(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Următoarea noastră viață sau trup ca o continuare a acestei vieți
Un alt mod de a percepe această dinamică este să privim fenomenul de transmigrare în termeni de autodezvoltare și evoluție spirituală. Cu toții ne naștem cu suflet mineral, un suflet vegetal, un suflet de animal și un suflet uman. Aceste patru suflete sau aspecte ale sufletului corespund celor patru forme de viață – mineral, vegetal, animal și uman. Mineralul este o realitate complet închisă în sine. Apare ca Domem / Tăcut, fără mișcare sau vitalitate aparentă. Regnul vegetal este mai (aparent) viu, vibrând și în mișcare. Plantele cresc și se extind. Regnul animal este și mai viu și mai plin de mișcare. Nu numai că animalele cresc în trupul lor, precum vegetalul, dar se mișcă și liber, nu sunt „plantate” într-un singur loc. Ființa umană, Medaber / Creatura Vorbitoare este cel mai înalt, cel mai complex și mai revelat nivel de viață, mișcare și creștere. Omul există ca pietrele, crește ca vegetația, se plimbă liber ca animalele și comunică în limbaj simbolic așa cum pot să o facă numai oamenii.
Sufletul mineral, ca atare, constituie realitatea noastră de bază, reprezentând energia spirituală minimă necesară pentru a exista. Nu există mișcare, nu există creștere, ci doar voința de a exista. Din punct de vedere experiențial, este total egoist și bazat pe ego. Nivelul mai avansat al sufletului este sufletul nostru vegetal, reprezentat de energia spirituală care propulsează expansiunea noastră fizică, precum vegetația. Din punct de vedere experiențial, sufletul vegetal reprezintă instinctele noastre de supraviețuire, la fel ca instinctele unui copac de a se apleca spre lumina soarelui. Încă şi mai sus este sufletul animal, reflectat în energia spirituală care ne permite să ne mișcăm fizic liber prin lume. Experiential, sufletul animalic este reactiv şi impulsiv.
Sufletul nostru se reîncarnează în viața următoare în funcție de nivelul pe care l-a dobândits în viața noastră actuală. Dacă cineva a trăit doar la nivelul vegetal, adică s-a extins și a crescut fizic, dar a fost ghidat pur de instinctele sale egoiste, ca şi un copac „egoist” (deși aceasta nu este o judecată morală a copacilor, care ca orice altceva, în afară de ființa umană, sunt întotdeauna perfecţi, existând exact așa cum a intenționat Creatorul să fie), după ce această persoană trece în nefiinţă, se va încarna o perioadă ca vegetal. Același lucru va fi valabil și pentru o persoană care a fost doar reactivă în timpul vieții, ca un animal; după ce va trece în nefiinţă, se va reîncarna în corpul unui animal.
Oricum, motivul pentru care un suflet poate coborî în diferite forme de existență este pentru lecțiile pe care sufletul le poate primi. Odată ce lecțiile au fost învățate, sufletul își redobândește puritatea și este capabil să intre în Gan Eden. Să-l luăm, de pildă, pe un tip arogant și disprețuitor. Una dintre modalitățile prin care această persoană egocentrică poate ajunge la propria Tikun, curățându-se de negativitatea ataşată, este prin intrarea în corpul unei albine. Prin însăși natura lor, albinele trăiesc mai puțin pentru ele însele ca indivizi și mai mult pentru întregul stup. Pur și simplu prin locuirea în corpul unei albine, sufletul dobândește această cea mai importantă lecție; învață abnegația și se obișnuiește cu împărtășirea.
În esență, acest tip de reîncarnare a sufletului este un fel de proces de curățare și purificare. Există un fel de angoasă pe care sufletul o trăiește într-o altă formă. Dincolo de jena psihologică despre care vorbesc unele surse, există și un veritabil disconfort și tulburare prin care sufletul suferă din cauza incapacității sale de a se exprima total sau chiar parțial.
Trupul și sufletul sunt concepute pentru a se potrivi unul cu celălalt. Trupul uman este o proiecție vizibilă și o reprezentare fizică a structurii spirituale a sufletului. Trupul este o imagine reflectată în oglindă a sufletului. Existența în orice altă formă de fiinţare va provoca, fără îndoială, mari tulburări și agitație pentru sufletul configurat uman (Alter Rebbe Siddur Im Dach, p. 48). Cantitatea de suferință depinde de calitatea și cantitatea de expresie pe care sufletului i se va permite să o arate în noua sa viață. Să locuiești într-un animal unde ai spațiu limitat pentru exprimare, întrucât animalele posedă o anumită formă de inteligență și emoție, nu este la fel de chinuitor precum a locui entități neînsuflețite unde nu există nicio ieșire pentru autoexprimarea proprie omului.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)