inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link
30) Pentru început, este bine să ne ocupăm de explicitarea cuvântului ebraic Amar (אמר). Acest cuvânt este definit astfel: Rostire, Discurs, Cuvânt, Vorbire. Zohar-ul ne spune că fiecare dintre cele trei litere ale cuvântului ebraic Amar (אמר) – Alef (א), Mem (מ) și Reiş (ר) – servesc pentru a indica evoluția și transformarea luminii din momentul în care părăsește sursa până se cristalizează într-un cuvânt. Chiar și un cuvânt rostit de un om, pentru a deveni audibil, trebuie să se conecteze cu vocea, care este o replică, o copie a luminii spirituale, care are trei coloane. Acestea sunt după cum urmează:
Lumina Hesed (mila) este coloana din dreapta; Lumina Gvura (judecata) este coloana din stânga iar Lumina Rahamim (compasiunea) este coloana din mijloc, cea care unește coloanele din dreapta şi stânga. Aşadar, vocea umană este şi ea un compus din cele trei elemente Mayim (מים – Apă), Eş (אש – Foc) și Ruah (רוח – Vânt).
Astfel, prima literă Alef (א) a cuvântului Amar (אמר) constituie litera inițială a cuvântului ebraic Ohr (אור – lumină), precum și cea a lui Avir (אויר – Aer) și a lui Eş (אש – Foc), cu alte cuvinte, prin lumina pe care a dat-o Dumnezeu, a fost creată lumea. Cu toate acestea, atunci când lumina este eliberată de Sus, ea se transformă în cele trei litere ale lui Amar (אמר), care înseamnă „cuvânt”.
Lumina, pe măsură ce începe să coboare, păstrează încă acea calitate a luminii sursei. Cu toate acestea, pe măsură ce lumina se îndepărtează de sursă, Alef (א) (lumina) se transformă în Litera Mem (מ), a cărei Literă inițială indică Mayim (מים – Apă), ceea ce înseamnă că lumina se transformă, fiind parcă congelată în „Apă” – nu „Apă” în sensul „Material”. Lumina spirituală a devenit mai grosieră, asumându-şi denumirea de Apă (מים), care, în realitate, nu este decât o metaforă, întrucât ea este încă Ohr (אור – Lumină). Atunci când lumina, adică „Apa”, s-a îndepărtat și mai mult de Sursa ei, ea devine un Rekia, adică un Firmament. Cuvântul Firmament este definit ca „tarele”, „bolta” sau „cupola” cerului. Asta înseamnă că, de la lumina, care s-a solidificat și s-a răspândit astfel încât, la Punctul său de Sfârşit, a luat, la figurat, forma unui „Cuvânt”. Această extindere și evoluție finală a „Luminii” a transformat cele trei Litere Alef (א) , Mem (מ) și Reiş (ר), ceea ce înseamnă condiția schimbătoare a luminii, în cuvântul Amar (אמר). În consecință, litera inițială a celor trei cuvinte Ohr (אור – Lumina), Mayim (מים – Apă) şi Rekia (רקיע – Firmament) alcătuiesc cuvântul Amar (אמר), care poartă în sine următoarea semnificație: Rostire, Discurs, Cuvânt, Vorbire.
inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link