inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link
18) Pentru a explora care este diferența dintre primele două Nume Sfinte:
Unul are valoarea numerică: 72.
Al doilea are valoarea numerică: 63,
care sunt cele două surse primordiale ale întregii creației. În primul rând, trebuie să dobândim o oarecare cunoaștere a acestor două Nume Sfinte.
În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că primul Nume Sfânt cu patru litere celeste – HaVaYaH, datorită faptului că are un Yud (י) în fiecare din ultimele sale trei litere, se numește AB (ע”ב), desemnând cele două litere ale alfabetului ebraic Ayin (ע) și Bet (ב), a căror valoare numerică combinată este 72, adică atunci când cele patru litere sunt scrise cu umplutură – Yud (יוד), Hey (הי), Vav (ויו), Hey (הי) – ele însumează valoarea numerică 72.
Valoarea numerică a celui de-al doilea Nume Sfânt cu patru litere este 63, și acest Nume Sfânt este numit SAG datorită celor două litere ebraice Sameh (ס) și Gimel (ג). Valoarea lor numerică combinată este 63.
Această reducere de 9 în valoarea numerică a lui SAG a celui de-al doilea Nume se datorează faptului că Vav (ואו) este umplut cu un Alef (valoare numerică 1) în loc de un Yud (י), așa cum este cazul în primul Nume AB (ע”ב) (valoare numerică 72), unde Vav (ואו) este umplut cu un Yud (י) (valoare numerică 10).
19) Cee ace urmează va servi pentru a explica diferența dintre Alef (א) și Yud (י). Alfabetul ebraic începe cu litera Alef (א). Cu toate acestea, o analiză atentă arată că alfabetul ar fi trebuit să înceapă cu litera Yud (י) și nu cu litera Alef (א) pentru motivul că Yud (י) este adevărata sursă sau rădăcină a tuturor literelor alfabetului ebraic .
Pentru a ilustra acest lucru, trebuie spus că, atunci când încercăm să scriem oricare dintre litere, începem cu un Yud (י) adică, la plasarea pixului pe hârtie pentru a scrie, se creează imediat un punct chiar înainte de a începe să scriem litera dorită. După aceea începem să tragem punctul spre laturi și dedesubt până când litera dorită este completă.
Drept rezultat, Yud (י), primul punct, este cel care precede finalizarea literei. Acest lucru arată că rădăcina fiecărei litere este de fapt Yud (י). De ce atunci punctul, sau Yud (י), nu apare în fruntea celor douăzeci și două de litere? Este foarte important să medităm la toate acestea și să aprofundăm în continuare subiectul.
20) Trebuie avut în vedere faptul că în sursa superioară caracterele ebraice sunt înțelese ca fiind vase pentru abundenţa spirituală, adică pentru Lumină. Se știe, totodată, că extinderea luminii de Sus și dispariția luminii determină formarea vaselor spirituale, întrucât amprenta sau urmele luminii rămase după dispariția luminii constituie cauza exactă a generării existenței vasului.
21) Cele de mai sus au servit la clarificarea faptului că mulţimea de lumini care au fost mai întâi revelate, în scopul creației, și apoi retrase înapoi la sursă, au fost cele care au constituit originea tuturor vaselor spirituale din creație. Aceste vase sunt literele alfabetului ebraic. Cu alte cuvinte, revelarea luminilor și dispariția lor se numește Ţimţum (צמצום), adică extinderea luminii și restricţionarea ei a fost primul fenomen din creație. Prima Ţimţum a fost cea care a servit drept „Sursă” a tuturor restricționărilor viitoare ale luminii, oriunde ar putea să apară în lumile superioare.
22) Ţimţum a fost cauza apariţiei unui punct central ca amprentă a luminii care a apărut mai întâi în deplinătatea sa și apoi a dispărut. Prin urmare, punctul constituie cea mai minusculă rămășiță a amprentei luminii care a fost mai întâi extinsă pentru a crea creația și apoi a dispărut ridicându-se la sursa ei.
Cu toate acestea, punctul central semnifică faptul că retragerea luminii a lăsat un Yud (י), ca reminiscenţă a luminii, un punct al luminii care a apărut mai întâi și apoi a dispărut, devenind astfel o sursă sau rădăcină pentru formarea unui vas complet în viitor.
