(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Discurs la un banchet în memoria lui Rav Yehuda Aşlag, (Baal HaSulam) marcând 40 de ani de la plecarea sa
Este scris în Tora că rugăciunea este „lucrarea inimii”. Asta se referă la dorințele care vin din inimă pe care nu le putem controla. Noi suntem construiţi în aşa fel încât, de cele mai multe ori, nu suntem în măsură să destăinuim și să cunoaştem cu exactitate care ne sunt dorințele. Chiar și propriile noastre rugăciuni sunt ascunse de noi.
Cuvintele scrise în cartea de rugăciuni descriu stări prin care trebuie să trecem de unii singuri. Dacă lucrăm asupra noastră pentru a ne rectifica gândurile și dorințele, vom putea căpăta aceleași dorințe și rugăminţi ca cele ale membrilor Marii Adunări, autorii cărții de rugăciuni iudaice pe care au publicat-o în urmă cu aproximativ două mii de ani.
Există nenumărate faze de recunoaștere a răului pe care trebuie să le parcurgem dacă vrem să ne egalizăm cu dorințele membrilor Marii Adunări. Va trebui să înțelegem făptuirile Lui și faptul că toți suntem făcuți din egoism, care este rădăcina tuturor relelor. Nu numai că trebuie să o înțelegem, dar trebuie să o şi simțim în fiecare os al nostru.
Pentru asta avem, însă, nevoie de revelarea Creatorului. Asta întrucât totul este învățat comparându-L cu contrariul său. Decalajul dintre proprietățile Creatorului și propria noastră voință ne permite să ne simțim nimicnicia în comparație cu măreția Creatorului. Trebuie să percepem și să simțim Cine este El și faptul că totul depinde de El. Nu este suficient să arăți spre ceruri și să spui: „Eu cred”. Credința este senzația Creatorului din tine și prezența ta în Creator.
Sunt mai multe stări ale sufletului:
1. Starea de dinainte de a veni pe lume.
2. Starea când primim egoism suplimentar, ceva pe care sufletele o simt ca pe o îmbrăcarea într-un trup material. De aceea, toate lumile sufletului se contractă la dimensiunile „lumii noastre”.
3. Starea în care sufletele se simt pe ele însele și întreaga lume spirituală, după sfârșitul rectificării.
Starea în care se află sufletele înainte de a coborî în lumea noastră este numită lumea „Ein Sof”. În acea stare, sufletul primește Lumina nelimitată a Creatorului. După aceea, el primește egoism suplimentar, care slăbește contactul dintre suflet și spiritualitate, până când sufletul va fi îmbrăcat, în cele din urmă, într-un trup de om.
Acum el nu mai simte spiritualitatea și, prin urmare, nu crede că există, adică nu-L simte pe Creator. Cu alte cuvinte, sufletul nu mai simte ceva ce, nu demult, era întreaga sa lume.
„Această lume” este senzația stării actuale în care ne aflăm. Acest nume se referă la acea parte a realității sistemului Creației și Creatorului pe care îl simţim acum prin ego-ul nostru.
Următorul grad este mai mare, întrucât este dobândit prin rectificarea simțurilor noastre și, prin urmare, percepția realității este mai largă în următorul nostru grad faţă de gradul pe care în dobândisem până acum. Din această cauză, acest grad este numit propria mea „lume următoare”. Când voi ajunge în ziua de mâine, mă voi simți din nou ca fiind în această lume și voi numi gradul pe care l-am atins acum, „această lume” și voi numi ceea ce urmează a fi noul mâine pentru mine, faţă de actualul prezent, propria mea „lume următoare”.
Există câteva rânduri ale lui Baal HaSulam pe care trebuie să le studiem și să le memorăm până când le ştim pe dinafară. La momentul potrivit, vom putea să ni le aducem aminte și să ne identificăm starea, văzând cum aceste rânduri se unesc, devenind unul singur:
• Creatorul este Sursa la care aspirăm cu toții.
• Tora este Lumina pe care o simte omul în fiecare clipă.
