta înseamnă că acela care nu percepe spiritualitatea, este total incapabil să facă diferenţa dintre puritate şi impuritate spirituală.
Observăm că în lumea noastră, omul nu poate evolua cu ajutorul forţelor pure. Din contră, aspiraţia sa egoistă este aceea care îi furnizează omului tăria de a cuceri totul în lume. Cît de des vedem fanatici zeloşi cufundaţi în dorinţele lor impure, pentru captura pentru sine atât lumea această cât şi lumea care vine, în timp ce acela care aspiră către Creator, nu are tărie nici măcar pentru o cea mai mică mişcare spirituală! În lumea noastră nu există nici o dovadă sau confirmare a faptului că omul evoluează pe calea cea corectă. Şi în nici un caz nu ar trebui ca cineva să tragă concluzii bazate pe propria experienţă de viaţă sau pe „bunul simţ“.
Deci, cum poate cineva în această lume să existe şi să evoleze către Scopul creaţiei, dacă este incapabilă să facă diferenţa între bine şi rău, între pur şi impur? Există un indiciu după care omul poate face distincţia între bine şi rău: forţele impure nu nasc niciun fel de fructe spirituale. Aşadar, aceia care avansează prin lumile impure ABYA, nu dobândesc nimic spiritual, în timp ce aceia care sunt conectaţi la forţele pure, culeg fructe spirituale în drumul lor.
După cum este explicat în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot“ (art.19, 23), dacă omul avansează pe calea corectă, el dobândeşte secretele Torei în trei până la cinci ani. Creatorul îi ajută pe cei care doresc să dobândească dorinţe altruiste dincolo de propriile lor cererile şi astfel omul dobândeşte scopul dorit. De jos, omul aspiră către Creator, cu mica sa dorinţă (MAN), iar de Sus, Creatorul revarsă asupra lui, dorinţe spirituale imense şi putere (MAD).
Aceasta este singura oportunitate de a verifica dacă o cale este sau nu cea corectă, dacă ea conduce către altruism sau către un egoism şi mai mare. În nici un caz, însă, cineva nu poate considera binele propriu, exaltarea crescândă, fericirea sa şi succesul în viaţă, ca fiind dovezi ale unei evoluţii corecte. Exact acele stadii în care te simţi perfect, bine şi încântat, sunt stadiile în care trebuie să te întrebi: „Am dobândit secretele Torei?“. Şi până când omul nu le dobândeşte, „perfecţiunea“ sa este impură.
Omul ar trebui să tânjească întotdeauna după linia de mijloc – echilibrul între credinţă şi cunoaştere – în următoarele trei noţiuni: Creatorul, Providenţa Lui şi Tora. Şi în nici un caz nu ar trebui să avanseze doar prin credinţă sau doar prin cunoaştere. Dacă îşi doreşte numai să-L dobândească pe Creator, sau Providenţa Lui sau Tora, el intră într-un întuneric spiritual, deoarece este imposibil să primească Lumina Înţelepciunii (Ohr Hohma) fără Lumina Milei (Ohr Hasadim).
O asemenea stare se numeşte forţa impură de stânga, „Klipat Esau“. Iar dacă omul tânjeşte să evolueze numai prin credinţă, el intră în forţa impură a părţii drepte, „Klipat Işmael“ care îi spune că el se află într-o stare de perfecţiune. În acest caz, el nu vede rostul muncii sale şi de aceea este incapabil să continue să evolueze.
Cu alte cuvinte, chiar dacă omul este plin de încântare, adică exact ceea ce Tora îl îndeamnă să facă (să perceapă Providenţa Creatorului cu bucurie, deoarece aceasta încântare înseamnă justificarea creaţiei, înţelegerea faptului că Providenţa Lui este întotdeauna dreaptă şi bună), până când el nu dobândeşte secretele Torei, calea sa este considerată eronată, întrucât îi lipseşte intenţia „de dragul Creatorului“, care revelează secretele Torei.
Acest articol explică proprietăţile particulare ale literelor ebraice – cum toate literele i se înfăţişează Creatorului, fiecare cerându-I să creeze lumea cu proprietăţile sale. Fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere reprezintă un nivel spiritual în lumile ABYA, şi fiecare crede că proprietăţile sale spirituale pure sunt cele mai potrivite sarcinii, şi că atingând gradul său şi dobândind proprietăţile sale, locuitorii lumii vor fi capabili să înalţe forţele pure deasupra celor impure, atât de mult încât să atingă sfârşitul corecţiei, Scopul creaţiei.
Creatorul răspunde, însă, fiecărei litere că împotriva omului se află forţele impure corespunzătoare şi că de aceea, el va fi incapabil să separe cu adevărat forţele pure de cele impure şi apoi, să utilizeze forţele pure ca să-şi împlinească scopul. Acest fenomen se repetă până la apariţia literei Bet, care reprezintă gradul numit „binecuvântarea Creatorului“, împotriva căruia nu există forţe impure de nici un fel.
Şi Creatorul a consimţit să creeze lumea cu litera Bet, cu proprietatea sa; pentru că nu există un echivalent al său impur, şi numai Bet prezintă o oportunitate pentru a duce la bun sfârşit o analiză între bine şi rău, pentru a determina când munceşte omul pentru sine şi când munceşte de dragul Creatorului. De aceea, doar prin forţa sa, prin proprietatea sa, poate lumea să existe: astfel încât să extragă din „amestecul“ dorinţelor cuiva doar pe cele care sunt pure şi să le ridice deasupra celor impure, pentru a completa eradicarea acestora, dobândind completa corectare a naturii sale.
După cum rezultă din Zohar, doar ajutorul Creatorului numit „o binecuvântare“, constituie forţa salvării omului, singurul lucru capabil de a-l elibera de sub guvernarea forţelor impure. Iar această forţă, numită „binecuvântare“, coboară doar asupra celor care evoluează pe calea corectă.
Calea cea corectă este o combinaţie de trei condiţii: (i) efortul omului în studierea (doar!) a surselor cabalistice autentice; (ii) contactul cu un cabalist adevărat, pe care să-l accepte ca învăţător; şi (iii) contactul cu oameni de acceaşi orientare, care caută înălţarea spirituală. O explicaţie mai detaliată va fi furnizată doar studenţilor serioşi.
Toate cele douăzeci şi două de litere sunt împărţite în trei grade: Bina, Zeir Anpin (ZA) şi Malhut, deoarece nu există Kelim (litere) deasupra lui Bina. Douăzeci şi două de litere în Bina sunt numite „mari“, douăzeci şi două de litere în ZA sunt numite „medii“ şi douăzeci şi două de litere în Malhut sunt numite „mici“.
Fiecare dintre cele trei Sfirot – Bina, ZA şi Malhut – sunt mai departe divizate în trei grade: cele douăzeci şi două de litere ale lui Bina conţin propriile Bina, ZA şi Malhut. La fel, ZA are propriile zece Sfirot, în care Bina, ZA şi Malhut ale sale, de asemenea, conţin douăzeci şi două de litere. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul lui Malhut.
Cele douăzeci şi două de litere ale fiecărui grad se împart în trei tipuri. Literele de la Alef la Tet (1–9) sunt considerate unităţi; acestea sunt cele nouă Sfirot ale lui Bina. Literele de la Yod la Ţadik (10–90) sunt considerate zeci; aceste sunt cele nouă Sfirot ale lui ZA. Şi în final, cele patru litere Kuf, Reiş, Şin şi Tav (100–400) sunt considerate sute; iar acestea sunt cele patru Sfirot ale lui Malhut, întrucât Malhut este amplasată dedesubt şi sub Hazeh-ul lui ZA, care corespunde în înălţime celor patru Sfirot ale lui ZA.
Bina, unităţi, litere mari, nouă litere; Alef , Bet, Gimel, Dalet, Hey, Vav, Zayin, Chet, Tet.
ZA, zeci, litere medii, nouă litere: Yod, Chaf, Lamed, Mem, Nun, Samech, Ayin, Peh, Ţadik.
Malhut, sute, litere mici, patru litere: Kuf, Reiş, Şin, Tav.
Este cunoscut, însă, faptul că unităţile sunt în Malhut, zecile sunt în ZA şi sutele sunt în Bina, lucru care contrazice cele spuse anterior că unităţile sunt în Bina, zecile sunt în ZA şi sutele în Malhut. O asemenea dependenţă inversă este cauzată de relaţia inversată dintre Lumini şi Kelim: cea mai joasă Lumină intră în cele mai Înalte Kelim. Primele care apar sunt Kelim Superioare, de la Keter în jos până la Malhut (Keter, Hohma, Bina, ZA şi Malhut), în timp ce prima care intră în ele este cea mai mică Lumină, Nefeş, urmată de Ruah,Neşama, Haya şi Yechida.
De aceea, dacă sunt doar unităţi în Kelim, de la Alef la Tet, atunci este prezentă doar Lumina lui Nefeş. Iar dacă zecile sunt adăugate acestor Kelim, apare Lumina lui Ruah şi, tot aşa, dacă sutele sunt adăugate la Kelim, cea care le umple este Lumina Neşama.
Acesta este motivul pentru care sutele sunt definite ca Bina, zecile ca ZA şi unităţile ca Malhut. Totuşi, cu privire la Kelim, ordinea este inversă: unităţile sunt în Bina, zecile sunt în ZA şi sutele sunt în Malhut.
- Bina: Lumina (100) – Kelim (1);
- ZA: Lumina (10) – Kelim (10);
- Malhut: Lumina (1) – Kelim (100).
Literele coboară de la Bina la ZA şi de acolo la Malhut. Când ele coboară de la Bina la ZA, coboară ca trei linii: 22/3 = 7 litere în fiecare, iar litera ce rămâne este adăugată liniei de mijloc. Aceste douăzeci şi două de litere coboară în trei linii la Malhut, care este formată în final din cinci litere MANŢEPACH, aducând astfel numărul total în Malhut la 22 + 5 = 27 litere.
Linia de mijloc este numită „Cer“, „firmament“. De aceea, când Zohar-ul vorbeşte de litere pe cer, înseamnă că cele două linii de mijloc, 7 + 7 = 14 = Yod + Dalet = Yad (mână) scriu toate cele douăzeci şi două de litere pe firmament (ZA) prin linia de mijloc. Astfel ar trebui să fie interpretate cuvintele Torei care vorbesc despre litere ce apar pe firmament sau despre mâna care scrie literele pe cer.
Cele douăzeci şi două de litere ale Torei sunt vasele (Kelim) ce vor fi umplute cu Lumina NRN. Unităţile – de la Alef la Yod – sunt Kli-ul menit Luminii lui ZA (Ruah). Sutele – de la Kuf la Tav – sunt Kli-ul pentru Lumina lui Malhut (Nefeş).
Literele sunt Kelim, în care se îmbracă Lumina; cu totul, sunt douăzeci şi două de proprietăţi speciale şi deci douăzeci şi două de simboluri ale descrierii lor, numite litere. Întocmai cum combinarea celor douăzeci şi două de litere este suficientă pentru a descrie întreaga cunoaştere existentă, tot astfel, diferitele cuplări, uniri (Zivugim ale Sfirot) ale celor douăzeci şi două de Kelim, proprietăţi, dorinţe ale Parţuf-ului, sunt suficiente pentru primirea şi dăruirea Luminii, pentru împlinrea tuturor acţiunilor spirituale şi aducerea tuturor literelor (dorinţe ale omului) către corectare.
Literele reprezintă diversele corelaţii ale lui ZON:
a) ZA, constând din şase părţi ale extremităţilor lui, soţul lui Malhut, descris de litera Vav, Sfira Yesod – nivelul unui embrion;
b) ZA descris de litera Vav, Sfira Tiferet, constând din şase părţi ale mâinilor lui – nivelul alăptării;
c) ZA care stă între AVI, în timp ce Nukva trebuie să urce la el, atingând astfel nivelul primirii Luminii Hohma;
d) ZA, litera Vav, deasupra lui sunt zece Sfirot Keter-Hohma, sub el sunt zece Sfirot Bina-Tiferet-Malhut –şi împreună formează litera Alef . Iar starea finală corectată va veni atunci când Malhut se înalţă la Keter al lui ZA (Yod Superior, în litera Alef ) la sfârşitul corecţiei. Când Malhut urcă peste Parsa (Vav), ea primeşte Lumina însăşi, pe când atunci când coboară sub Vav, ea primeşte prin ZA. Atunci când se ridică, Malhut formează Ta’amim (semne ale tonurilor), şi când coboară, este numită Nekuda (punct), iar când se contopeşte cu ZA, este privită ca un punct în interiorul lui Vav (Şuruk).
Ordinea lui ATBaSH: Există o combinaţie specială de litere, ca de exemplu, prima cu ultima („A“ prin „T“), a doua cu penultima („B“ prin „Sh“) etc. care descriu condiţiile difuziei Luminii Superioare, de Sus în jos.
MANŢEPACH: Toate lumile şi Parţufim au fost create cu cele douăzeci şi două de litere ale lui Malhut. Ecranul este localizat în capul Parţuf-ului, oprind Lumina să intre. Acesta respinge Lumina, calculează cât de multă lumină poate primi de dragul Creatorului şi numai atunci o acceptă.
Fiecare dintre cele cinci niveluri ale voinţei de a primi care există în Malhut, în Guf-ul Parţuf-ului, are o restricţie corespondentă în ecranul localizat în Peh, pentru a opri Lumina să intre în corp. De aceea, ecranul în Peh constă din cinci părţi, forţe.
Aceste cinci forţe restrictive ale ecranului, cinci străduinţe ale ecranului, sunt descrise de cele cinci litere finale ale alfabetului: Mem–Nun–Ţadik–Pey–Chaf (în formă prescurtată MANŢEPACH). Ele sunt numite „litere finale“ deoarece se scriu doar la finalul cuvintelor. Aceste forţe determină primirea Luminii în corpul Parţuf-ului şi de aceea generează celelalte douăzeci şi două de litere (Kelim, dorinţe corectate, care primesc Lumina). Deşi cele cinci litere MANŢEPACH se găsesc doar la finalul cuvintelor, în vorbirea orală ele reprezintă cele cinci grupe de pronunţie a celor douăzeci şi două de litere. Iar literele MANŢEPACH stau în capul fiecărui grup.
În cele cinci litere MANŢEPACH îşi au originea cinci grupe de sunete:
1. Peh-Keter: un grup de patru sunete-litere ce ies din gât; sunt numite AchHA: Alef-Chet-Hey-Ayin. Alef este Lumina din Parţuf-ul Keter al lumii Aţilut, ascuns de cele inferioare şi numit Atik. Chet este Lumina din Parţuf-ul Hohma al lumii Aţilut, numit Arich Anpin şi ascuns, de asemenea, de cele inferioare. Hey este Lumina din Parţuf-ul Bina al lumii Aţilut, numit Ima (mama), care primeşte Lumina Hohma de la Aba (tată) cu scopul de a o transfera copiilor ei (ZON). Ayin este Lumina feţei lui Zeir Anpin. Deoarece Lumina lui ZA care intră în Malhut este numită „Tora“, se spune că Tora are Ayin (70) feţe, că Creatorul (ZA) are Ayin (70) nume. Până la urmă, raportat la Malhut, ZA este Creatorul. De aceea, şaptezeci de suflete au coborât în Egipt şi aşa mai departe.
