(înapoi la „Reîncarnarea” – link)
Un suflet a călătorit în lumea de jos pentru a da viață și spirit unei forme umane. O viață întreagă sufletul s-a luptat să atragă sfinţenia într-o lume în care aceasta părea să lipsească. Când a venit timpul să-și părăsească forma pământească, sufletul s-a întors la casa lui în sferele cerești. Cu toate acestea, sufletul nu se ridicase încă la capacitatea sa deplină și este decretat că sufletul trebuie să se reîncarneze într-un nou trup pentru a desăvârşi ceea ce a rămas neterminat. Acest lucru este destul de ciudat, întrucât pare să contrazică un principiu de bază al gândirii evreiești, acela al recompensei și pedepsei după moarte. Dacă sufletul trebuie reîncarnat, când își va primi el recompensa? Se știe ca, în mod normal, cei drepți își primesc răsplata în Gan Eden, iar păcătoșii, îşi ispăşesc pedeapsa în Gehenom. Cu toate acestea, dacă imediat după moartea cuiva, sufletul său este reîncarnat, cum va primi el ceea ce i se cuvine? Se poate crede că această contradicție poate fi reconciliată spunând că sufletul își primește mai întâi recompensa în Gan Eden, iar după ce o primește, coboară pentru reîncarnare. Această explicație nu rezolvă, însă, problema întrucât Gan Eden nu este o recompensă limitată care expiră după un timp. În Paradis însuși, sufletele au în mod continuu înălțimi. De la un nivel de sfințenie, ei urcă la niveluri mai înalte de sfințenie. După cum spune Talmudul, „Sufletele drepte nu au nicio relaxare nici măcar în „Lumea viitoare”.[1] Se explică faptul [2] că rudele apropiate ale celui decedat recită Kaddiş-ul pentru a ajuta sufletul decedat în înălţările corespunzătoare în însăşi Gan Eden. De fiecare dată când este recitat Kaddiş-ul, sufletul de deasupra urcă la un nivel spiritual superior. Și același lucru este valabil și cu oamenii nedrepți. Imediat după moartea lor, ei pot merge în Gehenom; cu toate acestea, prin recitarea jos a Kaddiş-ului, ei sunt de asemenea înălțați continuu de la nivelurile inferioare ale Gehenom-ului, până ajung și ei în Paradis.[3]
[1] Talmud. Brachot 64a.
[2] Potrivit lui Ari Z’al, Kaddiş-ul ajută la înălțarea sufletului, în sine, în Gan Eden-Paradisul. Vezi Siddur Ari-Z’al înainte de rugăciune, „Aleinu”. Kisvie Ari-Z’al, Şa’ar HaKavanot, Kaddiş. Aruch HaŞulchan, Yoreh Deah, capitolul 376:12. Vezi și Şulchan Aruch. Yoreh Deah, la sfârșitul capitolului 376, comentariile Lerhem HaPanim și Şeyurei Brachah.
[3] Vezi rabinul Yoseph Caro, Şulchan Aruch. Yoreh Deah, capitolul 376:4, în glosarul rabinului Moşe Isserles; Rama. Comentariile la Tur Şulchan Aruch. Yoreh Deah, capitolul 376, relatează o poveste. (Vezi Beit Yosef. Darchei Moşe. Ad loc. În numele Tratatului Talmudului. Kallah. Midraş Tanchuma.) Odată, rabinul Akiva a întâlnit un suflet necăjit, care i-a spus că, dacă cei vii vor recita Kaddiş-ul în folosul sufletului său, i-ar înălța sufletul din Gehenom. (Sursa acestei legende nu se găsește astăzi în amprentele noastre din Talmud, nu Midraș. Vezi, totuși, Kallah Rabti, capitolul 2. Zohar, partea 1, p. 62b.) Astfel, Kaddiş-ul este recitat pentru a ajuta la înălțarea sufletului a defunctului. Vezi Rabbeinu Bachya. Deuteronom, capitolul 21, versetul 8. Kall Bo, capitolul 114. Responsa, Rivaş, capitolul 115. Menorat HaMaor (Ierusa1em: 1961), p. 51. Rabinul Menaşa Ben Israel, Nişmat Hayim. Ma’amor 2, capitolul 27.
