TRANDAFIRUL

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

1. Rav Hizkiyah a grăit (a început): „Este spus, ca un trandafir printre spini“ (Şir HaŞirim, 2:2). El întreabă: „Ce reprezintă un trandafir?“ El răspunde: „Este Adunarea lui Israel, adică Malhut. Întrucât există un trandafir şi este un trandafir. La fel cum un trandafir printre spini este nuanţat în roşu şi alb, tot astfel Adunarea lui Israel (Malhut) se compune din judecată şi milă. La fel cum un trandafir are treisprezece petale, tot astfel Adunarea lui Israel este formată din treisprezece calităţi ale milei, care o înconjoară din toate părţile. Totuşi, Elohim (numele Creatorului care se referă la atitudinea Lui faţă de cei de jos prin forţa judecăţii), după cum este spus: «La început, Elohim a făcut»“ (prima propoziţie din Tora). La început, (înainte de toate), când El a gândit, El a creat treisprezece cuvinte pentru a împrejmui Adunarea lui Israel şi a o proteja, iar acestea sunt: CERUL, ŞI, PĂMÂNTUL, ŞI PĂMÂNTUL, A FOST, GOL, ŞI HAOTIC, ŞI ÎNTUNERICUL, PESTE, CHIPUL, ABISULUI, ŞI SPIRITULUI, până la cuvântul Elohim.“ (În ebraică „şi“ se scrie legat de cuvântul care urmează. De aceea sunt considerate un singur cuvânt.)

Ca obiect al studiului său, Cabala ia în considerare singura creaţie, singurul lucru care există în afară de Creator – sinele omului sau „eul“ şi îl cercetează. Această ştiinţă descompune sinele în părţi, explică structura şi proprietăţile fiecărei părţi şi scopul pentru care a fost creat. Cabala explică modul în care fiecare parte a sinelui omului, numită „suflet“, poate fi schimbată, astfel încât să poată atinge scopul creaţiei, statut dorit atât de Creator, cât şi de omul însuşi, cu condiţia să îl dobândească.

Nu există nici o ştiinţă în lume care să poată descrie grafic sau analitic, prin intermediul formulelor, senzaţiile şi dorinţele noastre, diversitatea şi complexitatea lor. Ele sunt schimbătoare, imprevizibile şi complet diferite în fiecare dintre noi. Aceasta se datorează faptului că dorinţele ies la suprafaţă în mintea şi senzaţiile noastre într-o ordine graduală, într-o anumită secvenţă, astfel încât să le putem recunoaşte şi corecta.

Sinele este esenţa noastră, singurul lucru care caracterizează un individ. Totuşi, el este în continuă schimbare, iar ceea ce rămâne este doar o cochilie externă şi animată. Acesta este motivul pentru care se spune că în fiecare moment omul se naşte din nou. Iar dacă este aşa, cum ar trebui să ne raportăm unii la alţii şi cum ar trebui să ne percepem noi înşine? Cum putem „stabiliza“ ceva în interiorul nostru şi în afara noastră dacă suntem într-o continuă schimbare, iar tot ceea ce percepem este în funcţie de starea noastră interioară?

Creatorul este sursa Luminii (plăcerii). Cei care se apropie de El Îl percep ca atare. Astfel de oameni, care se apropie de Creator şi, în consecinţă, Îl simt, sunt numiţi Cabalişti (de la cuvântul Lekabel – a primi Lumina Creatorului). Omul se poate apropia de Creator doar prin echivalarea dorinţelor. Creatorul este imaterial şi poate fi simţit doar cu inima. Bineînţeles că ceea ce se înţelege prin „inimă“ nu este pompa care mişcă sângele prin venele noastre, ci centrul tuturor senzaţiilor omului.

Cu toate acestea, omul nu îl poate simţi pe Creator chiar cu inima, ci doar cu un mic punct din ea. Şi ca să simtă acest punct, trebuie ca el însuşi să-l dezvolte. Când cineva dezvoltă şi extinde acest punct, senzaţia Creatorului, Lumina Sa, poate pătrunde în el.

Inima noastră este suma dorinţelor egoiste, iar micul punct din interiorul ei face parte din dorinţa spirituală şi altruistă, implantată de Sus de Însuşi Creatorul. Este sarcina noastră să hrănim acest embrion al dorinţei spirituale într-o asemenea măsură, încât el (şi nu natura noastră egoisă) va determina toate aspiraţiile noastre. În acelaşi timp, dorinţa egoistă a inimii va ceda, se va contracta, va păli şi se va micşora.

După ce se naşte în lumea noastră, omul este obligat să îşi schimbe inima egoistă cu una altruistă în timp ce trăieşte în această lume. Acesta este scopul vieţii lui, motivul aflat în spatele apariţiei lui în această lume şi este scopul întregii creaţii. Înlocuirea completă a dorinţelor egoiste cu cele altruiste se numeşte „Sfârşitul Corectării“. Fiecare om şi întreaga omenire trebuie să îl atingă împreună în această lume. Până va realiza acest lucru, omul va continua să se nască în această lume. Tora şi toţi profeţii vorbesc exclusiv despre asta. Metoda corectării se numeşte „Cabala“.

Omul îşi poate schimba dorinţele doar dacă vrea să şi le schimbe. El este creat ca fiind un egoist absolut; el nu poate adopta diverse dorinţe de la alţi oameni sau din lumea înconjurătoare, deoarece şi mediul său este la fel ca el şi nici nu are vreo legătură cu lumile spirituale, din moment ce o astfel de legătură este posibilă doar prin calităţi reciproce. Spiritualitatea poate fi percepută doar în dorinţele altruiste.

De aceea, un om din lumea noastră nu are nicio şansă să treacă dincolo de graniţele acestei lumi de unul singur. Acesta este motivul pentru care ne-a fost dată Tora şi partea sa cea mai eficientă – Cabala – pentru a-l ajuta pe om să dobândească dorinţele lumilor spirituale.

Pentru a crea omul distanţat de El, astfel încât omul să îşi dea seama de propria insignifianţă şi să ajungă în mod independent la dorinţa de ascensiune, Creatorul a creat întreaga creaţie ca grade ce descind din El. Lumina Creatorului a coborât de-a lungul acestor grade, iar la cel mai de jos nivel a creat lumea noastră şi omul în ea. Dându-şi seama de inconsistenţa lui şi dorind să urce către Creator, omul (în măsura în care doreşte să se apropie de Creator) urcă de-a lungul aceloraşi grade prin care a trecut inţial în coborârea sa.

În toate există zece grade, numite „zece Sfirot“: Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod şi Malhut. La fel ca zece ecrane sau cortine, aceste zece Sfirot ascund de noi Lumina Creatorului sau pe Însuşi Creatorul (ceea ce este acelaşi lucru). Aceste zece ecrane constituie cele zece grade ale îndepărtării noastre de Creator.