2. Chaf–Hohma: un grup de patru sunete-litere ce se nasc din cerul gurii; ele sunt numite GIChiK: Gimel-Yod-Chaf-Kuf. Literele AChHA transferă Lumina literelor GIChiK: Alef trece Lumina către Gimel, care duce recompensa (Gemul – Gimel) pentru cei drepţi. Chet trece Lumina Hohma la Yod, dar această Lumină este ascunsă. Hey iluminează Chaf cu Lumina Bina,care poartă cu ea bucurie. Ayin iluminează pe Kuf. Precum Ayin = 70, deoarece este formată din şapte Sfirot, Hesed-Gvura-Tiferet-Neţah-Hod-Yesod-Malhut, tot aşa, fiecare conţine propriile zece Sfirot, Kuf = 100, deoarece este formată din zece Sfirot de la Keter la Malhut, fiecare având propriile zece. De aceea, cerul gurii completează gâtlejul.
3. Nun-Bina: un grup de patru sunete-litere ce se nasc din limbă, numite DaTLaT: Dalet–Tet–Lamed–Nun–Tav.
4. Mem–ZA: un grup de patru sunete-litere ce se nasc din buze, numite BOMoCH: Bet–Vav–Mem–Chaf.
5. Ţadik–Malhut: un grup de patru sunete-litere ce se nasc din dinţi, numite ZaSSHRaŢ: Zayin–Samech–Şin–Reiş–Ţadik.
Voce şi vorbire: Vocea este formată în ZA, vorbirea – în Malhut. Dacă acela care este drept şi care există în lumile BYA, înalţă rugăciunile sale (MAN) către Malhut a lumii Aţilut, el face ca ZON să urce la AVI şi le uneşte într-un Zivug permanent, astfel încât să asigure coborârea Luminii către cei de jos. ZON primeşte Lumina de la AVI; această Lumină este numită „voce“ şi „vorbire“ şi constituie puterea celor drepţi – de a crea purul şi de a distruge impurul, cu vocea lor.
Vorbirea omului este concepută în plămâni: pe măsură ce aerul iese din plămâni şi ajunge în gură, se transformă în voce şi pe măsură ce iese din gură se transformă în vorbire. Două buze acceptă vocea de la cele două părţi ale plămânilor (cea stângă şi cea dreaptă) şi o transformă în vorbire. Fiecare plămân este format din cinci părţi, astfel încât să transfere celor cinci părţi în gură: literelor guturale AChHA, literelor rostite din buze BOMoCH, literelor rostite din cerul gurii GIChiK, literelor linguale DaTLaT şi literelor rostite din dinţi ZaSSHRaŢ.
Primele şapte Sfirot ale lui ZA sunt numite „Şapte Ceruri“. Cele şaptezeci de nume ale lui ZA îşi au originea în cele şaptezeci (7 x 10) Sfirot ale lui ZA. ZA însuşi se numeşte „Cer“, iar Malhut este numită „pământ“. Sfirot ale lui ZA sunt, de asemenea, cunoscute ca Ruah (datorită Luminii Ruah din ele), care urcă la Bina (urechi), unde se transformă în sunet, cu Hohma în urechea stângă şi Hasadim în cea dreaptă.
LITERA TAV
Fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere, corespunde unui anumit grad spiritual, în care acţionează. Litera în sine este acel grad spiritual. De aceea, Tav pretinde că proprietăţile sale sunt cele mai potrivite pentru crearea lumii, anume că ele pot aduce lumea către corectare şi către scopul creaţiei, pentru că ele definesc proprietatea „adevărului“, sigiliul Creatorului.
Forţele impure există doar datorită minusculei Lumini primite de la forţele pure; această Lumină este numită Ner Dakik (minuscula lumânare). Fără această Lumină, forţele impure nu ar fi niciodată capabile să existe sau să funcţioneze – tentând omul cu plăcerile pe care le primeşte de la infima scânteie a Luminii ce a coborât de la Sfirot cele pure. Aşadar, ultimul grad pur, cel inferior, lasă să treacă în jos către forţele impure numai foarte puţin din Lumină Superioară.
Fără sprijinul forţelor pure, cele impure ar dispărea instantaneu. Se pune întrebarea: cine are nevoie ca acestea să existe şi pentru ce motiv? Evident că forţele impure au fost create pe picior de egalitate cu cele pure, de către Însuşi Creatorul, pentru că nu există nici o altă putere în afară de El, în întregul Univers.
A fost necesară crearea forţelor impure cu scopul de a le concentra într-o enormă dorinţă de a primi plăcere, într-un uriaş egoism. Sistemul lumilor impure ABYA serveşte ca un fel de depozit al dorinţelor de a primi plăcere, de unde, până la corectarea sa, omul poate lua din ce în ce mai mult dorinţe noi, pentru a le corecta. De aceea, ataşându-şi forţele impure şi corectându-le, omul poate să urce treptat, din ce în ce mai sus, până la nivelul Creatorului. Pentru acest scop, Creatorul a creat forţele impure şi le susţine prin intermediul sistemului celor pure.
Sistemul impur al lumilor ABYA există la acelaşi nivel, paralel cu cel pur. Lumea noastră este localizată sub aceste două sisteme spirituale. Lumea noastră este numită şi egoistă şi impură, dar forţele şi dorinţele sale sunt atât de nesemnificative, încât sunt amplasate sub lumile ABYA impure.
Atunci când, cu ajutorul Cabalei, omul se ridică deasupra nivelului egoismului lumii noastre, el intră în lumea Asiya pură. Şi imediat după aceasta, lumea Asiya impură începe să-l influenţeze, tentându-l cu plăceri false. Depăşind tentaţiile lumii impure Asiya, omul urcă spiritual. Dar până când omul nu se ridică deasupra dorinţelor impure ale trupului său, ale lumii noastre, el nu va începe să simtă sau să pătrundă în lumile spirituale, pentru că el nu ar fi capabil să facă faţă forţelor impure ce acţionează acolo.
Spre deosebire de forţele ce acţionează în lumea spirituală, în lumea noastră omul este influenţat doar de mica forţă egoistă, numită „trupul“ său, ego-ul său. Omul se poate opune acestei forţe şi poate fie să câştige fie să piardă această luptă. Dar chiar dacă este înfrânt, omul reţine acea minusculă scânteie de Lumină (Ner Dakik), care îi susţine existenţa.
Rav Yehuda Ashlag dă următorul exemplu: munca omului în această lume este asemănătoare scrisului pe o tablă de şcoală, pe care fiecare greşeală făcută, poate fi ştearsă fără ca cel care a scris să fie rănit, el putând face corecturi şi scrie iarăşi, până când învaţă să scrie corect. Numai atunci când învaţă să scrie corect, îi este permisă intrarea în lumea spirituală.
De aceea, lumea noastră este cea mai nesemnificativă dintre toate. Toţi trebuie, însă, să înceapă aici şi toţi sunt obligaţi să se întoarcă aici, să se renască iarăşi şi iarăşi, pînă când trec graniţa dintre lumea noastră şi cea spirituală. (Sunt multe condiţii suplimentare ce i se cer sufletului pentru a nu se mai întoarce în acestă lume, iar cei care merită, vor înţelege).
De aceea, linia veticală, piciorul literei Kuf, coboară sub linia de scriere, ceea ce semnifica faptul că Lumina coboară prin intermediul acestei litere, jos către forţele impure. Şi nici o altă literă nu mai coboară sub linia de scriere, precum face litera Kuf.
Pentru ca forţele impure să existe (orice creatură, fie pură, fie impură, poate exista numai primind Lumina), ultimul grad, cel inferior, al forţelor pure, coboară în forţele impure şi le dă acestora Lumina necesară existenţei lor şi împlinirea rolului lor: acela de a-l atrage pe om, cu plăcerile lor şi de a-l convinge să acţioneze în concordanţă cu legea forţelor impure.
La început, piciorul stâng al literei Tav coboară, de asemenea, sub linia de scriere. Dar Creatorul a văzut că forţele impure ar fi atunci conectate prea aproape de cele pure, astfel încât El a restricţionat această conexiune şi a întors piciorul stâng al literei Tav înapoi la linia de scriere, la nivelul forţelor pure.
Ca rezultat al acestei scurtări, piciorul stâng al lui Tav s-a dublat în grosime, ca şi cum ar fi două şi nici o Lumină nu mai trece spre forţele impure. Dimpotrivă, ea devine precum sigiliul Creatorului, ţinând forţele impure sub control, prevenind furtul Luminii Superioare de către acestea, întrucât de îndată ce orice forţă impură ar atinge-o, ar muri instantaneu.
Şi toată viaţa-forţa, necesară susţinerii forţelor impure, este transferată de Creator, prin intermediul literei Kuf, întrucât fiind prima literă a lui Malhut, se află departe de ele: de aceea, nu există teama sau riscul ca legătura cu forţele impure să devină prea puternică.
Malhut este formată doar din patru litere, de Sus în jos: Kuf, Reiş, Şin şi Tav. Kuf este prima, Tav este ultima şi dedesubt sunt forţele impure. De aceea, dacă ele primesc Lumina de care au nevoie, în concordanţă cu Gândul Creaţiei, de la Kuf, litera cea mai depărtată de ele, forţele impure nu au cum să „fure“ mai multă Lumină decât este obligată să le-o dea Malhut, care este formată din patru litere.
Acesta este motivul pentru care această literă este numită Kuf, pentru a arăta că dă putere sistemului impur al lumilor ABYA – un fals (inexistent) om, precum o maimuţă (Kof, în ebraică) ce se aseamăna cu o fiinţă umană.
Şi îi derutează pe oamenii pretinzând a fi adevărul şi susţinând că drumul său conduce către dobândirea spiritualităţii, a Creatorului, Lişma, senzaţia Creatorului. Forţele pure susţin, însă, că numai cu ajutorul Torei, omul poate dobândi o adecvată corectare a proprietăţilor sale, astfel încât să fie în adeziune cu Creatorul.
Şi asta este ceea ce pretinde litera Tav: întrucât ea este sigiliul pentru adevăr al Creatorului, ea stă la sfîrşitul sistemului pur şi nu permite forţelor impure să adere la cele pure şi să se pretindă ca fiind pure. Acesta este motivul pentru care proprietăţile sale merită să devină temelia creării lumii – astfel încât prin analizarea binelui şi răului, a purităţii şi impurităţii, cei care populează această lume sa fie siguri că prin dobândirea proprietăţilor sale, vor împlini scopul creării lor.
Cele patru litere Kuf-Reiş-Şin-Tav formează cele patru Sfirot ale lui Malhut a lumii Aţilut: Keter-Hohma-Bina-Tiferet, unde Tiferet e format din şase Sfirot – Hesed-Gvura-Tiferet-Neţah-Hod-Yesod. Dar când litera Kuf este singură, fără Reiş-Şin-Tav, Tora, care radiază către lumile BYA, străluceşte şi asupra forţelor impure iar îngerul morţii primeşte tăria de a distruge tot ce trăieşte. Această stare este descrisă de litera Kuf. Dar când Malhut este corectată, ea este descrisă de litera Hey, care diferă de litera Kuf prin piciorul lung al lui Kuf (Malhut de Malhut).
Acest picior stâng lung, care o transformă pe Hey în Kuf, indică faptul că Lumina coboară de la forţele pure (Parţufim) la lumile BYA impure, forţele impure fiind asemănate cu moartea. Iar atunci când Malhut se uneşte cu Bina şi primeşte de la Bina, puterea de a se ridica şi a primi Lumina, celelalte litere se alătură lui Malhut şi ea atrage Lumina vieţii de la Bina.
În această stare, piciorul stâng al lui Kuf este redus la jumătate, transformând litera Kuf în Tav, al cărui picior stâng este de două ori mai subţire, datorită scurtimii sale. Partea lui Malhut care a transferat Lumina către forţele impure, se ridică acum de la acestea şi de aceea sunt două feluri de Malhut: Miftaha (cheie) – partea care se uneşte cu Bina şi Man’ula (lacăt) partea care s-a ridicat din forţele impure.
Aceste două părţi ale lui Malhut se manifestă în moduri diferite: Miftaha – în mod deschis, şi Man’ula – în secret. Rezultă de aici, două căi de a aduce omul către corectare: calea cea bună a Torei şi calea suferinţei
Cu toate acestea, după ce Malhut îşi corectează proprietăţile şi se uneşte cu Bina, ea nu se mai desparte de Bina însă, primind Lumina de la ea, Malhut o revarsă peste lumi, iar forţele impure îşi pierd puterea de a semăna moartea şi de a domni peste lume. Iar dacă se iveşte o situaţie în care un păcătos trebuie să fie pedepsit, forţele impure trebuie ca mai întâi să primească permisiunea de a-l pedepsi, întrucât fără această permisiune, e posibil să nu reveleze Man’ula.
Aşadar, după ce Malhut se uneşte cu Bina, corectându-şi astfel proprietăţile, forţele impure nu mai sunt libere să conducă lumea, decât dacă li se permite. Motivul îl constituie litera Tet, ultima literă a lui Bina, care trimite Lumina vieţii tuturor, cu ajutorul lui Miftaha. După ce Malhut se uneşte cu Bina, ea devine Miftaha şi nu dă drumul acestei legături. În consecinţă, forţele impure, piciorul literei Kuf, nu mai pot semăna moartea.
Ca urmare, sunt generate trei locuri: (i) locul în care guvernează numai proprietăţile literei Tet strălucind cu Lumina vieţii acestei lumi; (ii) întreaga lume după ce Malhut se uneşte cu Bina, definită ca Miftaha, când litera Tet străluceşte deasupra tuturor, dar permite pedepsirea păcătoşilor conform regulii: „avansezi către scop, fie pe calea Torei, fie pe calea suferinţei“; (iii) iadul, locul pedepsei eterne prin litera Kuf, în contrast cu primul loc, guvernat de litera Tet, unde viaţa este veşnic înfloritoare.
Toate literele cu toate proprietăţile lor secrete, descrise de aceia care le înţeleg, sunt amplasate în Templu. Toate lumile Superioare şi inferioare, sunt create şi funcţionează în cadrul propriilor legi-proprietăţi, iar Numele Ceresc, numele Creatorului, HaVaYaH guvernează peste toate.
Mişkan-ul (tabernacolul) din Templu a fost, de asemenea, descris cu ajutorul literelor, deoarece constructorul său, Beţalel, a ştiut cum să unească literele ce au format Cerul şi pământul. Şi din moment ce a fost unicul posesor al acestei înţelepciuni, a fost însărcinat să construiască sanctuarul.
Întrucât Creatorul l-a ales Sus pe Beţalel, El a dorit să fie ales şi jos, aşadar i-a spus lui Moise Sus: „Alege-l pe Beţalel.“ Aşa încât, Moise le-a spus oamenilor săi, jos: „Creatorul l-a ales pe Beţalel.“ Întrucât acesta a fost numele-proprietatea lui Beţalel (Be Ţel El) – „În umbra Creatorului“.
Creatorul este numit ZA sau Sfira Tiferet în Parţuf-ul ZA, care străluceşte deasupra lui (Sfira) Yesod, numită Ţadik (cel drept). Beţalel este numit Yesod, care primeşte Lumina lui VAK – o Lumină incompletă – de la Tiferet, care este numită de aici înainte „stînd în umbră“ şi care în schimb, străluceşte în Malhut. Prin urmare, ca şi Tiferet, Sfira Yesod care transferă Lumina, este formată din şase Sfirot: Hesed–Gvura–Tiferet–Neţah–Hod–Yesod.