Prin urmare, cum este posibil ca sufletul să fie înălțat continuu în Gan Eden în timp ce, simultan, se reîncarnează și locuiește în trupul altei persoane? Rămâne întrebarea, unde este sufletul după moarte? (Când vorbim în termeni spațiali despre ceva spiritual, cum ar fi sufletul, nu ne referim la un loc sau timp real ci, mai degrabă, la o stare de a fi.)
Mai mult, în momentul învierii morților, cum va fi înviat trupul originar fără suflet? Va fi el înviat? Poate doar unul dintre trupuri va fi înviat?
O soluție la aceste dileme se prezintă odată ce înțelegem pe deplin procesul de ridicare a sufletului. [4]
[4] Vezi Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 4 și 14. Vezi Rabbi M. M. Schneerson. Igrot Kodeş (New York: Kehot Publication Society, 1988), voi. 2, Scrisoarea 200, p. 73.
După cum s-a explicat, modul în care sufletul ajunge la cotele corespunzătoare, este prin îndeplinirea tuturor celor 613 porunci cu concentrare și intensitate extremă.
După cum se spune în Talmud, Rav Josef l-a întrebat odată pe fiul distinsului înțelept talmudic Rova: „Care dintre Miţvot a fost acea „Mițva specială” a tatălui tău, care a fost acea Miţva pe care a îndeplinit-o cu o grijă extraordinară?” El a răspuns: „Mițva referitoare la Ţiţit”. Aceasta a fost o Mițva specială pentru Rova, cea mai importantă dintre toate celelalte Miţvot. Talmudul [6] declară: „Fiecare evreu este plin de Miţvot”. Știm că acest lucru nu este posibil în sensul literal, prin urmare interpretăm această afirmație ca însemnând că fiecare evreu are o anumită Mițva la care se simte cel mai conectat, că simte că aceea este Mițva lui și este „plin” de acea Mițva. De pildă, Mițva de a face o acţiune de caritate, de a-i ajuta pe cei săraci sau de a te ruga. Spunem că, prin această anumită Mițva, el ridică o singură parte a sufletului său – una dintre cele 613 părți – aceea care corespunde acelei Mițva anume. [7] Acum, putem începe să înțelegem cum poate fi sufletul în „două locuri deodată”.
[5] Vezi Talmudul. Şabat 118b.
[6] Vezi Talmudul. Hagigah 27a.
[7] Rabinul Avraham Azulay, Hesed LeAvraham, partea 5, capitolul 21.
Pentru că partea sufletească pe care o înalță personal, ceea ce a fost conectat în mod special în timpul vieții sale, nu se reîncarnează niciodată. Este sufletul tău, un suflet distinct și unic. Este adevăratul “tu”. Celelalte părți ale sufletului, cele care nu au fost ridicate în timpul vieții individului și cu care nu a intrat în contact, nu au nicio legătură reală cu individul. Deși a existat în el, de-a lungul întregii sale vieți, la nivel conștient, el a fost conectat doar la partea sufletului cu care a acționat, care era ridicată. De pildă, un individ care este considerat o persoană bună și iubitoare, o persoană de Hesed și caritate, este conectat și, prin urmare, înalță acea parte a sufletului care corespunde lui Mițva a carității. Mai mult, felul în care l-a slujit pe D-zeu a fost prin iubire și astfel a conectat și a înălțat încă o parte a sufletului său, care corespunde acelei Mițva de a-L iubi pe D-zeu. Când oamenii se gândesc la acest individ, își amintesc întotdeauna de el ca de o „ființă umană iubitoare”. Căci acesta este ceea ce era el cu adevărat, o persoană conectată cu nivelul de Hesed al sufletului său (care este una dintre cele 613 părți ale întregului suflet), corespunzând acelei Mițva a lui Hesed – caritatea; iubindu-L pe D-zeu și în extensie iubindu-l pe om.[8] Prin urmare, spunem că, la nivel conștient, el este o persoană din Hesed, deși în sufletul său există toate nivelurile de Gvura.
[8] The Lubavitcher Rebbe, Sefer Ha’Ma’amorim Meluket (New York: Kehot Publication Society, 1987), voi. 1, p. 36.
