(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Am putea fi uimiți să găsim de-a lungul căilor noastre spirituale că nu numai că nu evoluăm, ci că ne-am oprit sau chiar dăm înapoi. Vom constata că șansele noastre de a accede în spiritualitate sunt foarte repede întunecate. Este, însă, vorba de exact acea etapă în care ne simțim incapacitatea de a face față obstrucțiilor care ne împiedică să înregistrăm un progres impresionant.
Dacă ne oprim doar o clipă, vom vedea că de fapt avansăm mai repede. Încercăm, totuşi, să ne măsurăm progresul cu simțuri care abia încep să evolueze. Orice rectificare și schimbare pe care o efectuăm ne aduce mai aproape de dobândirea obiectivului de a dărui. Dar pentru asta trebuie să trecem prin multe schimbări. Trebuie să descoperim ce este cu adevărat „sinele” nostru și ce vrea de la noi, ce înseamnă „voința de a primi”, descoperirea substanței Creației și sensul vieții și al morții.
Ajungem la concluzia că viața înseamnă a simți Lumina, iar moartea este senzația întunericului, absența senzației Creatorului. Trecem prin multe situații diferite până când ajungem să cunoaștem adevăratul sens al „binelui” și „răului”.
O barieră este o perdea care ascunde Lumina de lumea noastră. Prin ce diferă bariera de ecran? Natura ecranului este complet diferită de cea a unei bariere, prin aceea că întreaga Lumină stă în faţa ecranului și nimic nu o ascunde în afară de om, care o respinge cu puterea dorinței sale de a nu o primi pentru propria mulţumire.
Bariera, spre deosebire de ecran, se află în afara noastră, acoperind Lumina Superioară. Ecranul este ceva pe care îl ridicăm în interiorul nostru din înțelegerea și conștiința dorinței de a rezista primirii egoiste a Luminii, de a preveni intrarea lumii în noi într-o formă egoistă. Dacă lăsăm Lumina să intre, dorim ca scopul nostru să fie acela de a dărui Creatorului. Atunci când există un ecran, nu este nevoie de perdea, întrucât ecranul poate opune rezistenţă Luminii.
Cele 125 trepte ce constituie Calea Noastră
Există 125 de grade ale dobândirii între lumea noastră și lumea Ein Sof. Dar tot ce ne trebuie pentru rectificarea noastră este să ajungem în lumea Aţilut, adică sfârșitul celei de-a doua Restricționări (Ţimţum Bet). Trebuie să traversăm lumile Asiya, Yeţira și Briya, fiecare formată din 2.000 de ani (stări, grade). Astfel, suma totală a rectificărilor pe care trebuie să le parcurgem este de 6.000, după care introducem rectificările care aparțin Primei Restricționări.
Sufletele noastre sunt formate din cinci părți: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malhut. Ele sunt împărțite după intensitatea voinței lor de a primi și formează două grupuri: Galgalta ve Eynaim – prescurtat GE (Keter și Hochma), și Awzen, Hotem, Peh – prescurtat AHAP (Bina, Zeir Anpin și Malhut). Keter se numește Galgalta (craniu), Hochma (înțelepciune) se numește Eynaim (ochi), Bina (inteligență) se numește Awzen, Zeir Anpin se numește Hotem (nas), iar Malhut (împărăţie) se numește Peh (gură). Structura tuturor sufletelor este identică: prima parte a sufletului se bucură de dăruire, în timp ce a doua se bucură de primire.
Ar trebui să ne preocupăm doar să ne corectăm Galgalta ve Eynaim (GE), vasele noastre de dăruire, dorințele de a da. Calea noastră în Spiritualitate începe cu o ascensiune deasupra lumii noastre. O ascensiune este o rectificare treptată a vaselor Galgalta ve Eynaim. Ridicându-ne în lumea Aţilut , confirmăm că vasele noastre de dăruire sunt rectificate. Nu ne putem rectifica vasele de primire.
