(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Vorbind despre înviere, unele surse susțin că a trăi pentru totdeauna face parte din soarta inițială a umanității; face parte din ADN-ul ființei umane (Ramban și Rabbeinu Bachya Bereişit, 2:17. Yavaţ, Avot 3:20. Rav Şlomo Molcho Safer Hamefuar, p. so. Avodat HaKodeş, 2:19). Mortalitatea este o denaturare a unui adevăr superior și o invazie străină în realitatea trupului. Oamenii au fost creați pentru a supraviețui perpetuu. Ființele umane prototipice originale, Adam și Eva / Hava, au fost considerate apte să trăiască pentru eternitate. Proprietățile fizice ale trupului lor au fost „rafinate” în așa fel încât au avut potențialul de a trăi pentru totdeauna. Dar se pare că acțiunile sau alegerile lor au arătat că aveau alte planuri. În timpul învierii, acea versiune originală distilată a corpului uman va fi restabilită și omenirea va trăi veșnic. Unele surse adaugă faptul că în timpul învierii trupurile vor fi chiar mai rafinate decât trupurile originale ale lui Adam și Hava (Sefer HaMa’amorim Ateret, p. 415).
Oricât de paradoxal ar părea, trupurile din Olam Habah vor continua să existe, chiar dacă nu vor mai fi necesare pentru a funcționa corect – sau chiar numai parțial. Va veni un moment în care organismul va putea supraviețui, susține și chiar se va hrăni din interior, fără a fi nevoie să consume niciun element exterior. Mâncatul, băutul și toate celelalte activități corporale vor deveni ceva din trecut (Brachot, 17a). Cu toate acestea, chiar dacă trupul va fi aparent de prisos, el va continua să existe și să trăiască. Motivul este dublu (Toraht HaAdam, Şa’ar HagmuL Recanti, Bereişit. Magen Avot, 3:4. Ohr Haşem, 3:1:4. Beit Elokim, Şa’ar HaYesodot, 53): de vreme ce a fost rezultatul eforturilor trupului împreună cu sufletul care a inaugurat această eră perfectă, trupul va ajunge să experimenteze rodul muncii sale. Motivul de bază mai profund se datorează faptului că structura fizică a trupului, oricât de lipsită de grație și de stângace ar părea uneori, are o semnificație spirituală minunată.
Trupul nu este doar o formațiune aleatorie asigurată doar de evoluția naturii, a geneticii și a altor factori de mediu. Dimpotrivă, în forma sa există un nivel de profunzime și semnificație adâncă. După cum se spune în cartea lui Iyov / Iov: „Din carnea mea Îl văd pe D-zeu” (Iov, 19:26). O privire mai profundă asupra trupului cuiva permite aceluia să găsească o privire asupra sufletului său și o viziune asupra Creatorului său. Trupul ne spune multe despre sufletele noastre și multe, de fapt, despre orice altceva în viață, inclusiv scopul ființei noastre, precum și despre Creator (Chovot Halevavot, Şa’ar HaBhinah, 5. Safer Hamevakeş, Hakdamah. Igeret HaVikuach, p. 13).
Aspectul exterior este o reflectare a realității interioare. Dinamica interioară a sufletului se exprimă în manifestările exterioare ale trupului. Trupul și sufletul sunt imagini în oglindă unul al celuilalt. Structura trupului este analogă și reprezentativă pentru structura spirituală a sufletului (în Şa’arey Kduşa). De vreme ce sufletul este o scânteie a Divinului, o parte a Totului, sufletul conține frânturi holografice ale totalității în sine. Întreaga realitate este cuprinsă în suflet. Toate forțele și energiile, fie că sunt bazate fizic sau orientate spiritual, sunt cuprinse în ea. Trupul, la rândul său, care este vehiculul pentru exprimarea sufletului, este reflectarea manifestată corporal a structurii interioare a tuturor lumilor și tuturor realităților.
După ce am confirmat semnificația trupului, putem înțelege acum de ce trebuie să reziste chiar și atunci când încetează să funcționeze așa cum funcționează în prezent. Cu siguranță, mai ales în acea perioadă, trupul va atinge o stare de potențialitate maximă și va auto-genera energia de care are nevoie pentru a se susține și a se hrăni, atât de mult încât va oferi de fapt hrană spirituală sufletului (Maharaş, Hemşech. Ve’Hacha 1877, 91-92). Spre deosebire de ierarhia realității create așa cum există în prezent, în care sufletul dă viață trupului; în lumea mântuită a viitorului se va întâmpla invers: și trupul va da viață sufletului.
La momentul învierii omenirea va trăi în cele mai favorabile condiții posibile. Bolile, maladiile și toate celelalte afecţiuni vor fi șterse și vor dispărea. Va fi un moment în care trupul și sufletul vor fi complet aliniate unul cu celălalt. Viața va fi trăită armonios și holistic. Va fi un timp în care Infinitul va fi simțit tangibil ca prezent în interiorul finitului. Esența Creatorului, care este transcendentă atât realităților fizice, cât și celei spirituale, va fi evidentă în toată realitatea; de la adimensional la dimensional, de la spiritual la material.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)