(înapoi la pagina CHAIM VITAL – Sha’arei Kduşa – click)
A doua parte este împărțită în opt porți:
- Observaţii
- Observaţii ale înțelepților noștri, binecuvântată fie aminitirea lor, referitoare la disciplină
- Răsplata pentru aceia care respectă Tora și Miţvot
- Pedeapsa pentru cei care demonstrează trăsături rele de caracter
- Pedeapsa pentru cei care demonstrează trăsături de caracter interzise
- Pedeapsa pentru cei care încalcă Miţvot negative
- Răsplata pentru cei care respectă Miţvot pozitive
- Poarta pocăinței
A opta Poartă
Este numită poarta căinţei şi este împărţită în trei părţi
Prima parte se referă la Miţvot pozitive.
Cele mai grave delicte sunt încălcările următoarelor Miţvot pozitive. Sacrificiile de Pesach și autocircumcizia, pentru care pedeapsa este Karet. Karet este de asemenea pedeapsa pentru cel care mănâncă sau lucrează în Ziua Ispăşirii. Mai mult, cel care lucrează de Şabat este omorât cu pietre. Mai importantă este Miţva pozitivă „Creşteţi, înmulţiţi-vă” (Geneza 1:28), întrucât chiar Ezechia, care studiase Tora și respectase Miţvot¸ a murit înainte de vremea lui și şi-a pierdut locul în lumea care va veni pentru încălcarea acestei Miţva. O altă Miţva pozitivă importantă este aceea de a purta filacterii, căci cel care nu a purtat niciodată filacterii nu va fi înviat în Ziua Învierii și este considerat ca unul dintre evrei necredincioși. Mai mult, cel care rupe alianța și cel care neagă existența lui Dumnezeu își va pierde locul în lumea care va să vină, pentru că acestea sunt cele mai importante Miţvot pozitive.
Pe de altă parte, cel care respectă următoarele Miţvot pozitive își primește răsplata în această lume și în lumea care va veni: cinstește pe tatăl și pe mama ta, fă acte de binefacere pentru cei săraci și pentru cei bogaţi, sărbătoreşte în bucurie cu mirele și mireasa, vizitează-i pe cei bolnavi, îngroapă-ţi morții, consolează-i pe cei care plâng, îmbracă-l pe cel gol și fii ospitalier cu cei săraci. Spune-ți rugăciunea cu devoţiune, fă pace între prieteni, justifică-ţi semenul. Iar studiul Torei le depășește pe toate, inclusiv trezirea devreme la sinagogă și ridicând un fiu la învățătură.
A doua parte tratează pedeapsa pentru trăsăturile de caracter rele și pedeapsa pentru încălcarea Miţvot negative.
Furia și trufia: Cele mai rele trăsături de caracter sunt acestea două. Un om furios este considerat un idolatru care de fapt, în mania lui, se omoară pe sine (al său Nefeş), întrucât al lui Nefeş este dezrădăcinat și înlocuit cu un Nefeş rău. “Oare pentru tine, care te sfâşii în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul şi să se strămute stâncile din locul lor?” (Iov 18: 4)
Îngânfarea şi vulgaritatea sunt considerate idolatrie, de asemenea, precum Aşera și atrocitatea. Mai mult, trufașul este considerat ca unul care neagă existența lui Dumnezeu; este ca şi când ar încălca toate legile moralității sexuale și drept rezultat, el nu se va ridica din ţărână la vremea Zilei Învierii.