Deci ce putem face? Ne putem ridica treptat vasele de primire (AHP) din lumile BYA până în lumea Aţilut. Mai întâi ridicăm AHP ale lumii Briya, care sunt AHP cu cea mai mică cantitate de egoism. După aceea ridicăm AHP ale lumii Yeţira, care sunt mai egoiste și, în cele din urmă, ridicăm AHP ale lumii Asiya, cele mai egoiste dintre toate vasele. Nu rectificăm efectiv vasele / dorințele, nu facem decât să le conectăm cu ale lor GE corespunzătoare și le combinăm cu dorințele altruiste.
După fiecare rectificare, vom primi mai multă Lumină. Rectificarea este numită „ascensiune”. Există o ascensiune din fiecare dintre locurile lumilor Briya, Yeţira și Asiya. AHP care se ridică în lumea Aţilut nu sunt dorințele „reale” de a primi (vase de primire), nu sunt „sinele” nostru, „inima noastră de piatră”. Suntem incapabili să rectificăm acea parte. Singura parte pe care o putem rectifica este o porțiune mică numită AHP de Aliya (AHP ridicate). Nu este, însă, necesară nicio rectificare mai mare. De îndată ce această rectificare va fi făcută, Creatorul Însuși va rectifica “inima de piatră”.
Pentru ca noi să știm ce trebuie să rectificăm, trebuie să vedem și să simțim ce anume are nevoie de rectificare. De aceea există ascensiuni și coborâri care nu depind de noi, numite „trezirea de Sus”. Acestea sunt sărbătorile, Șabat-ul (sâmbăta, a șaptea zi a săptămânii) și începuturile de lună. Ele ne sunt date numai pentru că deja ne-am rectificat vasele de dăruire, nu ne dorim nimic pentru noi înșine și suntem deja în lumea Aţilut.
Primul act – prima ascensiune – va însemna aderarea vaselor AHP de Aliya ale lumii Briya; a doua va avea loc prin adăugarea AHP ale lumii Yeţira; iar a treia va fi adăugarea AHP ale lumii Asiya. Atunci când ai urcat deja aceste trei grade, “inima de piatră” este rectificată, asta însemnând sfârșitul rectificării.
Putem simți plăcere din a primi sau din a dărui. Plăcerea de a dărui se simte în vasele de dăruire, în timp ce plăcerea de a primi se simte în vasele de primire. Însă ambele tipuri de vase sunt stricate în noi.
Cel mai ușor de rectificat sunt vasele de dăruire. Le rectificăm pe acestea dăruind nu pentru propria noastră plăcere, ci pentru a fi pe placul celui care primeşte. Aceste vase sunt mai ușor de rectificat, întrucât actul (dăruirea) și scopul (pentru altul) sunt în aceeași direcție.
Vasele de primire ne permit să ne bucurăm doar atunci când primim. Sunt mult mai dificil de rectificat, întrucât primind trebuie să facem plăcere altuia. Asta necesită o conexiune mult mai strânsă cu Creatorul, întrucât primirea trece prin miezul „sinelui”, ego-ul omenesc.
De aceea, AHP sunt rectificate treptat, după rectificarea vaselor Galgalta ve Eynaim. Astfel, nu este atât de dificil să te ridici la lumea Aţilut cu vasele GE rectificate, pe cât este să le adaugi AHP, întrucât rectificarea vaselor AHP este contrară scopului.
Toate cele cinci lumi sunt ca niște perdele care ascund Lumina Creatorului. Cu cât lumea este mai jos, cu atât acoperă mai mult Lumina. Lumile/ecranele se sfârşesc la barieră, care ascunde complet Lumina de lumea noastră. Doar o mică scânteie numită „Lumina de-o Clipă” intră în lumea noastră. Este suficientă pentru a susține viața pe pământ. Creatorul a făcut-o astfel pentru a putea să trăim fără ecran. În absența Luminii şi având doar o cantitate de Lumină de-o Clipă, nu există necesitatea unui ecran.