• Israel este omul însuși, dorințele prin care el Îl vizează pe Creator.
Trebuie să ne întrebăm, atunci, cum pot acești trei termeni, aparent fără nicio legătură între ei, să fie unul și același lucru? Scopul Creației este să-l aducă pe om la a exista atât în învelișul său corporal, în acest trup, cât şi să dobândească, totodată, alipirea și similitudinea completă cu Creatorul.
Mai precis, toate lumile se vor combina în interiorul nostru până punctul în care noi și Creatorul vom forma o singură realitate pe măsură ce noi ne unim și ne contopim cu El, însuşindu-ne Căile Sale și îndeplinind poruncile Sale.
Pentru ca noi să dobândim acea stare perfectă și veșnică, adică scopul Creației, ni se dă Tora în această lume. De aceea Tora a fost dată omului numai după ce a venit în această lume, după ce s-a scufundat în egoism, în trupul său material. Tora a fost dată oamenilor, nu îngerilor, întrucât omul constă dintr-un egoism evident și total.
Dacă ne asumăm calea Torei, vom fi în cele din urmă capabili să ne neutralizăm trupurile egoiste, în sensul dorințelor noastre, într-un mod în care acestea nu vor mai sta între noi și Creator. Atunci vom deveni una cu Creatorul la fel cum a fost înainte ca sufletele noastre să coboare în această lume și să primească adăugarea egoismului.
Mai mult, rectificând egoismul și tocmai datorită lui, noi vom urca pe scara spirituală și vom dobândi gradul Creatorului. Tuturor creațiilor, cu excepția omului, le lipseşte egoismul; ca atare, nu au instrumente pentru ascensiune. Drept urmare, ele rămân în stările lor de început.
Tocmai din acest motiv, toate creațiile, cu excepția omului, sunt considerate ca „mineral”. Chiar și îngerii, care sunt forțe acţionate de Creator prin care El guvernează Creaţia, nu sunt forțe independente, având propriile dorințe, ci sunt pur și simplu forțe care îndeplinesc Voința Lui. Dorința egoistă a omenirii ne permite să dobândim gradul de Creator schimbând forma (intenția) voinței de a primi.
Un înger este ca un robot care îndeplinește o anumită sarcină în lumea spirituală. Pur și simplu el transferă ceva dintr-un loc în altul. Îngerul nu urcă şi nici nu coboară în grade spirituale ca noi, și nici nu „crește” în sens spiritual. Este pur și simplu o forță spirituală care operează la fiecare nivel spiritual.
Sufletul este o parte a Creatorului în fiecare dintre noi. Odată ce suntem înfășuraţi într-o coajă egoistă, nu mai putem simți spiritualitatea, cu atât mai puțin Creatorul, pentru că fiecare simț al nostru este cufundat în egoism, atributul contrar spiritualității. Înlocuirea egoismului cu altruismul este ca și cum ne-am înlătura „haina” egoistă și am începe să simțim întreaga Creație până când nimic nu ne mai separă de Creator. În această stare, cei trei termeni – Creatorul, omul și Israel – se unesc.
Scopul nostru este de a stinge obstacolul egoist care se află între sufletele noastre și Creator. Dintre toate Sfintele Scripturi, Cabala este cea mai eficientă în împlinirea acestui obiectiv. Este studiul cu cea mai puternică Lumină spirituală ce strălucește în timp ce studiem.
Nu există mișcare în lumea spirituală. Diferența dintre două lumi este resimţită doar în senzaţiile mele interioare și ceea ce învelișul meu interior îmi permite să văd. Nu simțim niciodată nimic altceva decât Creatorul, dar Îl simțim întotdeauna în spatele filtrelor din noi, ceea ce înseamnă că El se află în fața proprietăților noastre egoiste. Senzaţia noastră de Creator și Creație se va intensifica în măsura în care putem stinge aceste filtre.
