SENZAŢIA LUMINII

(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)

Creatorul ne influențează prin diverse lucruri din mediul nostru. Este datoria noastră să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă cu noi nu este altceva decât Creatorul apropiindu-se de noi. Dacă reacționăm corect la această forţă care ne influențează, vom începe să înțelegem și să intuim ce doreşte de fapt Creatorul de la noi, până la punctul în care vom începe să-L simțim.

Creatorul ne influențează nu numai prin unii oameni, dar şi  prin întreaga realitate. Lumea este construită, așa cum este, întocmai pentru că este cel mai bun mod prin care Creatorul ne poate influența și susţine pentru împlinirea scopului Creației.

Atunci când ne confruntăm în viața noastră de zi cu zi cu diverse stări, noi nu simți influența Creatorului în spatele acestora. Asta întrucât însuşirile noastre sunt complet opuse față de ale Lui. Dar de îndată ce începem să ne egalizăm cu Creatorul, chiar şi dacă numai un pic, începem imediat să-L simțim pe El.

Ca răspuns la fiecare lovitură a sorții, ar trebui să ne punem în mod corect întrebarea: „De ce mi-a fost dat să se intâmple asta?” şi nu: „Ce am făcut pentru a merita pedeapsa asta?” sau „De ce îmi face Creatorul asta?” Nu e vorba de nicio pedeapsă, deși găsim multe descrieri ale acestora în Tora. Este vorba numai de îndemnuri de mişca omenirea către starea perfectă.

Mințile noastre nu sunt decât instrumente de susţinere suplimentară care ne ajută să percepem corect ceea ce simțim. Ar trebui să ne raportăm la viața noastră ca la o mare sală de clasă în care Creatorul este învăţătorul nostru. Numai El deţine toată cunoașterea și ne dă numai atât cât suntem în stare să percepem în oricare moment dat. Cu această atitudine, încet dar sigur, senzația Creatorului va fi resimţită de fiecare simț spiritual al nostru abia născut.

Cu toate acestea, pentru moment, continuăm să întoarcem spatele către Sursă. Vom fi capabili să îi facem faţă şi să ne apropiem de El numai dacă facem un efort conştient. De aceea, Creatorul ne trimite cărți și colegi de grup, pentru a putea progresa spiritual.

Studentul se află în lumea materială, iar învăţătorul în lumea spirituală. Din cauza ego-ului, elevul nu poate să-l înţeleagă sau să îl aprecieze pe învăţător.

Cu toate acestea, dacă un student își poate „șterge” propria minte, propriul mod de a gândi, și propriile opinii și operează cu mintea învăţătorului său, care este deja în lumea spirituală, el se poate conecta în felul acesta la spiritualitate, chiar dacă la nivel inconștient.

Noi nu-L vedem și nu-L simțim pe Creator în această lume. De aceea, ego-ul nostru nu poate acționa pentru Creator. Cu toate acestea, studenţii își pot vedea învăţătorul, pot vorbi cu el și învață de la el. Ei au încredere în învăţător și îl respectă. De aceea, ei pot face lucruri pentru învăţătorul lor.

Este foarte asemănător cu procesul în care AHP ale superiorului (învăţătorul) coboară în GAR ale inferiorului (studentul). A atinge AHP ale învăţătorului înseamnă să accepți fiecare acţiune, gând și sfat primit. Dacă studentul „se unește” cu AHP ale învăţătorului, acesta îl poate ridica temporar pe student și îi poate dezvălui ce este spiritualitatea.

Când citim astfel de cărți care au fost scrise de oameni virtuoşi, precum Baal HaSulam, Rav Şimon Bar Yohai și Rav Baruch Aşlag, ne conectăm cu ei prin Lumina Înconjurătoare care purifică dorințele noastre, adică vasele noastre.

Aşadar, atunci când citim aceste cărți, trebuie să ne amintim mereu gradul spiritual al scriitorului. Acest lucru ne permite să nu ne conectăm numai cu ideile și orientarea lui, ci să cream totodată o punte care să ne poată susţine în progresul nostru, în timp ce ne conectăm cu autorul. Nu este important dacă autorul este în viaţă sau nu; ne putem conecta cu el în trăirile noastre în timp ce-i studiem cărțile.