De aceea, pentru a ne apropia de Creator cu un grad, cel mai de jos deasupra proprietăţilor noastre, trebuie să dobândim proprietăţile acelui (cel mai de jos) grad. Aceasta înseamnă că proprietăţile noastre devin similare cu proprietăţile acelui grad, în loc să rămână inferioare acestuia. A dobândi proprietăţi similare înseamnă a avea aceleaşi dorinţe. De îndată ce dorinţele noastre coincid cu dorinţele acelui grad, ascunderea lui dispare, iar noi se presupune că existăm în el, şi numai nouă grade ne mai separă de Creator.

Totuşi, ultimul grad, cel mai de jos, diferă de toate celelalte: îndată ce omul se ridică din lumea noastră la primul grad, el deja începe să-L vadă (să-L simtă) pe Creator. Iar toate gradele ulterioare sunt grade ale apropierii de Creator. Doar ultimul nivel, acela în care existăm în prezent, Îl ascunde complet pe Creator, în timp ce toate Gradele Superioare doar ne ţin la distanţă de El.

Deşi numărăm zece grade, de fapt, ele sunt doar cinci. Asta întrucât şase grade: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod şi Yesod se combină într-o singură Sfira, numită Zeir Anpin (ZA). ZA însăşi este uneori denumită Tiferet, pentru că această Sfira reflectă atributele comune tuturor celor şase Sfirot.

Aşadar, sunt cinci grade de ascundere de la Creator în jos, către lumea noastră: Keter, Hohma, Bina, ZA şi Malhut. Fiecare grad mai este numit Olam (lume), de la cuvântul Ha’alama (ascundere). Fiecare grad are propriile lui subdiviziuni, numite Parţufim (pluralul de la Parţuf) şi fiecare subdiviziune are, la rândul ei, alte subdiviziuni numite Sfirot (pluralul de la Sfira). În total sunt 5 x 5 x 5 = 125 de grade-Sfirot care există între noi şi Creator.

Următorul tabel conţine gradele de la Creator până jos, la lumea noastră:

Creatorul: o dorinţă absolut altruistă de a crea un suflet (un om), pentru a-l umple cu încântare. Lumea Infinitului: existenţa sufletelor în stadiul final, perfect.

Lumea noastră: cele cinci dorinţe egoiste simţite în inimă.

(*) – Constă din cinci Sfirot: Keter, Hohma, Bina, ZA şi Malhut.

În total exită 125 de grade de la Creator până la lumea noastră.

SCOPUL CREAŢIEI

Din moment ce în spiritualitate nu există noţiunea de timp, noi ne aflăm deja în stadiul final şi perfect, în Lumea Infinitului (Ein Sof). Pentru că în spiritualitate dorinţa desemnează o acţiune, dorinţa însăşi acţionează fără să fie necesar corpul. De aceea, atunci când dorinţa de a crea suflete (voinţa de a încânta) a apărut în Creator, când El a dorit să le umple cu cea mai perfectă plăcere – aceea de a-L simţi şi a se bucure de perfecţiunea Lui – să facă creatura întocmai cum este El, dorinţa Lui a fost imediat realizată. Astfel a apărut Lumea Ein Sof, în care existăm deja în stadiul nostru final.

Cu toate acestea, suntem nevoiţi să dobândim acest stadiu în senzaţiile nostre. Acest lucru ne aminteşte de cineva care este adormit: chiar dacă doarme undeva, el nu înţelege unde se află până când nu se trezeşte. Totuşi, pentru a dobândi acest stadiu perfect, noi trebuie să trecem printr-un proces treptat de transformare a proprietăţilor interioare (dorinţe), ceea ce corespunde cu ascensiunea spirituală din lumea noastră, prin toate lumile, în Lumea Ein Sof.

Pentru a ne direcţiona spre stadiul final, Creatorul ne conduce de Sus prin toate lumile. De aceea nu există nimic în lumea noastră care să nu aibă originea în Lumea Ein Sof, unde stadiul final al fiecărui suflet determină calea care îi este destinată pentru călătorie, în general, şi schimbările prin care trebuie să treacă, în particular, în fiecare moment (stare) a avansării spirituale spre Lumea Infinitului.

Nu există cale de întoarcere: tot ceea ce se întâmplă este dictat de necesitatea de a aduce fiecare suflet la stadiul său final. Doar acest obiectiv determină starea lumii noastre în fiece secundă, atât ceea ce i se întâmplă, în general, cât şi ceea ce se întâmplă fiecăruia dintre noi, în particular. Creatorul nu a creat nimic în zadar. De fapt, totul serveşte scopului Său.

Totuşi, voinţa care provine de Sus nu exclude participarea activă la propria noastră evoluţie. În loc să fim nişte sclavi care se mişcă fiind constrânşi de loviturile băţului numit suferinţă, putem schimba calea suferinţei cu cea a Torei – pentru a parcurge activ şi rapid această cale de jos în sus, datorită propriei voinţe, realizând că scopul Creatorului este, într-adevăr, dezirabil.

Acest lucru este posibil prin intermediul unei cereri de înălţare spirituală – înălţarea MAN – o rugăciune. Ca răspuns, vom primi putere spirituală de Sus, care ne va ajuta să ne îmbunătăţim calităţile, adică să urcăm. Întreaga Tora vorbeşte doar despre acest lucru, iar Cabala merge mai departe şi ne oferă o explicaţie detaliată a căii în sine. Ca şi o hartă, ea descrie prin ce trecem şi unde (în ce stadiu şi la care grad) ne aflăm acum.

Cabala studiază structura lumilor spirituale. Scopul acestor lumi este de a atenua semnalele (dorinţele) Creatorului, astfel încât să le putem înţelege cu egoismul nostru şi să le cuprindem cu mintea noastră. În ebraică, cuvântul pentru „lume“ este Olam (de la cuvântul Ha’alama, care înseamnă ascundere), pentru că aceste lumi ascund şi micşorează Lumina Creatorului într-o asemenea măsură, încât să o putem simţi.

În funcţie de calităţile spirituale ale fiecăruia, de nivelul său de dobândire (egoism total = lumea noastră, altruism parţial = lumile spirituale), noi percepem Creatorul şi Lumina Sa în mod diferit la fiecare dintre cele 125 de grade. Aceste 125 de grade sunt echivalente cu altele zece, numite „cele zece Sfirot dintre noi şi Creator“, unde fiecare Sfira inferioară transmite mai puţin din Lumina Creatorului, aşa cum este perceput de cei aflaţi la acel nivel. Cu cât o Sfira este mai joasă, cu atât lasă mai puţin din Lumina Creatorului să pătrundă la cei care se află sub ea.