Cele două trăsături rele de caracter și încălcarea tuturor Miţvot pozitive, cu excepția celor menționate în prima parte, sunt numite delicte ușoare. În timp ce Miţvot pozitive menționate în prima parte și toate Miţvot negative sunt numite delicte grave. Delictele sunt împărțite pe mai multe niveluri de gravitate. Primul nivel include delictele care sunt pedepsite cu moartea prin Karet de către mâna lui Dumnezeu și moartea decisă de tribunal. În acest grup intră Miţva negative „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeul tău”, care, deși încălcarea aceastei Miţva nu este pedepsită prin Karet, este mai gravă decât toate celelalte încălcări, atât pentru cel care o comite cât şi pentru familia sa și intreaga lume; chiar și cei care nu pot protesta sunt pedepsiţi pentru aceast delict. Şi ce este aceea defăimarea lui Dumnezeu? „Spune rabinul: De pildă, dacă iau carne de la măcelar și nu plătesc imediat, îl profanez pe Dumnezeu. (Yoma 86) Spune Abayi: Asta este atunci când se obişnuieşte să se plătească pe loc, dar nu şi atunci când se obişnuieşte să se plătească mai târziu. Rabinul Johanan spune: De pildă, atunci când ar trebui să merg patru paşi fără să am Tora în mintea mea, eu Îl profanez pe Dumnezeu. Discipolii rabinului Janai au spus: Atunci când prietenii cuiva se rușinează de reputația lui, ei Îl profanează pe Dumnezeu. Și Abayi spune, așa cum am fost noi învățaţaţi, în următorul verset: Este scris, „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău” (Deuteronom 6: 5). Asta inseamna că Numele lui Dumnezeu ar trebui să fie iubit prin tine; adică trebuie să citeşti și să studiezi Tora și să-i frecventezi pe cei învăţaţi, iar relațiile tale cu lumea ar trebui să fie blânde”, căci dacă relația ta cu lumea nu este blândă atunci Îl profaneazi pe Dumnezeu.
Dacă cel care încalcă aceste Miţvot nu se căiește pentru caracterul său rău înainte de a muri, el va fi condamnat la iad; el poate, totuşi, încă să se înalţe și să dobândească lumea care va veni.
Un al doilea nivel include păcatele comise de evreii necredincioși care au încălcat Miţvot negative care sunt legate de Guf-ul omului, cel al cărui cap nu a purtat niciodată filacterii sau cel care a fost neglijent cu purtarea lor deși a avut timp să facă acest lucru, sau cel care nu i-a purtat înadins, şi care vor muri și nu vor mai fi înviați. Păcătosul va fi în iad timp de douăsprezece luni și după aceea Guf-ul său va pieri iar al său Neşama va fi ars și cenușa lui va fi împrăștiată sub picioarele Ţadikim în lumea care va veni.
Al treilea nivel este format din păcatele pentru care acela care le comite își pierde partea în lumea care va veni; și chiar și atunci când iadul încetează să mai existe, el va continua să sufere. Această pedeapsă este soarta oricărui păcătos care nu s-a pocăit pentru greșelile sale înainte de a muri, chiar dacă a studiat Tora și a săvârşit fapte bune, precum Doeg Edomitul, capul păstorilor.
Ei sunt, de asemenea, ereticii care au învățat de la cei care vorbesc rău despre Tora, cel care s-a convertit, chiar dacă a respectat întotdeauna toate Miţvot, cel care a încălcat o Miţva numai din ciudă; cel care aruncă jugul și neagă existența lui Dumnezeu; cel care recunoaște că Tora a fost dată de Dumnezeu dar nu o respectă; și cel care declară că Tora nu a fost dată de Dumnezeu, chiar dacă a spus numai o propoziție în care era negată existența lui Dumnezeu sau dacă tocmai a făcut o analogie care sugerează că Tora nu a fost dată de Dumnezeu; cel care declară că învierea morților nu este menționată în Tora, chiar dacă el crede în Tora și în reînvierea morţilor; cel care interpretează Tora în mod necorespunzător, ca Manase care a criticat și a pus la îndoială faptele lui Moise, Timna sora lui Lotan și alții; cel care încalcă sfidător legile Torei ca Iehiachim; cel care încalcă legământul tăierii împrejur; cel care nu se tăie împrejur din răutate și cel ce-şi trage prepuţul pentru a arăta ca gentilii, chiar și cel mai neînsemnat păcat, precum Ieroboam; agnosticul și cel care îl face de râs pe un învăţat; un student care îi spune rabinului său: „acest lucru este interzis și acest lucru este permis”, în