Rezultă atunci că, din moment ce literele alfabetului sunt vasele care adăpostesc abundenţa spirituală a luminii, este de presupus că punctul sau Yud este fondatorul, originea literelor alfabetului ebraic și, ca atare, el ar trebui să fie litera care să apară la începutul literelor alfabetului, mai degrabă decât litera Alef (א).
23) Cu toate acestea, se știe că prima Ţimţum, prima restricţionare a luminii, adică prima extensie a luminii din infinit și retragerea acelei lumini înapoi la sursa sa, în scopul de a dezvălui o sursă pentru un vas și crearea lumilor, nu constituie sursa reală sau rădăcina unui vas și crearea lumii. Este mai degrabă doar prima sursă pentru o a doua sursă, care este cea de-a doua Ţimţum care urmează primei Ţimţum.
Adevărata sursă a lumilor, aşadar, este cea de-a doua Ţimţum sau restricţionare a luminii, cee ace înseamnă a doua extindere a luminii şi a doua retragere, care a urmat primei extinderi şi retrageri a luminii.
24) Cele ce urmează vor explica diferența dintre prima și cea de-a doua Ţimţum. Prima Ţimţum, adică privarea de lumină, a depășit acel punct din mijloc, numit al patrulea discernământ, Sfira Malhut (Împărăţia), ultimul Hey (ה) al Numelui Sfânt din patru litere HaVaYaH. Cu alte cuvinte, la prima extindere, lumina care a fost trimisă din infinit a pătruns în toate Sfirot. Cu toate acestea, lumina, la atingerea ÎmpărăţieI (Malhut), s-a oprit întrucât s-a format un ecran peste Împărăţie obstrucționând intrarea luminii, care astfel nu a putut să intre și, drept rezultat, ultima Sfira a rămas fără lumină.
La cea de-a doua Ţimţum, însă, lumina a pătruns în Sfirot doar până la Sfira Bina unde s-a terminat lumina. Cu alte cuvinte, primul Ţimţum, care se numește Nekuda deEmţiet, (punctul de mijloc), a fost îmbogățit cu un ecran, blocând astfel trecerea luminii. A doua Ţimţum s-a instalat în Sfira Bina întrucât punctul, adică ecranul lui Malhut, s-a ridicat la Bina și a rămas acolo, provocând în continuare restricţionarea luminii în Bina, deoarece lumina întâlnește și ecranul pe care Malhut l-a adus la Bina. De aceea, lumina se oprește în urma sa, adică la Sfira Tiferet din Bina. Asta înseamnă că în Sfira Bina cele două puncte se întâlnesc și se unesc.
Cu alte cuvinte, Nekuda (sau punctul Malhut), care este revelat în Bina, din cauza intrării Malhut în locul lui Bina, semnifică parteneriatul coloanei Rahamim (Compasiune), care este Tiferet din Bina, cu coloana Din (Judecată): Malhut.
25) Se știe că atunci când două puncte se întâlnesc, ele formează o linie. De aceea cea de-a doua Ţimţum este denumită cu numele Kav (Linie), întrucât două puncte, atunci când sunt unite, ca în cazul celei de-a doua Ţimţum, ele formează o linie.
26) Ajunşi în acest punct, este nimerit să expunem sensul ascuns încorporat în literele inițiale MAN (מ”ן) ale cele două cuvinte: Mayin Nukvin – apele feminine, care se ridică de jos.
Aceste lumini reflectate, MAN (מ”ן), au apărut atunci când punctele Parţuf-ului SAG, Numele Sfânt HaVaYaH, care este scris cu trei Yud (י) și un Alef (א) în Vav (ואו), au fost extinse, în jos în MA și BON, ultimele două Parţufim interioare ale lumii Adam Kadmon.
