(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Utilizarea dorinței mele într-un mod diferit se numește „rectificare”. Acesta este o stare în care suntem eliberați complet de ea, ca și cum am privi-o din afară, fără să fim dominaţi de ea.
De pildă, putem privi voința de a primi ca pe o voință de a da. Dacă știu că te vei bucura că accept un dar de la tine, atunci îl voi primi. Acceptând darul tău, mă transform din cel care primeşte în unul care dăruieşte încântare.
Pentru a-ţi întoarce plăcerea, trebuie să-ţi exprim marea bucurie pe care o am primind darul de la tine. Astfel, dorința mea nu se schimbă, ci doar orientarea ei.
Dorințele sunt întotdeauna împărțite în unele ușoare (fine) și altele dure (grosiere), în funcție de modul în care sunt utilizate, de plăcerea derivată din ele și de posibilitatea de a le transforma din dorințe de primire în dorințe de dăruire. Este important să separăm dorința de ceea ce o îmbracă, să luăm în considerare doar dorința. Doar atunci putem folosi toate părțile sale – fine și grosiere.
Mai întâi, însă, trebuie să restricționez orice nouă dorință care apare și să-mi spun: „Da, este într-adevăr vorba de plăcere, dar mă pot reţine de la o resimţi, îi pot rezista”.
Făcând acest lucru, întind o linie de demarcaţie între mine și plăcere și sursa plăcerii. Este ca un joc – atunci când apare o anumită dorință, trebuie să o resping pentru ca, apoi, să primesc numai în măsura în care o pot face pentru gazdă.[1]
[1] aici se face referire la cunoscuta alegorie a lui Baal HaSulam cu gazda şi oaspetele.
De aceea, lucrarea noastră se numește Zivug de Haka’a (cuplare prin impact), întrucât folosim ecranul pentru a reține și respinge plăcerea (lumina) și numai după aceea o acceptăm în măsura în care o putem folosi pentru a o da înapoi binefăcătorului. Trebuie să folosim corect fiecare vas pe care îl avem la dispoziţie, dar mai întâi trebuie să ne distanţăm de plăcere care ajunge la noi.
Când mă gândesc la scopul creației, la contactul cu Creatorul, îmi orientez fiecare acţiune către El. Asta este ce ar trebui să fac cu fiecare dorință și asta va intensifica cu mult mai mult plăcerea pe care o voi primi de la ele. În felul acesta, îmi măresc efectiv vasele de dăruire.
Trebuie doar să învățăm cum să ne folosim dorințele în mod corect și să ne analizăm permanent starea. Eseurile și scrisorile lui Baal HaSulam și ale lui Rav Baruch Aşlag (Rabaş) sunt foarte utile în acest sens.
Progresăm înțelegând situația. Nu suntem proprietarii propriilor noastre dorințe și plăceri. Doar un studiu permanent al fiecărei situații ne permite să ne folosim corect dorințele. Gândurile noastre trebuie să fie orientate către aceste întrebări: „De ce mi-a fost trimisă această dorință?”„Cum ar trebui să reacționez la ea și de ce?”
Trebuie să observăm lucrurile din afară, ca să zic așa. Aceste exerciții ne învață de ce Creatorul face ceea ce face. Uneori avem dorințe pe care nu le putem învinge iar alteori avem unele pe care le putem birui. Uneori simțim indiferență, invidie, ură ș.a.m.d. Trebuie numai să ținem lucrurile sub control.
Uneori, nu ceea ce facem este important, ci experiența pe care o câștigăm făcând acel lucru. Întrucât nu putem evalua situațiile corect, nu este important dacă privim ceva ca pe un păcat sau o greșeală. Asta întrucât un astfel de incident ne poate fi de mare folos. Fiecare trăire ne este dată de Creator, astfel încât să putem dobândi experiența și cunoaşterea necesare.
Până la urmă, vom înțelege că de fiecare dată când încercăm să facem ceva și nu ne conectăm cu Creatorul, ne vom plasa pe noi înșine într-o stare teribilă de a ne recunoaște răul, până la punctul în care vom dori să abandonăm plăcerea noastră personală o dată pentru totdeauna.
Creatorul vrea însă să ne bucurăm; aceasta este gândirea Creației, iar bucuria trebuie să fie autentică! Totuși intenția noastră trebuie să fie aceea de a dărui încântare Creatorului și nu de a rămâne la nivelul de egoim animalic. Ceea ce ar trebui să se schimbe este principiul primirii, abordarea plăcerii.
Întreaga Creație constă dintr-o voință de a primi; există o rădăcină feminină în modul în care ne raportăm la Creator (în sensul că suntem primitori).
Dorința de a dărui este rădăcina noastră masculină (în sensul în care vrem să dăm). În consecință, Creația însăși este împărțită într-o latură feminină și una masculină. Dacă Creația se adaptează la Lumină și devine ca ea, atunci este considerată a fi latura sa masculină. Dacă rămâne în afara Luminii ca primitor, atunci este considerată a fi latura sa feminină.
