(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Reînvierea și Olam Habah / Lumea care va veni
Ramban, un legalist și un mistic din secolul al XIII-lea, altfel cunoscut sub numele de Nachmanide, echivalează perioada învierii cu starea supremă de Olam Habah / Lumea care va veni (Toraht HaAdam, Şa’ar Hagmui. Targum Yonoson, Yeşayahu 58:11). Culmea bunătății și a încântării spirituale va fi experimentată într-o perioadă în care trupul și sufletul se reunesc ca unul, în totală armonie și unison.
Realitățile se oglindesc una pe cealaltă. Legea universală a cauzei și efectului este un adevăr atât în lumea spiritului, cât și în spațiu. Omenirea muncește intens și este provocată să transforme corporalitatea în spiritualitate, luând obiecte tangibile și sfințindu-le. Rezultatele unor astfel de acțiuni sunt o transformare materială completă. Transformarea supremă a „lucrurilor” va deveni evidentă în starea de Olam Habah, când trupul va participa și la cea mai mare / cea mai profundă revelație spirituală și va deveni un partener egal în primirea, absorbția și apoi proiectarea Luminii Infinitului.
Pentru a o exprima altfel: dacă nemurirea individuală este scopul, atunci sufletul care trăieşte experienţa eternităţii singur, fără trup, nu este satisfăcător. O ființă umană este un pachet total format din suflet / minte și trup, orice excludere a oricăreia dintre aceste dimensiuni face nemurirea incompletă. Nemurirea sufletului nu este nemurirea individuală, întrucât elementele individului, cum ar fi trupul, sunt încă absente din ecuație.
În plus, recompensele – care sunt consecința acțiunilor – ar trebui acordate celor care le merită, care în acest caz sunt atât sufletul, cât și trupul. De vreme ce conglomerarea trupului și a sufletului a lucrat la generarea transformării fizice, în mod corect, rezultatul unor astfel de eforturi ar trebui să se bucure atât de trup, cât și de suflet. Dacă trupul este lăsat în afara imaginii, recompensa este incompletă și inadecvată.
Spre deosebire de Gan Eden, unde sufletele există în stări lipsite de trup, învierea, care este o recompensă și rezultatul final al acțiunilor fizice și al stării spirituale de transformare materială, va fi experimentată atunci când sufletul și trupul vor fi reunite ca unu. Calea de a stimula transformarea fizică este prin Miţvot (Torah Ohr, Yisro). Miţvot sunt instrumentele spirituale care au fost dăruite pentru a ajuta omenirea să profite de energiile vaste ale conștiinței sufletului pentru a angaja acea putere minunată a spiritului și pentru a inspira o reorientare totală a corporalităţii. Puterile latente ale sufletului sunt evidenţiate de Miţvot. Odată ce aceste forțe sunt dezlănțuite, capeţi uimitoarea capacitate divină de a crea și recrea, de a lua ceva fizic și de a-l transforma în ceva spiritual.
Deși unii oameni îndeplinesc mai multe Miţvot decât alții, cu toate acestea, așa cum mărturisesc înțelepții noștri, „Toți oamenii națiunii lui Israel sunt plini de Miţvot precum o rodie este plină de semințe” (Hagigah, 27a). Ceea ce, chiar dacă nu este adevărat din punct de vedere cantitativ, este cel puțin adevărat calitativ. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor au cel puțin un domeniu al vieții în care excelează. Majoritatea oamenilor au cel puțin o Miţva care este specialitatea lor și tocmai prin acea sclipire specială a sufletului își împlinesc transformarea fizică și, prin urmare, prin asta, în cele din urmă, vor simți ramificațiile inevitabile ale acțiunilor lor în înviere.
Olam Habah nu este rezervată unei elite ci, mai degrabă, toate ființele umane morale, bune și decente vor trăi expetrienţa Olam Habah (Midraş Rabba, Bereişit, 15:6. Yefa Toar. Tosefta, Sanhedrin, 13). Prin Scânteia bunătății care devine un singur sine individualizat, fiecare persoană va fi înviată în cele din urmă. Din întregul spectru al sufletului, doar unul sau două aspecte se manifestă ca identitate particulară a unei persoane și tocmai prin acele scântei individualizate o persoană trăiește și se exprimă. Același lucru este valabil și pentru viața de apoi și în timpul învierii. Fiecare trup va renaște cu scânteile sufletului care au devenit ale lui și numai ale lui.
În acest fel, reîncarnarea nu exclude învierea și cele două nu se exclud reciproc. De fiecare dată când un suflet se încarnează, o dimensiune nouă și neexplorată a sufletului cosmic devine evidentă. Fiecare persoană manifestă un nou aspect al sufletului și tocmai cu această scânteie individualizată a sufletului fiecare trup va trăi experienţa reînvierii și a învierii.
De fapt, chiar și acele suflete care au plecat din această lume fără să articuleze sau să actualizeze aspectul individualizat al sufletului lor își pot dobândi Tikun cu ajutorul celor care le-au supraviețuit, adică rudele lor în viață (Sidur Hagra , Şemonei Esrei, Ata Gibor, Chasam Safer, Even Ezra, 69). Sufletele îmbrăcate în trupuri au capacitatea minunată, prin gânduri, fapte și acțiuni de a aduce o Tikun pentru sufletele care au părăsit deja această lume.
Sufletele întrupate încă existente în lumea materială au capacitatea de a inspira o înălțare spirituală pentru sufletele fără trup prin puterea faptelor lor bune. Atât de mult încât în unele cazuri Olam Habah nu va fi trăită de cineva care devine însuflețit de propriul suflet imperfect, ci doar prin alte căi. Uneori, sufletele care nu sunt capabile să se scuture de praf pentru a atinge Olam Habah de la sine câștigă intrarea primind scântei de la alte suflete (Recanti Ki Sisa. Rabbeinu Bachya Vayikra 18:29). Aceste scântei își desăvârşesc apoi propria lumină individuală.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)