Acea lumină slabă este împărțită în multe particule. Ea transformă atomii, mișcă moleculele, creează fiecare substanță și îndeamnă totul spre dezvoltare și creștere. Ea reînvie fiecare nivel existenţial, cel vegetal, cel animal şi cel vorbitor – propriul nostru nivel.
Și dacă dobândim un ecran chiar și deasupra celei mai mici dorinţe de primire, prin studiul nostru, grupul nostru și învăţătorul nostru – un ecran peste grosieritatea rădăcinii – atunci suntem deja capabili să rezistăm luminii celei mai slabe – Lumina Nefeş care, indiferent cât de mică ar fi, este totuşi mult mai mare decât „Lumina de-o Clipă”. În acel moment, suntem capabili să suportăm acea Lumină fără a o primi pentru noi înșine. Ecranul, în acest caz, funcționează ca barieră – trecerea de la această lume la cea spirituală.
De exemplu: dacă am fost învățați să nu furăm și cineva ne pune în faţă un bilet de 100 RON, nu îl vom fura. Dar în clipa în care ne confruntăm cu ispita unei sume mai mari decât suma pe care suntem obişnuiţi să nu o furăm, nu vom putea rezista; toată educația noastră anterioară va fi insuficientă pentru a rezista acestei sume.
Același lucru este valabil și în spiritualitate: acolo unde există Lumina Nefeş, lucrăm cu intenţia pentru Creator fără nicio dificultate, Îl simțim, menținem contactul cu El și ne bucurăm pentru că vrem să-L mulțumim. Avem un ecran suficient pentru acest grad care ne fereşte să primim pentru noi înșine. Această stare este numită „lumea Asiya”.
Apoi, în urma studiului nostru și a eforturilor suplimentare pe care le depunem, dobândim un ecran care acoperă o mai mare măsură a egoismului, echivalentă cu Aviut Alef (primul grad de grosieritate) și acum putem primi, pentru a dărui, Lumina Ruah. În consecință, suntem feriţi de a fura o sumă mai mare de bani, să zicem 1.000 RON. Într-un astfel de caz, trecem din lumea Asiya în lumea Yeţira. În același mod, când obținem un ecran potrivit unui al doilea grad de grosieritate, urcăm de la Yeţira la Briya.
Trecând de la o lume la alta, perdeaua cade în lumea anterioară și, în schimb, plasăm deasupra ei un ecran potrivit grosierităţii acelei lumi. Ecranul care a acoperit lumea superioară se deplasează în vase și apare lumea superioară. Când se întâmplă acest lucru, suntem capabili să respectăm legea lumii în care ne aflăm și, prin urmare, nu avem nevoie de lege. Ne ridicăm deasupra ei și o respectăm prin propria voință, în mod conștient.
De vreme ce sufletele noastre sunt alcătuite din cinci părți, trebuie să dobândim cinci ecrane distincte de grade de putere crescândă, în funcție de grosieritatea egoismului. Trecem de barieră (Machsom) atunci când dobândim un ecran de grosieritatea rădăcinii și dobândim gradul spiritual al lumii Asiya.
Un ecran pentru primul grad de grosieritate ne ridică la nivelul lumii Yeţira. Un ecran pentru gradul al doilea de grosieritate ne ridică la nivelul lumii Briya. Un ecran pentru gradul al treilea de grosieritate ne ridică la nivelul lumii Aţilut . Și, în sfârșit, un ecran pentru gradul al patrulea de grosieritate ne ridică la nivelul lumii Adam Kadmon.