Acest individ iubitor despre care am vorbit mai sus poate fi și o persoană care îndeplineşte restul celor 612 Miţvot; cu toate acestea, toate celelalte Miţvot pe care le îndeplineşte sunt făcute ca o prelungire a acelei Mițva a iubirii (pentru D-zeu și pentru om). Chiar și Mițva a „fricii de D-zeu” (care provine din Gvura, opusul iubirii din Sfirot) este făcută ca o extensie a iubirii sale pentru D-zeu. Se teme de D-zeu, nu pentru că se simte mic și îndepărtat de D-zeu; dimpotrivă, se teme de D-zeu din cauza iubirii lui pentru El. Îl iubește atât de mult pe D-zeu, încât va face orice îi cere D-zeu, iar dacă D-zeu vrea să se teamă de El, se va teme, pentru că îl iubește pe D-zeu și vrea să facă exact ceea ce dorește El. [9] Mai mult, frica lui de D-zeu este o frică de a fi respins, de neiubire.
[9] Rabin Joseph Albo, Safer Haikkarim, Ma’amor 3, capitolul 34. Există teamă care este o extensie a iubirii.
Și contrariul este, de asemenea, adevărat. Dacă cineva este o persoană care Îl slujește pe D-zeu prin Gvura, prin frică, poate să-L iubească pe D-zeu și din frică. Pentru că se teme de El, va simți orice îi cere D-zeu, chiar va iubi.
Această parte a sufletului individului, partea care a fost partea lui distinctă, „eu-l” sufletului, este cea care merge în Gan Eden (sau în alt mod), și cu această porțiune de suflet el va fi înviat. Părțile sufletului care se reîncarnează într-o altă ființă umană sunt părțile sufletului care nu au fost niciodată înălţate, care nu au avut nicio legătură cu niciunul dintre trupurile sale anterioare la nivel conștient. Aceste părți ale sufletului se reîncarnează până când sunt complet înălţate, astfel încât poate fi nevoie de până la 613 indivizi diferiți pentru a înălţa toate cele 613 părți ale celui mai jos nivel de Nefeş (și uneori chiar mai mult decât atât). Deși aceste părți ale sufletului au fost prezente și în trupul individului, din moment ce el nu a experimentat niciodată niciun contact cu ele și nu au fost niciodată înălţate și activate. Astfel, nu sunt considerate a fi deloc ale lui, deși erau undeva în adâncul subconștientului său. Au fost prezente, dar nu ca parte a personalității sale.
Din cele de mai sus, presupunem că prima persoană care primește un suflet (adică un suflet nefolosit și niciodată reîncarnat) primește un suflet complet cu toate cele 613 compartimente intacte. Cu toate acestea, după moartea sa, părțile sufletului care au devenit exclusiv ale lui rămân în lumile superioare și doar restul sufletului se reîncarnează. Înseamnă asta că acele trupuri viitoare pe care le va locui acest suflet vor primi un suflet incomplet?
Într-un sens, această întrebare se referă la toți proprietarii acestui suflet anume, inclusiv la individul original. La momentul învierii morților, fiecare dintre locuitori va avea doar o parte din acest suflet. Vor fi incompleţi? Explicația este [10] după cum urmează. Așa cum sufletul general al lui Adam are 613 compartimente generale, tot așa, toate sufletele individuale care provin din acest suflet general au în ele 613 compartimente. Fiecare dintre aceste compartimente are în ele 613 compartimente, iar aceasta continuă la infinit. Din asta rezultă că sufletul este cu adevărat o creație infinită.
[10] Vezi rabinul M. M. Schneerson. Igrot Kodeş (New York: Kehot Publication Society, 1988), volumul 2. Scrisoarea 200, pentru o explicație detaliată.