Numele literei Tav, „adevăr“, indică faptul că pentru a atinge nivelul, gradul său, omul trebuie să dobîndească proprietăţile adevărului. De aceea, litera Tav pretinde că, având proprietăţile sale, omul poate să analizeze pe deplin binele şi răul, să renunţe la dorinţele sale impure care sunt false şi pe măsură ce renunţă la ele, poate atrage mai aproape dorinţele (forţele) pure, fiind astfel sigur că va împlini scopul creaţiei – corectarea tuturor dorinţelor sale (Gmar Tikkun, sfârşitul corectării).
Aceasta corespunde spuselor după care: „Creatorul este aproape numai de cei care Îi cer ajutorul cu adevărat.“ Pentru că doar cu ajutorul Lui, omul poate dobândi corectarea şi înălţarea spirituală. Acest ajutor vine, însă, numai pentru aceia care într-adevăr îl cer. Îndată ce omul este capabil să plângă cu toată inima pentru ajutorul Creatorului, el îl primeşte instantaneu. Iar dacă el nu primeşte un răspuns de la Creator – este un semn că cererea lui încă nu este completă, încă nu şi-a înţeles complet natura sa egoistă şi proprietăţile lipsite de valoare, încă nu şi-a simţit cu adevărat neajutorarea şi incapacitatea de a-şi corecta singur proprietăţile. Acesta este motivul pentru care Tav era sigură că îndată ce omul îi dobândeşte proprietăţile adevărului, el va fi capabil să împlinească scopul.
Dar Creatorul i-a răspuns că nu merită să devină temelia creaţiei, întrucât forţele judecăţii ce ar răsări din ea, ar fi atât de puternice încât şi cei mai drepţi dintre drepţi, care au împlinit întreaga Tora, de la Alef până la Tav (de la A la Z) şi au dobândit proprietăţile adevărului, vor fi cu siguranţă pedepsiţi de ea, întrucât nu i-au distrus pe toţi păcătoşii, după cum este scris în Talmud (Şabat, 55).
În plus, Creatorul îi respinge cererea, pentru că, este şi sigiliul morţii, din moment ce puterea ei aduce moarte acestei lumi. Întrucât omul trebuie să moară, pentru că şarpele I-a falsificat sigiliul şi l-a înşelat pe Adam privind semnificaţia Pomului Cunoaşterii. Acesta este motivul pentru care lumea nu poate exista cu proprietăţile sale.
LITERA ŞIN
24. Litera Şin a apărut înaintea Creatorului şi a spus: „Făuritor al lumii, ar fi bine ca lumea să fie creată cu mine, pentru că propriul Tău nume, Şaday, începe cu mine.“ Creatorul a răspuns: „Eşti bună, arătoasă şi loială, dar din moment ce literele (proprietăţile) cuvântului Şeker (falsitate) te-au luat să fii cu ele, Eu nu pot crea lumea cu proprietăţile tale, pentru că ŞeKeR (falsitatea) există, doar pentru că literele Kuf şi Reiş te-au luat cu ele.“
Malhut este alcătuită din zece Sfirot şi are două capete:
1) Dacă are doar propriile proprietăţi, ea conţime toate cele zece Sfirot, de la Keter de Malhut la Malhut de Malhut. În acest caz, ea restricţionează cu fermitate difuzia Luminii şi este desemnată de litera Tav;
2) Dacă Ima-Bina ale lumii Aţilut o umplu pe Malhut cu Lumina lor, Parţuf-ul Malhut nu se termină la Sfira Malhut, ci la Sfira Yesod, şi este descrisă de litera Şin.
Cele trei vârfuri ale literei Şin, sunt numite coroana sa şi semnifică Lumina Bina, Ohr Hasadim (Lumina Milei, a compasiunii), care coboară de la Parţuf-ul Ima-Bina, în Parţuf-ul Malhut. Această Lumină a lui Bina, Ohr Hasadim (Lumina Milei), creează în Malhut proprietăţi altruiste noi, intenţii altruiste de a primi Lumina de dragul Creatorului, după care Parţuf-ul Malhut poate primi Ohr Hohma (Lumina Înţelepciunii) de la ZA (Talmud, Sanhedrin, 22). Când sunt astfel unite, ZA şi Malhut sunt numite „soţ şi soţie“, iar Lumina pe care Malhut o primeşte de la ZA, este numită „100 de binecuvântări“.
Această nouă terminaţie a Parţuf-ului Malhut în Sfira Yesod în loc de Sfira Malhut este numită Yesod de Nukva sau „punctul central al existenţei“, deoarece tot ce există în lume, îşi are originea aici şi exită mulţumită acestuia. Parţuf-ul Malhut este suma tuturor creaturilor iar noi suntem toţi, părţi ale sale. Toate lumile şi toţi cei care se află în ele, constituie diverse părţi ale Parţuf-ului Malhut a lumii Aţilut.
Fiecare Parţuf Superior, este considerat a fi Creatorul Parţuf-uluiinferior adiacent, întrucât cel din urmă îşi are originea (se naşte) din el. De aceea, în raport cu toate creaturile, Zeir Anpin al lumii Aţilut este considerat şi numit „Creatorul“, Creatorul nostru.
Şi întocmai precum Tav, litera Şin este numită „adevărul“ şi „sigiliul Creatorului“, pentru că un sigiliu semnifică sfârşitul unei entităţi spirituale – a unui Parţuf, precum un sigiliu fixat la sfârşitul unei litere, scrisă în numele Creatorului. Sigiliul Creatorului este similar cu El Însuşi; de aceea sigiliul este numit semnul adevărului, pentru că doar prezenţa unui sigiliu conferă literei forţa adevărului şi confirmă veridicitatea conţinutului său.
Totuşi, semnificaţia literei Şin este mai mare decât a literei Tav, deoarece Şin este prima literă a cuvântului Şaday, unul din numele-proprietăţi ale Creatorului, desemnând Puterea Sa, prin care El a spus „Dai“ (destul) creaţiei – să se oprească şi să nu mai coboare (Talmud, Hagigah, 12) – să nu mai coboare sub litera Şin.
Aceasta revelează faptul că lumea şi locuitorii săi, pot doar să existe cu ajutorul literei Şin, mulţumită proprietăţilor sale care restricţionează difuzia Luminii. Creatorul a spus: „Opreşte-te Creatură, la litera Şin, şi nu te extinde către litera Tav“ pentru că dacă Lumina s-ar extinde către Tav, forţele impure ar primi o asemenea putere, încât omul nu ar avea nici o speranţă de a scăpa de ele şi de a dobândi proprietăţile altruiste. Acesta este cauza pentru care, punctul de capăt al lui Şin, este numit „punctul central al existenţei“.
Aşadar, după ce a văzut cum Creatorul a refuzat litera Tav, tocmai pentru că terminarea difuziei Luminii cu Tav creează condiţii pentru corectarea lumii, care sunt prea dificile pentru ca omul să le poată îndeplini, litera Şin a pretins că proprietăţile sale de Şaday sunt potrivite pentru crearea lumii şi a fost sigură că Creatorul o va alege – anume proprietăţile sale – ca temelie a creaţiei, pentru că poseda toate avantajele care îi lipseau lui Tav, acestea constituind motivul pentru care Creatorul o refuzase.
Are, de asemenea, ceea ce constituie avantajul lui Tav: este sigiliul Creatorului – adevărul. Mai mult, are un avantaj adiţional: este numită cu numele Şaday, noua terminaţie a lui Malhut pentru locuitorii lumii, în locul terminaţiei prin proprietăţile literei Tav. Bazându-se pe toate acestea, litera Şin a găsit tăria şi curajul de a apărea în faţa Creatorului, cu propunerea ca lumea să fie creată cu ea.
Creatorul, însă, i-a răspuns că exact datorită avantajelor suplimentare ale literei Şin, în comparaţie cu cele ale literei Tav, forţele impure opuse ei, sunt întărite. Pentru a se opune fiecărei litere (forţă sau proprietate spirituală pură) există o forţă impură contrară (dorinţă egoistă), după cum este scris: „Creatorul le-a făcut opuse una alteia“ (Kohelet, 7:14).
Întărirea forţelor impure, din proprietăţile literei Şin, are loc ca rezultat al proprietăţilor sale ce se unesc cu proprietăţile impure ale falsităţii, falsificând puritatea spirituală a literelor Kuf şi Reiş: falsitatea nu ar fi capabilă să existe în lume, pentru că ar fi imediat recunoscută, dacă literele Kuf şi Reiş nu ar fi pus-o pe Şin în capul cuvântului ŞeKeR (minciună). Şi atunci adevărul stă în capul cuvântului ce desemnează proprietatea falsităţii, tendinţa naturală a omului de a greşi.
Sunt două surse ale forţelor impure: prima este o mică luminescenţă (Ner Dakik), pe care însăşi forţa pură (Creatorul) o trimite către forţele impure (dorinţe), pentru a le susţine. Acestea sunt, însă, forţe mici – înălţimea lor nu este mare, pentru că ele primesc doar o minusculă luminescenţă, suficientă doar cât să le susţină viaţa.
Această mică luminescenţă coboară în forţele impure de la litera Kuf, ceea ce face ca aceste forţe impure să devină similare omului în lumile BYA, precum o maimuţă în comparaţie cu o fiinţă umană, după cum se spune: „Creatorul le-a făcut opuse una alteia“ (Kohelet, 7:14).
A doua sursă a forţelor impure apare din căderea spirituală a celor de jos: ca rezultat al acţiunilor egoiste ale omului, Lumina trece de la sistemul forţelor pure la cel al forţelor impure. Şi prima transgresiune este păcatul lui Adam, prin care sistemul forţelor impure şi-a asumat o formaţiune identică cu cea a sistemului forţelor pure, plasându-se în opoziţie, paralel cu acesta. Ca rezultat, lumile ABYA impure, au apărut ca opuse celor pure.
A doua sursă a forţelor impure este litera Reiş, care ne indică faptul că forţele impure apar şi se ataşează forţelor pure, chiar până la nivelul lui Bina de Malhut, descris de litera Dalet.
Dupa cum a fost menţionat anterior, cele douăzeci şi două de litere ale Parţuf-ului Malhut a lumii Aţilut sunt împărţite în trei grupuri de litere: unităţile în Bina, zecile în ZA şi sutele în Malhut.
Literele Alef–Bet–Gimel corespund Sfirot Keter–Hohma–Bina, numite „capul“ unei entităţi spirituale (Parţuf). Literele de la Dalet la Tet, se referă la corpul Parţuf-ului.
Corpul primeşte doar ce coboară în el de la cap. De aceea, Dalet, prima literă a corpului, prin intermediul căreia corpul primeşte Lumină de la cap, este numită Dalah ve Aniyah (umilă şi nevoiaşă). Dalet primeşte doar ceea ce îi dă Gimel. Întrucât Gimel conţine Lumina Hasadim, atunci aceasta este cea care coboară în Dalet.
Şi de aceea litera Gimel este numită Gomel Hasadim (Cel milos) (Talmud, Şabat, 104), în concordanţă cu acţiunile sale privitoare la Dalet, care altfel ar fi complet lipsită de Lumină. Unghiul ascuţit al părţii drepte a lui Dalet este semnul abundenţei Ohr Hasadim în Dalet.
Totuşi, opusă lui Malhut cea pură (altruistă), stă Malhut cea impură, care este mândră şi nu doreşte să primească Lumina de la Gimel şi să se bazeze pe ea. În schimb, ea amplifică dorinţa de a fi capul şi astfel creează unghiul ascuţit al lui Dalet. Aceasta indică faptul că Ohr Hasadim dispare, transformându-se în litera Reiş, care se scrie precum se pronunţă – cu două litere: Reiş şi Şin.
Adevărata contopire a lui ZA şi Malhut pure este numită ECHaD (unu) şi este formată din literele Alef, Chet şi Dalet, întrucât de la Alef la Chet sunt cele nouă Sfirot ale lui ZA. El trece Lumina de la Gimel de Bina la Gimel de Malhut, şi astfel Malhut este umplută cu Lumina Hasadim, de aici alegându-se Dalet cu un unghi drept proeminent. Drept rezultat, ZA şi Malhut devin unul.
Când cei de jos (oamenii) păcătuiesc în acţiunile (intenţiile) lor, ei dau impurei Malhut tăria de a se alipi celei pure – Dalet, pentru a şterge unghiul ascuţit al Luminii Hasadim şi a o transforma în litera Reiş. Deci, cuvîntul Echad (unu) devine Acher (altul, străin): Alef-Chet-Dalet ale cuvântului Echad sunt transformate în Alef-Chet-Reiş ale cuvântului Acher, pentru că în locul conexiunii cu Creatorul, are loc o conexiune cu altceva, cu forţele impure, „Elokim Acherim“ (alţi zei), care se alipesc lui ZA şi Malhut a lumii pure Aţilut.
Aceasta face ca literele Kuf şi Reiş să distorsioneze sigiliul Creatorului (Şin), litera adevărului. Drept rezultat,Yesod de Malhut, care primeşte de la Yesod de ZA, se alipeşte sursei impure în locul celei pure, pentru că un nou Yesod al lui Malhut cea impură a fost format cu ajutorul literei Şin.
De aici, forţele impure se dezvoltă în sus până la Sfirot cu un cap şi un corp, în timp ce Şin devine sursa tuturor lucrurilor care pustiesc, deoarece distrugerea purităţii naşte impuritate. Şi din aceasta se naşte sistemul lumilor impure ABYA ale omului impur.
Deci, am învăţat cum literele Kuf şi Reiş au devenit cele două surse ale naşterii şi dezvoltării forţelor impure. Şi din moment ce forţele impure pretind că sunt pure, ele se numesc false, litere contrafăcute, al căror scop este de a anihila sistemul forţelor pure şi unitatea lor cu Creatorul, astfel încât ele să se făurească prin devastarea forţelor pure.
Naşterea forţelor impure din distrugerea celor pure, este posibilă datorită literei Şin, Yesod de Malhut, care se alătură forţelor impure drept rezultat al plăsmuirii literei Reiş din litera Dalet. De aceea, Echad se transformă în Acher şi este creat sistemul forţelor impure (Elokim Acherim, alţi zei).
Iar dacă literele Kuf şi Reiş nu ar fi capturat litera Şin, nu ar fi luat fiinţă un asemenea sistem uriaş al fortelor impure, capabil să mintă şi să falsifice totul în ochii omului.
Aşadar, Creatorul a răspuns literei Şin: „Deşi eşti bună, vei sta la capul cuvântului Şeker (falsitate) împreunpă cu literele Kuf şi Reiş. Într-adevăr, după capturarea ta, ele vor fi capabile cu puterea ta, să creeze un întreg sistem al forţelor impure, al falsităţii şi al imitării. De aceea, nu pot crea lumea cu proprietăţile tale, întrucât există un sistem impur opus ţie şi este imposibil să fie împlinit scopul creaţiei cu tine.“
LITERELE KUF ŞI REIŞ
25. Din cele menţionate anterior, rezultă că oricine doreşte să spună o minciună, va reuşi dacă spune întâi adevărul, ca bază a dezvoltării minciunii şi a începutului acţiunii ei. Şi se întâmplă aşa, întrucât litera Şin este o literă a adevărului, în care Patriarhii s-au unit, pentru că cele trei linii în scrierea literei Şin (ש) semnifică cei trei Patriarhi, care înseamnă trei Sfirot: proprietăţile Hesed–Gvura–Tiferet.
Literele Kuf şi Reiş indică partea rea, deoarece ele formează partea impură, numită KaR (rece), căreia îi lipseşte căldura şi viaţa, pentru că îşi trage subzistenţa din Malhut atunci când aceasta se transformă din apă vie în gheaţă. Totuşi, pentru a crea o oportunitate de a exista, aceste litere şi-o ataşează pe Şin, creând astfel combinaţia KeŞeR (legătură, nod), care întruchipează putere şi supravieţuire.