Două amprente sau puncte diferite ale celor două Hey au fost unite în Masah (Ecran):
1. Amprenta primului Hey (ה), care este Bina.
2. Amprenta ultimului Hey (ה), a cărui sursă își are originea în Parţuf-ul interior din lumea Adam Kadmon.
Drept urmare, ecranul a ajuns să fie alcătuit din două calități ale polarității feminine:
1. Bina (Mila).
2. Malhut (Din, Judecata).
Acesta este fenomenul care explică de ce Masah-ul (Ecranul) și-a asumat sensul de Mayin Nukvin, apele feminine. Asta rezultă atunci datorită combinației celor două Hey (ה), punctele (ori de câte ori există o uniune între lumină și vas, ecranul, care întâlnește lumina, este întotdeauna compus din două principii feminine, care sunt cele două Hey (ה) sau „Puncte”).
Unirea lui Hey (ה) superioară, care este Sfira Bina (Inteligența) cu Hey (ה) inferioară (Malhut, Împărăţia) este indicată în versetul: „Au călătorit împreună …” (Rut 1:19).
Naomi este simbolul lui Sfira Bina și Ruth al lui Sfira Malhut, care s-au unit și au mers împreună. Acest lucru este arătat în cuvântul Şteihen, care este o combinație de două cuvinte: Ştei, adică doi și Hen, care înseamnă Hayen, adică două Hey (ה), Naomi și Ruth, simbolizând Bina și Malhut.
De aceea unirea acestor două Nekudot (puncta), este numită cu oricare dintre următoarele denumiri: Rokia, întindere, firmament, Parsa sau ecran. Unirea celor două puncte poate fi figurată ca o linie orizontală la nivelul care separă lumile superioare de cele inferioare.
27) În Cabala, ni se revelează faptul că principala noutate adusă de cea de-a doua Ţimţum este subîmpărţirea celor zece Sfirot din fiecare Madreigo în două grade distincte de putere, adică:
1. Bina şi
2. ZA și Malhut ale fiecărui grad,
din cauza faptului că punctul care se află în Tiferet de Bina, adică jumătatea inferioară a lui(Sfira) Bina, împreună cu ZA și Malhut, au ieşit în afara celor zece Sfirot și astfel au devenit un grad inferior în raport cu jumătatea gradului care a rămas deasupra lui Tiferet de Bina. Acest lucru ilustrează faptul că un grad complet a fost împărțit în jumătăți. Una deasupra și cealaltă dedesubt. Keter (Coroana), Hochma (Înțelepciune) și Roş-ul lui Bina ale celor zece Sfirot au devenit partea superioară a dimensiunii luminii. Cu toate acestea, Roş-ul lui Bina, ZA și Malhut din (gradul) Madreigo au devenit secțiunea inferioară a părţii superioare, care este formată de Keter, Hochma și Roş-ul lui Bina .
Aceste două noutăţi:
1. Unirea celor două Nekudot (puncta) a căror unire formează o linie ___ și
2. Această linie ___, la rândul ei,
a provocat subîmpărţirea unui grad complet, adică a celor zece Sfirot, într-o parte superioară și una inferioară.
28) Acest fenomen nou de împărțire a unui grad capătă aspectul unui Alef (א). Unirea celor două puncte prin intermediul Ţimţum, restricţionarea luminii, este ilustrată de linia diagonală a literei Alef (א); astfel Alef (א) partea superioară a fiecărui Madreigo (grad), este Yud (י) superior al literei Alef (א), care cuprinde cele două Sfirot Keter și Hochma, inclusiv partea superioară a lui Bina, care semnifică “apele superioare”, adică Yud (י). Partea inferioară a fiecărui Madreigo este ilustrată de partea inferioară, Yud (י), care se află sub linia care cuprinde cele trei Sfirot inferioare: Bina, ZA, Tiferet și Malhut, care au ieșit în afara lui Madreigo și au devenit partea inferioară a gradului. Partea inferioară este semnificată de denumirea “apele inferioare”.
29) Din cele evidenţiate până acum, este clar că un vas și lumea au două surse. Yud (י), sau punctul, constituie prima sursă, care a fost creată odată cu prima restricţionare (Ţimţum) asupra lui Malhut în care a fost lăsată o Nekuda sau o amprentă a luminii după retragerea luminii din ea.
Alef (א) constituie, însă, a doua sursă, care a apărut cu ocazia celei de-a doua Ţimţum, atunci când Malhut s-a ridicat și a intrat în Bina, determinând stoparea luminii, adică retragerea luminii la nivelul ambelor puncte împreună, Bina și Malhut.