În Cabala se știe că sufletul evlavios al omului „este cu adevărat o parte a lui D-zeu”[11], ceea ce se traduce ca fiind parte a ceva infinit. Indiferent de câte ori se împarte infinitul, acesta va rămâne întotdeauna infinit. El va rămâne în continuare complet, căci infinitul este indivizibil. Când înțelegi doar un pic din infinit, înțelegi întregul.”[12]
[11] Acest concept de suflet se bazează pe cuvintele lui Ramban, care scrie că de la crearea omului se spune „(Și El) i-a suflat în nări un suflu de viață”. (Facerea, capitolul 2, versetul 7.) Astfel, cine suflă, suflă din esența lui interioară. Prin urmare, sufletul omului provine din ființa interioară a lui D-zeu. Vezi Ramban, despre Geneza, capitolul 2, versetul 7. Kisvei HaRamban, Deraşot. Torah HaŞem Ternimah (Ierusalim: Mossad Harav Kook, 1982), p. 159. Rabinul Şabtai Şeftel Horowiţ (1565-1619) scrie: „sufletul omului face parte din D-zeu”. Şefa Tal în introducere. Vezi, de asemenea, rabinul Moşe Corodovero, Pardes Rimonim. Şa’ar 32, capitolul 1, la început Ohr Ne’erov (Israel: 1965), partea 1, capitolul 3, p. 8. Rabinul Avraham Azulay, Hesed LeAvraham. partea 2, capitolul 44. Rabinul Yosef Yavaţ (Londra: HaMatfit, 1953) despre Avot, capitolul 1, Mişnah 17; și capitolul 3, Mişnah 19. Rabinul Schneur Zalman din Liadi, Tanya (New York: Kehot Publication Society, 1965), capitolul 2. Rabinul Menacham Mendel din Vitebsk. (?-1788) Pri HaAretz. (Ierusalim: HaMsorah, 1989), Parăat Vayeăev. rabinul Moşe Hayim Luzzatto. Da’at Tvunot, la început. Rabinul Yonathan Eibeschuveţ Yarot D’Vash (Ierusalim: Levin-Epstain) partea 1, p. 8b. Rabinul Menochem Zaoryah De Fano Ma’amor HaNefeş partea 3, capitolul 8. Vezi și rabinul Hayim din Volozhin, Nefeş HaHayim (Bnei Brak: 1989), Şa’ar 1, capitolul 15. Filosofii au susținut că a spune „o parte a lui D-zeu” este un oximoron, căci cum poate exista o parte din ceva indivizibil? (Vezi rabinul Menaşa Ben Israel, Nişmat Hayim. Ma’amor 2, capitolul 9. Rabinul Schneur Zalman din Liadi, Tanya. Igrot HaKodeş. Scrisoarea 7, într-un alt context.) Cu toate acestea, atunci când există un argument, indiferent de subiect, trebuie să decideți conform experților din domeniul respectiv. Astfel, în ceea ce privește sufletul, verdictul le revine misticilor. Vezi, The Lubavitcher Rebbe, Igrot Kodeş (New York: Kehot Publication Society, 1989), voi. 10, p. 353. Un mare maestru hassid a spus odată: „Că D-zeu să creeze ex nihilo, ceva-Yeş creație, existență, din nimic – Sfinţenie, nu este un act monumental. Căci D-zeu poate face cu siguranță orice. Cu toate acestea, omul respectă măreția în crearea sufletelor.Acolo unde El creează un suflet, o existență, un Yeş, rămânând totuși un Ayin – neant, adică: o parte a lui D-zeu; entitatea sufletului, este o contradicție completă; o Yeş – existență – și Ayin. – non-existența – toate fac parte dintr-o singură realitate.”
[12] Rabbi Şalom Dovber, al cincilea Rebbe Chabad, Safer HaMa’amorim 5669 (New York: Kehot Publication Society, 1981), p. 73. De același Rebbe, Yom Tov Şel Roş Haşana 5666 (New York: Kehot Publication Society, 1972), p. 522. Keter Şem Tov (New York: Kehot Publication Society, 1972), capitolul 111 și Hosofot 116. Vezi și rabinul Yaakov Yosef din Polonia (?-1784). Toldot Iacov Iosef. Parașat Yitro. Rabinul Yoseph Yavaţ (Londra: HaMatfis, 1953), despre Avot, capitolul 4, Mişna 2.
Am auzit odată spunându-se că, în deșertul Sinai, există o stâncă mare, cu o formă foarte ciudată. Lucrul interesant despre această stâncă este că toate pietrele mai mici ale stâncii au forma exact ca roca întreagă. Astfel, dacă te uiți la stâncă în ansamblu, vezi o formă, iar apoi când iei o bucată mică din stâncă, vei vedea că arată exact ca întreaga stâncă.[13]
[13] Vezi rabinul Ţadok Hacohen din Lublin (1823-1890), Sichot Malacei Haşarot. (Bnei Brak: Yehadut, 1973), capitolul 3, p. 42, rabinul Yokov Emdin, Migdal Oz. Aliyot Ha’tevah, p. 240.