SFIROT

Acestea sunt numele pe care le au Sfirot: Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod şi Malhut. Şase dintre ele sunt combinate într-o singură Sfira, numită Zeir Anpin, astfel încât sunt cinci Sfirot în total: Keter, Hohma, Bina, ZA şi Malhut. De asemenea, ZA însuşi (care este de obicei considerată o Sfira masculină) este numită câteodată Tiferet, întrucât Tiferet este principala sa Sfira, care absoarbe în sine proprietăţile tuturor celor şase Sfirot ale lui ZA. Prin urmare, Creatorul a creat doar cinci Sfirot:

  • Keter – dorinţa Creatorului de a ne dărui încântare nouă, Malhut;
  • Hohma – plăcerea în sine, pe care Creatorul doreşte să o reverse asupra noastră;
  • Bina – transmite plăcerea de la Hohma la ZA;
  • ZA – acceptă plăcerea de la Bina şi o transmite la Malhut;
  • Malhut – primeşte plăcerea.

Bina este formată din două părţi: partea ei superioară, numită GAR sau AVI, care nu doreşte să primească Lumina de la Hohma. Totuşi, întrucât Creatorul doreşte să împartă această Lumină celor de jos, partea inferioară din Bina, numită ZAT sau YESHSUT, primeşte Lumina de la Hohma şi o transmite la ZA. ZA nu vrea să primească Lumina, dar Malhut (în măsura corectării ei) cheamă pe ZA să primească Lumina de la Bina şi să i-o transmită ei. De aceea, uneori vorbim de primirea în general a Luminii de către ZA şi Malhut, care împreună sunt numite ZON (ZA şi Nukva).

Procesul este de aşa natură, încât Malhut – în măsura în care dorinţele sale sunt corectate de la egoism la altruism – îi cere lui ZA să primească Lumina „de dragul Creatorului“. În acest sens, ZA cere Lumina de la Bina. Ulterior, Bina se transformă şi primeşte cantitatea necesară de Lumină de la Hohma, apoi o transmite la ZA. Malhut (în măsura în care proprietăţile sale sunt corectate) se uneşte cu ZA prin intermediul echivalenţei de formă (a dorinţelor) şi primeşte această Lumină.

Keter, Hohma şi GAR de Bina nu vor să primească Lumina, dar începând cu ZAT de Bina (YESHSUT), dorinţa de a primi Lumina pentru a o transmite celor de jos apare în Sfirot.

Malhut însuşi este creatura – voinţa egoistă de a primi plăcere, de a se bucura de Lumina Creatorului. Această dorinţă de a se bucura de Lumina Creatorului sau de Creator (ceea ce este acelaşi lucru) este esenţa lui Malhut. Noi suntem părţi ale lui Malhut. Totuşi, dacă avem doar dorinţe egoiste, simţim Lumina Creatorului ca plăceri în lumea noastră. Aceasta este o cantitate minusculă a Luminii Sale. Corectându-ne dorinţele (proprietăţile) putem urca nivelurile spirituale ale Lumilor Superioare, iar acolo experimentăm adevărata încântare a Creatorului.

În concordanţă cu Gândul Creaţiei, Malhut trebuie să primească Lumina de la cele patru Sfirot anterioare şi să se bucure de ea. De aceea, însăşi Malhut este formată din cinci părţi: ea primeşte Lumina de la precedentele Sfirot în patru părţi şi o simte în cea de-a cincea.

Toate Sfirot care preced Malhut (excluzând Malhut) sunt similare cu organele noastre de simţ, iar Malhut este ca inima care primeşte de la toate organele: creier, văz, auz, miros, gust şi pipăit. Inima este Malhut, iar organele de simţ sunt primele nouă Sfirot care preced Malhut. Toate aceste părţi ale lui Malhut sunt egoiste – ele doresc să primească Lumina (plăcerea), astfel încât să se bucure de ea. Cu asemenea proprietăţi, Malhut nu poate primi mai mult de o doză minusculă din Lumina lumii noastre, simţindu-L pe Creator într-o manieră numită „această lume“.

În cazul în care Malhut, adică fiecare dintre noi, ar fi primit de Sus dorinţe (aspiraţii) pentru a dărui încântare Creatorului, în aceeaşi măsură în care simţim dăruire din partea Creatorului, cu această proprietate (dorinţă) omul ar urca spiritual până la un nivel superior lumii noastre. El ar simţi Creatorul ca Lumină spirituală, ca plăcere altruistă şi marea cunoaştere, o dobândire a gândurilor celeste şi a esenţei existenţei.

ECRAN

Malhut (omul) poate primi Lumina doar în dorinţele care sunt opuse celor egoiste. Dacă asemenea dorinţe apar în Malhut ca rezultat al înţelegerii (cu ajutorul Cabalei) că egoismul este inamicul său, în măsura în care îl urăşte, în aceeaşi măsură Malhut poate respinge plăcerile egoiste de dragul perfecţiunii spirituale, adică a similarităţii cu Creatorul prin dorinţa de       a-L mulţumi şi de a acţiona de dragul Lui.

Această capacitate de a respinge primirea egoistă este numită „ecran“, plăcerea respinsă este numită „Lumină Reflectată“, iar plăcerea care vine către Malhut este numită „Lumină Directă“. Şi exact prin respingerea plăcerii, adică în dorinţa de a dărui din toată inima, altruist, acel om poate simţi Lumina Creatorului şi Cunoaşterea Supremă.

Întrucât Malhut (egoismul omului) trebuie să respingă plăcerea din cele cinci părţi ale egoismului său, ecranul care reflecă trebuie, de asemenea, să fie format din cinci părţi. Prin urmare, se creează cinci părţi ale Luminii Reflectate. Cele cinci părţi din Malhut sunt numite în funcţie de numele pe care le au acele Sfirot de la care primesc. Cele cinci tipuri de Lumină Directă sunt numite NRNHY: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yehida. Lumina care emană de la Creator coboară în următoarea ordine:

  • Yehida
  • Haya
  • Neşama
  • Ruah
  • Nefeş

PARŢUF

După ce Malhut reflectă Lumina (plăcerea), ea decide să o primească cu scopul de a-L încânta pe Creator, deoarece El vrea ca Malhut să primească plăcere şi să-L simtă. Reflectarea întregii plăceri care vine se numeşte Roş (cap). Primirea parţială a Luminii în măsura în care omul are puterea de a se opune egoismului se numeşte Toh (interior). Dorinţele neîmplinite (din cauza lipsei unui ecran peste ele) sunt numite Sof (sfârşit) (vezi diagrama de mai jos).

Aceasta este structura sufletului (Kli, vas, dorinţa altruistă corectată, Parţuf sau entitate spirituală). Numim părţile structurii spirituale folosind denumiri ce fac parte din corpul nostru fizic: cap, corp şi membre. Există cinci părţi în Roş (cap): craniu – Galgalta, ochi – Eynaim, urechi – Awznaim, nas – Hotem şi gură – Peh. Există cinci părţi în Guf (corp) de la gură – Peh la ombilic – Tabur. La nivelul membrelor există cinci părţi, de la ombilic până la degetele de la picioare (vezi diagrama).

