(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Creșterea și mișcarea perpetuă sunt o dinamică constantă a sufletului. Odată ce sufletul părăsește trupul, se extinde pentru totdeauna și dobândeşte niveluri mai adânci și mai profunde de Dvekut / Alipire la Sursa sa; călătoria, oglindind destinația, este infinită și nesfârșită. Totuși, chiar dacă sufletul continuă să progreseze și să avanseze „în sus”, el încă cunoaște și chiar simte durerea realității din care s-a înălţat, lumea fizică (Zohar 2, p. 16b. Maharam Şik. Orach Hayim, 293).
Sufletele păstrează conștienţa pământească în diferite moduri. Morţii sunt conştienţi de existenţă (Brachot, 18b. Şabat, 152b). La nivelul cel mai elementar, atunci când sufletul este cuibărit în „memoria Creatorului” omniprezentă, are capacitatea de a observa și percepe fără ambiguitate toată realitatea, atât „de sus”, cât și „de jos”.
Mai precis, un suflet neîntrupat este capabil să se conecteze cu acest tărâm fizic al existenței prin Nefeş, elementul sufletului care este etern legat de fizic. Nefeş este cel mai reificat și mai dens nivel al sufletului. Spiritul este permanent legat de locul înmormântării trupului (Zohar 1, p. 81a). În timp ce sufletul continuă să se ridice și să urce, el poate observa și interacționa cu acest plan al existenței prin intermediul lui Nefeş.
În unele cazuri, sufletul poate chiar să-și asume o prezență fizică și să se facă „observabil” de către alte ființe vii (Safer Hassidim, 11:29. Ma’avar Yavak, 3:25. Avodat HaKodeş, 2:26). Ocazional, în scopul transmiterii unui mesaj, un suflet se poate îmbrăca în forma distilată de Guf Dak / Corpul Rafinat, iar cei vii pot simți apoi prezența lor. Cei care observă Guf Dak pot chiar să trăiască experienţa unui gen de viziune neclară sau întunecată, cum ar fi un tip de apariție sau siluetă a figurii fizice anterioare a sufletului. Un suflet va face asta pentru a efectua un fel de schimbare fizică în această lume. Căci altfel, fiind complet fără trup, el nu poate influența lumea fizică (Şeivet HaMusar, 35. Ma’hara M’Fano Ma’amor HaNefeş, 2:12).
Un vis este un alt mod de comunicare spirituală și poate servi ca un canal prin care lumea sufletelor interacționează cu lumea trupurilor (Reşit Hochma, Şa’ar HaYirah, 12. Migdal Oz, Chibut Hakever, 5. Tur (Perişa) Choşen Mişpat, 255). Sursele talmudice menționează diverși înțelepți care au fost vizitați de colegii lor în vise pentru a le transmite mesaje sau învățături de dincolo de mormânt (Moed Katan, 28b. Baba Meţiah, 85b). Deși anumite tipuri de comunicare post-mortem sunt o posibilitate, „nu se acordă permisiunea sufletelor de a transmite celor dragi decretele cerului” (Safer Hassidim, 11:33). Anumite adevăruri eterne sunt menite să rămână misterioase și ascunse de percepția omului muritor.
În timpul unui vis, activitatea undelor cerebrale este destul de diferită de activitatea undelor cerebrale din starea de veghe. Undele Delta – care apar în timpul somnului – sunt cele mai lente dintre frecvențele undelor cerebrale, în timp ce undele Beta sunt cele mai rapide. Pe măsură ce starea de Beta încetinește, modalitatea normală de „răpire” a vieții de zi cu zi devine mai puțin proeminentă. În plus, fixarea tridimensională a cuiva devine mai puțin pronunțată pe măsură ce intră într-un mod mai eteric și mai relaxat de conștientizare. Din această stare de conștiință mai fluidă, sufletele profesorilor sau celor dragi pot comunica de acum înainte. În timp ce visele sunt generate în mod constant și inconștient, ceea ce este necesar din partea visătorului viu este să devină mai receptiv și mai bine reglat la această frecvență mentală sau stare a creierului. Literal, trebuie să fii deschis și sensibil la o astfel de experiență.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)