Deasupra lumii Adam Kadmon, sufletul urcă în lumea Ein Sof. Acolo sunt cinci Parţufim din fiecare lume, compuşi din cinci Sfirot. De fiecare dată când capeţi cinci noi Sfirot, dobândești un nou grad, un nou Parţuf. Dacă se întâmplă în lumea Asiya, primele cinci Sfirot ne oferă capacitatea de a dobândi Parţuf-ul Malhut al lumii Asiya. Următoarele cinci Sfirot ne ridică la Parţuf-ul Zeir Anpin al lumii Asiya. Încă cinci Sfirot și ajungem la Parţuf-ul Bina al lumii Asiya, încă cinci și suntem la Parţuf-ul Hochma al lumii Asiya, iar ultimele cinci Sfirot ne dau Parţuf-ul Keter al lumii Asiya.
În acest fel, sufletul capătă ecranele având grosieritatea rădăcinii lumii Asiya și trece de primul ecran al primului grad de grosieritate al lumii Yeţira. Sufletul continuă în acest fel până traversează toate lumile și toate cele 125 de grade.
Când suntem în lumea Asiya cu grosieritatea rădăcinii noastre, sufletul nostru evoluează printr-o serie de grade ca un embrion în pântecul mamei sale (Bina). Concepția durează nouă luni, aceeaşi perioadă de timp ca cea necesară unei femei să nască în lumea noastră. Nașterea sufletului constituie tranziţia de la rădăcină la primul grad de grosieritate, din lumea Asiya până în lumea Yeţira, ceea ce corespunde nașterii unui copil în lumea noastră. În lumea Briya, sufletul evoluează și primește Lumina care în mod treptat îi creşte propriul ecran.
În lumea Briya, însă, sufletul este încă într-o stare de Katnut (însemnând că are doar vase GE). Dincolo de lumea Aţilut începe procesul progresiv de dezvoltare a sufletului, dobândirea vaselor AHP. Creșterea continuă până la vârsta de treisprezece ani, vârsta de Bar Miţva. În această etapă, sufletul devine independent în Aţilut și are ecranele cu care poate începe să primească cu intenţia de a dărui prin adăugarea vaselor de primire denumite AHP de Aliya.
În lumea Aţilut există două Parţufim numite Zeir Anpin și Nukva (Malhut). Ele se relaţionează între ele în diverse feluri, în funcție de starea în care se află sufletul (Katnut sau Gadlut). Aceste stări se numesc Zivug (împerechere spirituală).
Termenul Ereţ (pământ) se referă, în lumea spirituală, la locul în care te afli sau locul către care te îndrepți. Cuvântul, Ereţ provine din cuvântul, Raţon (dorință). Sufletele noastre constau dintr-o dorință mare (Ereţ) cu multe „țări” mai mici în interiorul acesteia.
Există dorințe numite „națiuni ale lumii” sau „străinătate” și există Țara lui Israel, care este dorința cea mai apropiată Creatorului. Vecinii acestui Ereţ – Iordania, Egipt și Siria – își doresc Țara lui Israel, întrucât este locul unde poate fi găsit Creatorul.
Procesul de rectificare începe cu cele mai fine dorințe, numite „Israel” sau Galgalta ve Eynaim. Pe de o parte, sunt dorințele cele mai apropiate Creatorului însă, pe de altă parte, sunt cele mai îndepărtate. Asta din cauza legii opozabilității dintre Lumină și vase.
Ca să revenim la Creator, trebuie să fim cei mai mari egoiști, întrucât trebuie să simțim că ne lipsește ceva foarte important în viața noastră. Pe de o parte, vasele egoiste sunt departe de Creator dar, pe de altă parte, atunci când ne inversăm intențiile, vom deveni cei mai apropiați de El.
Când începem să studiem Cabala, învățăm încetul cu încetul, să ne sortăm dorințele în ordinea grosierităţii. Când se face sortarea, determinăm cu care dintre dorințele noastre putem începe rectificarea. Când începem lucrul cu dorințele noastre, începem să vedem unde ne aflăm pe harta spirituală.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)