(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Există cinci lumi între Creator și lumea noastră: Adam Kadmon, Aţilut, Briya, Yeţira și Asiya. Sub lumea Asiya există bariera (Mahsom) și sub barieră este lumea noastră. Scopul nostru în această lume este să atingem gradul lumii Ein Sof, în timp ce sufletele noastre sunt încă îmbrăcate în trupurile noastre corporale, obținând astfel unificarea completă cu Creatorul. Proprietățile egoismului se schimbă cu fiecare grad, în conformitate cu proprietățile Creatorului, până când în final egoismul este complet înlocuit cu altruismul, iar atributele sufletului nostru devin identice cu cele ale Creatorului.
Există două proprietăți ale egoismului în lumea noastră: „a primi cu intenţia de primi” și „a da (a dărui) cu intenţia de a primi”. Prima sarcină a unuia care dorește să treacă în cealaltă lume este aceea de a restricţiona utilizarea propriilor dorințe. Acea stare este cunoscută sub numele de „Prima Restricționare”(Ţimţum Alef). Înseamnă că acela încetează să mai lucreze cu dorinţele sale egoiste, toate la un loc.
Nu ne putem schimba dorința de a primi, care este de fapt singurul lucru creat de Creator, dar putem și ar trebui să schimbăm intenţia dorinței noastre de la a primi „pentru sine” la a primi „pentru Creator”. Astfel, dorința de a simți plăcere nu se schimbă, ci numai intenţia.
De aceea, metoda de schimbare a intenţiei se numește „Înțelepciunea Cabala” și, deoarece intenţia este ascunsă privirii, Înțelepciunea Cabala este numită și „înțelepciunea celor ascunse”. Ea ne învață cum să primim schimbând intenţia. În consecință, lucrul important este intenţia din spatele fiecărui act, intenţia cu care faci ceea ce faci. Cele 125 de trepte ale scării sunt grade de rectificare treptată a intenţiei sufletului, de la „a primi pentru sine” până la „a primi pentru Creator”.
Cele cinci grade ale voinței de a primi, începând cu cele mai slabe (Keter) și terminând cu cea mai puternică (Malhut), sunt organizate în ordine descrescătoare de la Creator la creatură și constituie cele cinci lumi.
Când Lumina Creatorului trece prin lumi, aceasta slăbește și devine potrivită pentru a fi primită conform dorințelor mai slabe, altruiste. Când sufletul primește Lumina Rectificării de Sus, el începe să-și schimbe intenţia de la „a primi pentru sine” la „a primi pentru Creator”, care este privit ca dăruitor.
După ce sufletul săvârşeşte Prima Restricționare peste toate dorințele sale, ajunge la „barieră”. În acel moment, refuză să efectueze orice fel de lucrare cu egoism, deși încă nu este în stare să primească pentru Creator.
Când sufletul își rectifică intenţia de a da în gradul de Keter, acesta înseamnă că acum este capabil să-și depășească egoismul cel mai slab și se poate abține de la a primi orice pentru sine. În acel moment, se anulează complet înaintea Lumii Superioare. Cu acest grad sufletul intră în lumea Asiya, prima lume spirituală deasupra barierei (Mahsom). Dacă sufletul își poate depăși egoismul atunci când Lumina Înțelepciunii strălucește în el, el se ridică în lumea Yeţira. Cu cât este mai mare capacitatea sufletului de a rezista egoismului său, cu atât mai mult urcă în grade spirituale, până când în sfârșit sufletul ajunge în lumea Ein Sof. Un suflet este o entitate spirituală care își dezvăluie esența doar după ce a trecut dincolo de barieră și de gradele de deasupra sa.
Dorințele cu care se lucrează în lumea spirituală sunt neacoperite, deschise; nu sunt îmbrăcate în hainele lumii noastre. Un cabalist încetează să studieze lumea noastră odată aflat în lumea spirituală și nu o consideră altceva decât o consecință firească, o ramură a unei rădăcini spirituale. Mai interesante sunt studiile privind cauza, rădăcina și originea fiecărei dorințe, nu consecințele acesteia în cel mai de jos și mai corupt grad.
Cel care se ridică în lumea spirituală înlocuiește dorințele corporale cu dorințe îndreptate către Creator. La fel ca proaspătul intrat în spiritualitate care dorea să se bucure de tot felul de plăceri în această lume, şi care acum vrea să se bucure de Creator în aceeași manieră egoistă. Acea stare este privită ca o „încercare de a adormi”.