Gradul de egoism pe care îl îndepărtăm din noi, sau nivelurile rectificării noastre, poartă denumirea de „gradele scării spirituale” sau „lumi“. Astfel, lumile constituie de fapt măsura senzației Creatorului.
Obstrucționarea egoistă a capacității noastre de a simți Creația există doar în interiorul nostru. Nu există obstacole din perspectiva Creatorului. El tratează omenirea cu o perfectă benevolenţă; El nu se ascunde pe Sine. Doar noi simțim, mai mult sau mai puţin, această ascundere. Ascundem lumile din noi înșine ca în spatele unui văl egoist.
Revocarea egoismului nu se întâmplă dintr-odată. Mai degrabă, Creatorul ne oferă la început perioade de timp numite „vieți în această lume”, vieți ce constituie oportunități pentru noi de a urca. În afară de trezirea noastră inițială către spiritualitate, restul depinde de noi. Orice viață nouă ne ajută să îndepărtăm ceva din natura noastră egoistă și să ne apropiem astfel de Creator.
Aceste perioade se repetă până când în sfârșit ne rectificăm într-un mod în care dorințele noastre (numite Guf în Cabala) nu vor mai fi un obstacol între noi și Creator, până când ne alipim de Creator cu toate trăsăturile noastre, indiferent de lumea în care ne aflăm. După moartea fizică (ceva pe care Cabala o consideră a fi o separare de învelişul egoist), există o renaștere în lumea noastră a părților rectificate ale sufletului global. Ele se amestecă și se îmbină într-o nouă ordine, întrucât sunt toate părți ale creaturii globale și toate învelişurile sunt de fapt egoism.
Egoismul, Adam HaRişon (singura creatură), s-a spart în multe fragmente sau suflete distincte, pentru a face posibilă rectificarea sufletului global. Asta întrucât este mai ușor de rectificat fiecare fragment în parte separat decât să fie rectificat întregul corp. Acesta este motivul reîncarnărilor în lume și al ordinii unice de rectificare a acestora.
La sfârșitul rectificării, toate sufletele se vor regrupa într-o dorință, un suflet unic global care va primi întreaga Lumină a Creatorului și astfel va apărea perfecțiunea.
Pentru a ajuta procesul de rectificare, Creatorul aduce jos în lumea noastră suflete speciale, pe lângă cele obișnuite, care nu părăsesc lumea noastră după ce își completează rectificările. Dimpotrivă, ele rămân și își continuă activitatea spirituală în ambele lumi pentru a ne susține în procesul rectificărilor noastre. Acești oameni, reprezentanți sau mesageri ai Creatorului, scriu cărți și conduc şi îndrumă studenți.
Odată îndeplinită sarcina lor, ei pleacă în lumea spirituală, dar rămâne posibilitatea de a ne conecta cu ei și de a le pune întrebări. Este chiar posibil să simțim cum se „îmbracă” în noi și acționează prin noi, în funcție de gradele noastre spirituale.
Oricine poate simți în interiorul lui conexiunea cu acești oameni neprihăniţi. Aceste stări sunt definite ca „impregnarea sufletului celui drept.“ Îi simțim chiar și acum, indirect, pentru că le urmăm pașii și învățăm după cărțile lor.
De fapt, singura lume (stare spirituală) care există în realitate este lumea Ein Sof, o lume de contopire absolută cu Creatorul. Toate celelalte senzații pe care le simțim nu sunt decât secțiuni ale acelui sentiment complet, nelimitat și etern, cunoscut sub numele de lumea Ein Sof.
Una dintre secțiunile lumii Ein Sof se numește „Adam Kadmon”. După aceasta vine secțiunea numită „Aţilut ”, apoi vine lumea „Briya”, „Yeţira” și, în final, „Asiya”. Cea mai mică secțiune a acestei senzații este „această lume”.
Lumea Ein Sof se îngustează ca percepție în simţurile egoiste ale creaturii, până la nivelul lumii noastre. Eu pot. prin urmare, să-mi definesc progresul și lumea spirituală care sunt eu în funcţie de expansiunea senzațiilor mele. Totul depinde de „lățimea de bandă” a capacităţilor mele de simţire.