Deoarece Lumina lui Hesed-Gvura-Tiferet de Bina, pe care aceasta o primeşte de la Yesod de ZA, creează o nouă terminaţie în Malhut, un nou Kli-dorinţă pentru a primi de la ZA Lumina numită „cele 100 de binecuvântări“. Şi întrucât Hesed–Gvura–Tiferet sunt numite Patriarhii, iar Lumina care trece către Malhut se pogoară de la ei, litera Şin care îi semnifică, este numită „adevăr“.
Eliminând unghiul ascuţit al literei Dalet, forţele impure se îndreaptă către litera Reiş. Prin aceasta, ele transformă cuvântul ECHaD în ACHeR, furând-o astfel pe Yesod din Malhut cea pură, semnificată de Şin. Cu litera Şin aceste forţe impure o construiesc şi pe Yesod a lui Malhut cea impură, ceea ce conduce către o foarte puternică alipire a forţelor impure la cele pure. Aceasta alipire este numită KeŞeR, legătura reciprocă ce uneşte forţele pure cu cele impure, un nod ce nu poate fi desfăcut cu uşurinţă.
Din cele spuse anterior, observăm că motivul pentru care literele doresc ca lumea să fie creată cu ele, este că fiecare crede că doar proprietăţile sale pot corecta lumea. Litera Şin crede că Lumina Hasadim va aduce sufletele către scopul creaţiei. Totuşi, literele Kuf şi Reiş – KaR (rece) – nu doresc această Lumină, pentru că primirea Luminii Milei de dragul dăruirii este pură, dar primirea de dragul plăcerii, este impură.
LITERA ŢADIK
26. Apoi, litera Ţadik a apărut înaintea Creatorului şi a spus: „Stăpâne al lumii, Tu ar trebui să creezi lumea cu mine, pentru că Ţadikim (cei drepţi) sunt însemnaţi de mine. Tu, care eşti numit Ţadik (cel drept), eşti, de asemenea, consemnat în mine, pentru că Tu eşti drept şi Tu iubeşti dreptatea. De aceea, proprietăţile mele sunt potrivite pentru crearea lumii cu ele.“
Creatorul a răspuns: „Ţadik, tu eşti cu adevărat corectă, dar trebuie să rămâi ascunsă şi să nu fi revelată prin acţiunea de creere a lumii prin tine, astfel încât să nu furnizezi lumii o scuză.“ Tăinuirea literei Ţadik este necesară, pentru că întâi a venit litera Nun, care a fost alăturată literei Yod din numele Sfânt al Creatorului Yod-Hey-Vav-Hey (HaVaYaH), care a stat deasupra ei ca un semn al unirii dintre Creator şi creaţiile Sale, a urcat pe litera Nun şi i s-a alăturat pe partea mâinii drepte, creând astfel litera Ţadik.
Motivul necesităţii ascunderii literei Ţadik, care o face să fie nepotrivită pentru crearea lumii cu ea, este că atunci când Creatorul l-a creat pe Adam, cu alte cuvinte pe ZA, El l-a creat ca doi Parţufim – entităţi – masculin şi feminin, conectate una cu cealaltă, spate la spate. De aceea, litera Yod stă cu spatele la spatele literei Nun, amândouă privind în direcţii diferite, la fel cum este desenată litera Ţadik: faţa lui Yod priveşte în sus, în timp ce faţa lui Nun priveşte în jos.
Şi Creatorul i-a mai spus Ţadik: „În viitor, voi revoca relaţia de tip spate la spate şi o voi transforma în faţă la faţă. Tu vei răsări astfel în alt loc, dar nu la începutul creaţiei. Pentru că la începutul creaţiei, tu trebuie să fii conectată spate la spate prin Nun şi Yod, iar acest lucru indică faptul că în tine, Lumina este ascunsă. De aceea, lumea nu poate fi creată cu tine.“ Şi atunci, Ţadik a plecat.
Ţadik a venit să sugereze ca lumea să fie creată cu proprietăţile sale, atunci când a văzut că cererea literei Tav a fost refuzată de către Creator datorită legilor ei dure, iar cererea literei Şin -datorită forţelor impure alipite ei – şi a crezut astfel că proprietăţile sale ar putea fi potrivite pentru crearea lumii. Şi până la urmă, şi ea conţine sigiliul Creatorului şi nici o forţă impură nu i se poate alipi.
Acesta este motivul pentru care Ţadik a spus Creatorului că cei drepţi sunt sigilaţi cu numele ei, ca un semn al uniunii lor cu Acesta, prin circumcizie şi reîntoarcerea la locul de contact (Zivug) cu Creatorul, care, datorită acestor corectări, respinge toate forţele impure.
Creatorul, numit Bina, este de asemenea însemnat de Ţadik, pentru că El este drept precum ZA, întrucât Partea Superioară a lui Bina a lumii Aţilut (Aba ve Ima – AVI) corespunde părţilor masculine şi feminine, precum ZA şi Malhut. Iar AVI sunt uniţi pentru totdeauna, astfel încât să trimită în jos Lumina Milei şi astfel să susţină existenţa tuturor celor ce se află sub ei. De aceea Ţadik s-a gândit că este potrivită pentru crearea lumii, deoarece lumea trăieşte prin Lumina Milei şi poate împlini scopul cu ajutorul acesteia.
Litera Ţadik este numită Sfira Yesod de ZA. Când Yesod se uneşte cu Malhut, este definit ca Ţadik (drept), deoarece cele nouă Sfirot ale lui ZA sunt de la Yod la Ţadik iar Kuf este începutul lui Malhut, care este formată din patru Sfirot – Kuf, Reiş, Şin şi Tav.
Când Malhut este unită cu Yesod de ZA, Kuf este unită cu Ţadik, iar Yesod este numit Ţadik (drept). Şi la toate astea, Creatorul a spus literei Ţadik, care este Ţadik din Yesod de ZA: „Şi tu Ţadik eşti în Mine, întrucât AVI sunt uniţi pentru totdeauna, astfel încât să reverse în jos, Lumina Milei şi să susţină existenţa celor de jos. Iar tu eşti drept, pentru că şi Malhut este conectată cu tine, la fel cum în alfabet, Kuf îi urmează lui Ţadik. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor lucruri, tu nu meriţi să devii temelia lumii mulţumită proprietăţilor tale.“
Yesod de ZA include în sine pe Malhut în forma literei Kuf în cuvântul Ţadik. Iar când Malhut este inclus în Yesod ca Ţadik, este descrisă de litera Nun, pentru că Nun este Gvura de ZA (Yod-Keter, Chaf-Hohma, Lamed-Bina, Mem-Hesed, Nun-Gvura).
Când ZA creşte şi devine mare, Sfirot Hesed-Gvura-Tiferet devin Sfirot Hohma-Bina-Da’at. De aceea,Gvura devine Bina. Iar când ZA redevine mic, Bina, de asemenea, redevine Gvura (Nun). Această cădere este descrisă de capul lui Nun care priveşte în jos.
Litera Ţadik e formată din literele Nun şi Yod conectate spate la spate. Litera Nun o descrie pe Malhut cu proprietăţile lui Sfira Yesod incluse în ea; Yod îl descrie pe realul Yesod de ZA. Conectarea lor – spate la spate, privind în direcţii opuse – indică forţele impure ce se alipesc spatelui lor.
Ele îşi ascund spatele de străini, din moment ce există o imperfecţiune în spatele lor – dorinţa de a primi Lumina Înţelepciunii (Ohr Hohma). Această deficienţă trebuie să fie ascunsă, astfel încât să prevină alipirea de spatele lor, a forţelor impure. De aceea, litera Ţadik este nepotrivită ca lumea să fie creată prin proprietăţile sale. Forma sa revelează o oportunitate ca forţele impure să se alipească ei; de aceea şi Adam (creat din ZA şi Malhut când s-au unit ca Ţadik) este creat având două jumătăţi, una masculină şi alta feminină, unite prin spatele lor.
Şi dacă litera Ţadik ar fi să argumenteze că în starea de măreţie, în prezenţa lui Ohr Hohma, ZA şi Malhut se unesc faţă la faţă, i s-ar răspunde că o asemenea conexiune ar fi imposibilă pentru că forţele impure imediat s-ar alipi. Din acest motiv, Ţadik este nepotrivită pentru a deveni baza universului.
LITERA PEH
27. Litera Peh a intrat şi a spus: „Stăpâne al lumii, ar fi bine să creezi lumea cu mine, pentru că viitoarea eliberare a lumii este înscrisă în mine, întrucât cuvântul Pedut (eliberare, mântuire) începe cu mine. Eliberarea este scăparea de toate suferinţele. Şi de aceea este potrivit să creezi lumea cu mine.“
Creatorul i-a răspuns: „Cu toate că eşti bună, cuvântul Peşah (transgresiune) începe cu tine şi este marcat în secret de tine, precum şarpele care atacă şi îşi ascunde capul în corp. Tot astfel păcătosul îşi înclină capul, ascunzându-l de ochii celorlalţi, dar întinde mâinile sale pentru a păcătui. Astfel este forma literei Peh, al cărei cap este ascuns în interiorul ei.“ Şi Creatorul a spus, de asemenea, literei Ayin că nu ar fi potrivit să creeze lumea cu proprietăţile sale, pentru că sunt proprietăţile lui Avon (crimă, păcat). Şi deşi Ayin a încercat să obiecteze, spunând că proprietăţile sale sunt cuprinse în cuvântul Anavah (umilinţă), Creatorul a refuzat-o categoric.
Pedut (Eliberare) începe cu litera Peh, aceasta însemnând că proprietatea lui Peh este conţinută în viitoarea eliberare. De aceea, litera Peh pretinde că ar fi bine ca ea să fie temelia lumii. Într-adevăr, atât Galut (exil) cât şi Ge’ula (mântuire) depind de Malhut: când Malhut nu are nici o Lumină interioară Hohma, oamenii lui Israel sunt exilaţi din ţara lui Israel. Întrucât în lumea noastră, ţara lui Israel corespunde lui Malhut a lumii Aţilut, tărâmul spiritual al lui Israel.
Şi precum în lumea spirituală, ZA (Israel) se distanţează de Malhut (ţara lui Israel), în lumea noastră poporul lui Israel se separă şi-şi părăseşte ţara. Iar când copiii lui Israel îşi corectează acţiunile, ele fac ca ZA (Israel) să o umple pe Malhut (ţara lui Israel) cu Lumină, o construiesc cu Lumină şi se unesc cu ea, faţă la faţă. Drept rezultat, copiii lui Israel ai lumii noastre, merită eliberarea şi se întorc în ţara lor.
Lumina din ZA, care construieşte şi o umple pe Malhut, coboară din Sfirot Neţah şi Hod în ZA. Hohma de Malhut se îmbracă în Neţah iar Bina de Malhut se îmbracă în Hod. Literele Ayin şi Peh sunt Neţah şi Hod în ZA. De aceea Peh, adică Sfira Hod în ZA, pretinde că era potrivită pentru a fi temelia lumii, întrucât Lumina Hohma care aduce mântuirea întregii lumi, se naşte din Peh până la Malhut. De aceea, dacă lumea ar dobândi proprietăţile sale, ar împlini cu siguranţă sfârşitul corecţiei – completa eliberare.
Litera Peh a crezut că era mult mai potrivită decât Ayin, să devină baza lumii, deoarece chiar dacă Ohr Hohma intră în Neţah-Ayin şi Hod-Peh şi este în principal prezentă în Neţah-Ayin, eliberarea depinde de Hod-Peh. Asta deoarece iniţial, Bina o eliberează pe Malhut de restricţiile ei şi astfel o mântuieşte.
Primind de la Bina proprietăţile milei, Malhut merită mântuirea. Aceasta are loc în următorul mod: Bina transcende proprietăţile sale şi se alătură lui Malhut, şi drept rezultat, după primirea Luminii Hasadim, Malhut poate acum primi Lumina Hohma. Restricţiile impuse la primirea Luminii afectează în principal partea stângă, adică Hod-Peh în ZA. Şi de aceea, litera Peh a gândit că întrucât Lumina lui Bina e cea care pătrunde şi nu Neţah-Ayin, este mult mai potrivită să devină baza lumii.
Cu toate acestea, toate corecţiile individuale făcute pe parcursul celor 6.000 de ani de existenţă a lumii până la sfârşitul corecţiei, sunt considerate a fi incomplete, pentru că Lumina Superioară, care permite revelarea şi analizarea tuturor forţelor impure interioare, nu este prezentă în totalitatea sa. De aceea, Lumina nu poate fi primită în lumile BYA, sub Parsa, sub graniţa ce separă lumea Aţilut de lumile BYA.
Parsa este Malhut care a urcat la Bina, cu scopul de a restricţiona extinderea şi primirea Luminii în acele părţi ale sale, care sunt localizate sub Bina. Şi ca o consecinţă a încercării lui Adam de a nu mai primi Lumina sub Parsa, impuritatea a alunecat în Malhut, iar aceasta este descrisă ca fiind şarpele care a apărut în faţa lui Hava (Eva) şi a adus impuritatea peste ea (Talmud, Şabat, 146). Această impuritate va fi corectată doar la sfârşitul corecţiei.
Problema este că absenţa Luminii Superioare în forţa capabilă de a discerne binele de rău în toată grosieritatea lui Malhut dă naştere la o curgere ce poartă numele de „lacrimi“ – două lacrimi ce cad într-o mare imensă, din cei doi ochi ai lui Hohma şi Bina care sunt ascunşi tuturor.
Cei doi ochi sunt Hohma şi Bina, iar lacrimile semnifică curgerea din ele datorită prezenţei forţelor impure ce au apărut în ele ca rezultat al păcatului lui Adam. Aceasta a condus la prăbuşirea celor două Temple. Aceste lacrimi în ochii lui Malhut se vor usca doar la sfârşitul corecţiei, când moartea dispare din lume şi toată Lumina străluceşte în Hohma şi Bina (pct. 56).
Astfel că literei Peh i s-a spus că deşi ea aduce lumii mântuirea (Pedut) cu Lumina sa şi, deşi orice mântuire trece doar prin ea, această lumină este incompletă. Toate corectările individuale sunt imperfecte, deoarece ele vin şi pleacă, la fel ca şi cele două Temple.
Pentru că proprietăţile de Peşah (transgresie) şi Pedut (mântuire) în litera Peh nu sunt suficient de perfecte şi complete astfel încât să se opună păcatului lui Adam, întrucât în absenţa întregii Lumini Hohma, are loc o alipire a forţelor impure. De aceea litera Peh nu este potrivită pentru a fi temelia lumii.
Iar din moment ce proprietatea Peşah (transgresie) este ascunsă, forţa şarpelui este prezentă aici, înşelând oamenii şi conducându-i către moarte. Şi este imposibil să fie ucis, pentru că un şarpe muşcă şi imediat îşi ascunde capul (similar cu capul literei Peh), ceea ce face imposibila uciderea sa prin atacarea „capului“. Acesta este motivul pentru care litera Peh nu este potrivită pentru crearea lumii.
LITERA AYIN
Bina a lumii Aţilut este numită Ima Ilaa (Mama cerească) şi, în acelaşi timp, Anavah (modestie, umilinţă). (Aici, majuscula „A“ semnifică litera Ayin, care nu trebuie confundată cu Alef). Sfira Neţah a lui Zeir Anpin (descrisă de litera Ayin) se îmbracă în Malhut cu toată Lumina sa şi urcă la Bina, care o împodobeşte cu propriile podoabe: Bina se îmbracă în Neţah a lui ZA. Întrucât, însă, litera Peh, semnificând Peşah (transgresie) este ascunsă în Neţah, Creatorul a refuzat să creeze lumea cu proprietăţile ei, dupa cum se specifică la punctul 27.