Tot ceea ce se întâmplă în această lume este o consecință a împărţirii sufletului lui Adam HaRişon în 600.000 de suflete spirituale. Aceste părți se află la diferite niveluri de rectificare și ar trebui să împlinească laturile masculină și feminină, în mod alternativ, ceea ce înseamnă că ar trebui să urmeze uneori linia dreaptă (a dărui, latura masculină), iar alteori ar trebui să urmeze linia stângă (a primi, latura feminină).
Toate numele din Tora sunt nume ale realizărilor spirituale pe scara spirituală. Pentru a dobândi un anumit nume trebuie, însă, să joci atât rolurile masculine, cât și pe cele feminine, adică liniile din dreapta și din stânga. De pildă, în gradul de Faraon, Moise, Israel și cel de gentil, există atât o latură feminină, cât și una masculină. Dar fiecare nume poate fi dobândit o singură dată și într-un anumit grad.
Bărbatul și femeia sunt o uniune a lui Zeir Anpin și Malhut din lumea Aţilut. Esența și gradul său creează diferite denumiri și un grad spiritual superior. Stările masculine și feminine sunt aranjate în fiecare dintre cele 125 de grade. Dacă aşa stau lucrurile, atunci cum ar trebui să se comporte bărbații și femeile în această lume? Fiecare ar trebui să se comporte în funcție de posibilitățile care i s-au oferit în cadrul unui anumit sex.
Deși suntem egoisti și nu căutăm altceva decât beneficiul personal, trebuie să-I fim recunoscători Creatorului pentru că ne-a permis să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem în realitate, oricât ar fi de neplăcut. Ar trebui să încercăm a învăța să reacționăm la lucruri cu moderație, în timp ce ne observăm pe noi înșine.
Aceasta este, de fapt, întreaga noastră lucrare – să devenim proprietari ai stărilor noastre și să ne controlăm emoțiile. Este posibil să ne pierdem uneori firea, dar trebuie să examinăm de ce se întâmplă lucrurile aşa și ce trebuie făcut mai departe. Asta ne învață să despărțim mintea de inimă și emoțiile de rațiune. Din Introducere la Cartea Zohar (pct. 11): „Și lumile s-au revărsat în cascadă peste realitatea acestei lumi materiale, în locul în care există un trup și un suflet, o perioadă a stricăciunii și o alta a rectificării.”
Corpul este numit „voința de a primi pentru sine”. Se extinde de la rădăcina Gândului Creației prin întregul sistem al lumii impure și devine din ce în ce mai grosier. Această perioadă de timp, când se află sub controlul voinței de a primi pentru sine, este numită „perioada stricăciunii”.
Mai târziu, prin practicarea și studierea Înţelepciunii Cabala, care are drept scop acela de a da Creatorului, corpul (voința de a primi) începe să se purifice de voința de a primi care este imprimată inițial în el și dobândește treptat o voință de a dărui. Asta îi dă posibilitatea de a primi Lumina Creatorului, sufletul care se extinde de la rădăcina Gândului Creației. Sufletul trece prin sistemul lumilor pure şi se îmbracă într-un trup. Această perioadă se numește „perioada rectificării”.
În acea stare, ai în faţă scara gradelor spirituale, care se extinde conform Gândului Creației din lumea Ein Sof. Asta ajută la a continua în dobândirea intenţiei de a dărui Creatorului, până când fiecare acțiune de dăruire (chiar și cea de a primi) va fi numai cu intenţia de a dărui Creatorului și a nu lua nimic pentru sine.
Primirea cu intenţia de a dărui este considerată în întregime dăruire. Astfel, dobândind asta, se obține echivalența propriilor însuşiri cu cea a Creatorului, și anume contopirea cu El. Când se întâmplă acest lucru, primești întreaga abundența veşnică pe care Creatorul și-a propus să o dăruiască atunci când a conceput Creația.
Este imposibil să transformăm voința de a primi într-o voință de a da. De ce? Pentru că a primi constituie esența noastră și ea rămâne în noi. Prin urmare, ea trebuie să fie îmbrăcată într-o intenţie de a dărui, în sensul că ar trebui schimbat sensul dăruirii. În această situație, trupul (dorințele) îşi va începe procesul de rectificare sau de purificare.
Dacă, de pildă, sunt purificate zece grame ale trupului, atunci zece grame ale trupului pot fi acum umplute cu Lumină. Când Lumina coboară, ea se limitează tot la zece grame pentru a se potrivi cu partea rectificată a trupului și a se îmbrăca în aceasta. Cele două sisteme de lumi – pure și impure – acționează sincronizat și se ajută reciproc în procesul de rectificare. Fiecare grad spiritual nou dobândit ne ajută să urcăm la următorul, până când ajungem în sfârșit la ultimul grad, dobândirea eternității, a perfecțiunii și a completitudinii, capacitatea de a vedea viața și moartea dintr-o perspectivă nouă.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)