PROPORŢIA INVERSĂ DINTRE VAS ŞI LUMINĂ

Cu cât Malhut are mai multă putere să se opună egoismului, cu atât este mai mare Lumina ce intră în ea. Deşi omul lucrează în vederea corectării părţii mai grosiere a vasului, el primeşte Lumină ca urmare a eforturilor lui în dorinţele mai rafinate. Cu alte cuvinte, există un raport invers între vas şi Lumină: cu cât este mai grosieră dorinţa (Kli-ul) care este corectată, cu atât este mai intensă Lumina care intră în Malhut (vas); în orice caz, ea intră în partea Superioară a Kli-ului (dorinţei).

Din moment ce Malhut (adică tot ceea ce există, cu excepţia Creatorului) este absolut egoistă, ea poate fi corectată doar imprimând în ea proprietăţile lui Bina, Creatorul – dăruirea fără primire. Aceasta este calitatea de altruism absolut, de dăruire altruistă. Pentru a primi o asemenea proprietate (dorinţă) este necesar să urcăm de la nivelul lui Malhut la nivelul lui Bina.

Malhut însăşi este voinţa de a primi plăcere. Interdicţia impusă asupra primirii plăcerii pentru sine este numită Prima Restricţie (Ţimţum Alef). Restricţia este o interdicţie a primirii plăcerii; totuşi, dacă primitorul aspiră să Îl mulţumească pe Creator şi nu pe sine, lui îi este îngăduit să primească plăcere. Chiar dacă Malhut doreşte sau nu acest lucru, dacă ea (sufletul, omul) are dorinţe egoiste, Lumina nu va pătrunde în ea (ca să poată fi simţită). De aceea suntem complet incapabili să simţim spiritualitatea (Creatorul).

STAREA DE KATNUT (COPILĂRIE / MICIME)

Malhut nu este, însă, singura Sfira care nu poate primi Lumina; de la lumea Aţilut în jos, Sfirot Bina şi ZA nu pot nici ele să primească Lumina. Această interdicţie este numită A doua Restricţie (Ţimţum Bet). În această restricţie în mod vădit Malhut se înalţă în dorinţele sale la Sfira Bina. Dorinţele ei de „primire“ domină trei Sfirot: Bina, ZA şi Malhut, deoarece Sfirot Bina şi ZA intră, de asemenea, sub influenţa dominaţiei (dorinţei) lui Malhut care s-a înălţat.

Dacă un Parţuf nu are puterea de a se opune dorinţelor lui egoiste de primire în Sfirot Bina, ZA şi Malhut (AHP), partea sa inferioară nu este îndreptăţită să primească Lumina Creatorului, întrucât ar primi-o în mod egoist, făcându-şi astfel un mare rău. Pentru a evita asta, partea superioară a Parţuf-ului – Sfirot Keter şi Hohma (GE)– se separă de partea inferioară prin Parsa (perete despărţitor), prin care Lumina nu poate trece în jos. Aşadar, drept rezultat al urcării lui Malhut la Bina fiecare grad a fost divizat în două părţi:

Malhut a restricţionat răspândirea Luminii în Parţuf şi în ea s-au format două părţi: GE primesc Lumina, cu alte cuvinte Sfirot Keter şi Hohma primesc Luminile Nefeş şi Ruah, în timp ce partea cealaltă a Parţuf-ului (Sfirot Bina, ZA şi Malhut) este sub Parsa, şi de aceea nu primeşte Lumina. Luminile lor corespunzătoare – Neşama, Haya şi Yehida – rămân, de asemenea, în exteriorul Parţuf-ului.

Acest grad (Parţuf) este lipsit de Lumina Neşama-Haya-Yehida şi îi este lăsată doar Lumina Nefeş-Ruah, numită „aer“. Acest lucru este marcat prin intrarea literei Yod în cuvântul Lumină (Ohr = Alef-Vav-Reiş). Astfel, cuvântul Lumină (Ohr) se transformă în aer (Avir = Alef-Vav-Yod-Reiş). Acest stadiu al vasului se numeşte Katnut (micime). Cu alte cuvinte, înălţarea lui Malhut la Bina este marcată de intrarea literei Yod în cuvântul Lumină (Ohr = Alef-Vav-Reiş + Yod = AlefVavYodReiş = Avir – aer). Aceasta înseamnă că, datorită înălţării lui Malhut la Bina, Parţuf-ul şi-a pierdut Lumina şi a rămas doar cu aer.

Într-o astfel de stare, gradul sau Parţuf-ul este numit Katnut (copilărie / micime), unde Sfirot Keter şi Hohma au doar Lumina NefeşRuah, iar Sfirot Bina, ZA şi Malhut se află sub Parsa şi nu primesc Lumina. Parsa împiedică răspândirea Luminii dedesubt. Sfirot KeterHohma şi Bina-ZAMalhut sunt desemnate de următoarele litere:

În ordine inversă, aceste litere formează numele Creatorului, Elokim, unde GE = literele Mem + Yod = IM (pronunţat „MI“), iar AHP = literele Alef + Lamed + Hey = ELEH. Din moment ce omul ajunge la Creator de jos în sus, numele Creatorului, ELOKIM, se citeşte de jos în sus.

După naşterea tuturor lumilor şi coborârea întregii Creaţii în lumea noastră, toţi Parţufim ai lumii Aţilut şi ai lumilor BYA au fost trecuţi în starea de Katnut. Astfel, Lumina este prezentă în GE, dar absentă în AHP. AHP ale Gradului Superior au căzut în GE ale gradului inferior, formând astfel scara spirituală între Creator şi om în lumea noastră, iar cea mai de jos parte a ultimului grad spiritual al lumii Asiya a căzut într-un punct în inima omului. Prin urmare, toate nivelurile intermediare există acum unul în interiorul celuilalt: AHP ale Gradului Superior seaflă în interiorul GE ale celui inferior:

Suma dorinţelor omului se numeşte inima lui. Din moment ce natura cu care ne naştem este egoismul absolut, omul nu simte punctul spiritual din inima lui. Totuşi, la un moment dat, într-una din reîncarnările sale, omul începe treptat să năzuiască să afle cauzele vieţii, să le evalueze; el îşi doreşte să înţeleagă ce este cu el, de unde vine, aşa cum faci şi tu chiar acum. Aspiraţia omului către Creator este exact această năzuinţă de a-şi cunoaşte originea. Nemulţumirile omului de-a lungul vieţii îi sunt adesea de ajutor în această căutare, atunci când nu există nimic care să-l atragă în ceea ce-l înconjoară. Astfel de circumstanţe sunt trimise de Sus pentru ca omul să înceapă să simtă un punct gol în inima lui şi să stimuleze în el dorinţa de a umple acest gol.

Creatorul se manifestă ca o proprietate altruistă de a dărui plăcere, fără niciun beneficiu pentru Sine. De aici putem înţelege proprietăţile pe care le au Sfirot Keter, Hohma şi Bina care îşi împart proprietatea de dăruire a Creatorului. Creaţia este numai Malhut, voinţa de a primi Lumină (plăcere). Fiecare dintre noi şi întreaga noastră lume constituim partea inferioară a acestei Malhut egoiste.