În ebraică, două cuvinte redau semnificaţia cuvântului „transgresie“: Peşah şi Avon. Totuşi, „transgresia“ este în principal concentrată în litera Peh, deoarece Malhut de ZA, se conectează în Sfira Hod a lui ZA.
Drept rezultat al păcatului lui Adam, Klipot (coji, forţe impure) se alipesc lui Malhut de ZA. Neţah de ZA, însă, este o proprietate a lui ZA însuşi şi forţele impure nu i se pot alipi. Cu toate acestea, aşa cum este scris în Talmud (Baba Kama), chiar şi Neţah face obiectul alipirii Klipot la ea.
Această curgere – abilitatea forţelor impure de a se alipi lui Neţah de ZA – este numită „transgresiune“. Totuşi, cuvântul „Avon“ (nu Peşah) indică faptul că această Neţah este pură şi directă, iar transgresiunea este cauzată de conectarea sa cu Sfira Hod.
Motivul pentru care Creatorul se adresează literelor Peh şi Ayin în acelaşi timp, este că Neţah şi Hod sunt precum două părţi ale corpului – două picioare. De aceea ele au apărut amândouă în faţa Lui, cu cererile lor. Totuşi, Zohar-ul le lămureşte pe rând pe fiecare (anume proprietăţile lor).
LITERA SAMECH
28. Litera Samech a apărut în faţa Creatorului şi a spus: „Creator al lumii, ar fi bine să creezi lumea cu proprietăţile mele, deoarece în mine este Smiha (sprijin) pentru cei căzuţi, după cum este scris: «Creatorul sprijină pe toţi aceia care cad»“. Creatorul a replicat: „Acesta este motivul pentru care e nevoie de tine la locul tău; nu te muta de acolo. Dacă te muţi din locul tău, conţinut în cuvântul Somech, cei care cad îşi vor pierde sprijinul, pentru că ei se bazează pe tine (proprietăţile tale).“ Auzind acestea, litera Samech a plecat.
Litera Samech este suport pentru Sfira Tiferet în ZA, adică Bina în corpul lui ZA. Din moment ce Sfirot Keter-Hohma-Bina (KHB) au fost transformate în Hesed-Gvura-Tiferet (HGT) în ZA, ele au fost golite de Lumina Hohma şi le-a fost lăsată doar Lumina Hasadim, drept urmare schimbându-şi numele din KHB, în HGT.
După cum ştim, Bina este formată din două părţi: Partea Superioară, numită GAR: Gimel (trei) Rişonot (primele) – primele trei Sfirot KHB, şi partea inferioară, numită ZAT: Zayin (şapte) Tahtonot (cele de jos) – cele şapte Sfirot inferioare, de la Hesed la Malhut. Partea Superioară a lui Bina este numită Aba ve Ima (AVI). Fiind umpluţi cu Lumina Milei, Aba ve Ima există într-un stadiu de perfecţiune – fără nici o dorinţă de a primi, ci doar de a dărui.
AVI sunt descrişi de Samech (valoare numerică – 60), pentru că ei includ trei Sfirot KHB şi trei Sfirot ale lui ZA, care, în absenţa lui Ohr Hohma în ZA, nu sunt numite KHB, ci mai degrabă HGT. De aceea AVI constau din şase Sfirot, fiecare fiind formată din zece, 60 = Samech.
ZAT de Bina primesc Lumina de Sus şi o transferă lui ZA. Această parte a lui Bina are mai degrabă proprietatea lui ZA, decât a lui Bina, pentru că are nevoie să primească exact ce are nevoie şi ZA iar apoi îi transferă acestuia. Deoarece, spre deosebire de Bina, care nu doreşte să primească nimic, ZAT de Bina are nevoie să primească Ohr Hohma pentru ZA, ele simt această lipsă şi de aceea se separă de Bina şi se formează o entitate ce există independent – un Parţuf, din partea sa inferioară.
Acest Parţuf este numit YESHSUT şi este descris de litera Mem (valoare numerică – 40), deoarece e format din patru Sfirot: Tiferet–Neţah–Hod–Yesod ale Parţuf-ului AVI. Datorită formei (proprietăţilor) sale, litera blocată – Mem, este numită Mem Stumah (închisă).
Totuşi, această separare a lui AVI în două părţi, are loc doar atunci când nu au nici o Lumină Hohma, ci doar Lumina Hasadim. În consecinţă, Partea Superioară a lui Bina rămâne în perfecţiunea sa, în tmp ce partea inferioară simte curgerea în stadiul său, neprimind Ohr Hohma. Şi din moment ce entităţile spirituale sunt separate de diferenţele ce există între proprietăţile lor, senzaţia de imperfecţiune separă partea inferioară a lui Bina de cea Superioară.
Cu toate acestea, dacă cele de jos îşi îmbunătăţesc „intenţiile“ (numite „acţiuni“, în spiritualitate) şi cer ajutorul lui ZA pentru a-şi corecta acţiunile, depăşindu-şi egoismul dorinţelor impure şi dobândind dorinţe spirituale, pure şi altruiste, ZA se întoarce către superiorul YESHSUT, care la rîndul lui se transformă în AVI. AVI trimit atunci cererea lor chiar mai sus, primesc Lumina Hohma şi o transferă lui YESHSUT.
În final, YESHSUT şi AVI se unesc într-un singur Parţuf, pentru că au primit Ohr Hohma, YESHSUT devine perfect precum AVI sunt perfecţi, fiind umpluţi cu Ohr Hasadim. YESHSUT transferă Lumina Hohma, jos către ZA, care o trimite atunci către Malhut. Lumina pe care Malhut o primeşte de la ZA este numită „cele 100 binecuvântări”, deoarece Samech = 60, se uneşte cu Mem = 40.
Totuşi, când omul păcătuieşte în intenţiile sale (dorinţe, acţiuni), el nu se îndreaptă către Malhut cu o cerere de ajutor, facând astfel ca Lumina Hohma să dispară din ZA iar ZA să revină din starea de Gadlut (măreţie), înapoi la starea de Katnut (micime). (Atunci când ZA conţine Lumina Hohma, el este numit „mare“; iar când este umplut doar cu Lumina Hasadim, el este numit „mic“). Iar Parţuf-ul unit Bina, este divizat din nou în AVI şi YESHSUT.
În această stare de micime (Katnut), ZA şi Malhut sunt ameninţate de pericolului ca forţele impure (Klipot) să li se alipească. Ca să se asigure că acest lucru nu se va întâmpla, pentru că în acest caz ele ar putea să cadă din lumea Aţilut sub Parsa în lumile BYA, AVI trimit proprietăţile lor lui Samech (Lumina Milei). Şi deşi este doar Lumina Hasadim fără Lumina Înţelepciunii (Lumina Hohma), ea îi furnizează lui ZA şi Malhut senzaţia de perfecţiune în actele de dăruire şi de aceea forţele impure nu mai pot să li se alipească, pentru că singura dorinţă a forţelor impure este să primească Lumina Înţelepciunii de la un Parţuf pur.
Şi de aceea Lumina ce umple ZA în starea de Katnut, este numită Samech, care depune mărturie pentru acţiunea sa: Samech le „sprijină“ pe ZA şi Malhut astfel încât ele să nu cadă din lumea Aţilut, sub Parsa.
De aceea litera Samech a gândit că dacă lumea ar fi creată cu proprietâţile ei, ar fi capabilă să împlinească scopul creaţiei şi să se contopească cu Creatorul. Lumina sa ar fi putut să strălucească în ZA şi Malhut chiar şi în starea lor de micime, iar Klipa (forţa impură) nu ar fi încercat să fure Lumina de la ele. Dimpotrivă, forţele impure, egoiste, s-ar fi îndepărtat de Lumina sa. Samech a crezut că dacă lumea ar fi creată cu proprietăţile sale, ea ar fi capabilă să protejeze toate creaturile, chiar şi atunci când acţiunile lor ar fi fost corupte, pentru că şi în această stare, forţa impură nu ar fi fost capabilă să le rănească.
Creatorul, însă, i-a spus literei Samech că tocmai pentru că rolul ei este acela de a-i sprijini pe cei căzuţi şi de a-i proteja pe cei de jos în timpul căderii lor spirituale, ea trebuie să rămână în locul ei şi să nu se mişte de acolo. Pentru că dacă lumea ar fi creată cu ea, puterea sa va domina întotdeauna deasupra tuturor, nelăsându-le lui ZA şi Malhut şansa de a ieşi din starea lor de micime.
Iar dacă ZA şi Malhut nu îi stimulează pe cei de jos (pe oameni) să înalţe MAN – cererea de ajutor pentru dobândirea stării de Gadlut, Lumina Superioară nu va putea să coboare pentru a aduce creaturile către sfârşitul corecţiei şi al mântuirii. De aceea, litera Samech trebuie să-i sprijine pe cei de jos, până când aceştia vor merita mai mult. Dar când ei vor merita, vor fi capabili să primească marea Lumină numită „cele 100 de binecuvântări“ în întregul lor Parţuf. Astfel încât, Creatorul a refuzat să creeze lumea cu litera Samech.
„Deoarece cei de jos au nevoie de Samech doar în starea de Katnut, în absenţa Luminii Înţelepciunii (Ohr Hohma), ZON are nevoie de tine şi tu poţi să le ajuţi. Ele au nevoie de tine, însă, numai în starea de Katnut. Ori tu nu le ajuţi să ajungă la perfecţiune şi astfel nu poţi fi baza lumii.“
LITERA NUN
29. Litera Nun a intrat şi a spus Creatorului: „Ar fi bine dacă Tu ai creea lumea cu mine, pentru că Norah Tehilot (marile glorificări) sunt scrise cu mine, precum «Slăvirea celor drepţi»“.
Creatorul a răspuns: „Întoarce-te la locul tău, întrucât tu eşti motivul pentru care litera Samech s-a întors la locul său. Şi sprijină-te pe ea pentru susţinere. Pentru că litera Nun există în cuvântul Nefilah (cădere), care trebuie să fie corectat de litera Samech. De aceea ea a trebuit să se întoarcă la locul său – astfel încât să-i întărească pe cei de jos“. Litera Nun L-a părăsit imediat.
Când Nun a văzut că Creatorul a indepărtat litera Samech (întrucât proprietăţile sale sunt folosite doar în starea de Katnut, deci numai pentru a-i sprijini pe cei căzuţi din starea de Gadlut), a crezut că merita ca ea să fie baza lumii. Asta nu doar pentru că Nun are toate avantajele lui Samech dar poate folosi şi Ohr Hohma, Lumina stării de Gadlut. De aceea, motivul refuzului Creatorului în legătură cu litera Samech nu i se aplică lui Nun.
Sfira Gvura în ZA este numită Nun, întrucât este în întregime atenuată de proprietatea milei lui Bina, numită Nun = 50 porţi ale lui Bina. Această proprietate a lui Gvura este cea care îi dă lui ZA numele Norah Tehilot (marile glorificări). Ima–Bina este numită Tehilah (slavă) şi întrucât Gvura coboară din Bina, ne referim la ea ca la Norah Tehilot, în timp ce Nun este folosită în Sfira Yesod, în starea de Gadlut a lui ZA în timpul Zivug-ului său cu Nukva. Ca şi Ima, acesta este momentul când Nukva primeşte numele Tehilah, în timp ce ZA devine unul, în ambele Tehilot – Ima şi Nukva.
De aceea, litera Nun a spus că, fiind în Gvura, linia stângă a lui ZA, ea atrage Lumina Milei emanată de Samech (Bina, Ima), care este, de asemenea, numită „Tehilah Superioară“ şi drept rezultat, ZA dobândeşte proprietăţile şi numele Norah Tehilot pentru a se potrivi cu ele. De aceea Nun are toate proprietăţile lui Samech: Lumina Milei care dăruieşte perfecţiune şi respinge forţele-dorinţe impure.
Litera nun a adăugat: „Totuşi, eu am un avantaj suplimentar deoarece sunt folosită în timpul stării de măreţie a lui ZA în al său Yesod, în litera Ţadik, al cărui elementul stâng sunt eu.“ Această Nun în litera Ţadik, este aceeaşi Nun care este definită ca Norah Tehilot (slăvirile celor drepţi), deoarece chiar şi când ZA atinge starea de Gadlut în timpul ascensiunii lui ZON la AVI, Nun acţionează, de asemenea, în Yesod de ZA, conectând Nukva, spate la spate cu ZA, astfel încât ZA primeşte Lumina Milei de la AVI (Samech).
Şi astfel Nun este numită „slăvirile celor drepţi“, pentru că Yod (cel drept, temelia lumii) o sprijină. Nun este numită „marile glorificări“, deoarece atrage Lumina Înţelepciunii la Malhut în starea de Gadlut.
De aceea, descoperim că Malhut îşi primeşte toată frumuseţea de la Nun, care este amplasată în Yesod de ZA. Acesta este motivul pentru care litera Nun a pretins că merită ca lumea să fie creată cu proprietăţile sale, deoarece luminiscenţa sa se adaugă Luminii Înţelepciunii care uneşte şi revigorează ZON şi nu doar le sprijină, precum face litera Samech.
Aşadar Creatorul i-a răspuns: „Greşeşti gândind că meriţi să conduci lumea prin proprietăţile tale, către corecţia completă, fără alipirea forţelor impure, deoarece chiar şi proprietăţile tale au nevoie de sprijinul lui Samech. Într-adevăr, acesta este motivul pentru care tu eşti conectată spate la spate cu litera Yod, iar Lumina lui Samech te păzeşte împotriva alipirii forţelor impure. Şi de aceea proprietăţile tale, care se sprijină pe tăria lui Samech, sunt doar de suport. De aceea, tu nu eşti potrivită să devii baza lumii.“
LITERELE MEM ŞI LAMED
30. Litera Mem a intrat şi a spus: „Stăpâne al lumii, ar fi bine să creezi lumea cu mine, deoarece Regele (Melech) este numit cu mine.“ Creatorul a răspuns: „Aşa este, dar nu voi crea lumea cu tine, deoarece lumea are nevoie de un Rege. Întoarce-te la locul tău. De asemenea, nu voi crea lumea cu literele Lamed şi Chaf care formează cuvântul MeLeCH (Rege), deoarece lumea nu poate exista fără un Rege.“
Litera Mem este Sfira Hesed în ZA, care primeşte Lumina de la Sfira Hesed corespunzătoare din Bina. Atunci când, pe lângă Lumina Milei, în starea de micime, ZA primeşte Lumina Înţelepciunii şi atinge starea de măreţie, ale sale Sfirot HGT, se îndreaptă către Sfirot Hohma–Bina–Da’at (HBD). Cu alte cuvinte, Hesed de ZA urcă şi devine Hohma, revelând astfel o nouă Lumină, Lumina Hohma, Lumina feţei Creatorului.
De aceea, litera Mem a pretins că este potrivită pentru ca lumea să fie creată cu ea, deoarece revelează lumii, Lumina Creatorului, eliminând astfel orice risc de alipire a forţelor impure şi astfel lumii îi este garantată corecţia totală.