La 18 ani, fiul cel mai mare al lui Baal HaSulam, Baruch Aşlag, și-a încheiat studiile la Yeşiva (școala pentru evreii ortodocși) și a început să lucreze ca muncitor în construcții. El se trezea înainte de zori, mânca un kilogram de pâine cu ceapă, bea puțină apă și se ducea la muncă. Pâinea și ceapa erau și cina lui. De sărbători mai  adăuga puțin peşte sau altceva care să facă masa mai festivă.

Rav Baruch Aşlag a trăit o viață foarte grea. El a fost unul dintre muncitorii care au construit drumul de la Hebron la Ierusalim. Muncitorii trăiau în corturi și se mutau dintr-un loc în altul în timp ce lucrau la fiecare porțiune a drumului.

Bucătarul i-a permis lui Baruch Aşlag să studieze în bucătărie de la 3 dimineaţă. În schimb, Baruch trebuia să umple și să încălzească vasele, astfel încât bucătarul să nu trebuiască să se trezească atât de devreme dimineața.

El a continuat acest mod de viață chiar și după ce s-a căsătorit. Sotia lui locuia cu copiii în Ierusalim, iar când ajungea acolo, el participa la lecțiile tatălui său, ceea ce însemna să meargă din orașul vechi al Ierusalimului până la Givat Şaul (cartierul în care locuia Baal HaSulam), aproape o oră de mers pe jos. În vremurile acelea, te puteai întâlni pe drum şi cu un șacal.

În casa lui Baal HaSulam era sărăcie și, din cauza lipsurilor, adesea se făcea foame. Erau, însă, lucruri care erau obligatorii pentru el, cum ar fi hârtia, cerneala şi cafeaua. El scria tot timpul, căci scrisul a fost viața lui.

Când Baal HaSulam a murit, Rabaş a încetat să mai muncească și a pornit crearea un grup de studenți. În orice caz, lucrurile mergeau încet şi cu mari dificultăţi. Studenţii îşi începeau studiul la vârsta de 14-15 ani, iar când creşteau şi se însurau, ambiţia lor de a studia se diminua semnificativ. În loc să vină zi de zi, veneau numai o data pe săptămână sau chiar o data pe lună.

Fiecărui om îi este dat să-şi rezolve propriile probleme. Uneori, cel mai mic obstacol poate deveni un zid de netrecut.

Mai târziu, în 1984, i-am adus învăţătorului zeci de studenți noi iar Rabaş a început să scrie articole pentru lecțiile zilnice ale grupului. Dar chiar şi înainte de asta el obişnuia să scrie despre lumile spirituale pe care le descoperise. Mi-am înregistrat toate lecțiile cu învăţătorul meu.

Astăzi, sunt o serie de cărţi bazate pe acel material, din care o mare parte era scris pe mici resturi de hârtie. Acestea constituie acum un supliment important la scrierile lui Baal HaSulam.

Baal HaSulam a vorbit despre multe lucruri, dar a fost ceva ce a descris foarte clar: nu trebuie să uităm că există un Lider al lumii și, uneori, atunci când apare nevoia, El Îşi trimite mesagerii. Alteori El ne lasă să înaintăm singuri.

Există multe căi de conectare cu Creatorul și multe operațiuni de susţinere de care El este responsabil. Astfel, putem considera orice obstacol în calea studiului noastru, inclusiv plecarea din această lume a învăţătorului nostru, ca o schimbare în propria noastră Providență Personală.

Creatorul își schimbă Providența, dar întotdeauna în sensul cel mai bun, însemnând că fiecare astfel de schimbare ne apropie de sfârșitul rectificării. Cu toate că egoismul nostru ne dictează condițiile sale și spune că starea anterioară era mai bună, mai ușoară, mai plăcută, trebuie să încercăm în continuare să vedem ca vie Îndrumarea Creatorului în fiecare situație și întâmplare.

Chiar și atunci când Cabalistul moare și mulții săi studenți rămân fără învăţător, este vorba de o schimbare calitativă în munca lor, întrucât Providența a devenit mai rapidă și mai dură.

Când ne apropiem de spiritualitate, începem să ne simțim precum un parașutist care se aruncă în gol pentru prima dată. Ştim că în spatele nostru există o parașută, dar în primele secunde în care ne aflăm în aer, ne rugăm și ne întrebăm: „La ce îmi trebuie asta?”

Apoi parașuta se deschide deasupra noastră și ne simțim în deplină siguranţă. Dar asta nu durează foarte mult pentru că în curând va trebui să aterizăm pe pamânt. Uităm că parașuta ne protejează și ne folosim de noi abilități pentru a ateriza în siguranță. Totuși, frica noastră este în realitate una subiectivă, întrucât paraşuta este, de fapt, cea care ne susține și ne duce încet la pământ.