Dar prin iluminarea eternei Lumini Înconjurătoare, are loc o creştere graduală în dorinţa de spiritualitate a omului, care îl aduce în starea în care dorinţa de spiritualitate devine atât de intensă încât el nu mai poate nici să doarmă, dorinţă care în cele din urmă devine mai mare decât toate celelalte dorințe.
Numai Lumina Superioară a Creatorului poate produce astfel de lucruri într-un om – anume să răspundă la toate eforturile sale pentru a dobândi spiritualitatea. Apoi, în sfârșit, cu ajutorul acelei Lumini, omul trece bariera și primește intenţia de a da, de a dărui.
Procesul este același pentru toate sufletele, dar fiecare suflet are misiunea sa în această lume. Fiecare suflet are, de asemenea, o viteză diferită cu care își croiește drumul către Creator.
Fiecare gând, fiecare dorință și fiecare mișcare pe care o facem în această lume, indiferent cine suntem, vine cu un singur scop: să ne apropie de spiritualitate. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, acest progres se petrece în om în mod natural, la nivel inconștient, în gradele de mineral, vegetal și animal.
Totul este planificat dinainte, potrivit scopului Creației. Libertatea noastră de alegere constă doar în a fi de acord cu orice ni se întâmplă, cu înțelegerea privitoare la unde duce totul și dorința de a deveni o parte activă în evenimentele vieții noastre.
Toate gândurile și dorințele lumii Ein Sof trec prin toţi şi prin fiecare dintre noi. Sunt “capturate”, însă, numai acele gânduri care corespund gradului nostru actual.
Gradul nostru de spiritualitate determină gama noastră de influență și perspectiva noastră asupra lumii în care trăim. Pe măsură ce evoluăm, gândurile noastre vor devein mai profunde și vom găsi noi conexiuni între obiecte și fenomenul realității. Nivelul dezvoltării noastre definește cât de perceptivi putem fi faţă de acea parte a lumii Ein Sof pe care o putem simți.
Nu există altă modalitate de a dori spiritualitatea și de a ne trezi către Lumina Înconjurătoare, cu excepția studierii în grup sub îndrumarea unui învăţător Cabalist. Este singura modalitate de a lua parte la acțiunea din proiectul Creației și de a scurta procesul prin care natura ne conduce să o dobândim. Doar Lumina ne poate ajuta să înlocuim atributele noastre egoiste cu cele altruiste. Asta întrucât atributele noastre egoiste stau ca o barieră între lumea spirituală și noi.
Lumina Înconjurătoare înlocuiește dorința noastră de a primi cu o dorință de a da, transportându-ne astfel dincolo de barieră. Spunem că nu ne dorim nimic din ceea ce este fizic, dar dacă am fi ştiut cât de esenţială este schimbarea dincolo de barieră, anume că este o tranziţie de la totala concentrare pe câştigul personal la o pură preocupare pentru ceilalţi, am fi scăpat de întregul proces.
Abia după ce traversăm bariera, întâlnim „oceanul de Lumină.” Lumina Creatorului strălucește numai în măsura în care îl considerăm pe Creator ca fiind mai important decât dorințele noastre egoiste. Odată realizată această importanţă, asta ne permite să căpătăm încetul cu încetul proprietăţile de dăruire ale Luminii.
Cea mai importantă etapă este trecerea barierei. Dincolo de barieră, sufletul îşi cunoaşte calea de la sine, întrucât primește Lumina, care îl învață care sunt următorii pași și operațiunile necesare ca un itinerar de ghidare sau o hartă. Despre asta scriu Cabaliștii în cărțile lor.
Cum poate fi transformat un gând rău despre Creator într-unul bun? Mai întâi trebuie să înțelegem că este rău, așa că ne vom gândi la rectificarea acestuia. Este adevărat că răul poate fi văzut doar cu Lumina Creatorului, prin măreția Sa. Cu toate acestea, dacă Lumina Creatorului nu strălucește, nu putem vedea. La început, cu toții suntem convinşi că gândurile noastre sunt bune. Dar noi suntem în această lume, sub barieră, în întuneric, într-un loc în care Lumina nu ajunge la noi.