Dar Creatorul a răspuns că este interzisă lumii revelarea acestei Lumini, deoarece lumea are nevoie ca această mare Lumină să se îmbrace întâi în aceste trei litere ale cuvântului MeLeCH. Cu alte cuvinte, marea Lumină poate fi revelată lumii doar dacă Mem se alătură literelor Lamed şi Chaf. Şi Creatorul a spus: „Mergi şi te alătură acestora.“
Mem în cuvântul Melech este Hesed. Lamed este Bina, care transferă Lumina la ZA. Litera Chaf este Malhut, Nukva de ZA, pentru că nu poate exista un Melech (Rege) fără Malhut (Regat). De asemenea, toată Lumina este revelată doar datorită lui Malhut.
În acest caz, Malhut străluceşte din ZA în trei locuri:
1) Malhut devine Kiseh (tron) pentru Rege (ZA). Un Kiseh derivă din Kisui (acoperământ, ascundere) şi este descris de litera curbată Chaf.
2) Malhut îl îmbracă pe ZA. Deoarece marea Lumină este revelată doar lui Israel, Malhut îl îmbracă pe ZA şi când regatul ei este revelat, ZA se eliberează de veştmintele ei şi le aruncă peste toate naţiunile lumii, peste idolatri iar Lumina feţei sale se extinde peste Israel. Şi atunci, toţi cei drepţi Îl arată pe Creator şi spun: „Acesta este Creatorul, către care eu aspir!“ Extinderea Luminii este descrisă de litera Chaf.
3) Malhut devine o coroană pe capul lui ZA. Şi aceasta este proprietatea literei Chaf, a lui Keter (coroana lui ZA).
LITERA CHAF
31. În acest timp, litera Chaf a coborât de la Kiseh – tronul Creatorului şi s-a aşezat înaintea Lui. A tremurat şi I-a spus: „Creator al lumii, cu proprietăţile mele eu merit să devin temelia lumii, pentru că eu sunt Kavod – Gloria Ta.“ Când litera Chaf a coborât de la tronul Creatorului, toate lumile au tremurat, însuşi tronul fiind aproape de colaps. Atunci Creatorul a răspuns: „Chaf, ce faci aici? Nu voi crea lumea prin tine. Întoarce-te la locul tău, pentru că tu exişti în cuvântul Kelayah (distrugere) şi în cuvântul Kalah (mireasă).“
Tronul Creatorului este lumea Beria. Apariţia literei Mem înaintea Creatorului, a făcut ca litera Chaf să cadă de pe tronul Său. Drept rezultat, Hohma şi Bina ale lumii Beria au tremurat, precum şi toate lumile inferioare, cu tot ceea ce le locuieşte.
Toate argumentele aduse când literele şi-au înălţat dorinţa ca lumea să fie creată cu fiecare dintre ele, sunt precum MAN – o cerere pentru o anumită măsura a ajutorului de Sus, sub forma Luminii Superioare (numită MAD), corespunzând fiecărei litere.
În acest caz, ZON va conduce lumea şi guvernarea sa este afectată de Lumina ce coboară din ZON exact î cantitatea de MAD pe care fiecare literă a evocat-o şi a provocat-o, deoarece MAD corespunde exact lui MAN,atât în cantitate cât şi în calitate, în timp ce MAN este proprietatea reală a literei. De aceea, fiecare literă argumentează că poate atrage tipul de Lumină de Sus, care cu siguranţă va conduce toate creaturile către scop.
În mod similar, răspunsul Creatorului pentru fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere ale lui ZON al lumii Aţilut constituie coborârea lui MAD (Lumina Superioară, putere, ajutor) care corespunde exact lui MAN înălţat de acea literă. Iar când Lumina Superioară care coboară de la o anumită literă începe să guverneze lumea, aceasta semnifică răspunsul Creatorului către acea literă. Din moment ce forţele impure se alipesc proprietăţilor unei litere, deoarece Creatorul a creat două sisteme opuse, echilibrate perfect, de forţe pure şi impure, aceasta revelează inabilitatea literei de a conduce lumea. Aşadar, Creatorul a refuzat fiecare cerere individuală a fiecărei litere, de a construi lumea cu proprietăţile acesteia, pentru a aduce lumea către scopul creaţiei.
În aceasta constă „jocul“ Creatorului cu fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere, dându-i fiecăreia oportunitatea de a-şi revela proprietăţile, puterea şi forţele, până când devine clar din dorinţele şi analizele lor, care dintre ele merită cu adevărat ca lumea să fie guvernată de ea.
De aici vedem că atunci când litera Mem a început să-şi reveleze în lume Lumina, făcând acest lucru, a provocat căderea tronului (Kiseh). Aceasta s-a întâmplat deoarece Kiseh are două proprietăţi: (i) Îl acoperă şi-L ascunde pe Creator, iar cuvîntul Kiseh derivă din cuvântul Kisui; (ii) revelează măreţia Creatorului în lumi, cu ajutorul celor trei litere MeLeCH. Atunci, Malhut care a devenit un Kisui, acoperirea Creatorului, urcă şi devine Chaf -propriile veştminte ale Creatorului – revelând astfel Regele (Creatorul) şi devenind o coroană pe capul Lui.
Dar îndată ce litera Mem, ce nu a fost îmbrăcată în Chaf, a început să reveleze Lumina feţei Creatorului, litera Chaf a căzut din Kiseh (tronul Gloriei Sale), a oprit ascunderea Lui şi a hotărât că de acum inainte doar gloria revelată a Creatorului să guverneze peste ea, fără nici un fel de tăinuire, aşa cum a dorit Mem.
Datorită căderii lui Chaf de pe tron, două sute de mii de lumi, ce-şi au originea în Hohma şi Bina ale lumii Beria, precum şi toate lumile aflate sub ele, s-au scuturat şi cutremurat, fiind aproape de colaps. Pentru că întreaga conexiune dintre gradul inferior sau Parţuf şi cel aflat deasupra sa, stă în faptul că Malhut a gradului Superior devine Keter a celui inferior. Iar proprietatea literei Chaf stă în îmbrăcarea lui Malhut a unei entităţi spirituale Superioare, în Keter a uneia inferioare.
Sunt trei caracteristici distincte ale tronului: (i) şase paşi ce conduc către tron, şase Sfirot: Hesed-Gvura-Tiferet-Neţah-Hod-Yesod ale celui inferior; (ii) patru picioare ale tronului, Lumina în Sfirot Keter-Hohma-Bina-Da’at ale celui inferior; (iii) Malhut al Celui Superior, care coboară la cel inferior, se îmbracă în el şi toată Lumina de la Cel Superior este trecută prin ea, la cel inferior.
De aceea, atunci când Chaf a căzut de la tronul gloriei Creatorului, conexiunea dintre lumea Aţilut şi tron (lumea Beria) a fost compromisă. Asta întrucât Chaf (Malhut a lumii Aţilut) care se îmbracă în Sfirot Keter-Hohma-Bina-Da’at ale lumii Beria extinde toată Lumina deasupra lumii Beria, numită tronul Gloriei Sale. Dar când Chaf a căzut de la tron, conexiunea dintre lumea Aţilut şi lumea Beria a fost slăbită, Chaf a tremurat, deoarece şi-a pierdut puterea de a dărui lumii Beria, şi două sute de mii de lumi (Hohma şi Bina pe lângă Sfirot Keter-Hohma-Bina-Da’at ale lumii Beria) au tremurat de frica prăbuşirii, deoarece şi-au pierdut forţa vitală pe care au primit-o de la lumea Aţilut.
În mod asemănător, în lumea Aţilut, Bina a lumii Aţilut, Creatorul, este conectat cu ZON. Asta întrucât Parţuf-ul Bina al lumii Aţilut e format din zece Sfirot, iar ultima sa Sfira, Malhut, se îmbracă în ZA al lumii Aţilut cu proprietatea literei Chaf. Malhut a lui Sfira Bina, care se îmbracă în ZA, este litera Chaf. Iar această literă Chaf este tronul Creatorului în ZA. Întrucât Creatorul este Bina, adică Sfira de deasupra lui ZA. Iar ZA devine un tron pentru Bina. În timpul prăbuşirii, conexiunea dintre Bina şi ZA este compromisă, din moment ce Chaf este Malhut de Bina; aceasta se îmbracă în ZA şi îi transferă acestuia, toată Lumina.
Şi prin urmare a tremurat (şi-a pierdut abilitatea de a dărui lui ZA) şi la fel au făcut şi două sute de mii de lumi, care sunt Lumina pentru ZA, numite Hohma şi Bina sau KHBD -cele patru picioare ale tronului – deoarece toată Lumina s-a îndepărtat de la ele. Iar lumile au tremurat de teama de colaps, adică Sfirot Hesed-Gvura-Tiferet-Neţah-Hod-Yesod în ZA care includ toate lumile de sub ele, întrucât Lumina lui Bina s-a îndepărtat de acolo.
Creatorul a spus literei Chaf că, deoarece a căzut de pe tronul gloriei Sale, primele trei Sfirot ale lui ZA au tremurat şi toate celelalte lumi sunt în pragul prăbuşirii şi distrugerii, fără nici o speranţă de restaurare; de aceea, Chaf trebuie să se întoarcă la locul său, în tronul gloriei.
Întoarcerea lui Chaf la locul său, în tronul Creatorului, are loc doar pentru că El refuză să creeze lumea cu litera Mem, întrucât lumea are nevoie de un Rege. Asta înseamnă tremuratul literei Chaf, atunci când a căzut de pe tronul Creatorului, ceea ce a făcut ca lumile să tremure de teama unui posibil colaps, iar răspunsul Creatorului către litera Mem să se producă în acelaşi timp.
LITERA YOD
32. Litera Yod a intrat şi a spus: „Făuritor al lumii! Ar fi bine să creezi lumea prin mine, deoarece numele Tău Sfânt începe cu mine.“ Creatorul a răspuns: „Este suficient că tu eşti înscrisă în numele Meu, în Mine, că toate aspiraţiile tale sunt îndreptate spre Mine şi nu ar trebui să fii ruptă de toate acestea.“
Întrucât Yod este prima literă a numelui Creatorului HaVaYaH (Yod–Hey–Vav–Hey), începutul revelării Creatorului către creaturile Sale, primul grad al Luminii Superioare, litera Yod susţine că dacă lumea ar fi creată cu proprietăţile sale, atunci lumii i s-ar garanta corecţia completă. Cu toate acestea, Creatorul a obiectat. După cum deja s-a afirmat, întrebările literelor şi răspunsurile Creatorului, semnifică jocul Lui cu fiecare literă, în care întrebările literelor sunt MAN şi răspunsurile Creatorului sunt MAD sub forma Luminii Superioare.
Astfel că, spunându-i lui Yod, „Este suficient“, Creatorul a explicat în felul acesta crearea restricţiei – anume că nu-i este permis Luminii decât să coboare până la nivelul său, dar nu şi mai departe. Iar această restricţie este fixată în numele Creatorului Şaday (Şin-Dalet-Yod). După ce Yod a început să răspândească marea Lumină, Creatorul a oprit-o, interzicând extinderea ei până la litera Tav, ci doar până la Şin (după cum a fost spus anterior, la pct. 25). El i-a spus: „Destul, şi nu răspîndi mai departe. Altfel nu vei putea rămâne la nesfârşit în numele Meu HaVaYaH.“
După cum au spus înţelepţii: „Numele Meu nu este pronunţat precum este scris. Pentru că este scris HaVaYaH, dar este pronunţat Adonay“ (Talmud, Pesahim, 50). Într-adevăr, numele HaVaYaH nu este supus schimbării, după cum este scris: „Întrucât Eu, Domnul (HaVaYaH), nu Mă schimb“ (Malahi, 3:6); deoarece corupţia şi corecţia acesteia, se nasc în zilele existenţei lumii, însemnând că urmează schimbări permanente. De aceea, până la sfârşitul corecţiei, Creatorul este numit Adonay, întrucât acest nume este supus schimbării, şi nu HaVaYaH, care nu poate fi modificat niciodată.
Şi totuşi, în viitor, după sfârşitul corecţiei, HaVaYaH se va pronunţa la fel cum se scrie. De aceea, Creatorul a spus: „Dacă văd vreo vină sau ceva rău în tine, vei fi îndepărtată din Numele Meu, deoarece Numele Meu, HaVaYaH, nu poate conţine ceva corupt sau corectat – nici corupţie, nici corectare. Şi de aceea lumea nu poate fi creată prin proprietăţile tale“. Sunt trei grade în litera Yod a numelui HaVaYaH: în Sfira Hohma a lui ZA, în Hohma lui AVI şi în Hohma lui Arich Anpin, numită „înţelepciunea ascunsă“.
HaVaYaH începe cu un punct, care apoi se transformă în Yod. Ulterior, Yod (Ohr Hohma) se dispersează către laturi şi în jos şi se transformă în litera Dalet, care este formată dintr-o linie orizontală ca un acoperiş, care indică proprietatea Bina-Ima (milă, Hasadim, adâncime). Cînd Ohr Hasadim opreşte răspândirea în adâncime, Ohr Hohma începe să se extindă în jos, sub forma unei linii verticale. Acesta este piciorul literei Dalet, proprietatea lui Hohma-Aba.
Proprietatea comună a lui AVI este desemnată de litera Dalet. AVI dă naştere lui ZA, desemnat de litera Vav în interiorul lui Dalet şi eventual generează forma literei Hey. Deci, cererea lui ZA (Vav) de a primi de la AVI le constrânge să-şi unească proprietăţile lui Hohma (linia verticală) şi Hasadim (linia orizontală), cu ajutorul literei Yod. Ulterior, AVI primeşte Lumina de la Yod şi o transferă la ZA.
Ecranul cu dorinţele lui Malhut este numit „un punct“, deoarece coliziunea dintre ecran şi Lumina ce vine, generează Lumina Reflectată. Şi întrucât Lumina primită, întotdeauna e formată din zece Lumini, ecranul este numit „zece puncte“.
Yod desemnează răspândirea de Nekudot în interiorul Parţuf-ului Keter, de la Lumina Hohma în jos, în timp ce Vav semnifică răspândirea de Nekudot în interorul Parţuf-ului Hohma. Totuşi, nu există nici un semn în HaVaYaH care să indice extinderea Luminii în Keter.
Intrarea sau ieşirea literei Yod într-un cuvânt, semnifică fie prezenţa, fie absenţa Luminii Hohma. Există patru tipuri de corecţie:
- Primul Ibur -concepţia stării de micime a lui ZON. Aceasta este o stare spirituală absolut pasivă, unde litera Yod pătrunde cuvântul Ohr (Lumină) şi îl transformă în Avir (aer), devenind VAK ale Parţuf-ului.
- Litera Yod părăseşte cuvântul Avir, care se reconverteşte în Ohr: Lumina Hohma intră în VAK ale Parţuf-ului;
- Al doilea Ibur -concepţia stării de Gadlut a lui ZON: AHP ale lui Bina urcă de la ZON la Bina iar GE ale lui ZON se înalţă cu ele, deoarece erau împreună în starea de Katnut, definită ca şi concepţia lui GE ale lui ZON;
- Difuzia Luminii Hohma.
LITERA TET
33. Litera Tet a intrat şi a spus: „Făuritor al lumii, ar fi bine să creezi lumea cu mine, deoarece prin mine, Tu numeşti Tov (Binele).“ Creatorul a răspuns: „Nu voi crea lumea prin tine, deoarece bunătatea ta este tăinuită în tine şi este invizibilă. De aceea, nu poate aparţine vreunei părţi a lumii pe care vreau s-o creez şi va fi revelată doar în lumea ce va veni. Şi deoarece bunătatea ta este ascunsă în tine, porţile palatului se vor cufunda în pământ, deoarece litera Chet îţi este opusă şi atunci când vă uniţi, se va forma cuvântul CHeT (păcat). Acesta este motivul pentru care aceste două litere nu sunt înregistrate în numele triburilor sfinte.“ Litera Chet imediat s-a îndepărtat.