STAREA DE GADLUT (MATURITATE / MĂREŢIE)

În orice caz, dacă cineva (Malhut) ridică MAN – cererea pentru ascensiunea sa spirituală – depunând eforturi pentru a se elibera de egoism şi cerând ajutorul Creatorului, atunci Lumina AB-SAG coboară de Sus. Ea vine din Lumea AK, îi aduce lui Malhut forţa altruistă şi îi permite să se întoarcă de la Bina înapoi, la locul său. Cu alte cuvinte, capacitatea lui Malhut de a se abţine de la primirea egoistă a plăcerii este completată cu puterea de a primi plăcere de dragul Creatorului, de a primi Lumina Hohma în AHP, de dragul Lui.

Ulterior, AHP sau Sfirot Bina, ZA şi Malhut se reactivează, Parţuf-ul îşi recapătă toate cele cinci Kelim (părţi), litera Yod dispare din cuvântul Avir (aer) şi revine la a fi Ohr (Lumină). În această stare, toate cele cinci Lumini NRNHY umplu Parţuf-ul, literele MI se alătură literelor ELEH, formând numele Creatorului – Elokim. Această stare poartă numele de Gadlut (maturitate / mărime).

ASCENSIUNEA CELUI INFERIOR LA CEL SUPERIOR

Ca rezultat al ascensiunii lui Malhut la Bina, Parţuf-ul Superior stabileşte un contact cu cel inferior. Prin urmare, Parţuf-ul inferior poate urca la nivelul Celui Superior. Acesta este motivul celei de-a doua restricţii: pentru a da celui inferior (omului) posibilitatea de a se înălţa către Lumea Infinitului, către Creatorul Însuşi.

Pentru a stabili acest contact, Parţuf-ul Superior se diminuează intenţionat, coboară la nivelul Parţuf-ului inferior şi devine similar cu acesta în privinţa proprietăţilor sale. Vasele AHP ale Parţuf-ului Superior cad de bună voie în vasele GE ale celui inferior, ca şi cum nu ar avea puterea să primească Lumina şi devin împreună un întreg. Asta se întâmplă precum într-un scenariu în care un individ puternic se alătură unei societăţi de răufăcători, imitându-le comportamentul astfel încât, după ce va fi admis în cercul lor şi va stabili legături cu ei, îi va influenţa treptat şi îi va corecta.

Cum? Lumina Superioară (aşa-numita Lumină AB-SAG) vine şi dă vaselor AHP ale Parţuf-ul Superior puterea de a urca la vasele GE. Iar vasele GE ale Parţuf-ului Inferior urcă împreună cu acestea; întrucât constituiau un singur întreg, dar erau şi echivalente în privinţa proprietăţile lor inferioare, ele au primit împreună aceeaşi putere de a urca.

La primirea Luminii AB-SAG, vasele GE ale Parţuf-ului inferior devin precum Cel Superior. Prin urmare, nu ar trebui să privim a doua restricţie ca pe ceva negativ, ci ca pe un ajutor primit de la Parţuf-ul Superior. Ea coboară la Parţuf-ul inferior prin alterarea propriilor sale calităţi, în scopul de a se egaliza cu cel inferior, astfel încât să urce ulterior împreună cu acesta la nivelul său anterior. În acest mod, gradul inferior poate urca nu numai la Nivelul Superior următor, ci chiar până la Cel Mai Înalt Grad al scării spirituale.

LUMINA LUI ZON ESTE LUMINA LUMILOR BYA

Parţuf-ul YESHSUT constituie AHP ale Parţuf-ului Bina al lumii Aţilut, iar tot ceea ce primeşte şi transmite la ZON ale lumii Aţilut coboară ulterior la lumile BYA şi apoi la noi.

În starea de Katnut (micime), vasele AHP ale lui YESHSUT cad în ZON. Atunci YESHSUT primeşte putere, şi prin înălţarea propriilor AHP ridică şi ZON. Urcând la YESHSUT, ZON devin similare acestuia şi primesc Lumina la nivelul lui YESHSUT. ZON nu ar putea niciodată să primească Lumina Hohma în propriul lor nivel; ele pot primi numai Lumina Hasadim, Lumină esenţială pentru existenţa lor.

ZON ale lumii Aţilut sunt numite Olam (lume), aşa cum şi lumea noastră se numeşte Olam, întrucât tot ceea ce primesc ZON ale lumii Aţilut, poate fi primit de către om în această lume. Şi invers, tot ceea ce nu poate fi primit de către ZON ale lumii Aţilut, este imposibil de obţinut de către om, întrucât noi dobândim doar până la nivelul lui ZON, şi nu mai sus.

Iar din moment ce ZON nu pot primi Lumina Hohma acolo unde se află, Creatorul a introdus intenţionat a doua restricţie, coborând astfel Sfirot din AHP ale Parţuf-ului YESHSUT până la ZON, pentru ca ZON să poată urca la YESHSUT şi chiar mai sus, până la cel mai Înalt Nivel. De aceea se spune în Tora (Bereşit Barah): „La început Creatorul a făcut totul cu judecată (restricţie), dar după ce a văzut că lumea (ZON) nu poate exista (nu poate să primească toată Lumina Hohma pregătită pentru ea), a adăugat judecăţii calitatea milei.“

La început, El a înălţat Malhut (restricţia lui YESHSUT, pentru că Malhut este restricţionată în ceea ce priveşte primirea Luminii) până la Bina (mila lui YESHSUT). Ca rezultat, vasele AHP din YESHSUT au căzut în ZON şi s-au contopit cu acestea. Totuşi, lumea (ZON) încă nu poate exista în acest fel. De aceea Creatorul a adăugat mila la judecată: El a dat lui YESHSUT puterea de a-şi ridica propriile vase AHP împreună cu ZON la gradul YESHSUT. Acolo, ZON primesc Lumina lui YESHSUT şi o transmit în jos tuturor lumilor BYA şi lumii noastre.

CORECTAREA PE TREI LINII

Fiecare dintre cele zece Sfirot se subdivide, la rândul ei, în zece Sfirot individuale. Malhut urcă la Bina în fiecare Sfira individuală, adică până la înălţimea completă a celor zece Sfirot; în fiecare Sfira în parte Malhut se deplasează în sus, din locul său la locul Bina în acea Sfira:

  • (M – ZA – |B – H – K) – K
  • (M – ZA – |B – H – K) – H
  • (M – ZA – |B – H – K) – B
  • (M – ZA – |B – H – K) – ZA
  • (M – ZA – |B – H – K) – M

Semnul „|“ simbolizează o Parsa specială într-o Sfira, restricţia impusă asupra răspândirii Luminii. Vasele GE care rămân în fiecare Sfira deasupra Parsa sunt numite „linia dreaptă“, pentru că în ele există Lumină. Malhut care urcă la Bina în fiecare Sfira creează „linia stângă“, prin restricţia ei asupra primirii Luminii. Un Zivug făcut cu Malhut care s-a ridicat (doar pe Kelim KHB libere şi nerestricţionate) permite Luminii Hasadim să strălucească în vasele GE, iar această primire a Luminii Hasadim în vasele GE este numită „linia de mijloc“.