Atunci când Lumina Înconjurătoare strălucește asupra noastră, începem să ne vedem esența reală. Este un proces numit „recunoașterea răului”. Dar înainte ca Lumina să strălucească asupra noastră, încercăm mereu să ne justificăm. Credem că avem întotdeauna dreptate. Dar, odată aflaţi în lumina Creatorului, începem să vedem răul în noi înșine, ceea ce ne face să cerem ajutorul Creatorului, Sursa acestei iluminări.
Dacă cererea omului este autentică, Creatorul va schimba natura lui. Însă voința de a primi, în sine, nu se schimbă ci doar intenţia este cea care se modifică de la „pentru sine” la „pentru Creator”. Această schimbare se numește „dăruire”. Astfel, omul îşi schimbă treptat propriile proprietățile în proprietățile Creatorului în fiecare dintre cele 125 de grade ale scării.
Fiecare grad constă din câteva procese:
• Recunoașterea răului. Realizezi cu cât de mult eşti mai rău decât Creatorul pe linia ta stângă.
• Examinarea tipului de ajutor pe care cu adevărat ai nevoie să-l primeşti de la Creator, pe linia ta dreaptă.
• Plasezi cele două linii una în faţa celeilalte, verifici cât de mult de pe linia dreaptă poţi realmente să primeşti. Se consideră acest lucru că vii pe linia de mijloc.
Rezultatul acestor operațiuni este că o parte din dorințele tale devin ca şi când ar fi ale Creatorului și poţi să urci la gradul următor. Procesul se repetă în fiecare grad până când toate atributele tale se egalizează cu cele ale Creatorului.
Dorințele omului îi determină actele. În consecință, este imposibil să faci ceva fără să vrei! De pildă, dacă știi că trebuie să te trezeşti devreme dimineața, atunci te culci mai devreme cu o seară înainte. Este asta împotriva voinței tale? Nu! Nimeni şi nimic din lumea asta nu poate face nimic fără ca, mai întâi, să o dorească și fără să-şi satisfacă dorința cu plăcere, care este energia, forța motivatoare care permite orice mișcare.
Uneori credem că facem ceva împotriva voinței noastre, dar nu este cazul. Pur și simplu calculăm și decidem că este mai bine să facem ceva într-un fel și nu altfel, chiar dacă facem ceva împotriva voinței noastre. Vom îndura multe lucruri dacă sunt justificate de calculele noastre.
Facem ca o anumită dorință să fie aproape de inima noastră și devenim capabili să o împlinim alegând-o. Dar niciunul dintre noi nu poate ridica vreodată un deget fără o forță motivantă sau fără a avea o dorință preliminară pentru asta.
Când facem ceva bun pentru altcineva, credem că este într-adevăr aşa, anume că facem realmente ceva fără să urmărim un câştig personal. Dar dacă ne uităm adânc în gândurile noastre, vom descoperi că totul este făcut numai cu un singur scop: să ne mulțumim pe noi înșine și numai pe noi înșine, iar orice altceva nu înseamnă decât că ne minţim singuri.
Când începem să studiem Cabala, începem să înţelegem cum funcționează sistemul, cum fiecare este complet egoist și nu se gândește la nimeni decât la sine, nici măcar la proprii copii. În acel moment, descoperi că întregul tău sistem de gândire este construit pe iluzii și crezi că de fapt poți face ceva pentru altcineva.
Este posibil să dai ceva altuia numai dacă primeşti ceva în schimb, dacă rezultă un beneficiu pentru tine. Nu este nimic de care să ne fie rușine; asta este natura noastră. Fie primim în scopul de a ne bucura, fie oferim pentru a câștiga ceva prin asta. Nu este vina nimănui. Singurul lucru pe care ar trebui să-l dorim este să schimbăm atributele noastre cu cele ale Creatorului.
Cabala ne învață să ne acceptăm pe noi înșine așa cum am fost creați. Nu trebuie să ne urâm şi nici chiar să ne supărăm când ne uităm la proprietăţile noastre sau ale altora. Este greu pentru un student care studiază Cabala să fie în contact cu lumea exterioară. Studenţii nu au suficientă răbdare când văd egoismul în oamenii pe care îi întâlnesc. Dar fiecare om este creat cu intenție și ar trebui să încercăm numai să îi ajutăm pe ceilalți să-și schimbe propriile proprietăți în altruism.