Rav Baruch Aşlag spunea despre unul dintre studenții săi că atunci când i s-a dat o nouă slujbă, a fost chemat la cabinetul ministrului. În aceeași noapte a avut loc, însă, un banchet la Rav. Studentul nu s-a dus să se întâlnească cu ministrul și nu a primit slujba; el a ales ce era mai important pentru el – întâlnirea cu învăţătorul.

Rav Aşlag nu a lăsat în urmă niciun articol gata pregătit pentru tipărire, pentru că nu a vrut să publice articole după tatăl său, marele lui învăţător. Cu toate acestea, timpul trece și cererea de texte cabalistice se schimbă. Studenții de astăzi nu mai pot absorbi materialul așa cum ne-a fost prezentat nouă atunci.

Putem spune că Rabaş a fost ultimul dintre marii Cabaliști ai trecutului. În el era conţinută întreaga istorie a iudaismului. Cunoașterea sa despre istoria iudaismului și a marilor învăţători ai ultimelor generații a fost impresionantă și el obişnuia să relateze poveștile lor ca și cum ar fi fost parte din viața lui.

Din istorisirile sale putem vedea clar că la începutul secolului XX a existat un declin spiritual care a ajuns atât de jos încât porțile către lumea spirituală au început să se închidă și a început o perioadă de întuneric spiritual.

Dacă unuia din secolele anterioare i s-ar fi oferit ocazia să-şi consacre întreaga viaţă în schimbul dobândirii spirituale, el ar fi acceptat pe loc. Astăzi, însă, suntem atât de cufundați în nonsensul nostru de zi cu zi, încât nu ne putem rupe de el. Studenții de astăzi trebuie să aspire la o conexiune foarte strânsă cu ei învăţătorii lor, întrucât ei reprezintă un grad foarte înalt de dezvoltare spirituală, iar dobândirea acelui grad este ţinta fiecărui student.

Când studenţii lui Rabaş erau lângă el, ei simțeau o imensă sursă de forţă spirituală. Era foarte dificil să gândești ca el, cu atât mai puțin să-i înțelegi acțiunile și raţiunile. Era, totodată, dificil pentru învăţător să se raporteze la studenții săi, întrucât trebuia să se coboare la nivelul lor și să-și ascundă dobândirea pentru a le oferi studenţilor libertatea de alegere.

Orice înțelegere ţi-este dată în funcție de propriul progres spiritual. Asta te fereşte de spargere. Este foarte greu de înțeles un om care trăiește o viaţă, în acelaşi timp, corporală și spirituală; este întotdeauna năucitor să constaţi cum, pentru un asemenea om, unele lucruri sunt importante, iar altele sunt ignorate. Uneori, înainte de a dobândi un grad spiritual minimal, totul ţi se pare complet de neînțeles.

Rabaş era foarte interesat de științele naturii precum fizica și chimia. El a pus imediat totul în legătură cu ce a învățat în Cabala și a înţeles ce fusese revelat şi ce nu.

Dorința de a apuca pe o cale spirituală ne este dată de Creator, dar omul trebuie să depună efortul pe care îl cere acest drum. Studenții care studiază Cabala trebuie să se întrebe în permanență care este scopul lor în astfel de studii. Oare studiază ei Cabala pentru a-şi însuşi cunoașterea în beneficiul propriului ego sau pentru a-L simţi pe Creator și a se rectifica?

Orice om care păşeşte pe calea către spiritualitate și învață despre modul de a se ridica la ea parcurge cărțile și mass-media care conţin lecţii de Cabala. În felul acesta, este ca și cum ar adera la Voința Creatorului și la răspândirea ideilor Sale în lume, devenind astfel un partener al Creatorului în această lume, apropiindu-se de El în ceea ce face şi ceea ce gândeşte.

Revelarea Creatorului către creatură este un moment în care creatura își egalizează propriile însuşiri cu Lumina care se extinde de la Creator. Adică, Creatorul apare în însuşirea specifică ce a fost egalizată cu El.

Trebuie să întregim echivalența atributelor noastre cu El pe întreaga scară spirituală în timp ce ne aflăm în această lume și pe durata unei singure vieți. Toate viețile noastre trecute nu sunt decât o pregătire pentru a urca treptele scării până ajungem la Cel care a făcut lumea.

(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)

error: Content is protected !!