Să clarificăm acum ceea ce este scris în Zohar: Sunt zece Sfirot: Keter (K), Hohma (H), Bina (B), Hesed (H), Gvura (G), Tiferet (T), Neţah (N), Hod (H), Yesod (Y) şi Malhut (M). De fapt, sunt doar cinci: Keter (K), Hohma (H), Bina (B), Tiferet (T) şi Malhut (M). Aceasta, deoarece Tiferet (numit alternativ Zeir Anpin ZA) este format din şase Sfirot, de la Hesed la Yesod. Cinci Sfirot KHBZAM au creat cinci Parţufim în fiecare lume. În lumea Aţilut aceşti Parţufim sunt: Arich Anpin (AA), Aba veIma (AVI), Zeir Anpin şi Nukva (ZON). Keter este numit AA; în mod corespunzător, Hohma şi Bina sunt numite AVI, iar ZA (Tiferet) şi Malhut sunt numite ZON.

Esenţa celor şapte zile ale creaţiei se află în Parţufim ZA şi Nukva ale lumii Aţilut, care constau din şapte Sfirot: HGT-NHYM. Iar din descrierea creaţiei reiese modul în care AVI (Hohma şi Bina) le zămislesc pe ZON (întreaga creaţie, inclusiv noi) şi le ridică la stadiul lor final pe parcursul celor 6.000 de ani. Aceasta este ceea ce ne spune Cartea Zohar.

Rav Hizkiyah şi-a început explicaţia despre Nukva a lumii Aţilut clarificând naşterea lui ZON din Ima (Bina), numită Elokim. De aceea explicaţia lui începe de la trandafir, Nukva lui ZA. La finalizarea completă a dezvoltării sale, Nukva lui ZA se numeşte Knesset Israel, Adunarea lui Israel; pentru că Nukva este formată din toate sufletele numite Israel; prin urmare, se spune că trandafirul este Knesset Israel.

Există două stadii într-un trandafir (Malhut). Primul stadiu, cel mai de jos şi cel mai mic (Katnut) este atunci când Malhut constă doar din Sfira Keter umplută cu Lumina Nefeş, pe când celelalte nouă Sfirot ale sale sunt cele care au căzut din lumea Aţilut în lumea Beria. Celălalt stadiu de Nukva este matur, mare, complet (Gadlut), atunci când cele nouă Sfirot ale sale se ridică de la lumea Beria înapoi la lumea Aţilut şi completează toate cele zece Sfirot ale Parţuf-ului. Apoi, devenind egală cu soţul ei, Malhut urcă împreună cu el la AVI şi le îmbracă, adică primesc Lumina lor.

Înveştmântarea acelui Parţuf inferior şi extern, în Cel Superior şi Intern, înseamnă că Parţuf-ul inferior dobândeşte o parte a Celui Superior, urcă la un nivel spiritual mai Înalt şi devine într-o oarecare măsură similar cu Parţuf-ul Superior.

În acel stadiu, ZA este numit Israel, de la literele LI (al meu) şi ROŞ (cap), care semnifică starea de Gadlut, în timp ce Nukva este numită „Adunarea lui Israel“, pentru că ea acumulează toată Lumina soţului ei, ZA, şi o transferă celor de jos – sufletele din lumile BYA.

Starea de Katnut a lui Nukva este numită „un trandafir între spini“, pentru că nouă dintre propriile Sfirot inferioare aflate în starea de Katnut au căzut sub Parsa lumii Aţilut, pierzând astfel Lumina lumii Aţilut, devenind totodată la fel de uscate ca spinii. Iar în stadiul său de Gadlut, Nukva este pur şi simplu numită „trandafir“ sau „Adunarea lui Israel“. De aceea este scris: „există un trandafir, şi este un trandafir“.

Culoarea roşie marchează conexiunea trandafirului cu forţele exterioare, forţele impure, care din cauza acestei conexiuni pot absorbi puterea (Lumina) din el. Asta întrucât nouă dintre propriile Sfirot se află în exil sub lumea Aţilut, în lumea Beria, care poate deja conţine forţe impure. Dar trandafirul are şi culoarea albă în a sa Sfira Keter, deoarece a sa Sfira Keter se află în lumea Aţilut, peste Parsa, acolo unde nu există nici un contact cu forţele inferioare şi impure. Cu alte cuvinte, există două stări opuse: perfecţiunea şi absenţa ei, Lumina şi întunericul. Ele sunt resimţite de către cel care le merită.

Aşadar, este scris că aşa cum un trandafir printre spini are nuanţe de roşu şi alb, tot astfel Adunarea lui Israel este constituită din judecată şi milă. Aceasta arată că în Gadlut, când Malhut este numită Knesset Israel, chiar dacă a urcat la Bina şi a îmbrăcat-o, ea încă păstrează proprietatea de judecată, de restricţie – o atitudine care este mai curând aspră şi corectă, decât compătimitoare. Acest lucru se datorează faptului că ea are nevoie de un ecran (o forţă de rezistenţă faţă de dorinţele sale egoiste) care, dacă există, îi permite lui Malhut să primească Lumina Superioară.

Legea, judecata sau restricţia, nu permit primirea Luminii în dorinţele egoiste. Ecranul, aspiraţia de a se opune dorinţelor egoiste, respinge Lumina Superioară (plăcerea) şi o trimite înapoi la sursa sa, Creatorul. Lumina pe care omul o trimite înapoi se numeşte „Lumina Reflectată“ sau „Lumina Judecăţii“. În funcţie de intensitatea forţei de reflectare (adică forţa de rezistenţă la voinţa de a primi), omului îi este permis să primească cele zece Sfirot ale Luminii Superioare (numită Lumina Directă sau Lumina Milei) de dragul Creatorului, tocmai în aceste dorinţe altruiste. Iar acesta este motivul pentru care, chiar şi în stadiul său complet, Adunarea lui Israel este formată din judecată şi milă, care corespund culorilor roşu şi alb ale unui trandafir între spini.

Iar acesta este iazul făcut de Regele Şlomo (Solomon). Este construit pe doisprezece tauri, pentru că cele nouă Sfirot ale lui Malhut care au căzut în lumea Beria au fost corectate acolo cu cele douăsprezece capete de taur. Una dintre SfirotKeter – care a rămas în lumea Aţilut, este numită „iaz“ care este construit pe aceşti tauri. Împreună, ele sunt numite cele treisprezece petale ale trandafirului. (Motivul pentru care cele zece Sfirot ale lui Malhut sunt divizate în zece (Hasadim) sau treisprezece (Hohma) va fi clarificat ulterior.)

Lumina unei Nukva completă este numită Hohma, deoarece conţine Lumina Înţelepciunii care provine din cele treisprezece nume, a căror denumire este „cele treisprezece calităţi ale milei“. Cu toate acestea, principalul lucru pe care Rav Hizkiyah vrea să ni-l spună este că un trandafir între spini este deasupra Adunării lui Israel, deoarece, după cum bine se ştie, tot ceea ce este prezent în starea completă a unei Nukva trebuie să existe şi în starea ei de Katnut, într-o formă similară, dar diminuată.

