(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
În afară de viitoarea înviere colectivă, care aduce nemurirea trupească, există situații rare, chiar și în prezent, în care un trup poate fi, la bine sau la rău, păstrat pentru o perioadă îndelungată de timp, mult timp după ce sufletul lui a plecat. Există, totodată, trupuri care sunt mai puțin susceptibile la descompunere. Un exemplu notabil în Tora este trupul lui Moşe. Ochii lui Moise nu s-au stins și puterea lui nu l-a lăsat nici măcar în moarte (Raşi, Ohr HaHayim, Devarim, 34:7). Acest fenomen nu este un eveniment izolat. Mai degrabă, este ceva care se poate întâmpla oricui își îndreaptă din toată inima trupurile neutre și amorale către tărâmurile extreme pozitive sau negative ale existenței.
La un anumit nivel, toate sufletele trăiesc experienţa nemuririi „corporale”, întrucât există o continuitate corporală în moarte pentru fiecare persoană. După cum s-a discutat mai devreme, pe lângă Guf Gat / corpul tangibil grosier, există un corp proiectat mental, numit Guf Dak / corpul eteric. Corpul eteric, pe care unii îl numesc corpul astral, este cunoscut în mod obișnuit ca Ţelem, aura înconjurătoare a cuiva.
Starea noastră interioară este proiectată în exterior, în împrejurimile noastre imediate. Această imagine oglindește chipul formei materiale. Acest „trup” este un vehicul al conștiinței. Poate fi fie mental, fie emoțional sau spiritual, în funcție de realitatea pe care alegem să ne bazăm viața. Odată ce sufletul / conștiința părăsește forma materială, inițial intră în corpul astral distilat, care, la rândul său, poate fi proiectat către cei dragi chiar și după moarte. Pentru cei vii, apariția sufletului unui decedat în acest „corp” eteric poate fi observată sau simțită ca o prezență tangibilă, ca și cum acea persoană ar fi în cameră, de pildă. Totodată, cineva poate trăi experiența de a „vedea” ceva, dacă nu cu ochii fizici, măcar cu al treilea ochi.
În plus față de această proiecție a sufletului vieții de apoi, există indivizi evlavioși și integrați care sunt capabili să proiecteze o copie automată a lor prin Guf Dak într-un loc îndepărtat, chiar dacă sunt încă în viață și întrupați. Fizic ei pot fi într-un loc, în timp ce spiritual pot proiecta o manifestare a lor în alt loc. Acest fenomen este denumit proiecție astrală sau călătorie în afara trupului. Celebrul Rebbe Hassid, Rav Zuşa din Anipoli, a remarcat odată că a văzut chipul veneratului său frate Rav Elimelech din Lijensk în casa sa, chiar dacă Rav Elimelech nu era prezent fizic.
Cei care sunt maeștri deplini în controlul total asupra realității lor interioare și exterioare au puterea de a-și desprinde Ţurah / substanța (corpul lor eteric) de Homer / forma lor (trupul lor material) și de a o trimite după bunul plac. Trimiterea imaginii lor în alt loc permite unei astfel de „persoane” să se afle în două locuri diferite simultan, existând într-o stare nelocalizată.
În cazuri rare, propria imagine poate fi reflectată în sine. Dublurile sau halucinațiile autoscopice sunt termenii preferați folosiți pentru a descrie o situație în care cineva își vede propriul trup ca pe o apariție. Istoria este plină de figuri proeminente care se presupune că au trait experienţa unei apariții a propriului trup, un fel de imagine în oglindă a lor.
Dezechilibrul chimic este într-adevăr cauza principală a multor astfel de cazuri – întâlnit ca atare la cei care suferă de tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale și migrene. Cu toate acestea, în unele situații, simptomul fizic este doar efectul, în timp ce cauza poate fi o interacțiune autentică cu tărâmurile metafizice și supranaturale, ca într-o experiență profetică (Şoşhan Sodot, p. 69b. Ohr Ya’akar. Şir HaŞirim, Derisa 2:2. Toraht Ha’Olah, 14. Dover Ţedek, p. 96a). Uneori, o astfel de imagine poate comunica adevărul unei persoane. Acest lucru poate indica dacă este într-adevăr un fenomen legitim, mai degrabă decât doar o halucinație indusă chimic. Experiența profetică necesită ca sinele original al profetului să intre într-o stare de animație suspendată. Profetul va cădea adesea la pământ în timp ce înțelege o imagine ca oglindă a lui însuși, care este vibrantă, vie și pulsatorie în timp ce transmite o perspectivă profetică.
Această experiență nu este rezervată numai profeților, de vreme ce, așa cum scrie misticul din secolul al XVI-lea Rav Moşe Cordovero, „Unii dintre evlavioși ajung la observarea propriilor chipuri” (Pardes Rimonim, 31:4). Acest fenomen extraordinar este uneori privit ca o întâmplare care apare din interiorul funcționării fizice a creierului; în timp ce alteori este considerat un eveniment spiritual cu manifestări fizice. În primul caz, fizicitatea este cauza; în timp ce în cel din urmă, ea este efectul. Deși diferențele pot fi dificil de determinat, ele nu trebuie confundate.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)