(mijlocul secolului al II-lea e.n.)
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
Rav Şimon Bar-Yochay (Raşbi) ca autor al cărții Zohar în secolul al II-lea e.n. Este cea mai importantă carte din Cabala și considerată manualul fundamental. Raşbi a trăit între perioada talmudică și cea a Zohar-ului și este considerat un mare cercetător al naturii noastre și al lumii superioare. El este, de asemenea, printre cei mai importanți înțelepți ai Talmudului (numele său fiind menționat acolo de aproximativ 4.000 de ori). El un cunoscător atât al limbajului Talmudului, cât și al limbajului Cabalei. El a folosit aceste limbaje pentru a descrie sistemul superior al guvernanţei, modul în care evenimentele prezentului și viitorului sunt făcute să se întâmple acolo, toate inovațiile și transformările și modul în care acestea vin de acolo în lumea noastră, cum se manifestă îmbrăcându-se în aceasta lume.
Cartea Zohar explică care sunt acțiunile cu care influențăm restul lumii de aici de jos. Raşbi a fost primul cabalist care a descris reacțiile pe care le primim de Sus pentru gândurile noastre. El a descris modul în care acestea funcționează în lumea superioară și astfel afectează desfășurarea evenimentelor viitoare care urmează să coboare la noi. Zohar-ul este atât de important pentru noi, întrucât cuprinde toate circumstanțele posibile de-a lungul istoriei umane.
Înainte ca Raşbi să fi început să scrie Zohar-ul, el şi-a creat în jurul său un grup de discipoli, într-un mod în care sufletul fiecărui discipol corespundea unui anumit grad spiritual din lumea superioară. Ei erau nouă dintre acestea iar el era al zecelea. Conjuncția lor cu un singur suflet a corespuns pe deplin structurii complete care există în lumea spirituală, numită „Eser Sfirot” (Zece Sfirot).
Astfel, deși Raşbi este autorul cărții, ea vorbește de fapt despre fiecare dintre studenți, întrucât fiecare dintre ei reprezintă unul dintre atributele lumii spirituale. El a construit un fel de prismă, prin care lumina simplă superioară coboară în lumea noastră și se împarte în zece părți, care sunt apoi împărțite în zece Sfirot interioare.
Astfel, povestea lor este de fapt o descriere a modului în care acele proprietăți spirituale vin asupra lumii noastre, a modului în care acele zece forțe conduc lumea și a modului în care fiecare individ poate utiliza aceste forțe în beneficiul său și al altora.
Cu toate acestea, nu le vei putea folosi pentru propriul tău beneficiu, dacă asta implică rănirea altora și viceversa, nu o poţi folosi pentru alții dacă prin asta îţi faci rău. Totul din natură respectă legea reciprocității și a armoniei absolute. Dacă ne gândim că putem face pași egoişti, este doar pentru că nu putem vedea întreaga imagine care ne vine de Sus.
Forțele care operează în favoarea colectivităţii, precum și a fiecărui individ sunt legate între ele și provin dintr-o singură sursă. Prin urmare, nu poate exista niciodată o situație în care unul să beneficieze în detrimentul altuia. Cartea Zohar ne învață cum să folosim corect puterile spirituale.
Raşbi a spus că nu ar fi putut scrie cartea singur. Trebuia să scrie cartea pentru ultimele generații și să o ascundă între timp, astfel încât să fie dezvăluită doar în secolul al XVI-lea. Prin urmare, pentru a scrie această carte ascunsă, în așa fel încât generațiile intermediare să treacă pe lângă ea, și-a folosit discipolul, pe Rav Abba. Rav Abba a început să scrie cartea în timp ce o auzea de la învăţătorul său. El a scris-o, însă, în așa fel încât, atunci când o citești, percepi doar stratul cel mai exterior al cărții.
Cu cât o persoană lucrează mai mult asupra lui însuşi, cu atât se rafinează și se înalță spiritual. Pe măsură ce se ridică, el devine mai calificat să pătrundă în profunzimea Zohar-ului și să simtă de fapt ceea ce este scris în el. El primește forțe spirituale și devine din ce în ce mai capabil să ia parte activă la evoluția generală.
Rav Abba nu a scris cartea în ebraică, la fel ca Avraam și Moise. El a scris-o în aramaică, un limbaj folosit în Mesopotamia (Irakul de astăzi). Cartea conține, de asemenea, cuvinte în greacă și latină, care erau predominante la acea vreme. Acest fapt nu diminuează, însă, în niciun fel valoarea cărții. Scriind în felul acesta, autorul a dorit să ascundă partea interioară a cărții, înfășurând-o într-un pachet neatrăgător.