Prin urmare, este spus că proprietăţile de alb şi roşu din starea de Katnut corespund proprietăţilor milei şi judecăţii din starea de Gadlut. Iar cele treisprezece petale ale stării de Katnut, atunci când sunt corectate, creează în Nukva cele treisprezece calităţi ale milei în starea ei de Gadlut. Mai târziu, vom vedea modul în care aceste treisprezece calităţi ale lui Malhut a lumii Aţilut o schimbă, atât în starea de Katnut, cât şi de Gadlut.

Este scris că în procesul creaţiei, „la început Elokim (Bina lui Aţilut) a creat“ Nukva lui ZA cu treisprezece cuvinte: ET, ŞAMAIM, VE’ET, AREŢ, VEAREŢ, HAITA, TOHU, VABOHU, VEHOŞEH, AL, PNEI, TEHOM,  VERUAH (de la cuvântul Elokim până la cuvântul Elokim). Şi aceste treisprezece cuvinte semnifică cele treisprezece petale ale trandafirului între spini (starea sa de Katnut), ca iazul construit de Regele Şlomo care stă pe treisprezece (doisprezece) tauri (nouă Sfirot inferioare ale lui Malhut fără Lumină, aşa cum sunt ele în lumea Beria, sub Parsa lumii Aţilut). Aceste cuvinte sunt pregătirea pentru purificarea şi corectarea Adunării lui Israel, în scopul de a primi cele treisprezece calităţi ale milei.

Aceste treisprezece calităţi ale milei (Lumina unei Nukva completă) o înconjoară şi strălucesc asupra ei din toate părţile şi o protejează de contactul cu dorinţele străine (egoiste). La urma urmelor, până ca ea să fie umplută cu toată Lumina Hohma în stadiul ei complet, starea de Gadlut, există posibilitatea ca dorinţele străine, egoiste, să se agaţe şi să se hrănească din ea.

2. Apoi, numele Elokim este din nou menţionat: „Elokim se înalţă.“ De ce este menţionat în acest fel? Pentru a clarifica cele cinci frunze rigide care înconjoară trandafirul,  care se numesc „izbăvire“. Iar acestea sunt cele cinci porţi. Şi este spus despre acest secret: „Voi ridica paharul izbăvirilor“ (Psalmi, 116:13). Este cupa binecuvântării. Cupa binecuvântării trebuie ţinută cu cinci degete, aşa cum trandafirul se odihneşte pe cele cinci frunze rigide, care corespund celor cinci degete. Iar acest trandafir este cupa binecuvântării, de la a doua până la a treia menţionare a numelui Elokim (Bereşit, 1:2-3) sunt cinci cuvinte: „se mişca“, „pe“, „deasupra“, „apelor“ şi „a zis“ – în total, cinci cuvinte asemănătoare celor cinci frunze. Şi mai departe, „Creatorul a spus: «Să fie Lumină!»“ – această Lumină a fost creată. Cu toate acestea, a fost ascunsă şi închisă în acel legământ care a intrat în trandafir şi l-a făcut să dea rod. Şi i se spune: „pom care face rod şi care îşi are sămânţa în el“ (Bereşit, 1:12). Iar această sămânţă există în semnul legământului.

Cele cinci frunze sunt cele cinci Sfirot ale Luminii reflectate de Malhut, pe care le înalţă prin Zivug de Haka’a. Lumina Directă care vine poartă numele a cinci Hasadim HGTNH, şi se îmbracă în cinci părţi (tipuri de restricţii) ale Luminii Reflectate HGTNH, numită cele cinci frunze ale unui trandafir, care corespund textului cuprins între a doua menţionare (Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor) şi a treia (Dumnezeu a zis) a numelui Elokim în Tora.

Aceste cuvinte explică modul în care cele cinci frunze rigide (calităţi) pot fi extrase din Malhut, astfel încât ea va fi aptă pentru Zivug şi pentru a dobândi stadiul de Gadlut (maturitate). Iar în timpul acestui stadiu, atunci când cele cinci frunze devin cinci restricţii, ele sunt definite ca fiind cele cinci porţi pentru primirea Luminii Hasadim din Lumina Directă şi ele se numesc izbăvire, iar Malhut este numită paharul mântuirii sau cupa binecuvântării şi a norocului, pentru că datorită acestor frunze (restricţii) Malhut poate primi Lumina Hasadim – o binecuvântare.

Cupa binecuvântării trebuie să se sprijine pe cinci degete, pentru că Malhut poate primi Lumina Hohma doar dacă s-a îmbrăcat anterior în Lumina Hasadim. Prin urmare, mai întâi trebuie să primească o binecuvântare, ceea ce înseamnă să primească cele cinci părţi (NRNHY) ale Luminii Hasadim cu ajutorul celor cinci degete (restricţii) şi abia apoi să primească în ele (în intenţiile corectate) Lumina Hohma.

De aceea, o cupă de vin trebuie ridicată cu două mâini, întrucât cele cinci degete ale mâinii drepte simbolizează mila – Hasadim, iar cele cinci degete ale mâinii stângi simbolizează restricţiile. Totuşi, după ce a început binecuvântarea, cupa trebuie ţinută doar cu cele cinci degete ale mâinii drepte (Hasadim, dăruire). Altfel, forţele impure care iau din partea stângă (care primeşte) devin active, întrucât astfel de forţe se agaţă şi doar de un loc în care există primirea Luminii.

Ceea ce urmează este starea de Galdut a lui Malhut, care corespunde cuvintelor din Tora: „Să fie Lumină.“ Acestea sunt cele cinci lumini în care Adam a văzut lumea de la un capăt la altul, aşa după cum este scris în Talmud (Hagigah, 12). Însă Creatorul a văzut că vor fi greşeli în generaţiile Potopului şi Turnului Babel şi a ascuns această Lumină. Şi generaţiile următoare vor trebui să o dobândească pe cont propriu.

Anterior, aceste cinci Hasadim au fost în Yesod al lui ZA, iar Malhut a primit de la ele, şi nu de la Bina, numită Elokim, aşa cum face acum. Yesod al lui ZA este numit semnul legământului cu Creatorul (după ce corectările, numite circumcizii, sunt făcute) şi cinci Hasadim primite în cele cinci restricţii sunt numite „seminţe“. Forţa principală a restricţiilor şi forţele de impact ale ecranului cu care este respinsă Lumina sunt în Ateret Yesod (terminaţia lui Sfira Yesod). Aceasta produce Zivug-ul de Haka’a de la care Malhut primeşte Lumina. Numai la sfârşitul corectării acest Zivug se va transmite la Malhut însăşi.