Litera Tet, a cărei valoare numerică este nouă, este proprietatea interioară a lui Sfira Yesod de ZA, în timp ce proprietatea exterioară a lui Yesod în ZA este litera Ţadik, a cărei valoare numerică este nouăzeci şi care se uneşte cu Nukva de ZA, formând noţiunea de Ţadik (cel drept). În afară de a fi proprietatea interioară a lui Yesod de ZA, Tet este, de asemenea, a noua literă printre literele lui Bina în ZA.
De asemenea, Tet este numită Tov (bine). Şi pentru că Tov este numită Ţadik, întrucât este Lumina interioară a lui Yesod, numit Ţadik, căreia nici o forţă impură nu i se poate alipi, Tet Îl cheamă pe Cel de Sus pentru a justifica cererea sa de a deveni baza lumii.
În Talmud (Hagiga, 12), înţelepţii au scris: „În Lumina prin care Creatorul a creat lumea, Adam a văzut lumea de la un capăt până la celălalt. Dar Creatorul a văzut că faptele generaţiilor Potopului şi ale constructorilor Turnului Babel sunt păgubitoare şi a ascuns acea Lumină pentru cei drepţi din viitor.“ Deoarece Creatorul a văzut că acţiunile lor vor aduce ameninţarea alipirii forţelor impure, El a ascuns această Lumină, iar drept rezultat, Lumina a coborât în secret de la Drepţii Cereşti (AVI) la cel drept (Yesod în ZA), litera Tet.
Aşadar Creatorul i-a spus lui Tet că, deoarece El trebuie s-o ascundă de păcătoşi şi că doar cei drepţi o vor merita în lumea ce va veni, nu poate lua parte la crearea şi corectarea lumii, deoarece lumea este ZON iar litera Tet se află permanent în pericolul de a-şi alipi la ea forţele impure.
Deoarece această Lumină străluceşte doar în secret în interiorul lui Yesod al lui ZA şi nu în mod deschis, Nukva nu va putea primi această Lumină direct, ci numai prin intermediul ascunderii sale în ea. De aceea, porţile lui Nukva se cufundă în a sa Sfira Yesod, care le păzeşte împotriva alipirii forţelor impure şi este astfel sigură că forţele impure nu vor putea guverna peste porţile sale. Deoarece chiar şi în timpul prăbuşirii Templului, forţele impure nu au putut guverna peste porţile Templului şi s-au scufundat în pământ, cu alte cuvinte, pământul le-a înghiţit. „Dar deoarece tu ai nevoie de o asemenea protecţie, Eu nu pot crea lumea cu tine“, i-a răspuns Creatorul, literei Tet.
Există două conducte (canale) în Yesod de ZA în lumea Aţilut: cea dreaptă serveşte pentru naşterea sufletelor, iar cea stângă pentru îndepărtarea balastului forţelor impure. Litera Chet este Hod, a cărei proprietate este Malhut în ZA, canalul stâng în Yesod de ZA, întrucât proprietăţile literei Chet sunt proprietăţile lui Kuf inclus în Yesod, în timp ce Kuf emană Ner Dakik (infima Lumină) către forţele impure, de la care acestea primesc puterea de a fi similare imaginii unui om pur, precum o maimuţă se compară cu un om, deoarece Creatorul a creat puritatea în paralel cu impuritatea.
Aceste două conducte sunt localizate foarte aproape una de cealaltă, separate doar de o minusculă despărţitură, numită „un căţel de usturoi“. Ulterior, canalul stâng are puterea de a guverna peste cel drept, formând astfel CHeT (valoare numerică 8 + 9 = 17).
Valoarea numerică a lui CHeT (17) o egalează pe aceea a cuvântului TOV (9 + 6 + 2 = 17), ceea ce înseamnă că forţele impure se opun celor pure. Iar dacă conducta dreaptă (litera Tet) e cea care predomină, cuvântul CHeT (păcat) se va transforma în TOV (bun, bunătate).
Întrucât canalul stâng (CHeT) are puterea de a guverna asupra celui drept (Tet), forţele impure pot suge Lumina Superioară numai pentru ele. Asta ar da putere păcătoşilor lumii. De aceea, atât Chet cât şi Tet nu sunt prezente în numele celor douăsprezece triburi ale lui Israel, pentru a arăta că acestea (triburile) sunt deasupra literei Chet, rădăcina tuturor forţelor contrare impure.
Când toate literele au meritat să primească binecuvântarea prin intermediul literei Bet, ele s-au aliniat în ordinea lor alfabetică, în care s-au alăturat literele Tet şi Reiş. Litera Tet a urcat, dar nu şi-a reluat locul până când Creatorul nu a întrebat-o: „Tet, de ce ai urcat, şi nu ţi-ai reluat locul?“ Litera a răspuns: „Tu m-ai creat ca să încep cuvântul Tov (bunătate) şi Tora, precum este scris: «Şi Creatorul a văzut că Lumina era bună.» Cum pot atunci să mă alătur literei Reiş, când ea începe cuvântul Rah (răutate)?“
Creatorul a răspuns: „Întoarce-te la locul tău, pentru că exact tu ai nevoie de litera Reiş. Deoarece omul, pe care intenţionez să-l creez, combină toate aceste proprietăţi – tu ca proprietate de dreapta şi Reiş de stânga.“ După toate astea, amândouă literele, Tet şi Reiş s-au întors la locul lor.
Trei linii se nasc în ZA al lumii Aţilut. Totuşi, ele provin din sursa lor, Bina. (Ca rezultat al celei de a doua restricţii, Malhut urcă la Bina, ceea ce face ca Sfirot Bina-ZA-Malhut să cadă într-un Parţuf inferior, în ZA). Bina este numită Eloh-im (Alef-Lamed-Hey-Yod-Mem) şi ca rezultat al celei de a doua restricţii, partea sa Alef-Lamed-Hey (ELEH ale cuvântului Eloh-im, AHP) a căzut într-un Parţuf inferior, la ZA. Doar literele Yod-Mem (IM ale lui Eloh-im) au rămas în Bina. Asta înseamnă că, din nivelul anterior al lui GAR, doar jumătate a rămas în ea, (VAK, GE). Tot ce a rămas este descris de un semn numit Holam – Vav cu un punct deasupra sa, aceasta fiind linia dreaptă, Ohr Hasadim.
Apoi, în starea de Gadlut, literele Alef-Lamed-Hey (ELEH) s-au întors la Bina şi s-au unit cu Yod-Mem (IM). În consecinţă, nivelul lui GAR a revenit, însă Lumina Hohma în Bina a fost incompletă, deoarece Lumina Hasadim a dispărut şi Lumina Hohma nu poate străluci fără Lumina Hasadim. Literele întoarse A-L-H sunt Şuruk – Vav cu un punct în interiorul său, deoarece, datorită restricţiei din ea, ea constituie linia stângă.
Aceste restricţii sunt efective până când ZON, în timpul urcării la Bina, încep să primească Lumina, iar linia de mijloc se naşte şi reduce GAR de Hohma în linia stângă. Drept rezultat, linia dreaptă se uneşte cu cea stângă: Ohr Hohma străluceşte în Ohr Hasadim. Această linie de mijloc este numită Hirik – Vav cu un punct dedesubt, sau ecranul lui Hirik, deoarece Lumina întră în Parţuf datorită lui.
Şi întrucât Bina a recâştigat GAR cu ajutorul lui ZA, acum că a dobândit cele trei linii, ZA începe să primească şi această Lumină de la Bina. Yod-Mem (IM), Tet şi Holam constituie linia dreaptă, Alef-Lamed-Hey (ELEH), Reiş şi Şuruk o alcătuiesc pe cea stângă.
Acum, să traducem toate acestea în limbajul Sfirot. Când Bina s-a întors iarăşi la stadiul de Gadlut, ELEH a revenit la IM, linia stângă s-a unit cu cea dreaptă, iar acest lucru a dus-o pe Tet (linia dreaptă, Hasadim) departe de Reiş (linia stângă). Asta întrucât fiind opuse una alteia, ele nu pot sta una lângă cealaltă, până când Creatorul (ZA, linia de mijloc) nu reduce GAR al ambelor, atât al liniei stângi cât şi al celei drepte, prin forţa ecranului Său, lucru care este exprimat prin cuvintele: „Şi Creatorul i-a comandat să se întoarcă la locul ei.“
GAR de Hohma este numită Man’ula -lacătul care opreşte Lumina să intre în Parţuf şi diminuarea sa este numită Miftaha -cheia ce deschide o trecere pentru Lumină, VAK de Hohma, pentru a se răspândi în linia stângă într-un Parţuf. Atunci Tet, linia dreaptă, primeşte Ohr Hohma de la cea stângă, se uneşte cu Reiş, primind de la ea Lumina Hohma. Altfel ar fi rămas în VAK. Adam, de asemenea, este creat din uniunea acestor două linii.
Dar de ce a fost litera Tet reticentă să se unească cu litera Reiş şi a fost forţată de către Creator să facă acest lucru? În lumea spirituală, o rădăcină guvernează asupra tuturor ramurilor sale, iar ramurile se supun regulilor sale. De aceea, Tet nu a dorit să se unească cu Reiş, deoarece ar fi fost limitată la a deveni ca o ramură supunându-se rădăcinii sale, Reiş.
Totuşi, Creatorul a vrut ca Tet să primească Lumina Hohma de la Reiş, astfel încât această uniune să îi permită omului să primească Lumina GAR. Deci, când ELEH revine la Bina, El a făcut ca restricţiile lui Bina să fie slăbite, astfel încât să permită literei Reiş să se unească cu Tet şi să primească Lumina Hasadim de la ea. Rezultă că Tet devine rădăcină faţă de Reiş, pentru că fără Hasadim, Reiş ar fi incapabilă să strălucească, datorită restricţiilor plasate în Lumina sa.
LITERA ZAYIN
34. Litera Zayin a intrat şi a spus: „Făuritor al lumii, ar fi bine să creezi lumea prin mine, deoarece Şabat-uleste păstrat în siguranţă cu mine, pentru că este scris: «Aminteşte-ţi (Zachor) ziua de Şabat, astfel încât s-o păstrezi.»“ Creatorul a răspuns: „Nu voi crea lumea prin tine, pentru că în tine este o forţă de război, deoarece spadele şi săbiile, numite Klei Zayin (armament), sunt făcute cu tine. Şi eşti precum litera Nun, cu care nu a fost creată lumea, pentru că în ea este Nefilah (cădere)“ (art. 29). Auzind aceasta, litera Zayin a plecat.
Litera Zayin este descrisă ca o combinaţie între Vav şi Yod, ca un cap deasupra ei, ceea ce semnifică starea de Gadlut şi marea Lumină în Malhut, soţia lui ZA, deoarece Malhut se include pe sine în soţul său, ZA (desemnat de Vav) şi devine o coroană (Yod) deasupra capului său. Împreună, aceste două litere, Vav cu Yod stând deasupra sa, formează litera Zayin.
De aceea, este scris: „Aminteşte-ţi ziua de Şabat, astfel încât s-o ţii sfântă.“ Ca rezultat al înălţării Şabat -ului, adică ridicarea lui Nukva până deasupa capului lui ZA, când ea devine coroana lui, ea se include pe sine în cuvântul Zachor (aminteşte) şi primeşte numele Nukva Kedoşah (sfânta Nukva). De aceea, litera Zayin a pretins că, din moment ce Lumina este atât de mare şi sfântă încât aduce odihnă absolută în această zi, pentru că puritatea este complet separată de impuritate în această stare numită Şabat, ea merită să devină baza creării lumii.
Zayin este Sfira Neţah în ZA. Când Nukva este inclusă în Neţah şi se uneşte cu proprietăţile sale, ea dobândeşte puterea de a se ridica alături de ZA la AVI. Acolo ea devine o coroană deasupra capului lui, cu care el este impodobit, ceea ce semnifică ziua de Şabat. Totuşi, din moment ce această corectare are loc doar ca rezultat al incluziunii ei în esenţa masculină şi a ridicării lor la AVI şi nu în locul ei obişnuit, în care ea rămâne cu ZA, Nukva nu poate fi corectată complet pe parcursul celor 6.000 de ani.
Cauza este că atunci când Nukva se întoarce la locul ei în zilele săptămânii, conexiunea ei cu litera Zayin este definită ca un Kli Zayin (armă) şi toate războaiele cu forţele impure se nasc din ea, precum zilele săptămânii ce pregătesc Şabat-ul.
Întrucât fiecare om trebuie să înfrângă forţele impure din interiorul lui, în zilele săptămânii, meritând-o astfel pe fiica Regelui – Şabat. Totuşi, pe parcursul celor 6 000 de ani, Lumina de Şabat este insuficientă pentru neutralizarea forţelor impure, deoarece zilele săptămânii se întorc şi înconjoară Şabat-ul. Asta continuă până la sfârşitul corecţiei, atunci când va exista doar Şabat-ul ca zi de absolută perfecţiune pentru toată veşnicia.
De aceea Creatorul i-a răspuns lui Zayin: „Nu voi crea lumea cu tine, deoarece atunci când te afli la locul tău, Lumina ta nu este încă perfectă. Doar după ce tu vei fi înfrânt forţele impure în război, omul va fi capabil să te dobândească“. Şi forma literei Vav (ZA) seamănă cu o suliţă, gata să lovească şi să străpungă prin forţele impure. Întrucât Gvurot (curaj) semnifică linia stângă a părţii masculine a lui Bina (Nun).
LITERELE VAV ŞI HEY
35. Litera Vav a intrat şi a spus: „Ar fi bine să creezi lumea cu mine, deoarece eu sunt o literă din Numele Tău HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey).“ Creatorul a răspuns: „Vav, atât tu cât şi litera Hey ar trebui doar să fiţi mulţumite că sunteţi conţinute în Numele Meu. Acesta este motivul pentru care Eu nu voi crea lumea cu proprietăţile voastre.“
Deşi litera Yod a exprimat o cerere similară, Vav a gândit că Yod s-a întors în jos datorită dimensiunii sale excesive (forţa spirituală). De aceea, Vav a pretins că ar fi bine ca lumea să fie creată cu proprietăţile sale, în concordanţă cu literele Vav–Hey din numele HaVaYaH, cu Lumina Cerească a lui Bina (Ima) a lumii Aţilut.
Creatorul i-a dat acelaşi răspuns pe care i l-a dat literei Yod -pe care a restricţionat-o spunându-i lui DaY (Dalet-Yod): „Opreşte-te la litera Şin şi nu merge mai departe, astfel încât forţele impure să nu ţi se alipească.“ De aceea, literele Vav şi Hey nu sunt potrivite pentru ca lumea să fie creată cu proprietăţile lor, deoarece ele au nevoie de protecţie împotriva forţelor impure.
Sfira Tiferet este descrisă de marea literă Vav (Vav cu un cap), întrucât are toate cele şase (Vav) Sfirot: Hesed–Gvura–Tiferet–Neţah–Hod–Yesod. Yesod este acea Sfira responsabilă de trecerea Luminii de la ZA la Malhut. De aceea ea are aceeaşi Lumină ca în Malhut – NHY fără HGT, şi tot de aceea Yesod este numită micul Vav (Vav fără un cap).
