inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link
34) Adam haRişon unise MANŢEPA’CH adică, înainte să păcătuiască, întrucât, înainte de căderea sa, avea toate cele cinci vase Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malhut, precum și cele cinci lumini care le luminau, adică Nefeş (נפש), Ruah (רוח), Neşama (נשמה), Haya (חיה) și Yechida (יחידה).
Cu alte cuvinte, MANŢEPA’CH (םןץףך) au fost unite cu cele douăzeci și două de litere, Adam având în sine cele nouă vase ale lui Bina de la Alef (א) până la Yud (י), care sunt literele unităţilor, şi în acelaşi timp cele nouă vase care au legătură cu ZA, adică de la Yud (י) la Kuf (ק), care sunt literele zecilor, precum și cele nouă vase care se găsesc în Malhut şi care sunt de la litera Kuf (ק), până la litera Ţadik (ץ) terminală.
Cele nouă litere care se află în Malhut sunt următoarele:
Litera ebraică Denumirea literei Valoare numerică
ק Kuf 100
ר Reiş 200
ש Şin 300
ת Tav 400
ך Kaf (terminală) 500
ם Mem (terminală) 600
ן Nun (terminală) 700
ף Pey (terminală) 800
ץ Ţadik (terminală) 900
35) Cu toate acestea, după căderea lui Adam, MANŢEPA’CH au fost iarăşi ascunse. Asta înseamnă că MANŢEPA’CH, care simbolizează Sfirot Bina, Tiferet și Malhut, au abandonat starea de Gadlut a lui Adam și au coborât la următoarea grad inferior. Drept urmare, Adam a pierdut luminile celor trei Sfirot superioare care se află în Roş, ceea ce înseamnă că, pierzându-și MANŢEPA’CH, el a pierdut totodată şi Mochin, lumina Roş-ului celor zece Sfirot.
36) Starea de Katnut (micime) în lumile superioare provocată de păcatul lui Adam s-a perpetuat până când Avraam Patriarhul a apărut pe scena lumii care, datorită faptelor sale bune, a devenit meritoriu în măsura în care spiritul suprem și-a întins mantia peste el, ceea ce i-a permis să ridice MAN, adică prin munca sa în sârguincioasa slujire a lui Dumnezeu, el a adus lumina reflectată, literele MANŢEPA’CH pe care Adam, prin căderea sa, le-a făcut să fie ascunse. Avraam a readus MANŢEPA’CH la poziția lor originală de maturitate. Acest lucru a dus la revenirea luminilor Roş-ului, ceea ce înseamnă că lumina primordială a apărut din nou în Madreigo original, adică toate cele cinci vase s-au umplut de lumină așa cum au fost înainte ca Malhut să fi fost ridicată la Bina.
37) Aceeași rectificare a fost pusă în aplicare și de Patriarhul Iacov, care a primit cunoașterea de la Avraam. Aceeași rectificare a fost făcută și de Iosif, care a primit instrucțiunile sale de la Iacov.
Cu toate acestea, imediat ce Iosif a plecat din lume și Copiii lui Israel au plecat în exil, adică de îndată ce Israel a păcătuit, atunci MANŢEPA’CH ale lui ZA a căzut din nou și astfel a adus ZA la starea de Katnut, prin care lumina Roş-ului a dispărut, lăsând ZA cu doar șase Sfirot, adică un Guf fără Roş .
38) Diminuarea luminii ZA la vremea când Israel erau în robie în țara Egiptului a continuat până când Israel au poposit la Muntele Sinai. Acest lucru este descris în Zohar astfel: „Literele s-au ascuns și luminile au fost expulzate…”, adică MANŢEPA’CH au căzut din nou până când Israel au poposit la Muntele Sinai. Atunci literele MANŢEPA’CH s-au revelat și au revenit în Parţuf-ul ZA iar lumina primordială a revenit, ceea ce înseamnă că lumina Roş-ului a umplut cele zece Sfirot ale Parţuf-ului ZA.