loc să-l întrebe; un student care își bate joc de rabin și nu îi crede cuvintele atunci când acesta îl învață ceva ce pare o exagerare; cel care își umilește prietenul în fața unui învăţat; cel care îşi râde de un învăţat în spatele lui, ca cei care spun cu dispreț: „Ăştia sunt Rabini?”, Sau cei care întreabă:„ La ce ne servesc rabinii? Ei citesc pentru ei şi se învaţă pe ei înşişi”, sau „La ce ne folosesc rabinii? Ei nu ne-au permis niciodată corbul și nici nu ne-au interzis porumbelul”, sau un student care i se adresează rabinului său pe nume său în loc să folosească formula „Învățătorul și rabinul meu”; cei care îi trădează pe alții la autorități, fie că e vorba de cei care îl trădează pe un fiu al lui Israel către gentili, fie că e vorba de proprietatea altuia; un lider al unei comunități care își terorizează publicul în beneficiul propriu şi nu pentru sfințirea Numelui lui Dumnezeu; cel care disprețuiește sărbătorile și cel care disprețuiește munca în zilele dintre sărbători; cel care-l pune pe prietenul lui să se facă de ruşine în public; cel care se înalță prin a-şi înjosi semenul; cel care citește cărți nereligioase precum cartea lui Ben Sira, cărțile lui Ben Laana și cărțile ereticilor (creștini), care sunt considerate ca şi cărţi inutile care atrag inima omului și îl determină să neglijeze studiul Torei. Pot fi citite, însă, cărțile lui Meiram și alte astfel de cărți, care sunt citite ad litteram, așa cum a fost scris în Talmudul Ierusalmitean (Sanhedrin 10: 1), „De asemenea, cel care șoptește peste o rană, citește un verset și scuipă făcând acest lucru și spune, «nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni»” (Exodul 15:26), căci ne amintește de boală, de remediu și de Dumnezeu, sau „Domnul a* chemat pe Moise, i-a vorbit din cortul întâlnirii, spunând …”(Levitic 1: 1). Cel care pronunță Numele în ortografie completă, așa cum se explică în Talmudul Ierusalmitean, „Cel care nu folosește epitetul lui Dumnezeu”, așa cum este scris, „Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam” (Exodulul 3:15), în special în compania altor oameni, așa cum este menționat în Talmud; cel care disprețuiește cuvintele lui Dumnezeu și cel care recită cuvintele Torei într-un loc murdar; cel care citește Tora, dar nu studiază Mişna, care este interpretarea Torei, cel care studiază Tora dar nu o şi predă altora, cu excepția secretelor din Tora, despre care a fost scris, „Mieii sunt pentru îmbrăcăminte” (Proverbe 27:26), de care numai Hasidim din fiecare generație sunt demni; cel care își poate economisi timpul pentru a învață Tora, dar se abține de la a face asta, întrucât preferă să-şi petreacă timpul cu treburile lumești; cel care bârfește și răspândeşte zvonuri, chiar dacă bârfa lui nu urmăreşte să-l facă de ruşine pe un altul și chiar dacă bârfa lui este adevărată, ca în cazul lui Doeg și David; cel care-şi calomniază semenul și-l vorbește de rău pe prietenul său, chiar dacă cuvintele sale sunt adevărate; cel care-l calomniază fals pe semenul său și-l vorbește de rău pe prietenul său; și oricine comite unul dintre cele trei delicte – bârfa, ponegrirea sau calomnierea – este considerat ca un eretic, pentru că acestea trei cântăresc tot atât cât cele trei cele mai grave delicte ale Zohar-ului, idolatria, incestul și crima. Cel care împrumută şi nu returnează dobânda nu va fi înviat la vremea reînvierii morților; cel care profanează Şabat-ul va moșteni iadul pentru multe generații; cel care în mod intenționat nu are descendenţi va muri pedepsit prin Karet și nu va trăi în lumea care va veni.
Trei păcătoși coboară în iad și nu se mai înalţă niciodată: cel care are relații sexuale cu o femeie căsătorită; cel care își calomniază intenționat semenul pentru a-l umili, și cel care îl face în fapt de ruşine pe semenul său. Şi dacă primii doi păcătoși au un loc în lumea care va veni, cel de-al treilea nu îşi are partea în acea lume.
Pedeapsa pentru patru delicte este aplicată în această lume şi în lumea care va veni: idolatria, incestul, crima, și calomnia, care le depășește pe celelalte trei. Astfel, cel care a comis acest delict își pierde partea în lume care va veni.
