(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Pe măsură ce trupul fizic zace fără viață, persoana care trece prin experiența în preajma morții poate simți că își asumă o altă formă, un tip de „corp” non-material, translucid, mai rafinat. Fiecare ființă umană posedă atât un Guf Gat / un trup material şi un Guf Dak / un corp eteric (Avodat HaKodeş, 2:26. Nişmat Hayim, 1:15). Alcătuirea lui Guf Gat pe care îl locuim în acest tărâm al existenței are contur și formă fizică. Guf Dak este o versiune mai distilata şi transparentă a corpului fizic. Acest Guf Dak este prototipul corpului, prefigurarea care a existat ca formă primordială înainte de apariția trupurilor noastre fizice. Guf Dak poate fi, totodată, înțeles ca o configurație luminoasă distinctă, „spiritualizată”, care este paralelă cu forma fizică opacă și cu care ține împreună conștiința și trupul.
Există numeroase nume pentru Guf Dak. În diferite momente, este denumit Haluka D’rabanan / veșmântul înțelepților (Zohar 1, p. 66a. Şa’arey Kduşa 1:1), Malbuş / veşmânt (Seforno, Kavanot HaTorah), sau Ţelem / umbră, altfel cunoscut sub numele de aură (Nişmat Hayim, 1:15), sau pur și simplu Ruah / spirit (Abarbanel).
Relația unei persoane cu corpul său energetic sau cu dublul său „cvasi-angelic”, ca să spunem așa, este simbiotică și reciprocă. Este mijlocul prin care trupul se extinde și se dezvoltă (Sefer Ha’Emunot, 6:4) și, invers, este susținut pe tot parcursul vieții de propriul comportament și propria mentalitate a persoanei (Beit Elokim, Şa’ar Hayesodot, cap. 55).
Tot ceea ce gândeşte persoana, ceea ce simte sau face are efecte multi-stratificate și multidimensionale. O manifestare mentală sau o imagine proiectată este emanată și modelată prin fiecare acțiune pe care o face sau nu o face. Vibrațiile pozitive emit pozitivitate, în timp ce gândurile sau acțiunile negative generează negativitate suplimentară. Îndeplinirea Miţvot creează o formă eterică rafinată, în timp ce transgresiunile produc o energie încărcată negativ. Natura „corpului vieții de apoi” pe care și-o asumă sufletul este o reflectare directă a performanței lor aici pe pământ. Aceste proiecții comportamentale exterioare devin corpul „spiritual” al unei persoane în viața de apoi. Adesea, atunci când oamenii care au întâlnit experiența în apropierea morții vorbesc despre un corp eteric care este perfect, fără durere sau paralizie, se poate presupune că „creatorul” acestui corp a fost o persoană bună. Odată ce sufletul se desprinde de corporalitate, intră în această formă nesubstanțială și continuă cu acest „corp” în etapele inițiale ale vieții de apoi.
Guf Dak nu are o reprezentare grosieră și, prin urmare, abia se distinge. Există cei care sugerează că acest corp este un sistem energetic asemănător particulelor / undelor care nu a fost încă detectat prin nicio măsurătoare cuantificabilă. Unii au dat chiar un nume acestui câmp energetic; unii îi numesc „psitroni”, în timp ce alții îl numesc „agenți theta”. Dar, evident, din moment ce nu au fost încă văzuți, doar a le pune un nume nu le face mai reale decât dacă ar fi fără nume. Oricum, Guf Dak este o „formă de viață” care este, în cea mai mare parte, nedetectabilă pentru ochiul fizic. Și totuși, uneori oamenii primesc un licăr al acelei realități și, uneori, chiar mai mult decât o licărire.
După moartea sa, rabinul Yehudah apărea în fiecare vineri seara în această formă de viață eterică și recita Kidduş-ul la o ceașcă de vin pentru familia sa (Kesuvot, 104a). Potrivit unora, el a venit sub formă de Guf Dak ( Rabbeinu Bachya, Bereişit 49:35, Şeivet HaMusar, cap. 35). Sufletele care devin evidente în realitatea tridimensională trebuie să se conformeze oarecum regulilor acestei realități și astfel intră într-un anume tip de „corp”, astfel încât să poată interacționa cu ființele umane fizice.
Mulți indivizi, aparent sănătoși, au relatat că au simțit prezența cuiva care a murit anterior. Chiar mai mult, unii chiar vorbesc despre „a vedea” prezența cuiva care nu mai este printre cei vii. În timp ce definiția „văzului” este dificil de definit, pare ca și cum apariția posedă o formă umană. Ocazional, se pare că „decedatul” este suspendat deasupra unei adunări sau chiar la propria sa înmormântare. Unele dintre aceste fenomene, deși nu toate, pot fi explicate și fundamentate științific. Totuși, alternativ, poate fi, de asemenea, un caz în care un suflet – sau în unele cazuri o figură angelică – coboară și se îmbracă într-un Guf Dak, într-un Malbuş și devine vizibil de către cei care experimentează un grad de conștientizare sporită. Încorporându-se într-un Guf Dak, sufletul unei persoane plecate poate deveni ușor perceptibil, până într-atât încât aspectul lor să pară la fel de real pentru observator ca podeaua pe care stă.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)