39) Cu toate acestea, de îndată ce Israel au păcătuit „Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele…” (Exodul 33: 6).
Cuvântul din limba ebraică Edyim (podoabe) include vasele MANŢEPA’CH și lumina supremă a primelor trei Sfirot.
Atât Moise, Învățătorul nostru, precum și Ioşua și Bătrânii „cunoşteau” marele secret înglobat în literele MANŢEPA’CH, ceea ce înseamnă că ei au îndeplinit acel mare serviciu către Dumnezeu de a uni MANŢEPA’CH cu cele douăzeci și două de litere din ZA. În virtutea acestei uniri au fost împuterniciți să intre în țară și să reveleze acest cântec, adică lumina supremă a Roş-ului, care este îmbrăcată în Cântarea Cântărilor.
40) Zohar-ul spune că atunci când literele Cântării Cântărilor au fost gravate, atunci literele MANŢEPA’CH s-a unit cu cele douăzeci și două de litere. Acest lucru este indicat în cuvântul ebraic Boch (În Tine Însuţi), a cărui valoare numerică este 22, ceea ce trimite la cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic.
Cu alte cuvinte, literele MANŢEPA’CH s-au întors la al lor Madreigo, adică ZA, și au fost incluse în coloana din dreapta, care constă din cele douăzeci și două de litere. Acest lucru este transmis în cuvintele Cântării Cântărilor: Meişorim Ahavuha. – „…Pe drept eşti iubit.”; adică, după MANŢEPA’CH sunt incluse în coloana din dreapta, ele sunt apoi considerate Meişorim (Drepţi), întrucât literelor MANŢEPA’CH le place să se unească cu cele douăzeci și două de litere pentru motivul că nu pot străluci fără cele douăzeci și două de litere.
Toate acestea sunt exprimate în cuvintele: „…Tu-i întăreşti pe cei drepţi…” (Psalmi: 99: 4). Aceasta se referă la literele MANŢEPA’CH, care se numesc Drepți. Cuvântul “Tu” se referă la lumina milostivirii, care a instalat solid literele MANŢEPA’CH care, așa cum a fost subliniat în mod repetat în cele de mai sus, sunt numite Drepți.
41) Înainte ca MANŢEPA’CH să fi fost îmbrăcate în lumina Hesed (Mila) MANŢEPA’CH sunt lipsite de puterea de a ilumina.
Lumina legată de MANŢEPA’CH îşi are propriul sanctuar în Bina, care este considerată „Lumea care va veni”. Toate luminile MANŢEPA’CH apar în forma unei fântâni care izvorăște, emițând lumina flux după flux. Cu alte cuvinte, strălucirea luminii Hochma (Înțelepciunea) care iese din MANŢEPA’CH este în căutarea luminii Hesed (Mila) pentru a deveni inclusă în lumina Hesed cuprinsă în cele douăzeci și două de litere.
Această condiție apare pentru prima dată în Gândul Superior, adică în Bina. Apariția luminii Hochma alături de lumina Hesed este demonstrată de numele sfânt ELOKIM, care este împărțit în două nume, adică prin împărţirea numelui sfânt ELOKIM în două părți. Numele este atunci citit Mi-Eleh. Cuvintele Mi şi Eleh demonstrează că numele este împărțit în Roş și Guf.
Mai precis, la fel cum numele sfânt ELOKIM este cioplit în sursă, adică Bina, în două nume Mi-Eleh, la fel și principiul masculin și principiul feminin, care sunt emise din Bina, sunt cioplite și modelate în două părţi.
42) Polaritatea feminină este în esență coloana stângă cu trimitere la literele MANŢEPA’CH. Ele sunt mereu în căutarea polarității masculine, adică ZA, cu scopul de a deveni unite cu lumina lui Hesed (Mila), care este ZA (ז”א), conținând în sine cele douăzeci și două de litere și este astfel coloana potrivită. Acest nume sfânt constituie originea celor doi Parţufim ai principiilor masculin și feminin.