În geometria fractală, există o ecuație (Z2 + C) care are rezultate uimitoare. Această ecuație este cunoscută sub denumirea de „Setul Mandelbrot”. Când această ecuație este convertită în grafică pe computer, produce o formă geometrică ciudată. Arată ca un cerc mare în formă de inimă, conectat cu un cerc mai mic, având de jur împrejur forme ca o întreagă reţea.Ceea ce este fascinant în acest sens este că, atunci când mergi în orice punct din întregul set și măreşti punctul, vei vedea reprodusă o replică exactă a setului original. Iar această ecuație se poate face la infinit. Nici o diferență. Ori de câte ori măreşti ansamblul, vei vedea întotdeauna aceeași ecuație. Acesta este infinitul matematic.
Același lucru este valabil pentru toate părțile sufletului. Indiferent de câte ori se împarte sufletul, el va conține întotdeauna conturul și forma unui suflet general – are întotdeauna toate cele 613 compartimente. Ca urmare, fiecare suflet în sine este un suflet complet.
La nivel practic, asta înseamnă că sufletul fiecărei persoane este complet cuprinzător, iar faptul că personalitatea cuiva și, prin urmare, principala sa conexiune cu sufletul său, este una de bunătate – Hesed – ceea ce nu înseamnă că îi lipsește nivelul de Gvura (teama) și uimirea faţă de D-zeu). Înseamnă, totuși, că frica de D-zeu a acestei persoane provine din iubirea sa.
De-a lungul veacurilor, omul a slujit lui D-zeu în multe feluri diferite. Au existat perioade în istorie când D-zeu a fost privit ca un Maestru înfricoșător, iar relația dintre om și al său D-zeu se baza pe frică. Au existat alte epoci care au fost perioade de venerare, când D-zeu a inspirat venerație în creațiile Sale și slujirea lor față de El s-a bazat pe smerenia lor în fața Lui. Începând cu Baal Şem Tov, maestrul sfânt al Hassidut, iubirea a devenit centrul relației noastre cu D-zeu. Metodele de a-L sluji pe D-zeu au variat de-a lungul timpului. În vremurile Templului, de exemplu, jertfele erau calea slujirii, iar astăzi este rugăciunea.[14]
[14] Vezi Talmudul. Brachot, p. 26a. Și vezi Rambam, The Guide to the Perplexed (Ierusalim: Mossad Harav Kook, 1977), partea 3, capitolul 32. Acolo unde Rambam explică faptul că motivul interior pentru care astăzi există rugăciuni în locul sacrificiilor, nu este doar o coincidență ci, mai degrabă, are de-a face în primul rând cu o etapă diferită în dezvoltarea omenirii.
Din punct de vedere pur fizic, se poate explica acest lucru ca o simplă evoluție a omului. Istoricii pot vedea trecutul ca evenimente naturale – modelate de natură. Însă totul, în acest plan fizic, are o explicație paralelă în lumile superioare. Istoria trebuie privită ca multidimensională, mai degrabă decât la nivel de suprafață. Privind variațiile în funcțiile slujirii dumnezeiești pe un plan mai profund, într-o perspectivă spirituală, începem să înțelegem acest lucru ca ceva diferit și de fapt legat de sufletele omului.
De-a lungul istoriei, D-zeu și-a dorit relații diferite cu creațiile Sale și înălțimi diferite în diferite perioade de timp. Pentru a realiza acest lucru, sufletele pe care El le-a trimis în acea vreme erau în general de o anumită natură. De pildă, când D-zeu dorea o relație de iubire cu creațiile Sale, sufletele care au fost trimise să locuiască în trupuri în acea epocă erau toate sufletele a căror principală legătură (personalitate, dacă vreți) era una dintre Hesed – bunătate și iubire și așa mai departe.[ 15]
[15] Vezi rabinul Schneur Zalman din Liadi. Tanya (New York: Kehot Publication Society, 1965), Igrot HaKodeş, Scrisoarea 7.
Tocmai am stabilit că fiecare ființă individuală, chiar și cel rău, îşi are propriile Miţvot speciale la care este conectat. Prin Mițva, un individ își înalţă o parte a sufletului său. Aceasta este partea de suflet cu care a trăit; prin urmare, acest suflet este sufletul lui pentru totdeauna. Tu ești cel care, după moarte, fie îţi vei primi recompensele, sau dimpotrivă. Mişna afirmă:[16] „Fiecare evreu are o parte în lumea viitoare”. Comentariile explică faptul că, [17] lumea viitoare se referă la timpul învierii și fiecare evreu va fi înviat.
[16] Vezi Sinedin, capitolul 10, Mișna 1.
[17] Vezi Ibid. Comentariul Bartinoro de rabinul Ovadia (1445-1515).