Tot ceea ce învățăm este relativ la cel care dobândeşte, în afară căruia nu există decât lumea Ein Sof. Există o mulțime de rectificări pe care trebuie să le facă Malhut a lumii Ein Sof (creatura sau sufletul).
Nu există nimic în lumea noastră care să fi fost creat fără un motiv. Baal HaSulam ia drept exemplu o insectă minusculă de lemn care își petrece întreaga viață în căutarea hranei și nimeni nu-i dă nicio atenție. Și nu numai fiecare insectă, dar fiecare atom al acelei insecte are o valoare extraordinară pentru împlinirea sfârşitului global al rectificării.
Creatorul nu a creat nimic în zadar și totul se întâmplă numai în funcție de procesul de apropiere de obiectivul final. Evenimentele se petrec cu sau fără consimțământul nostru, indiferent de modul în care le vedem. Dar, fie că înțelegem sau nu ce se întâmplă și de ce anume, lucrurile se îndreaptă totuşi către finalizarea proiectului Creației și spre revelarea către făpturile din această lume a întregului scop al Creației.
La fel cum există oameni diferiți și diverse națiuni și naționalități, tot aşa și diferitele părți ale lui Malhut din Ein Sof diferă în măsura dorinței (și numai a acesteia), creând astfel diferitele grade ale naturii: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Toată lumea este interesată de diferența dintre bărbați și femei în ceea ce privește rectificarea pe care trebuie să o facă, dar nimeni nu vrea să știe care este rectificarea pe care trebuie să o facă o piatră.
Până și piatra a fost creată în Lumea noastră și trebuie să ajungă și ea scopul creației. Corecția întregii naturi depinde de rectificarea omenirii. Opera omului este cea care însuflețește natura spre sfârșitul rectificării. Animalelor și plantelor nu li s-a dat Tora pentru că nu au nicio alegere liberă, iar egoismul lor nu se află sub controlul lor, prin urmare, ele nu au de ce să se rectifice.
Iar în ceea ce privește oamenii, nu tuturor li s-a oferit aceeași măsură a legilor practice ale Torei în Lumea Noastră. Națiunilor lumii le-au fost date șapte Miţvot (porunci), în timp ce evreilor li s-au dat 613 Miţvot. Asta se referă la îndeplinirea fizică a Miţvot, adică la gradul spiritual de “mineral”. Oameni diferiţi practică Miţvot în moduri diferite, în funcție de numărul de rectificări pe care fiecare suflet trebuie să le efectueze în această lume.
Bărbații și femeile au, de asemenea, de efectuat rectificări corelate cu originea sufletelor lor, dar atracția interioară către Creator nu depinde de gen. Mulți credincioși și non-credincioși deopotrivă nu-şi pun niciodată nicio măcar o întrebare despre Creație, despre rectificare și scopul Creaţiei.
Ei nu au primit o dorință de schimbare spirituală de Sus și îndeplinesc numai acele acţiuni pe care au fost învățați să le facă mecanic. Există diferențe între evrei și non-evrei în aceste acţiuni mecanice, la fel cum există diferențe între bărbați și femei sau între copii sub treisprezece ani şi cei mai mari de treisprezece ani.
Cu toate acestea, când dobândim lumea spirituală, vedem că singura diferență dintre oameni este că cei care caută spiritualitatea o fac pentru că Creatorul le-a dat acea dorință. Este vremea lor să crească spiritual, în timp ce altora nu li s-a dat încă această dorință.
Astfel, este interzisă categorisirea oamenilor după orice semne exterioare cum ar fi naționalitatea sau sexul. Întrebarea dacă un individ poate sau nu să studieze Cabala este irelevantă. Cei care au fost chemați de Sus, adică cei care simt o dorință pentru Cabala, studiază.