În consecință, în măsura în care prima Ţimţum este sursa îndepărtată a vasului și a lumilor, numai cea de-a doua Ţimţum este cea care este considerată sursa directă a vasului și lumilor. Prin urmare, Yud (י) nu poate fi considerată ca rădăcina literelor alfabetului.
De aceea, Yud (י) nu este potrivită să apară în fruntea celor douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic. Prin urmare, doar Alef (א) poate fi considerată sursa tuturor literelor. Asta întrucât Alef (א) a fost generată cu ocazia celei de-a doua Ţimţum care a devenit adevărata sursă pentru vase și lumi.
Asta întrucât Alef (א) este adevărata sursă a tuturor lumilor. Drept rezultat, Alef (א) apare în fruntea celor douăzeci și două de litere pentru a arăta că este originea vaselor. Yud (י) este, totuşi, considerată o sursă anterioară care a servit la generarea literelor în ascundere.
30) Acum putem înțelege raţiunea pentru care există patru scrieri diferite ale Numelui Sfânt cu patru litere HaVaYaH (tetragrama).
– Primul nume este AB (scris ca: יוד הי ויו הי), valoare numerică: 72
– Al doilea nume este SAG (scris astfel: יוד הי ואו הי)
– Al treilea nume este MA (scris astfel: יוד הא ואו הא)
– Al patrulea nume este BON (scris astfel: יוד הה ואו הה)
Deosebirea cardinală care se ascunde în diferența dintre cele patru nume este dacă literele Numelui Sfânt provin din prima sau a doua restricţionare, Ţimţum.
Literele Numelui Sfânt care sunt umplute cu un Yud (י) arată că acestea provin în esență din prima Ţimţum, în timp ce literele acelui nume care sunt umplute cu Alef (א) indică faptul că derivă din a doua Ţimţum.
De aceea, este evident că, dacă toate literele Numelui Sfânt sunt umplute cu Yud (י), așa cum este cazul cu Numele AB (ע”ב), având valoarea numerică 72, trebuie să ne dăm seama că în vasele acelui Parţuf, configurația spirituală, nu există nimic disponibil în vasele acelui Parţuf din cea de-a doua Ţimţum. Numele AB (ע”ב), provine, aşadar, din prima Ţimţum.
Dacă, însă, literele Numelui sunt umplute cu Alef (א), care Nume are valoarea numerică a lui MA (ה„מ), adică 45, atunci trebuie să concluzionăm că nu există nimic din prima Ţimţum care are o parte în Numele respectiv sau în Parţuf, pentru că doar a doua Ţimţum este cea care este sursa Numelui sau gradului respectiv.
31) Cu toate acestea, în Numele Sfânt SAG (ס”ג), având valoarea numerică 63, literele nu sunt umplute la fel, adică sunt umplute cu Yud (י), cu excepția literei Vav (ו) a Numele Sfânt SAG (ס”ג), care este umplută cu un Alef (א), astfel: (ואו).
Motivul pentru toate acestea îl constituie faptul că primul Nume Sfânt, cu valoareă numerică 72, este împărțit în patru Parţufim, discernăminte sau faze spirituale. Acestea sunt:
1. Hochma (Înțelepciunea), (י)
2. Bina (Inteligența), (ה)
3. ZA (Zeir Anpin), (ו) sau dimensiune mică a luminii.
Sunt cele șase Sfirot formând Guf-ul celor zece Sfirot, socotind de la Hesed (Mila) până la Yesod (Fundația) care împreună sunt numite Sfira Tiferet (Frumusețea).
4. Ultima Sfira, Malhut (Împărăţia). (ה)
În același mod, Numele Sfânt SAG (ס”ג) este împărțit în patru faze, conform ordinii celor patru litere ale Numelui Sfânt. Vav (ו) din numele SAG (ס”ג) este legată de ZA (Tiferet) la fel ca în toate cele patru Nume Sfinte.