Hassidut explică [18] faptul că învierea trupului fizic va fi recompensa pentru îndeplinirea efectivă a poruncilor – Miţvot. Îndeplinim acțiunea Mițva cu trupurile noastre fizice; prin urmare, răsplata pe care o primește trupul este învierea trupului. Fiecare persoană are propria Mițva specială de care este cel mai conectat și pe care o îndeplineşte cu o grijă și o intensitate deosebită, astfel încât se înțelege de ce Mişna proclamă: „fiecare evreu are o parte în lumea viitoare”. Fiecare îşi are propria Mițva specială, sufletul său distinct. Cu acel suflet, el va fi înviat.
[18] Rabbi Şalom Dovber, al cincilea Rebbe Chabad, Safer HaMa’amorim 5672 (New York: Kehot Publication Society, 1977), voi. 3, p. 1212.
Majoritatea oamenilor reușesc să-și înalţe cel puțin o parte a sufletului pe parcursul întregii vieți. Celelalte părți ale sufletului care nu au fost înălţate se reîncarnează în alte ființe umane. Cu toate acestea, dacă o persoană reușește să înalţe întregul nivel de Nefeş, printr-o mare străduinţă și muncă, este posibil ca D-zeu să-i dea un nivel superior, de Ruah, pe care la rândul său va încerca să-l înalţe.
Există o diferență monumentală între sufletele de la cel mai înalt nivel – „Sufletele cu adevărat noi” – și majoritatea sufletelor – „Sufletele noi”. Dacă sufletul cuiva provine din „sufletele cu adevărat noi”, atunci este de imaginat ca în el să fie cuprinse toate cele trei niveluri ale sufletului, Nefeş, Ruah și Neşama, în același timp. [19] Însă, dacă sufletul cuiva provine din „sufletele noi”; atunci, odată ce întregul nivel al lui Nefeş a fost ridicat și cineva a primit nivelul de Ruah, nivelul de Nefeş – care până acum este total înălţat – părăsește trupul. Prin urmare, acela are doar nivelul de Ruah și același lucru va fi valabil dacă înalţă întregul Ruah. Cu toate acestea, odată ce toate nivelurile sufletului au fost ridicate, este posibil ca toate cele trei niveluri (Nefeş, Ruah și Neşama) să se reunească și să pătrundă trupul simultan.[20] (Chiar „sufletele cu adevărat noi” nu pot atinge nivelul de Ruah până la împlinirea vârstei de 13 ani. Nici ele nu pot atinge nivelul de Neşama până la împlinirea vârstei de 20 de ani.)[21]
[19] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 2.
[20] Vezi Ibid., Hakdamah 2, 3.
[21] Vezi Ibid., Hakdamah 2. Rabbi Avraham Azulay. Hesed LeAvraham partea 5, capitolul 20.
Modul în care un suflet nou primește un nivel mai înalt de suflet poate fi unul din două moduri: unul este prin mare strădanie și muncă iar celălalt prin Yibum. Yibum este o lege din Tora care dictează că atunci când un bărbat moare și nu lasă urmași, fratele său trebuie să se căsătorească cu văduva celui decedat și să facă copii cu ea pentru a continua numele fratelui. Tora consideră că acesta este un nou edificiu.
Potrivit Cabalei, înseamnă că va fi considerat un om nou. Este ca și cum el dobândește acum, în momentul căsătoriei, un suflet nou. Prin urmare, se explică în Cabala, la fel cum „sufletele cu adevărat noi” pot înălţa toate cele trei părți ale sufletului într-un singur trup (toate pot fi prezente pe toată înălțimea; nivelurile inferioare ale sufletului nu părăsesc trupul atunci când nivelurile superioare intră) și pot înălţa aceste niveluri superioare fără dificultăți, la fel se întâmplă și cu aceste „noi ființe umane”. Ele pot înălţa nivelul de Ruah, fără nicio dificultate, [22] și pot ridica cele mai înalte niveluri de Neşama, în timp ce, în același timp, cele mai joase niveluri de Nefeş sunt încă conținute în ele.[23]
[22] Zbid. (Cu toate acestea, în Safer Gilgulim, Sader Gilgulim pune la îndoială ideea dacă prin Yibum un suflet nou poate deveni ca un suflet cu adevărat nou și poate ridica Ruah și Neşama chiar și fără dificultăți.)