De aceea, pe parcursul a 6.000 de ani ecranul care este în Yesod loveşte Lumina (plăcerea) care vine cu cele cinci restricţii ale sale (forţe ce se opun primirii egoiste a plăcerii), creând astfel cinci părţi ale Luminii Hasadim. Ulterior, ZA transmite aceste cinci Lumini Hasadim de la propriul său Yesod la Nukva. Iar aceste cinci Lumini Hasadim sunt numite „seminţe“.

3. Aşa cum legământul este conceput în acea sămânţă din patruzeci şi două de Zivugim, tot astfel numele secret umple şi inseminează toate cele patruzeci şi două de litere ale actului iniţial al creaţiei.

Numele „patruzeci şi doi“ = MB = Mem + Bet = 40 + 2 este compus din HaVaYaH (patru litere), HaVaYaH (zece litere) completate şi HaVaYaH (douăzeci şi opt de litere) completate de două ori. În total 4 + 10 + 28 = 42, ceea ce semnifică sămânţa care există în semnul legământului care este închis în cinci Hasadim şi cinci Gvurot.

Există două aspecte în Nukva: corpul ei (Parţuf), care provine din Bina, şi Zivug-ul ei, numit secretul uniunii cu ZA. Nukva poate să existe în două stări: mică sau mare (Katnut,respectiv Gadlut). Starea de micime este una incompletă şi insuficientă a lui Malhut, dar care este necesară ca pregătire pentru starea de măreţie, plenitudine numită revelarea secretului, a ceea ce este ascuns.

Şi din moment ce starea de măreţie revelează micimea, şi tot ceea ce este ascuns în starea de micime devine clar şi evident în cea de măreţie, cel care se află în starea de cădere spirituală nu vede cauzele stării lui, însă totul devine clar pentru el atunci când atinge stadiul de măreţie care urmează.

Ca rezultat al urcării lui Malhut a Parţuf-ului AVI la Bina lor, Parţuf-ul Bina (AVI) a fost divizat în două părţi: partea superioară, GE, a obţinut numele de AVI, în timp ce partea inferioară, AHP, a devenit cunoscută sub numele de YESHSUT. AVI sunt umpluţi cu Lumina Hasadim, întrucât ei nu doresc o altă lumină, iar YESHSUT o primeşte de la ei întrucât, deşi îşi doreşte Lumina Hohma, nu o poate primi deoarece Malhut a lui AVI a urcat deasupra lui.

Deşi nu există Lumină Hohma în AVI, ei nu suferă deloc fără ea şi, prin urmare, există în starea de perfecţiune numită GAR, chiar şi în absenţa Luminii Hohma. Şi chiar atunci când omul înalţă MAN, cerând putere (adică Lumina Hohma) ca să îşi depăşească dorinţele, AVI nu primesc Lumina Hohma. YESHSUT primeşte această Lumină şi o transmite la ZA. Prin urmare, deşi AVI se află sub Roş-ul Parţuf-ului AA şi nu au Lumina Hohma deloc, ei nu suferă din această cauză.

Totuşi, YESHSUT suferă din cauza lipsei Luminii Hohma, dorind să o transmită la ZA, aşa că aşteaptă MAN de la ZA ca să urce la AVI sub formă de Sfira Da’at. Pentru că atunci când cele inferioare înalţă MAN, întreaga Bina urcă la Roş-ul lui AA; YESHSUT primeşte Lumina Hohma de la AA şi o transmite la ZON. Acest lucru corespunde cu dispariţia literei Yod din cuvântul Avir (aer), şi Avir se transformă încă o dată în Ohr – Lumină (Hohma).

Pentru toate acestea, chiar şi în Roş-ul lui AA, AVI rămân doar cu Lumina Hasadim (aer). De aceea, ambele capete ale Parţufim AA şi AVI sunt numite „Apele Superioare“ sau „Ceruri“. Acest lucru ia în considerare faptul că AVI pot fi sub Roş-ul lui AA; totuşi, din moment ce nu afectează independenţa şi perfecţiunea lor, este ca şi cum s-ar afla în Roş-ul lui AA.

Sub AVI există un firmament (Parsa) al lumii Aţilut, care separă vasele (Kelim) de dăruire de vasele de primire ale lumii Aţilut. YESHSUT şi ZON (apele inferioare), care au nevoie de Lumina Hohma, stau sub Parsa, care se află la pieptul (Hazeh) lui AA. De aceea se spune că apele inferioare plâng (adică starea lor este Katnut), pentru că simt lipsa Luminii Hohma şi doresc să urce la Roş-ul lui AA. În nici un caz nu trebuie confundată Parsa lumii Aţilut (localizată în interiorul lumii Aţilut) care o împarte în vase GE şi vase AHP, cu Parsa aflată sub lumea Aţilut care o separă de lumile BYA

Lumina care este primită mai sus de Parsa lumii Aţilut este numită Lumina Mem-Bet (MB). Totuşi, cele şapte Sfirot ale lui ZON (şase Sfirot ale lui ZA şi o Sfira a lui Malhut), care desemnează cele şapte zile ale creaţiei, nu pot primi Lumina MB, deoarece sunt situate sub Parsa şi primesc doar Lumina Hasadim (susţinere minimă) de la YESHSUT.

Cu toate acestea, când cel inferior (omul) înalţă MAN, iar MAD coboară din AB-SAG (Lumina care aduce Bina înapoi la Roş-ul lui AA), YESHSUT primeşte Lumina Hohma şi o transmite la ZON, permiţându-le lui ZON să urce peste Parsa care se află la pieptul (Hazeh-ul) lui AA şi să primească Lumina MB.

De aceea Lumina MB în ZON se manifestă prin treizeci şi două Elokim şi zece formulări, unde treizeci şi două Elokim reprezintă YESHSUT în stadiul de urcare, când YESHSUT primeşte treizeci şi două de valuri de înţelepciune (Hohma), care creează în interiorul lui treizeci şi două de nume ale lui Elokim, menţionate în actul creaţiei: „La început Creatorul a făcut …“ şi aşa mai departe.

Cele zece formulări sunt cinci Hasadim. După ce ZON au primit deja Lumina Hohma de la treizeci şi două Elokim, cele cinci Lumini Hasadim care au fost primite de la AVI (semnificând MB) sunt numite „Apele Superioare“. Noi vedem că cele cinci Hasadim din ZON nu se transformă în numele MB înainte să primească de la cele treizeci şi două Elokim. Prin urmare, se spune că treizeci şi două Elokim şi zece formulări formează numele MB, în starea de ascensiune.

Prin urmare, Rav Hizkiyah a spus că cele cinci Lumini din formularea „Să fie Lumină“ (adică cele cinci Hasadim) sunt numite „sămânţă“ (abundenţă), pe care Yesod a lui ZA o transmite la Malhut. Şi este numită MB, deşi, în esenţă, sunt doar cinci Hasadim, dar pentru că are Lumina Hohma, care a fost primită de la treizeci şi două Elokim de YESHSUT, se referă la MB.

înapoi la ZOHAR Vol.III – Cuprins (link)

înapoi la CARTEA ZOHAR VOL.1 – PROLOG (link)

error: Content is protected !!