Orice este împotriva dorinței noastre ne face să suferim. Este scris în Talmud că, dacă vrem să scoatem din buzunar o anumită monedă, şi scoatem o altă monedă, deja suferim. Orice, în viaţă, nu se potrivește perfect dorințelor noastre ne determină să suferim. Orice stare de spirit proastă, orice boală sau lipsa motivației pentru a face ceva sau altceva este interpretată de noi ca suferință.
Dar tot ceea ce se întâmplă, se petrece de fapt în favoarea noastră. Totul ne face să avansăm, într-un fel sau altul, către scopul Creației. Doar că trăirile noastre distorsionate înfățișează binele ca fiind rău și dulcele ca fiind amar. Benevolenţa pură nu poate fi resimțită decât dincolo de barieră, dar deocamdată totul este interpretat ca suferinţă. Este aşa întrucât Lumina încă nu poate umple sufletul înainte ca dorința să fi dobândit un scop altruist potrivit pentru Lumină; în consecinţă Lumina rămâne afară.
Până când vom dobândi spiritualitatea, voința de a primi este „îngerul vieții noastre”. Cu toate acestea, atunci când începem să studiem Cabala, extindem asupra acesteia Lumina Înconjurătoare și înţelegem, încetul cu încetul, că voința noastră de a primi este de fapt un obstacol între natura noastră egoistă și transformarea acesteia în altruism. Începem să înţelegem că această dorință este adevăratul dușman al progresului nostru spiritual, transformând în felul acesta „îngerul vieții” în „îngerul morții”.
Începem procesul nostru de recunoaștere a răului din interiorul egoismului nostru. Senzatia de lumină este opusă proprietăţilor Luminii pe care începem să o simțim. O dorință uriașă apare în noi de a îndepărta cu orice preț aceste cătuşe. Dar pentru că nu o putem face singuri, ţipăm cu disperare după ajutorul Creatorului. Dacă pledoaria noastră este serioasă, atunci i se va răspunde.
Cei care vor să dobândească spiritualitatea trebuie să fie ca toți ceilalți: ei trebuie să aibă o familie, să muncească și să ducă o viaţă normală. Important este ceea ce fac în cele două sau trei ore libere în fiecare zi, care nu sunt dedicate familiei sau muncii. Acestea sunt orele de care trebuie să se ocupe pentru a vedea dacă și le petrec în fața televizorului, într-un restaurant, sau lucrând pentru a atinge un scop spiritual.
Diferența dintre bărbați și femei, în lumea noastră, este o consecință a relației dintre partea masculină și partea feminină a sufletului. Drept urmare, bărbații și femeile au perspective diferite asupra vieții, asupra diverselor obligații și obiective.
Parţile masculină şi feminină ale fiecărui Parţuf, în lumea spirituală, se completează reciproc: partea feminină contribuie la dorințele sale, iar partea masculină contribuie la ecranele sale. În cele din urmă, combinația lor este cea care duce la dobândirea spiritualităţii și desăvârșirea spirituală, ceea ce are drept rezultat revelarea Luminii, revelarea Creatorului.
Rectificarea uneia dintre aceste părți nu se face pe seama rectificării celeilalte, așa cum se întâmplă în relațiile egoiste, în care fiecare trage către propria sa parte. În spiritualitate, totul există într-un singur Parţuf, un singur corp, în timp ce în lumea noastră, ajungem în trupuri separate. Fiecare entitate în lumea spirituală poate exista numai dacă se completează cu o alta pentru un scop reciproc.
Prin urmare, este clar că, în conformitate cu Înţelepciunea Cabala, nu poate exista niciodată o familie „adevărată”, cu o relație „adevărată” între sexe, fără să fie între suflete care doresc să fie rectificate spiritual. Atunci, în măsura în care ele sunt rectificate, tot aşa relațiile egoiste din familie se vor transforma în unele altruiste.
Spiritualitatea este un lucru intim pentru fiecare om. Nu trebuie discutată cu nimeni iar simţămintele omului față de Creator ar trebui să fie păstrate numai pentru sine pentru a se evita deteriorarea progresului individual al altcuiva. Lucrurile sunt diferite pentru fiecare dintre noi și vor deveni deschise tuturor la sfârșitul rectificării, întrucât atunci nu va mai fi loc pentru astfel de obstacole precum invidia egoistă.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)