[23] Zbid. Hakdamah 2,3.
Pentru majoritatea oamenilor, tranziția dintre Nefeş care părăsește trupul și Ruah care intră în el este una foarte dificilă și necesită multă strădanie și muncă grea. Prin urmare, este de imaginat că un individ care și-a ridicat nivelul de Nefeş și acum se află în pragul primirii lui Ruah, poate decide că este mulțumit de nivelul său de spiritualitate (suflet) așa cum este acesta și nu vrea să treacă prin greutățile necesare pentru a primi Ruah. Această persoană are acum o problemă: nu are suflet. Nefeş-ul lui a plecat și nu primește Ruah-ul. Cum de există această persoană? Cabala [24] explică faptul că în acest scenariu apare Ibur, adică nivelul de Ruah dintr-un Ţadik plecat, chiar și din timpurile patriarhilor, coboară pentru a locui în trup și devine sufletul său. (Acest lucru va fi explicat în continuare în capitolul 6.)
[24] Zbid. Hakdamah 2.
Odată ce toate cele trei compartimente ale sufletului, cu toate cele 613 subdiviziuni ale sale, au fost total ridicate, sufletul nu se va mai întoarce în această lume. Nu se va mai reîncarna niciodată într-o altă ființă umană.[25]
[25] Un mare Rabbi Hassid le-ar spune discipolilor săi că ar trebui să aspire să realizeze tot ce pot în această viață, întrucât aceasta poate fi ultima generație înainte de răscumpărare și atunci nu vor mai exista reîncarnări. Vezi rabinul Ţadok Hacohen din Lublin, Pri Ţadik (Bnei Brak: Yehadut, 1973), Mişpatim 3. Rabinul Mordecai Yosef din Izhbitz (1801-1854), Mei Haşiluch (Israel: Mişor, 1995), cartea 2, p. 283.
Sufletele celor răi, spune Cabala, nu se reîncarnează mai mult de trei ori.[26] Acest lucru se explică prin următorul scenariu: Un suflet a coborât în această lume fizică pentru prima dată, iar persoana în care sălăşluia era complet rea și imorală și nu a înălţat nici măcar o parte a sufletului.[27] Apoi a coborât din nou pentru a doua și a treia oară. De fiecare dată, de trei ori a sălăşluit în trupul unei persoane rele și niciunul dintre acești trei indivizi nu a înălțat nici măcar o parte a sufletului. Acest suflet nu va mai coborî niciodată pentru a se reîncarna. După trei ori, sufletul este tăiat.[28] Sufletul se dizolvă în neant. (Însă, numai partea inferioară a sufletului, nivelul de Nefeș, poate fi tăiat. Părțile superioare ale sufletului – Ruah și Neşama – nu pot fi niciodată tăiate.[29] Prin urmare, dacă nu au fost înălțate prima, a doua, sau a treia oară, ele pot fi încă reîncarnate ori de câte ori este nevoie pentru a fi complet înălțate.) Sufletul va fi tăiat numai dacă fiecare dintre cei trei indivizi care l-au conținut nu a înălţat nici măcar o parte din el; totuși, dacă unul dintre acești oameni a ridicat chiar și o parte din Nefeş, atunci sufletul poate fi reîncarnat, de până la 1.000 de ori.[30] Ideea că un suflet este „despărțit”, după trei încarnări, nu înseamnă că devine complet tăiat și expiră în total neant [31] ci, mai degrabă, așa cum s-a explicat [32], anume că un suflet uman după ce a încercat de trei ori să se fi înălțat dintr-o formă umană nu va coborî din nou într-o altă ființă umană ci, mai degrabă, într-o creatură inferioară, așa cum va fi explicat în capitolul următor. Sau, așa cum se spune în Cabala [33], un suflet care nu a fost înălţat în trei încercări nu va coborî singur pentru a locui într-o formă umană (să fie sufletul la nașterea unei ființe umane). Va veni, însă, din nou pe această lume și va sălăşlui într-o ființă umană deja existentă, cel mai probabil un Ţadik.