Se știe că cea de-a doua Ţimţum a avut loc în Parţuf-ul SAG (ס”ג) care se află în Sfira Bina, având valoareă numerică 63. A doua Ţimţum nu a afectat, însă, primele două Parţufim legate de primele două litere Yud (י) și Hey (ה), care simbolizează Hochma și Bina, cu numele sfânt SAG (ס”ג). Cea de-a doua Ţimţum a provocat privarea de lumină pentru Vav (ו) a numelui sfânt SAG (ס”ג). Asta înseamnă că Sfira sau Parţuf-ul Tiferet (Frumusețea) din Bina, precum și Tiferet propriu-zis, adică Vav (ו), care se află sub primul Hey (ה) sub buricul (Tabur-ul) Numelui Sfânt SAG au fost afectate de a doua Ţimţum.
32) Prin urmare, s-a clarificat faptul că începutul sursei lui Alef (א), adică a celei de-a doua Ţimţum, nu era în cele două litere superioare ale Sfântului Nume SAG (ס”ג), adică în Yud (י) și Hey (ה), ci mai degrabă în litera Vav a lui (Sfira) Bina, care se află sub Roş-ul lui Bina, adică Yud (י) și Hey (ה) ale lui Bina. Aşadar, a doua Ţimţum a avut loc în Numele Sfânt SAG (ס”ג).
De aceea, literele Yud (י) și Hey (ה) din Numele Sfânt SAG sunt umplute cu Yud (י), ca în Numele Sfânt AB (ע”ב), cu valoare numerică 72, și numai Vav (ואו) al Sfântului Nume SAG (ס”ג) a fost umplută cu un Alef (א).
Iarăşi, acest lucru se datorează faptului că, înainte ca lumina să ajungă la ZA, Tiferet din Bina sau Parţuf-ul ZA cu Numele Sfânt SAG, a doua Ţimţum nu este deloc perceptibilă acolo.
33) Numele Sfânt HaVaYaH umplut cu litere Hey, constituie literele Sfântului Numele care se găsesc în Parţuf-ul Malhut (Împărăţia), ea este lipsită de împlinire, dar primește partea sa de lumină de la Parţuf-ul Tiferet de deasupra ei. De aceea, valoarea numerică a lui Malhut este dublul lui HaVaYaH – 52, întrucât valoarea numerică a celor patru litere (tetragrama) este 26.
34) Pentru a clarifica semnificația „împlinirii”, trebuie subliniat faptul că „împlinirea” unui nume arată dimensiunea luminii care se găseşte în acel nume sfânt. Cu alte cuvinte, dimensiunea luminii care umple un nume sfânt se măsoară în funcție de cuplarea prin impact a luminii verticale care coboară cu ecranul acelui nume. Însă, Masah-ul, ecranul pe care îl are ZA (ז”א), adică grosieritatea ecranului este considerată a fi cea mai mică. Primul grad este cel care atrage o dimensiune minusculă a luminii pe care ZA o dă către Malhut.
Asta întrucât Malhut însăși are un Masah (ecran) cu o textură foarte slabă, prin care nu este capabilă să atragă lumina Superioară, întrucât dacă lumina Superioară ar fi lovit ecranul ei, ar fi fost spulberat. Prin urmare, grosieritatea sau rezistența ecranului său nu este suficient de puternică pentru a rezista cuplării prin impact cu lumina Superioară. De acee literele lui Malhut nu au o împlinire independentă. Drept urmare, ea nu are decât un Nume dublu, indicând faptul că primește subzistenţa dată de ZA, Tiferet, care se află în interiorul ei.
35) S-a clarificat de ce Hochma și Bina nu sunt considerate sursa lumii, întrucât lumea provine din ZA, cele șase Sfirot care alcătuiesc „Parţuf-ul Tiferet”, adică Vav (ואו) a numelui SAG, definit și ca cele șase zile ale construcției. Asta întrucât vasele care sunt deasupra lui ZA (ז”א), adică Yud (י), Hey (ה) sunt o rezultantă a primei Ţimţum.
În consecință ZA (ז”א), Parţuf-ul Tiferet, este cel care este constituie Numele Sfânt cu patru litere HaVaYaH umplut cu liete Alef (א), adică originea, pentru că a doua Ţimţum este cea care se află la originea tuturor lumilor. Pe scurt, cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic sunt tocmai vasele care înglobează esența vieții Hochma (Înțelepciunea). Drept rezultat, există douăzeci și două de grade distincte ale luminii. Prin urmare, din cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic s-au înfiinţat toate Parţufim, entitătile spirituale
inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link