Cum venim pe lume? Este ca și cum Creatorul ia o mică parte din Sine Însuși și îi adaugă egoismul. După ce dorința globală pe care a creat-o Creatorul este spartă în fragmente egoiste minuscule, acestea sunt rectificate treptat și creează Lumile Superioare: Aţilut, Briya, Yeţira și Asiya. Cu cât sunt mai fine fragmentele, cu atât lumile sunt mai mari.
Sufletul lui Adam HaRişon constă din cea mai egoistă dorință, miezul fiecărei creaturi, Malhut a lumii Ein Sof. Sufletul acela se sparge în fragmentele minuscule care sunt sufletele noastre.
Când începem să studiem Cabala și ne întrebăm: „Depinde totul de Creator sau de mine? ” și „Este El Cel care face sau sunt eu?” noi tindem la început să definim în mod eronat Providența Personală și Providenţa Generală. Înainte de a începe să acționăm, trebuie să fim siguri că totul depinde cu adevărat de noi. Dar după aceea, trebuie să ne spunem că totul depinde doar de Creator. Dacă ne menținem această idee, atunci o vom lua pe calea cea bună.
Unele lucruri pot fi simțite, dar nu pot fi explicate, întrucât este imposibil de exprimat în cuvinte cum se îmbracă spiritualitatea în corporalitate. Putem explica știința corporală și știința spirituală, dar nu şi modul în care o lume o îmbracă pe cealaltă. Toate explicațiile Cabaliste se termină prin explicarea spargerii lui Adam HaRişon .
Nu este din cauză că Cabaliștii nu vor să dea explicaţii mai detaliate; pur și simplu, poţi simți și dobândi aceste lucruri, fără să le înţelegi. Totodată, nu este posibil să transmitem în cuvinte un sentiment care nu a fost resimțit niciodată de un altul.
Egoismul este o forță spirituală foarte puternică și este tot ceea ce putem simţi. Nu avem nicio idee despre acel ceva din noi de care încercăm să scăpăm, pentru că trebuie să ne privim din afară, să trăim experienţa a ceva diferit de noi înșine și să ne comparăm cu ceva exterior nouă, ceva obiectiv.
Singurul motiv pentru care putem vedea alte obiecte în această lume este acela că şi ele, ca și noi, constau din egoism. Altfel, nu am fi capabili să le simțim. Egoismul este format din mai multe tipuri și grade, iar cel mai mic și cea mai simplă parte este aceea care se simte doar pe sine însăși.
Tocmai așa ne simțim inițial pe noi înșine în lume. Noi suntem niște egoisti atât de mici încât nu simțim absolut nimic altceva în afară de noi înșine, la fel ca şi copiii mici. Când ne vom maturiza puțin, egoismul nostru va ajunge dincolo de limitele lumii noastre și Îl vom simți pe Creator. Acest tip de egoism va fi numit „spiritual”.
În acea etapă vom înceta să mai dorim plăcerile mărunte și insignifiante din lumea noastră, numite „Clipe de lumină” și nu vom mai dori decât dorințele spirituale ale Luminii Creatorului. Ni-L vom dori nbpe Creatorul Însuși și nimic mai puțin!
Acțiunile noastre ne urmăresc dorințele, indiferent dacă suntem conștienți sau nu de asta. Mintea servește doar ca ajutor pentru a analiza și examina dorințele noastre. De aceea nu le poate depăși. Ca ființe umane, ne urmăm de fapt dorințele și emoțiile. Asta înseamnă că mai întâi acționăm și abia după aceea „percepem”, adică analizăm intelectual.
Creatorul își pune în aplicare Îndrumarea Lui prin acțiunile noastre. Acesta este modul în care ne putem înțelege și analiza acțiunile și să acționăm în viitor conform concluziilor pe care le tragem. Fie că îmi aduc aminte ce am făcut și acționez mai înțelept în viitor, fie că învăț prin suferinţă, depinde numai de Creator. El ne învață în fiece moment, dar nu putem face nicio rectificare. Trebuie să înțelegem doar că suntem alcătuiți pur şi simplu din egoism, căruia nu vom putea să-i rezistăm niciodată.
