(înapoi la pagina CHAIM VITAL – Sha’arei Kduşa – click)
A doua parte este împărțită în opt porți:
- Observaţii
- Observaţii ale înțelepților noștri, binecuvântată fie aminitirea lor, referitoare la disciplină
- Răsplata pentru aceia care respectă Tora și Miţvot
- Pedeapsa pentru cei care demonstrează trăsături rele de caracter
- Pedeapsa pentru cei care demonstrează trăsături de caracter interzise
- Pedeapsa pentru cei care încalcă Miţvot negative
- Răsplata pentru cei care respectă Miţvot pozitive
- Poarta pocăinței
A cincea Poartă
Pedeapsa pentru cei care au trăsături de caracter interzise
Vorbirea de rău: Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că: vorbirea de rău este mai gravă decât idolatria, incestul și vărsarea de sânge, care sunt cele mai grave delicte (Arakin 15). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că cel care îl vorbește de rău pe semenul său neagă existența lui Dumnezeu, așa cum este scris: „cei ce zic: «Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi. Cine ar putea să fie stăpân peste noi?»” (Psalmi 12: 5).
Bârfa ucide de trei ori și, prin urmare, cântărește cât vărsarea sânge. Cel care bârfește nu va intra în paradis, așa cum este scris: „Cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă; Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său” (Psalmi 15: 1-3). De pildă, Doeg Edomitul, capul păstorilor lui Saul, șeful Sanhedrin-ului, și-a pierdut locul în lumea care va veni și a murit tânăr din cauza bârfelor; mai mult, bârfa lui a provocat moartea poporului din Nob, orașul preoților, și moartea lui Saul, a fiilor săi și a familiei lui.
Cel care-l face de ruşine pe un prieten, cel care răspândește informaţii rele despre aproapele său sau cel care se înalță pe sine degradându-și semenul, nu are parte în lumea care vine; el coboară în iad fără să mai urce vreodată, întrucât aceste delicte cântăresc tot atât cât porunca (Miţva) „Să nu ucizi” (Exodul 20:13). Așa cum au spus Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor: “Abaye l-a întrebat pe rabinul Dimi: «Ce evită oamenii cu cea mai mare grijă în Vest?» Iar el a răspuns: «A-i face de ruşine pe alții» (Baba Mezi’a 58b).
Dispreţul este unul dintre cele patru delicte care resping Şhina. Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Cel care batjocorește va cădea în iad” (Avoda Zarah 18). În plus, au spus că „Doi care stau împreună fără cuvintele din Tora sunt o adunare de tot disprețul” (Avot 3: 2), pentru că se spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului” (Psalmi 1:1-2). Mai mult, este scris în Tora: „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul”(Psalmi 1: 3). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, spuneau că „În fiecare zi se aude o voce în depărtare care spune: «Vai de aceia care disprețuiesc Tora, căci toţi cei care nu se angajează în Tora sunt vrednici de ocară»”(Avot 6: 2). Mai mult, Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus: „căci a nesocotit Cuvântul Domnului şi a călcat porunca Lui, va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui”, (Numeri 15:31) acel suflet (Nefeş) va fi complet tăiat”(Sanhedrin 99), iar Rav Nehemia a spus că Nefeş-ul oricui are timp pentru a studia Tora dar, dacă alege să nu o facă, va fi complet tăiat. Rabinul a spus că „Oricine se îndepărtează de cuvintele Torei este ars în foc” (Baba Batrah 79), și că „Cel care întrerupe învățarea cuvintelor Torei și se dedică vorbăriei goale va fi făcut să mănânce cărbuni aprinşi de ienupăr” (Avoda Zarah 3), căci se spune că ei: „Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucşău” (Iov 30: 4). Iar Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus asta: „Cel care își întoarce inima spre trândăvie, este vinovat de moarte” (Avot 3: 4), așa cum se spune:„Numai ia seama, etc.” (Deuteronom 4: 9).
Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus: „Un om este judecat, mai întâi, în funcție de cât timp petrece studiind Tora” (Kiduşin 40), așa cum se spune:„Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape”(Proverbe 17:14). Se spune: „cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1: 8). Pe de altă parte, se spune cu privire la fiecare clipă, oră sau zi în care un om nu studiază, că: „Ce lipseşte nu poate fi trecut la număr”(Ecleziastul 1:15). În plus, înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că (Pea 1: 1) cel ce studiază Tora se bucură de fructele sale în această lume iar principalul rămâne pentru lumea care va veni etc. Ei au spus că studiul Torei este mai presus de toate și că cel care studiază Tora este scutit de toate Miţvot, pentru că studierea Torei depășește toate Miţvot.