[26] Vezi Zohar, partea 3, p. 72b. Zohar, partea 2, p. 9lb.Tikunei Zohar, Tikkun 32, p. 76b. Tikunei Zohar, Tikkun 70, p. 138a. Rabbi Moşe ben Nachman, Ramban Kisvei HaRamban (Ierusalim: Mossad Harav Kook, 1982), Iov p. 101. Vezi nota de subsol 30. Ad loc. Rabbeinu Bachya. Kad HaKemach (Ierusalim: Mossad Harav Kook, 995), Hasgacha, p. 151. Ma’arechet Elokut (Ierusalim: 1963), capitolul 10. Autor necunoscut. Sunt cei care atribuie acest text rabinului Todrot Halevi Abulafia (1220-1298). Vezi rabinul Moşe Corodovero, Pardes Rimonim. Şa’ar 6, capitolul 2. Alții atribuie acest text rabinului Pereţ Hacohen, unul dintre autorii lui Tosefot. Vezi The Lubavitcher Rebbe, Likutei Sichot (New York: Kehot Publication Society, 1980), voi. 16, p. 491. rabinul Menachem Recanti. Geneză. Parașat Vayeșev. Rabinul Yiţchak din Acco. Meirat Einayim. Parașat Bereişit 4:l. rabinul Mayer Eben Aldavia. Şivilei Emunah. Nosiv Thişihei (Ierusalim: 1990) p. 401. Rabin Yosef Caro, Maggid Meşarim (Ierusalim: Orah, 1960), Iov, p. 401. 164. Rabbi Moşe, Alshich. (1508-1600) Deuteronom, capitolul 7, versetele 9, 10. Rabbi Eliezer Ezcary, Safer Cheraidim, capitolul 33. Rabbi Hayim Vital. Mai sigur Şa’ar HaGilgulim. Hakdama 4. Rabinul Nephtali Hirtz Bacharach. Emek HaMelech. Hakdamah 2, capitolul 3. Rabinul Avraham Azulay. Hesed LeAvraham, partea 5, capitolul 19. Rabinul Meir Ben Gabbai. Avodat HaKodeş. Partea 2. Capitolul 32. Rabbi Menaşa Ben Israel. Nişmat Hayim. Ma’amor 4, capitolul 14. MaHarşa. Pe Talmud. Şabat, p. 152b. VeHoyto Nefeş. Toate aceste opinii sunt de acord, că un suflet rău se va reîncarna doar de trei ori.
[27] Prin urmare, personalitatea sa a venit dintr-o altă sursă, alta decât sufletul său evlavios. Sufletul său animal a fost sufletul care i-a dat viață.
[28] Vezi Safer Şa’ar HaGilgulim. Hakdamah 4. Vezi și Safer HaGilgulim, capitolul 6. Zohar Hadaă. Parsat KiTeţe, p. 107.
[29] Vezi Safer HaGilgulim, capitolul 6.
[30] Vezi Safer Sa’ar HaGilgulim. Hakdamah 4.
[31] Căci, întrucât sufletul omului este o parte a lui D-zeu, astfel este veșnic. Vezi rabinul Moşhe ben Nachman. Ramban, Şa’ar Hagmul. Rabbeinu Bachya. Leviticul. Parşa Acharei, capitolul 18, versetul 29. Rabbi Neftali Hirţ Bacharach. Emek HaMelech. Tikunei HaTşuva 3. Rabinul Dan Yiţchak Abarbanel. Numerele. Parașat Şelah. Midraş Şmuel. Introducere în Avot. rabinul Menaşa Ben Israel. Nişmat Chayim. Ma’amor 1, capitolul 4. Vezi și rabinul Bachya Ibn Pakudah. Torat HaNefeş, capitolele 1, 7.
[32] Vezi rabinul Yeşayah Halevi Horowiţ. Şallah HaKodeş. Şnei Luchot Habrit. Parşat KiTeţe. Vezi rabinul M. M. Schneerson, Igrot Kodeş (New York: Kehot Publication Society, 1987), volumul 1, Scrisoarea 85, p. 141.
[33] Mai sigur Şa’ar HaGilgulim. Hakdamah 5.
Din cele de mai sus tragem concluzia că sufletul are mai multe fațete. În el este conținută partea de suflet care aparține exclusiv individului, acel “tu” al sufletului, care nu se reîncarnează niciodată (deși sunt situaţii, rare, când se reîncarnează într-adevăr din motive specifice). Și în el, conține și părțile sufletului care nu erau încă înălțate, care se vor reîncarna de mai multe ori, până când vor fi complet înălțate.[34]
[34[ Rabinul Nathan Şapira. Megalah Amukhot, la sfârșitul capitolului 251.
(înapoi la „Reîncarnarea” – link)