Creatorul face orice pentru noi, în afară de a ne da această înțelegere. Cu cât avansăm mai departe în spiritualitate, cu atât ne simțim propria natură ca fiind mai rea. Cu cât Creatorul ne apare mai clar, cu atât mai mult ne percepem propriul egoism, comparativ cu El. Acesta este procesul de avansare spirituală.
Dacă, de pildă, rectificăm nouăzeci și nouă la sută din noi înșine, vom vedea acel unu la sută rămas ca printr-o lupă care îl face să pară la fel de mare ca cele nouăzeci și nouă la sută rectificate. Noi percepem acel bob mic ca pe un păcat oribil. Unor astfel de oameni li se spune că sunt „drepți” (neprihăniţi). Cu cât este mai mare Lumina care strălucește asupra noastră, cu atât putem percepe strălucirea și întunericul din noi.
Prin urmare, atunci când facem o muncă sau când studiem, Îl dobândim atât pe Creator cât și pe noi înșine. Dacă tot ce putem simți este propria noastră josnicie, vom dispera pentru că nu-L putem simți pe Creator. Atunci, întreaga noastră lume se întunecă în faţa noastră. Atunci, însă, când aceste stări de disperare se termină și percepem originea lor spiritual – Creatorul, avem deja un contact spiritual cu El. Acum putem întreba și chiar putem cere de la El sau să fim supărați pe El, pentru că înțelegem că totul vine doar de la El.
Când Îl simțim pe Creator în plus față de noi înșine, nu mai suntem disperaţi pentru că știm că stările noastre sunt date de Sus, că trec și sunt necesare pentru creșterea noastră spirituală.
Creatorului nu-i pasă în ce mod ne îndreptăm către El. Important este doar faptul că recunoaștem Existența Lui și că El este cel care ne trimite toate aceste dorințe ciudate. El face asta, astfel încât să simțim permanent diverse lucruri despre El și, în felul acesta să evoluăm în mod constant.
Baal HaSulam a scris într-una din profețiile sale cum Creatorul i-a spus că prin el va fi construită o nouă lume și că din acel moment el, Yehuda Aşlag, va începe să croiască un drum nou prin cărțile sale, un drum pe care cititorii trebuie să-l urmeze pentru a ajunge la Creator.
Drept urmare, Baal HaSulam a început să scrie cartea sa, Studiul celor Zece Sfirot. El a înțeles că nu va fi capabil să scrie nimic dacă nu ar fi conectat la oameni din cauza gradului său spiritual sublim, deși fizic nu era altfel decât oricare altă persoană. Din acest motiv, Baal HaSulam l-a rugat pe Creator să-l coboare la un nivel de la care să poată scrie oamenilor, iar Creatorul i-a îndeplinit dorința.
Studiul celor zece Sfirot începe cu descrierea celor patru faze ale luminii directe, adică cele patru faze ale creării dorinței inițiale. Este o descriere a stării care a precedat Creația. Într-un alt loc, Baal HaSulam spune că nu a scris nimic pe care el însuși să nu-l fi dobândit pe deplin. Asta ne spune care a fost gradul său spiritual.
Într-una din scrisorile sale, Baal HaSulam scrie că sufletul lui Rav Şimon Bar-Yohai, autorul Zohar-ului, sufletul lui ARI și propriul său suflet sunt unul şi acelaşi suflet care continuă să se întoarcă în lumea noastră pentru a face ca metoda studiului Cabalei să fie potrivită pentru epoca sa.
Acest lucru este necesar deoarece în fiecare generație un nou tip de suflet vine în lumea noastră, necesitând un nou sistem de rectificare. Unele sunt suflete înalte, care coboară în această lume pentru a o rectifica și pentru a ne arăta calea către scopul Creației. Aceste suflete speciale ne sunt trimise pentru a ne salva, şi în felul acesta trebuie să ne raportăm la marele învăţător Yehuda Aşlag, ca la un mesager personal al Creatorului.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)