Ilie, binecuvântată fie memoria lui, a spus: „Binecuvântat fie acela care este trage ca un bou la propriul jug și îşi duce greutăţile ca un măgar, acela care stă, citește şi studiază Tora în fiecare zi, căci Ruah HaKodeş (רוח הקודש – inspiraţia divină) va zăbovi asupra lui, etc. Și dacă cel trândav este pedepsit aspru, cu atât mai mult este cel disprețuitor”(Zuta 1).
Vorbăria goală duce la mari delicte, pentru că vorbăria goală vorbirea de rău, la bârfă, dispreț și calomnie. Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus: „Cel care se angajează în vorbărie inutilă încalcă o Miţva pozitivă, (Yoma 19) așa cum este spus: „Şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deuteronom 6: 7). „S-a spus despre rabinul Johanan Ben Zakai: Niciodată în viața lui nu a vorbit despre afaceri lumești” (Suca 28). Mai mult decât atât, Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Un cuvânt merită o Sela (סלע – doi sicli) și tăcerea două” (Megilah 18). Ei au spus, de asemenea că: „Nu am găsit nimic bun pentru un om, în afară de tăcere” (Avot 1: 7), și totodată, că „Să stea* singur şi să tacă, pentru că Domnul i s-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână, (Plângerile lui Ieremia 3: 28-29) şi, la fel, că „Moartea și viața sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). În plus, Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Tăcerea este ca un gard în jurul înțelepciunii”(Avot 3:13). Iar Solomon a spus: „Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe multe.” (Ecleziastul 5: 2).
Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au întrebat cu privire la versetul „Oare tăcând faceţi voi dreptate?” (Psalmi 58: 1), „Ceea ce este pentru omul din această lume o artă, să se comporte ca şi când ar fi mut”(Hulin 89). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, spuneau că „Un anume rabin obișnuia să plângă atunci când ajungea să citească următorul verset: (Hagiga 5) «Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui» (Amos 4:13)”. Chiar și o conversație obișnuită între el și soția sa este înregistrată în cartea unui bărbat și în momentul morţii lui, aceste înregistrări sunt citite în fața lui.
Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că tăcerea duce la smerenie, iar smerenia este cea mai importantă trăsătură de caracter pentru frica de Cer. Astfel, un om ar trebui să-şi ţină buzele ferecate ca două pietre de moară așezate una deasupra celeilalte, atunci când nu studiază Tora, întrucât virtutea unui om și toate meritele sale nu sunt suficiente ca să echilibreze lucrurile pe care ar putea să le rostească din buze. Binecuvântat fie acela care acționează ca un mut, surd, șchiop și orb, căci acţionând astfel se va abține de la păcat și în felul acesta își va salva organele de la pedeapsa iadului. Aşa cum a spus David: „Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns” (Psalmi 38:14).
În cartea Zohar este scris că „Fiecare respirație din care se înalţă o voce, și toate lucrările în care este angajat un om şi care nu sunt în slujba Celui Sfânt, binecuvântat fie El, devine o respirație care se duce și zboară în afara lumii”(Paraşa Beşalach). Iar atunci când sufletul (Nefeş) se îndepărtează, respirația aceea îl rostogoleşte prin lume ca pe o piatră zvârlită din praştie, așa cum este scris: „sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi” (1 Samuel 25:29). Se mai spune că: „Esther și-a pus Malhut, adică s-a îmbrăcat în suprema Sfântă Malhut, aşadar, am fost învățati că oricine își păzește buzele și limba este demn de a se îmbrăca în Ruah HaKodeş” (Paraşa Chukat).
Cel ce se uită la un trup gol, „Chiar dacă el poate fi bun în ce priveşte Tora și faptele bune avându-l pe Moise învăţător, el nu va scăpa de pedeapsa iadului”(Berakot 61), pentru că a te uita la un trup gol poate duce la păcat. Întrucât asta excită înclinaţia rea (Yeţer HaRa) și duce la o poluţie serioasă, așa cum se va explica în a șasea poartă.
Cel care pune cununa Torei unui scop profan este eliminat din lume și-şi pune în pericol propriul suflet (Nefeş), aşa cum ne învaţă povestea lui Rav Tarfon: „Deși erau pe punctul de a-l arunca în râu, el s-a abținut de la a folosi în scop profan cununa Torei” (Nedarim 62). La fel au spus şi Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor: „Să nu le faci nici cunună, pentru a-i glorifica, nici topor, pentru a trăi cu ei”(Avot 4: 5), întrucât cel care utilizează în scop profan cununa Torei va fi eliminat din lume pentru că merită iadul.