Risipirea sămânţei în van este cea mai gravă abatere, pentru că cel care își irosește sămânța varsă sângele urmașilor săi pentru eternitate. Și, dacă poţi fi iertat pentru toate celelalte păcate, risipirea sămânţei este singurul păcat pentru care nu există ispășire, așa cum este scris în Cartea Zohar (Paraşa Vayechi 192).
Privind unele aspecte, păcatele care afectează relația omului cu semenul său sunt păcate mai mici decât cele care afectează relația omului cu Dumnezeu, în timp ce în raport cu alte aspecte acestea sunt cele mai grave, întrucât atâta timp cât semenilor nedreptățiți nu li se face dreptate păcatul nu poate fi ispășit, fie că a fost o minciună sau o fraudă.
A doua parte tratează păcatele care afectează relația dintre om şi Dumnezeu.
Nu există păcat în lume pentru care să nu te poţi pocăi; chiar cel care neagă existența lui Dumnezeu se poate pocăi, chiar dacă o face pe patul de moarte. Există patru moduri diferite de ispășire: „Atunci când cineva încalcă o Miţva (מצווה – poruncă) pozitivă și a făcut penitență, el este ispășit înainte să plece din locul său. Dacă a încălcat o Miţva negativă, penitența se suspendă și este ispăşit în Ziua ispășirii. Dacă a comis păcate pentru care pedeapsa este prin Karet sau moartea decisă de un tribunal, atunci penitența și Ziua Ispășirii sunt suspendate și suferințele se șterg. Insă cel care are pe conștiință defăimarea lui Dumnezeu sau a celor care coboară în iad fără să mai urce vreodată sau cei care și-au pierdut partea în lumea care va veni, nici penitența nu poate fi suspendată, nici ispăşirea nu poate fi dobândită în Ziua Ispășirii și nici suferințele nu se șterg. Toate trei doar sunt suspendate, iar moartea şterge totul”(Yoma 86).
Care este natura suferințelor care-i curăță pe păcătoși? O suferinţă ar putea fi şi o cămașă pusă invers, pe care trebuie să ţi-o scoţi pentru a o îmbrăca încă o dată, sau ar putea fi aceea de a băga mâna în buzunar pentru a scoate două monede şi, nereuşind să scoţi decât una, să fii obligat să repeți acțiunea.
Pocăința poate fi dobândită abținându-te de la săvârșirea aceleiași încălcări de două ori; de pildă: să nu ai relații sexuale cu aceeași femeie căsătorită de două ori, să te abțineții de la a comite păcate de două ori în același loc sau în același timp. Dacă pocăința este făcută din dragoste sau din teamă, nelegiuirea este complet dezrădăcinată. Cu toate acestea, dacă pocăința este tulburată de suferințe, nelegiuirea nu este vindecată în întregime și păcătosul este numit unul „deformat”.
Cu toate acestea, pocăința necesită o mărturisire, iar principala parte a confesiunii, la care voi adăuga câteva cuvinte, așa cum apare în Gmara și în Talmudul Ierusalmitean, care sunt: „Am păcătuit, am rătăcit calea, am greşit și am păcătuit faţă de strămoșii noștri”. „Doamne, Stăpân al Lumii, am păcătuit, am rătăcit calea, am greşit și făcut rău înaintea Ta. Am făcut rău și m-am îndepărtat de legile Tale, regret și aș vrea să nu fi rătăcit niciodată calea și nu voi repeta niciodată aceste greșeli. Fie ca Vrerea Ta, Domnul meu, Dumnezeul meu și Dumnezeul strămoșilor mei să fie aceea de a-mi ierţa fărădelegile, a uita toate nelegiuirile mele și a ierta toate păcatele pe care le-am săvârşit și le-am făptuit de la crearea lumii până în prezent; fie în aceasta reîncarnare sau în alta, fie că am încălcat legile Torei sau reformele, restricțiile și obiceiurile Înțelepților; căci Tu ești cel care cere pocăință. Fie ca tu să accepţi cuvintele mele etc.”.
(înapoi la pagina CHAIM VITAL – Sha’arei Kduşa – click)