(înapoi la pagina CHAIM VITAL – Sha’arei Kduşa – click)
Chaim, fiul gloriosului Rav Josef Vital, binecuvântată fie aminitirea sa, a spus: “I-am văzut pe fiii ascensiunii, (בני עליה – Bnei Aliya) și erau foarte puțini. Au dorit să urce scara, dar era ascunsă ochilor lor. Au studiat cărțile celor dintâi, pentru că au vrut să găsească o cale de viață care li s-ar potrivi. Au vrut să afle cum și-ar putea ridica Nefeş-ul (נפש – sufletul inferior, de animal) la rădăcina divină și cum ar putea să-și lege al lor Nefeş de Veşnicul Atotputernic. Au vrut să urmeze exemplul profeților care l-au urmat pe Domnul lor şi au demonstrat marea adeziune pe care le-a dat-o Ruah HaKodeş (רוח הקודש – inspirația divină). Au vrut cărțile pentru a dezvălui modul iluminat care să arunce lumina asupra secretelor Torei. Aşa cum a spus regele David, odihnească-se el în pace, «Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale», (Psalmi 119: 18) şi «i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit» (Psalmi 107: 7) cu fiii ascensiunii.”
Ei au fost urmaţi de primii Hasidim (cei evlavioși – חסידים), care sunt numiți asceți (Peruşim, adică farisei) care voiau să meargă pe urmele profeților. Aşadar, s-au retras de la căile oamenilor și şi-au făcut locuința lor în peșteri, pe stânci și în pustietate. Unii s-au retras în propriile lor case unde au studiat zi şi noapte, lăudând numele lui Dumnezeu și recitind cântecele regelui David, odihnească-se el în pace. Bucurându-se, până ce ale lor gânduri s-au conectat la luminile divine, ei au continuat această practică până când au atins nivelul de Ruah HaKodeş și au început să profețească: „Dar după aceea n-au mai proorocit” (Numeri 11:25). Sau mai curând, așa cum a fost tradus de Onkolus (אונקלוס), „Și nu s-au oprit niciodată”. Însă, căile acestor sfinți s-au pierdut și modul în care se închinau lui Dumnezeu a fost uitat; în consecință, inimile și cunoașterea generației următoare au scăzut și nu au mai existat oameni cu Ruah HaKodeş. Ei şi-au dobândit odihna, dar ne-a lăsat tulburaţi, însetaţi și flămânzi, până când disperarea a crescut în inimile oamenilor și au început să caute această mare înțelepciune. Și ce dacă două sau trei fructe au fost găsite în vârful vreunui copac și vreo doi membri ai familiei au căutat apă dar nu au găsit nicăieri, pentru că profeția a încetat iar motivul nu a fost scris în carte. Prin urmare, singura modalitatea de a învăța asta este să te ţii aproape și să te apropii de sfințenie.
Unii dintre ei i-au chemat pe îngeri cu puterea numelor sfinte; ei căutau lumină și iată întunericul. I-au chemat pe îngerii inferiori, care răspund de această lume și care sunt făcuți din rău și bine. În plus, acești îngeri nu cunosc adevărul, întrucât luminile divine le-au dezvăluit un amestec de bine și rău, adevărat și fals, fleacuri inutile, cum sunt amuletele, medicamentele și alchimia (transformarea argintului în aur, și a cuprului și staniului în argint). Ei au greşit, însă, şi prin vin, pierzându-se în băuturi tari. Dacă numai şi-ar îndrepta gândurile către Tora și Miţvot (מצוות – porunci)! Dacă doar ar putea învăța din povestea celor patru mari înțelepți ai lui Israel care au intrat în Pardes (פרדס – livadă, paradis) și niciunul dintre ei nu a plecat în pace, cu excepția lui Rav Akiva, pe care și îngerii slujitori au vrut să-l arunce jos, în afară de Unul cel Sfânt care l-a ajutat! Adevărul este că aceștia patru și-au asumat un mare risc urcând aceste trepte înalte. În ceea ce ne privește, dacă doar am putea să luăm ceva din Ruah HaKodeş și să-l vedem pe Ilie, așa cum au făcut deja mulți alții, sau să vedem Nefaşot (נפשות – sufletele inferioare, de animale) ale sfinților așa cum s-a menționat de atâtea ori în Sefer Tikunim (Cartea Rectificărilor).
Dar nu mai mult, întrucât și în vremurile noastre am văzut oameni sfinți care erau demni de Ruah HaKodeş. Nefeş-ul devine din ce în ce mai rafinat până să se reveleze omului și să-l conducă pe toate căile, aceste căi deschise celor care sunt vrednici, chiar și în zilele noastre. Este adevarat ca este nevoie de o mare putere de discernământ și multe încercări pentru a atinge adevărul, pentru că este posibil ca un spirit impur să-l înşele. Toate aceste probleme vor fi explicate în a treia parte a celei de-a opta porţi.
În consecință, am decis să-i las liberi pe ascetici, să-i susțin şi să le arăt drumul pe care ar trebui să meargă. Aşadar, am conceput acest tratat, pe care l-am numit Sha’arei Keduşa (שערי קדושה – Porțile Sfințeniei), o scriere modestă ca mărime, dar uriaşă ca importanță pentru înțelepți. In acest tratat, voi explica secrete pe care nici chiar predecesorii noștri nu şi le-au imaginat; întrucât am învățat aceste secrete de la un om sfânt, de la un înger al Numelui Ţevaot (חשם צבאות), de la profesorul meu ARI (Rav Yiţhak Luria) binecuvântată fie memoria sa. Și de vreme ce acestea sunt misterele și secretele acestei lum, voi dezvălui atât căt o lățime de palmă și voi acoperi până la două mii de coți. Voi deschide Porțile Sfințeniei, iar deschiderea va fi la fel de mare ca un ac, și oricine este vrednic va intra pe porți, întrucât bunul Dumnezeu nu-l va împiedica pe cel care se poartă fără de cusur.
Am împărțit cartea în patru părți:
Prima parte îl informează pe om referitor la căile care le sunt de ajutor celor pioşi (Hasidim) şi ascetici să dobândească Ruah HaKodeş. Această parte este împărțită în șase porţi.
A doua parte prezintă recompensa și pedeapsa pentru Miţvot pozitive și Miţvot negative. Această parte este împărțită în opt porți.
A treia parte se referă la Ruah HaKodeş. Această parte este împărțită în opt porți.
A patra parte prezintă căile unificărilor (Yehudim – יחודים) care susţin Ruah HaKodeş, modalități pe care le-am examinat, încercat și verificat eu însumi. Le voi explica, și cu ajutorul lui Dumnezeu, voi scrie însemnele lor.
(înapoi la pagina CHAIM VITAL – Sha’arei Kduşa – click)