Pentru a scrie Zohar-ul, Rav Şimon Bar-Yochay s-a ascuns într-o peșteră din partea de nord a Israelului (Idra Raba) împreună cu fiul său, Rav Eleazar. Au stat în peșteră timp de treisprezece ani, hrănindu-se – după cum se spune în Midraş – cu roșcove și apă dintr-un izvor din apropiere. Hainele li s-au rupt și, pentru a rămâne acoperiți în timpul studiului, s-au îngropat în nisip. În timpul zilei, în timp ce stăteau în nisip, studiau și examinau tot ceea ce a fost scris ulterior în cartea Zohar.
Când au trecut cei treisprezece ani, Rav Şimon a ieșit din peșteră cu fiul său și a adunat zece ucenici în jurul său. El i-a crescut spiritual, fiecare după sufletul său, construind astfel un vas spiritual colectiv, în care au simțit structura lumii superioare, cea mai înaltă rădăcină a existenței noastre.
Când cartea a fost scrisă în cele din urmă, Rav Şimon a murit și a fost îngropat în Miron, nu departe de locul în care a fost scrisă cartea. Fiul său este îngropat lângă el, iar ceilalți discipoli ai săi sunt și ei îngropați în apropiere.
Cartea a fost ascunsă încă din vremea când Rav Şimon era în viață; imediat după finalizarea scrisului. Motivul este acela că umanitatea în ansamblu, și în special poporul evreu, nu se aflau în gradul spiritual care să le permită utilizarea corectă a cărții Zohar, într-un scop spiritual și pentru binele întregii omeniri.
Tora, cartea lui Moise, vorbește doar despre lumile spirituale. Este atât de larg răspândită în întreaga lume tocmai pentru că este scrisă în așa fel încât întreaga națiune să o poată citi și fiecare să o poată înțelege chiar și la nivelul său corporal și să adere la ceea ce spune.
Dar Moise se referea la aderarea la legile spirituale. El a făcut-o în aşa fel încât acela care respecta aceste legi, să fi direcționat întreaga iluminare a universului asupra sa în cel mai bun mod posibil. Datorită modului codat și „simplu” în care a fost scrisă Tora („simplu” pentru că atunci când o citești, ai impresia că este simplă și clară), Tora nu a trebuit să fie ascunsă ca Zohar-ul și a putut rămâne accesibilă, la lumina zilei, nefiind necesar să fie predată în secret de la un cabalist la altul.
Rav Şimon a ordonat îngroparea Zohar-ului încă din timpul vieții sale. De fapt, amândoi l-au scris și l-au ascuns. Astăzi, multe părți ale Zohar-ului încă lipsesc. Cinci sau șase sute de ani mai târziu, cartea a fost găsită întâmplător: un cabalist a cerut unuia dintre studenții săi să meargă să ia niște mâncare din piață. Studentul i-a adus ceva învelit în hârtie. Cabalistul a desfăcut pachetul și a fost uimit să vadă că ambalajul era un manuscris antic.
Cabalistul a început să-l studieze și a văzut că duce la secretele creației. El și-a trimis imediat studenţii înapoi în piață. Au început să caute în fiecare grămadă de gunoi și să adune toate paginile pe care le-au putut găsi. Au ajuns la o cantitate foarte mare. Colectaseră peste 2.700 bucăți de hârtie pe care un comerciant arab le adusese acolo. Negustorul arab, care venise în țara lui Israel după o călătorie cu cămilă în zona râurilor Eufrat și Tigru a găsit aceste fragmente și s-a gândit să le folosească pentru a-și înpacheta condimentele. Astfel fragmentele din vechea carte Zohar au fost reunite din nou.
Cabalistul Moşe De Leon a fost primul care a publicat Zohar-ul în secolul al XIII-lea în Spania. Conținea nu numai comentarii la Tora, ci și comentarii la alte cărți, cum ar fi cărțile profeților, și explicații cabalistice la Mișna și Talmud. Prin urmare, ceea ce numim acum Zohar, este doar o parte a cărții originale. Astăzi Zohar-ul nu este o carte mare, conținând aproximativ trei sute de pagini de text, fiind de circa douăzeci de ori mai mică decât fusese versiunea originală. Asta înseamnă că lipsește o cantitate uriașă de informații. Cu toate acestea, nu este o pierdere atât de mare, întrucât de atunci au venit noi cabaliști. Ne-au spus despre tot ce se întâmplă în cele două lumi și despre modul în care lumea superioară ne afectează propria noastră lume, construind ziua de astăzi și cea de mâine.
Cu excepția interpretării celor cinci cărți ale Pentateuhului lui Moise, aproape nimic nu a rămas din aceste comentarii. Zohar-ul pe care îl avem acum conține doar o mână de comentarii referitoare la celelalte cărți. Cu toate acestea, asta nu îi diminuează în niciun fel valoarea, întrucât chiar și în forma sa actuală, rămâne o cheie prin care putem deschide porțile către lumea spirituală.
După Rav Moş De Leon, Zohar-ul a fost ascuns din nou, timp de sute de ani, până la sfârșitul Evului Mediu, în vremea sfântului Ari. Au existat alte cărți de Cabala, scrise în acel interval de timp, în afară de Zohar.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)