Minciuna: Acel ce-L negă pe Dumnezeul lui Israel (Dumnezeul adevărului) și se închină Dumnezeului minciunii. Mai mult, Şhina nu se revelează celui care minte, aşa cum este scris: „Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.”(Psalmi 101: 7). Cel care minte este de fapt separat de comunitatea lui Israel, așa cum este scris: „Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare.” (Țefania 3:13). Anii celui care minte vor fi scurtaţi, în timp ce viața celui care spune adevărul vor fi prelungiţi, după cum se spune în Masechet Sanhedrin: „Raba a spus: «Obișnuiam să cred la început că nu există adevăr în lume»”(Sanhedrin 97). După care unul dintre rabini, după numele lui Rav Tabyomi, căruia, chiar dacă i s-ar da toate comorile lumii, nu ar rămâne, mi-a spus că el a ajuns odată într-un loc numit Kuşta, unde nimeni nu a spus vreodată minciuni și unde nimeni nu a murit înainte de vremea lui. Atunci el s-a căsătorit cu una dintre femeile lor, de la care a avut fii. Într-o zi soția lui stătea și se spăla pe păr, când a venit un vecin și a bătut la ușă. Spunându-şi sieşi că nu ar fi politicos să-i spună că soția lui se spăla singură, el îi strigă: «Nu este aici». Ca pedeapsă pentru aceasta cei doi fii ai săi au murit. Atunci oamenii din oraș au venit la el și l-au întrebat: «Din ce cauză»? Atunci el le-a relatat ceea ce se întâmplase. «Noi te rugăm», au răspuns ei, «să părăseşti orașul acesta ca să nu provoci Moartea împotriva noastră»”. Și este scris: „«Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri», zice Domnul, «să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?»” (Ieremia 9: 8-9). În plus, spionii și Generația pustiului au fost pedepsiţi pentru că au fost martori mincinoși. Iar înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Oricine se preface în spusele sale este ca și cum s-ar angaja în idolatrie” (Sanhedrin 92). De asemenea, este scris că „Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.”(Proverbe 6: 16-19). În plus, este scris, „nu spun decât minciuni etc. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri?” (Ieremia 9: 4-8), și „Cine este omul care doreşte viaţa, etc. Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare!” (Psalmi 34: 12-13). Gehazi a fost îndepărtat din lume pentru că a mințit în numele Elisei, Amnon l-a înșelat pe Tamar și, drept urmare, a fost ucis, iar duhul (Ruah) lui Navot l-a părăsit pentru că spunea minciuni (Șabat 149), după cum se spune, „Cine va amăgi pe Ahab, etc.”(1 Împăraţi 22:20), ieşi din ţara ta și fă asta. Rav Huna a spus că Israel au plecat în exil pentru că au încălcat versetul „Fereşte-te de o învinuire nedreaptă”(Exodul 23: 7). În plus, Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor au spus că „Ierusalimul a fost distrus numai pentru că nu au mai existat acolo oameni credincioși” (Șabat 119), așa cum este spus: „Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept” (Ieremia 5: 1). Și în cartea Zohar este scris că „Un judecător care nu redactează un verdict adevărat este echivalent cu a-i fi dat lumea în stăpânire lui Samael (סמאייל)”! (Mişpatim 13). Și ar trebui să știi că primul și al doilea templu au fost distruse întrucât „Adevărul a fost aruncat la pământ” (Daniel 8:12). Înțelepții noştri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Lumea se bazează pe trei lucruri: pe Judecată, pe Adevăr și pe Pace”(Avot 1:18). În Psalmi este scris: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.” (Psalmi 15: 1-2), dar ar trebui să-ţi aminteşti că adevărul inimii ar trebui tradus în fapte. Așa cum au spus înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor: „Spuneţi adevărul precum Rav Şafra”(Macot 24), și așa cum este scris: „Legea adevărului era în gura lui şi nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire şi pe mulţi i-a abătut de la rău. Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.” (Maleahi 2: 6-7).
Flatarea este unul dintre cele patru delicte care îndepărtează Şhina, pentru că cel care îi flatează pe cei răi, Îl neglijează pe Dumnezeu, așa cum este scris: „Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile”(Proverbe 24:24). Chiar și cel care îl flatează pe un om nevinovat va fi blestemat, întrucât el se comportă de parcă s-ar teme de om și s-ar încrede în el, după cum este scris, „Blestemat să fie omul care se încrede în om” (Ieremia 17: 5), și „un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui” (Iov 13:16).
Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus: „Când regele Jannai a fost trimis în judecată, Sanhedrin-ul l-a lingușit și nu l-a forțat să stea în picioare în timpul procesului; drept pedeapsă, îngerul Gabriel a venit și a dat cu ei de pământ și au murit” (Sanhedrin 19). La fel s-a întâmplat când regele Agrippa a fost lingușit: „În acel moment când duşmanii lui Israel l-au linguşit pe Agrippa, ei s-au expus exterminării”(Sota 41). În plus, înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Domnul urăște următoarele trei lucruri: Pe cel care spune una cu gura și gândește altfel în inima lui, etc.” (Pesahim 113). Ei au mai spus, de asemenea că: „Fiecare om în care se găseşte lingușeala va cădea în iad” (Sota 41), așa cum s-a spus: „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău etc. De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea etc.” (Isaia 5: 20, 23). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au adăugat că „Orice comunitate în care există linguşeală este la fel de respingătoare ca o femeie la menstruaţie”(Sota 42), așa cum s-a spus: „Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă şi cortul omului stricat îl va mânca focul” (Iov 15:34). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus: „Se numește un om învăţat acela al cărui interior nu este ca exteriorul său corupt” (Yoma 72). Ei au adăugat că: „Fiecare om în care există lingușire aduce mânie asupra lumii”(Sota 41), așa cum se spune: „Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie”(Iov 36:13). Nu numai atât, dar rugăciunea lor rămâne neauzită. Mai mult, Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au spus că „Fiecare om în care există lingușeală, chiar și ca embrioni în pântecele mamelor lor, sunt blestemați”(Sota 41). Au mai zis şi că „Fiecare om în care există lingușire va cădea în mâinile duşmanilor săi”(Sota 41), așa cum se spune: „I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit”(Isaia 10: 6).
Păcatul lingușirii cântărește tot atât cât idolatria, incestul și crima. Idolatria: „nebunul spune nebunii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului”(Isaia 32: 6); incestul: „El zice: «Când se desparte un bărbat de nevastă-sa» etc. N-ar fi chiar şi ţara aceea spurcată (חנוף תחנף)?”(Ieremia 3: 1); crimă: „au vărsat sânge nevinovat, etc. şi ţara a fost spurcată (תחנף) astfel prin omoruri.”(Psalmi 106: 38). Cel care lingușeşte este condamnat la iadul veșnic, așa cum s-a spus: „Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur i-a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: «Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?»” (Isaia 33:14). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, au explicat că „Ieroboam a meritat suveranitatea, pentru că l-a dojenit pe Solomon” (Sanhedrin 101).
Păcatul înșelăciunii este o combinație a două delicte: minciuna și lingușirea pe de o parte și furtul și înșelăciunea pe de altă parte. Înșelătorul ignoră Numele, binecuvântat fie El, crezând că Cel Sfânt, binecuvântat fie El nu îi poate vedea înșelăciunea. Este scris, „Niciunul dintre voi să nu înşele deci pe aproapele lui şi să te temi de Dumnezeul tău” (Levitic 25:17), „Să* nu faci nedreptate la judecată”(Levitic 19:15), și „Atunci când omul este dus la Judecată el este întrebat: „Ai negociat corect?”(Şabat 31).
Înșelăciunea este una dintre cele patru delicte care îndepărtează Şhina, după cum s-a spus: „Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea”(Psalmi 101:7). Înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, ne-au învățat că „Ierusalimul a fost distrus numai pentru că nu au mai existat acolo oamenii de credință”(Șabat 119), așa cum am menţionat deja. Mai mult, este scris că: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă” (Psalmi 15: 1-2). Și înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, ne-au învățat că: „Un om credincios este năpădit de binecuvântări” (Proverbe 28:20), pentru că Dumnezeu îl va asigura pe cel care îl tratează cu fidelitate și mai mult decât atât, căci va face să fie numit Ţadik, adică așa cum se spune: „Și cei drepți vor trăi prin credința Lui”(Habacuc 2: 4). Iar înțelepții noștri, binecuvântată fie amintirea lor, spuneau (Macot 24) că „Există 613 Miţvot, iar Habacuc a fost cel care le-a redus la una singură (Habacuc 2:4) spunând că„Cel drept va trăi prin credinţa lui”.
(înapoi la pagina CHAIM VITAL – Sha’arei Kduşa – click)