LITERELE DALET ŞI GIMEL
36. Literele Dalet şi Gimel au apărut înaintea Creatorului. Iar Creatorul le-a spus imediat: „Este suficient că sunteţi amândouă împreună, astfel încât, atâta timp cât există săraci în lume, este cineva care să-i trateze cu milă (LiGmol Hesed).“ Litera Dalet derivă din Dalut (sărăcie), în timp ce Gimel îi provoacă milă (Gomelet Hasadim). „De aceea, voi nu puteţi lua parte la asta şi este suficient pentru voi să vă ajutaţi una pe cealaltă pe acest drum.“
Deja s-a afirmat (art. 24) că, deşi Dalet primeşte Lumina de la Gimel şi unghiul său drept ascuţit iese în afară din Lumina Hasadim, forţele impure sunt în orice caz, suficient de puternice să se alipească ei, să o separe şi să facă unghiul ascuţit mai moale, transformând-o astfel în litera Reiş.
Acesta este motivul pentru care litera Dalet necesită protecţie specială, astfel încât să nu fie coruptă şi să poată continua să fie umplută de Gimel, astfel încât să-i ferească de dispariţie, pe cei aflaţi în nevoie (Dalut) în lume. Aşadar, este suficient ca aceste două litere să se susţină şi să se completeze una pe cealaltă, să se împlinească într-o uniune reciprocă, astfel încât să prevină guvernarea forţelor impure. Şi acest rol este suficient pentru ele. De aceea, Creatorul nu a dorit să creeze lumea cu ele.
LITERA BET
37. Litera Bet a intrat şi a spus: „Făuritor al lumii, ar fi bine să creezi lumea prin mine, deoarece prin mine Tu eşti binecuvântat Sus şi jos. Pentru că Bet este Berahah (binecuvântare).“ Creatorul a răspuns literei Bet: „Bineînţeles, voi crea lumea prin tine şi tu vei fi temelia lumii!“
Litera Bet este proprietatea Hohma (înţelepciunea), sau mai bine spus Hesed în Hohma, un punct într-un palat, deoarece Ohr Hasadim este un palat pentru Ohr Hohma şi este numită Berahah (binecuvântare). Trecând prin toate lumile de la Creator în jos până la ultimul grad al lumii celei mai de jos, această Lumină nu se diminuează în nici un fel.
Mai curând, întocmai cum această Lumină se află la cel mai Înalt Grad care o primeşte de la Lumea Infinitului, ea este tot atât de mare, magnifică şi puternică în lumea Aţilut precum şi, pe tot parcursul mergând în jos până la lumea Asiya. Şi nu devine mai slabă sau mai grosieră, pe măsură ce trece prin toate ecranele, pornind de Sus în jos.
Acesta este motivul pentru care litera Bet vedea că lumea trebuie să fie creată cu proprietăţile sale, tot aşa cum Lumina binecuvântării este aceeaşi, atât Sus cât şi jos; nici un ecran neputând să o slăbească şi nici o dorinţă inferioară, neputând să o deterioreze.
Tot de aceea proprietatea milei (Hasadim) este cea mai potrivită pentru crearea lumii, întrucât nici o forţă impură nu i se poate alipi. Aceasta, deoarece forţele impure pot doar să se alipească unui loc în care există o deficienţă. Şi întrucât nu există nici un fel de deficienţă în proprietatea milei, atunci nu poate avea loc niciodată un contact între Bet şi forţele impure.
Creatorul a fost de acord cu Bet, că proprietatea ei este perfectă şi potrivită pentru crearea de către El a universului. După cum este spus: „Olam (lumea) Hesed (milei) YiBaneh (va fi construită)“ unde YiBaneh semnifică Boneh (construirea) şi HaVana (înţelegerea). (În ebraică, literele Vav şi Bet sunt indicate de către litera Bet). Asta întrucât Creatorul a hotărât că această proprietate este în întregime suficientă pentru o evaluare precisă şi separarea purului de impur.
Iar dacă omul caută un idol în locul Creatorului, o Brahah (binecuvântare) nu se va coborî asupra sa, deoarece binecuvântarea provine doar de la Creator. De aceea, este posibil să determinăm cine este drept şi cine este un păcătos, cine lucrează de dragul Creatorului şi cine lucrează pentru sine, deoarece lumea este construită prin milă.
Dar, Creatorul nu a ordonat Luminei Milei să guverneze lumea. El doar a intenţionat ca aceasta să aibă un început bun, suficient pentru a aduce lumea către perfecţiune. Şi asta întrucât Lumina Hasadim este incompletă (VAK dar nu şi GAR), insuficientă să nască noi suflete, insuficientă pentru unirea şi multiplicarea acestora, aşa cum nici un Parţuf (entitate spirituală) nu se poate naşte până când nu dobândeşte întreaga Lumină Hohma, numită GAR sau cap. Până atunci, Parţuf-ul rămâne într-o stare de imperfecţiune.
Starea noastră obişnuită (cea mai de jos posibilă), este determinată de proprietatea literei Bet. De aceea, Creatorul a aşezat-o ca bază a creării lumii. Cu alte cuvinte, temelia lumii este o stare a unui Parţuf (entitate) pur, pe care nimci nu-l poate diminua sau împiedica.
Într-o asemenea stare, o adăugare a lui Ohr Hohma la Ohr Hasadim, necesară pentru naşterea unui nou Parţuf, nu mai este considerată importantă şi esenţială. Mai degrabă, este definită ca o adăugare, adică depinde doar de faptele bune ale celor de jos. Iar Lumina fundamentală, VAK, niciodată nu va lipsi.
LITERA ALEF
38. Litera Alef a rămas afară şi nu a intrat pentru a apărea în faţa Creatorului. Iar Creatorul i-a spus: „De ce nu vii la mine precum toate celelalte litere?“ Alef a răspuns: „Deoarece am văzut toate literele plecând de la tine fără a primi răspunsul dorit. Şi apoi, Te-am văzut dând literei Bet acest mare dar, Şi, într-adevăr, Regele universului nu-şi poate lua înapoi darul, ca să-l dea altcuiva!“ Creatorul a răspuns: „Deşi Eu voi crea lumea prin litera Bet, tu eşti aceea care va sta în capul tuturor literelor şi nu va exista nici o unire cu mine, ci doar prin tine; toate socotelile şi faptele acestei lumi vor începe întotdeauna cu tine şi toată unitatea va fi doar în tine.“
Precum ştim deja, întrebările tuturor literelor sunt Aliyat MAN -cererile, rugăciunile, dorinţele lor individuale de a se înălţa la Creator. Iar răspunsurile Creatorului către ele, sunt numite Yeridat MAD -coborârea Luminii de Sus, care dă putere şi abundenţă în concordanţă cu cererea fiecărei litere. Marea perfecţiune din litera Alef nu provine din cererea celor de jos pentru ascensiune spirituală şi corecţie, ci dintr-o forţă (Lumină) ce coboară de Sus şi care îi ridică pe cei ce sunt jos.
Acesta este motivul pentru care de la începutul corectării şi până la finalul ei, Alef (spre deosebire de celelalte litere, ale căror proprietăţi alimentează procesul corectării pe parcursul celor 6.000 de ani), nu este niciodată stimulată să-şi înalţe cererea către Creator. Şi doar dacă Lumina care dăruieşte putere pentru o ascensiune spirituală, coboară de Sus şi începe să strălucească asupra lui Alef, atunci aceasta va fi stimulată. Totuşi, asta se va întâmpla doar la sfârşitul corecţiei.
Alef nu şi-a ridicat rugăciunea (MAN) către Creator, deoarece a văzut că toate celelalte litere au cerut, dar nu au primit aprobare, pentru că a existat o proprietate opusă, în sistemul forţelor impure, orientată împotriva fiecărei proprietăţi a lor. De aceea, Alef a decis că ea nu era cu nimic mai bună decât restul literelor şi că exista, de asemenea, o forţă impură corespondentă, contrară ei.
Mai mult, ea nu a ridicat nicio cerere (MAN) către Creator, deoarece a văzut că El a decis să creeze lumea cu litera Bet, cu mila. Şi neavînd vreun dubiu că decizia Sa este irevocabilă, ea a decis să nu Îi ceară nimic.
Deşi este adevărat că lumea a fost deja creată cu proprietatea literei Bet şi că Creatorul nu-şi ia înapoi darul ca să-l dea altei litere, Parţuf-ulcare a fost creat prin proprietatea lui Bet este incomplet, mic, VAK fără un cap. Şi întrucât un Parţuf are nevoie de un cap pentru a atinge starea de Gadlut, care este posibilă doar când Parţuf-uleste umplut nu doar cu Lumina Milei (Hasadim), ci şi cu Lumina Înţelepciunii (Hohma), mai multe litere sunt necesare pentru conectarea, concepţia şi naşterea unui nou Parţuf, a unei noi stări.
O stare de Gadlut poate fi atinsă doar cu ajutorul proprietăţilor literei Alef. Doar Alef poate aduce un Parţuf la starea de Gadlut, poate să adauge corpului său, VAK, un cap, GAR, Mochin -Lumina Hohma. Litera Alef aduce uniunea dintre ZA şi Malhut într-o poziţie de faţă la faţă, în timp ce anterior, în starea de Katnut, cât timp erau umplute doar cu Lumina Milei, ZA şi Malhut au fost conectate spate la spate. De aceea Alef creează un cap pentru toate literele şi de aceea stă în capul alfabetului.
Creatorul a spus: „De aceea, Unitatea Mea în lume este exprimată doar prin proprietatea literei Alef. Mai mult, toate recompensele şi pedepsele, depărtările şi aproprierile, ca şi aspiraţia pentru corectara spirituală (Teşuvah), toate care conduc către împlinirea sfârşitului corecţiei, vor avea loc doar prin proprietatea literei Alef. Am făcut-o pe Bet baza Parţuf-ului, astfel încât să nu fie în nici un fel dependentă de faptele celor de jos. De aceea, chiar dacă ei încep să păcătuiască, cei de sus vor rămâne neafectaţi.“
El a continuat: „Dar Lumina din tine, Alef, este în legătură directă cu acţiunile celor de jos. Astfel încât, dacă ei păcătuiesc, Lumina Înţelepciunii (Lumina lui GAR din tine) va dispare imediat. Dar dacă ei îşi corectează acţiunile (Teşuvah), Lumina lui Hohma se va întoarce. Şi unitatea Mea cu toate creaturile la sfârşitul corecţiei, va fi realizată doar prin litera Alef.“
Literele sunt Kelim (vase, pluralul pentru Kli), dorinţe. Şi aceasta se referă atât la literele individuale ale alfabetului, cât şi la cele ce formează cuvinte. În numele entităţilor spirituale, literele semnifică forţa dorinţei lor, pe care Lumina o poate umple. Literele unui nume simplu, fără umplere, desemnează baza sa fără Lumină – Kli-ul de grosieritate (Aviut) zero având Lumina Nefeş. Literele unui nume umplut desemnează magnitudinea dorinţelor care sunt umplute de Lumină.
Există două surse pentru litere: Yod şi Alef. Yod este o sursă autentică, deoarece atunci când scriem ceva, începem cu un punct (Yod) şi apoi, pe măsură ce ne îndepărtăm de punct într-una din cele patru direcţii,obţinem o literă. Literele sunt Kelim, dorinţe, în care este primită Lumina (plăcerea).
O dorinţă pentru ceva anume, poate să se nască numai dacă: (i) dorinţa iniţială, inconştientă, este umplută cu încântare şi (ii) încântarea rezultă din dorinţă. Memoriile (Reshimot) plăcerilor trecute sunt cele care conduc către naşterea unei adevărate dorinţe de a primi acele plăceri, de a le simţi încă odată. Şi aceasta este adevărata dorinţă care se numeşte Kli.
Un Kli umplut, nu poate fi numit o dorinţă. Deoarece deja este satisfăcut. De aceea, expulzarea Luminii şi senzaţia de cădere spirituală, constituie perioada de creere a unor noi Kelim pentru primirile viitoare de Lumină, pentru noi dobândiri. Deoarece prima restricţie constituie motivul dispariţiei Luminii din toate vasele, punctul său negru, Yod, este baza tuturor literelor – Kelim.
A doua restricţie este, însă, singura rădăcină adevărată a tuturor lumilor, deoarece prima restricţie a fost doar făcută într-un punct, (Faza Patru, Malhut, a patra literă Hey în numele Creatorulu HaVaYaH). A doua restricţie, însă, a fost făcută în Bina, în care erau unite cele două puncte, Bina şi Malhut. Uniunea celor două puncte formează o linie, fie verticală, fie orizontală. Dacă este o linie orizontală, ea este numită „cer“ sau Parsa.
Suma consecinţelor primei şi a celei de-a doua restricţii, formează o linie înclinată (\); GE (Keter-Hohma) sunt descrise de dreapta sa iar AHP (Bina–ZA–Malhut) sunt descrise de stânga. Keter-Hohma rămân la nivelul lor anterior şi sunt descrise de litera Yod, prima rădăcină a lumii, în timp ce, drept rezultat al celei de a doua restricţii, descrisă de o linie înclinată (\), Bina-ZA-Malhut cad la un nivel inferior. Şi întrucât litera Yod este prima, deci o rădăcină îndepărtată a lumilor, iar toate lumile au fost create în concordanţă cu legea celei de a doua restricţii, litera Alef stă în capul alfabetului.
Tipul de Lumină care umple Kli-ul sau Parţuf-ul spiritual poate fi văzut deasemenea şi din cum este desemnat: dacă este umplut cu Lumina Înţelepciunii (Ohr Hohma), umplerea este desemnată de litera Yod; iar dacă este umplut cu Lumina Milei (Ohr Hasadim), atunci este litera Alef.
39. Creatorul a făcut literele Superioare, care se referă la Sfira Bina, cea mare, şi literele inferioare care se refară la Malhut, cea mică. De aceea este spus: „Bereşit Barah“ (la început El a creat) – două cuvinte care încep cu Bet şi apoi Elokim Et (Însuşi Creatorul) – două cuvinte care încep cu Alef. Primul set de litere Alef şi Bet sunt literele lui Bina, iar al doilea set Alef şi Bet sunt literele lui Malhut. Şi ele ar trebui să fie influenţate reciproc una de cealaltă, cu proprietăţile lor.
Când Cel Superior doreşte să dăruiască Lumină celui inferior, ar trebui să se îmbrace în cel inferior, acest lucru fiind desemnat de primele două litere Bet şi cele două litere Alef din primele patru cuvinte ale Torei. Pentru că prima – Bet Superioară – este Bina, a doua – Bet inferioară – este ZA şi prima Bet se îmbracă în cea de-a doua.
În mod asemănător, prima literă Alef se referă la Bina şi se îmbracă în a doua Alef în ZA, astfel încât să îl umple cu Lumină. De aceea, cele două litere Bet sunt precum o singură literă Bet iar cele două litere Alef sunt ca o singură literă Alef, din moment ce litera inferioară constituie doar influenţa Celui Superior, ceea ce ne spune că Parţuf-ul Superior îl umple pe cel inferior.
Lumea nu poate fi creată cu Alef, deoarece cuvântul Arur (blestemat) începe cu ea şi dacă lumea ar fi fost creată cu Alef, forţele impure, numite „blestemate“, ar primi o forţă imensă de la forţele pure, numite Baruh (binecuvântate). Acesta este motivul pentru care lumea (Nukva de ZA) este creată cu litera Bet. În acelaşi mod, Adam în Nukva de ZA este şi el creat de puterea lui Bet. Deci, Malhut a lumii Aţilut constituie rădăcina întregii creaţii, a tuturor lumilor şi a tot ceea ce le populează.
înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)
înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)