Aceste două lumini, coloana din dreapta şi cea din stânga, vizează să se găsească în armonie sub o singură lege, adică lumina Hesed (Mila). Asta înseamnă că coloana din stânga vrea să fie prevalentă lumina milei. Printre toate literele alfabetului ebraic, nu există dorința de a se afla în uniune unele cu celelalte, cu excepția literelor MANŢEPA’CH, care doresc să se unească cu celelalte litere ale alfabetului ebraic, cele douăzeci și două de litere, întrucât MANŢEPA’CH nu pot străluci deloc fără a fi unite cu lumina Hesed (Mila) conținută în cele douăzeci și două de litere. De aceea literele MANŢEPA’CH sunt în căutarea celor douăzeci și două de litere pentru a se uni cu ele.
43) Cuvântului ebraic Meişorim trebuie să i se dea următoarea interpretare: Meişorim (מישרים – cei drepţi) constituie primele două litere ale Sfântului Nume, litera Yud (י) și litera Hey (ה) , desemnând Sfirot Hochma și Bina. Dragostea lor este îndreptată către Vav (ו), simbolizând ZA (ז”א) ele fiind în deplină armonie, dorința lor fiind aceea de a dărui abundenţa lui Vav (ו). Malhut, care se află sub Vav (ו), anticipează, prin urmare, primirea luminii de la ZA (ז”א), întrucât Malhut nu are lumină proprie, ceea ce explică de ce Malhut face apel la ZA, astfel: „Trage-mă să fiu cu Tine”; pentru literele sacre de mai sus, Yud (י) și Hey (ה), cu care este unită Vav (ו), constituie de fapt un „Sfânt Nume” complet, Yud (י), litera Hey (ה) și Vav (ו). Ultima Hey (ה), fiind Malhut, datorită faptului că este situată sub ZA (ז”א) și, așa cum sa arătat deja, Malhut, neavând lumină proprie, prin aceasta speră să primească lumină de la ZA (ז”א). Cu toate acestea, speranțele ei nu pot fi împlinite decât după ce omul pământean aduce Ohr Hozer (lumina reflectată de jos) la Malhut.
44) Dorința și pofta deplină a lui Malhut este să se ridice la ZA și să se unească cu el. Cu toate acestea, ea nu se ridică la ZA (ז”א) decât dacă acesta îi dă permisiunea. Aşadar Malhut, Şhina, spune: „Trage-mă, ca să mă pot uni cu Tine”.
Se spune în Cântarea Cântărilor: “Împăratul mă duce în odăile lui…” Aceasta înseamnă că Malhut spune: „Regele m-a adus în camerele sale și m-a rectificat cu tot felul de rectificări, adică cu Tiferet (Frumusețea) superioară, astfel încât să pot fi cu el. Rezultatul care va urma este că, atunci când mă voi uni cu tine, ne vom bucura cu toții și ne vom bucura în Tine Însuţi (Boch), adică eu și toate rectificările mele, „Subordonații mei”, însemnând Lumile de sub Malhut ale lumii Aţilut.
Se spune în Cântarea Cântărilor: „…vom lăuda dezmierdările tale…” Înțelesul transmis în aceste cuvinte este, așa cum am învățat deja, acela că: “vom provoca sațietate tuturor, adică celor cărora le lipsește lumina milei, precum și celor care au nevoie de lumina înțelepciunii. Vom aduce bucurie prin intermediul acelui vin, care este propice în a oferi bucurie tuturor. Aceasta este „strălucirea” înțelepciunii. Le vom permite fericirea permanentă, căci Iubirea Ta este „Dreaptă”, adică provine din Hochma și Bina care nu încetează să-ți dăruiască, adică să strălucească asupra ta.
inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link