(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Conceptul de reîncarnare pare să intre în conflict cu unele dintre principiile de bază ale Torei, cum ar fi tărâmurile raiului și iadului, eventuala înviere și responsabilitatea generală pentru propriile acțiuni. Presupunând că reîncarnarea sugerează că „același” suflet călătorește dintr-un trup în altul, reîncarnarea și nemurirea personală par să se contrazică una pe cealaltă. Cum se corelează acest lucru cu noțiunea de călătorie personală, individuală în viața de apoi?
Întrebarea: „Unde este sufletul odată ce părăsește trupul?”- este o întrebare care a fost pusă atât de către rabini, cât şi de filozofi și mistici timp de sute de ani. Este sufletul pe un tărâm superior al existenței undeva „sus”, acolo, sau sufletul se reîncarnează, se reîntrupează și vine să locuiască în altă ființă umană, aici, jos? (Tşuvat HaRaşba, Tşuva 418. Minchat Kenaot. Nişmot Hayim, 4:15).
Pentru a reconcilia această aparentă contradicție trebuie să aprofundăm mai mult problema. Cel mai bun loc pentru a începe ar fi cu primele ființe umane, primii posesori ai unui suflet omenesc – Adam și Hava / Eva.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)